Home » Global / Europa »Orientul Mijlociu »Sinteze » Citesti:

Israel – Iran: vorbe şi fapte

Theophyle noiembrie 6, 2011 Global / Europa, Orientul Mijlociu, Sinteze
31 comentarii 5,396 Vizualizari

Citind despre iminenta unui razboi dintre Iran si Israel cititorul ar trebui sa fie ingrijorat, asta daca nu ar cunoste mentalitatile regiunii. Important este sa mentionam ca ambele state se afla geografic intr-o regiune in care fantezia este o parte din mentalitatea popoarelor care traiesc acolo si bineinteles face parte din mentalul si comportamentul liderilor lor. Ca sa fim obiectivi – este si regiunea tuturor “minunilor” pe care istoria le poate memora.

Adevarat, vorbele au adus uneori la escaladarea unor conflicte care puteau fi evitate. La o prima memorare  imi aduc aminte de doua razboaie declansate din cauza retoricii dezlantuite a liderilor regionali, ambele cazuri au schimbat harta geopolitica a regiunii.  Prima data s-a petrecut in 1966-67, cand Nasser, defunctul Presedinte Egiptean, s-a imbatat cu vorbe care pana la urma au provocat blocarea stramtorilor la Marea Rosie, introducerea unor trupe in Sinai, izgonirea trupelor ONU si un razboi (Razboiul de 6 Zile – Iunie 1967), care aproape a triplat teritoriul detinut de Israel si eliberarea / cucerirea Ierusalimului de Est.   A doua data a fost retorica fostului Presedinte al Libanului, Bashir (Bachir) Gemayel in 1982 (respectivul a fost asasinat de seviciile secrete siriene in acelasi an), care a adus Libanul in situatia din care nu a iesit pana astazi.

Deci prima concluzie legata de situatia actuala ar putea fi ca uneori “vorbele” pot creea inertii care duc la catastrofe. Sa speram ca nu in acest caz, pentru ca de mai multe ori realitatea arata ca discursul razboinic a acoperit discutii diplomatice directe sau indirecte, care au avut in majoritatea lor rezultate benefice. Nu am sa va amintesc cazurile concrete pentru ca sunt prea multe si in majoritatea lor neinteresante. Sper ca despre asta este vorba si sunt aproape convins ca zanganitul vorbelor nu se va transforma intr-un razboi devastator ale carui rezultate nimeni nu le poate prezice. (Vezi articolul  – Relaţiile SUA-Israel: O ultimă legiune!)

Majoritatea razboaielor din Orientul Mijlociu au avut substrat religios, unele mai mult, altele mai putin. Regiunea respectiva nu a intrat si nu cred ca are sanse de a intra prea repede in “epoca tolerantei”, dimpotriva lucrurile arata mai rau astazi decat au aratat intotdeauna. Nu pot sa ma abtin sa nu fac o paralela intre relatiile dintre Israel si Turcia la cele cu Iranul. Cand Turcia a fost un stat laic (cu adevarat, conform constitutiei lui Ataturk) relatiile au fost mai mult decat cordiale, astazi neo-otomanismul islamic, promovat de tandemul Gül-Erdoğan, a transformat acele relatii intr-o inamicie fatisa.

Istoric, evreii datoreaza persanilor mult mai mult decat invers. Persanii lui Cyrus al II-lea (cel Mare) i-au trimis pe Ezra si pe Nehemia (functionari ai imperiului) sa le contruiasca coreligionarilor lor un templu in Ierusalim, dupa ce marele Shah i-a eliberat din robia babilonienilor. O alianta si o amicitie moderna intre Israel si Iran a existat pe timpul Shahului Mohammad Reza Pahlavi. Din nefericire pentru evrei, el s-a dus si Khomeini nu a uitat ca israelienii au fost aceia care i-au instruit pe tortionarii  de la SAVAK, despre care nimeni in Iranul zilelor nostre nu se aminteste cu placere, desi nici Garzile Revolutiei Iraniene nu sunt deosebite de acei tortionari. Adevarul este ca religia si finantele sunt de multe ori legate intr-un fel sau altul. Problema financiara dintre cele doua state ar fi o datorie prezumtiva (sau reala) pe care Israelul o are fata de Iran, un “mizilic” de 5 miliarde de USD.  Datorie pe care israelienii nu o recunosc, dar iranienii o doresc achitata (datoria este de pe timpul sahului, cand cele doua state aveau un proiect militar comun – “Flower Project”).  Ca lucrurile sa devina si mai complicate, de mentionat ca afacerile dintre Israel si Iran nu s-au terminat aproape niciodata, bineinteles amintindu-ne de Razboiul Iran-Irak, cand israelienii au ajutat fatis Iranul sau afacerea Iran-Contras, in care Israelul a jucat rolul de mediator.

Startegia israeliana de a creea o alianta “non-araba” impotriva inamicilor “arabi” din regiune a esuat cu urcarea regimurilor islamice in Iran si Turcia , cand islamul a devenit prioritar in fata originii etnice diferite a popoarelor respective (turci si persani).  O doua strategie, care se baza pe neutralitatea Egiptului bazata pe tratatul de pace in cazul unor conflicte cu alte state arabe / islamice din regiune,  s-a dovedit fezabila cu ocazia tuturor conflictelor regionale pana astazi, dar este pusa la indoiala acum, dupa caderea lui Mubarak. O a treia strategie israeliana, care se baza pe un tratat de pace cu palestinienii in conditii minimaliste, s-a dovedit nerealista, creand de facto o scindare in Teritoriile Palestiniene si aparitia unei regim fundamentalist, care nu recunoaste nici Tratatul de la Oslo si nici  existenta Israelului. Singura concluzie rationala ar fi ca de fapt Israelul se afla in situatia geostrategica in care se afla la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut. Implicit o posibilitate reala a unui conflict pe mai multe fronturi, asemanator celui din 1967 si 1973.

Pozitia Iranului este la fel de complicata ca cea a Israelului. Radicalismul islamic de sorginte shiita a ramas neschimbat, poate mai accentuat decat a fost intotdeauna. Liderul suprem al statului, Ayatollah Ali Khamenei si seful executivului Mahmoud Ahmadinejad sunt cuplul cel mai fundamentalist posibil in lumea islamica in general si in Iran in particular. Din fericire fundamentalismul celor doi se exprima mai mult spre “piata interna” si mai putin spre exterior, desi verbal s-ar putea crede diferit.

Fara indoiala ca Iranul a progresat militar incercand sa-si compenseze inferioritatea absoluta in domeniul aviatic cu un sistem balistic, care poate ajunge pana in Europa Centrala, acoperind in totalitate Orientul Mijlociu. Iranienii au invatat lectia pe care au invatat-o cu succes si Egiptenii in 1973. Din fericire pentru israelieni si ei au invatat-o. Israelienii detin avionica cea mai buna din lume, cel putin cu o jumatate de generatie peste cea pe care o detin statele NATO. Nimeni nu poate prezice intr-un conflict “conventional” ce va fi prioritar – tehnologia aeriana israeliana sau rachetele iraniene. Aceasta lipsa de siguranta este cel mai bun element pentru continuarea razboiului rece in regiune si a-l mentine in situatia de status-quo. In clipa cand una dintre partile beligerante va considera ca poate sa castige vom avea un conflict total intre cele doua state.

Realitatea dovedeste ca israelienii nu au permis nici unui stat inamic direct din regiune sa detina o arma atomica. Cele doua cazuri in care israelienii au intervenit dicteaza premizele unei doctrine existentiale din punct de vedere israelian. Bineinteles ca ma refer la distrugerea reactorului atomic Osirak din Irak  (Operatiunea Opera – de fapt Operatiunea Babilion in ebraica Ofra, care s-a inpamantenit ca “opera”), in anul 1981 – zile numarate inainte  ca acesta sa devina functional si mai recent distrugerea incercarii siriene  de a construi un reactor cumparat de la nord-coreeni. Operatiunea Livada (Orchard – Pardes) a avut loc in septembrie 2006, distrugerea reactorului in constructie in regiunea  siriana Deir ez-Zor a fost totala. Avand in vedere cele doua cazuri mentionate mai sus, nimic nu  ne poate abate de la convingerea  a unei a treia interventii posibile in Iran, desi eu personal cred ca se va rezolva complet diferit.

Problema rezolvarii militare intre Israel si Iran este putin probabila in primul rand din cauza riscurilor imense in acest caz. Nici unul dintre cele doua state nu poate suporta o contra-ofensiva (counter-strike). Ambele isi pot lovi adversarul, nici unul nu va putea suporta o lovitura de riposta. Daca Iranienii vor declansa o prima lovitura asupra Israelului riposta va fi atomica. Daca Israelul va declansa o lovitura “preventiva” si nu va anihila total posibilitatea de riposta a Iranului (putin probabil) riposta va fi insuportabila pentru Israel.

Ultimele evenimente din Israel demonstreaza ca Israelul nu detine suficiente baterii Iron Dome (Kipat Barzel) pentru a anihila pericolul rachetelor la nivelul scurt si mediu si nici nu este clar ca proiectul anti-balistic Arrow (Hetz) este operational si eficient impotriva rachetelor iraniene.

Cat despre o interventie Occidentala (Americana?) impotriva Iranului nici vorba acum, desi nimeni nu doreste sa-i astepte pe iranieni sa-si construiasca o arma nucleara portabila pe platformele balistice pe care le au deja. Ca de obicei, in Orientul Mijlociu cheia se afla la Riad si in celelalte capitale din Peninsula Araba. Un conflict impotriva Iranului va incepe numai cand Iranul va deveni o amenintare certa asupra Arabiei Saudite & Co. si implicit impotriva surselor energetice din regiunea respectiva.

Singur lucru care ar trebui sa ni-l dorim este ca inca o minune sa se intample in aceasta bantuita regiune si sa le vina mintea la cap tuturor, indiferent daca sunt islamici, evrei sau crestini! Doamne Ajuta!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "31 comments" on this Article:

  1. ampersand spune:

    Ca o completare la cele trei strategii eşuate ale Israelului, aş adăuga o a patra: alianţa tradiţională cu SUA. Dacă e să dau crezare diverselor articole apărute prin presa americană a ultimelor şase-şapte luni, Netanyahu a reuşit să aducă această alianţă la un minim de “răceală” istoric.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut,
      Aici nu cred ca pot fi de acord. Relatiile Israelului cu unele administratii americane au fost mult mai grele. Vezi administratia Ford (Programul Rogers) care a suspendat chiar vanzarile de arme catre Israel sau administratia Carter care l-au urat sincer pe Begin, asta ca sa nu vorbim de Bush seniorul (ministrul lui de externe Beker) nu prea a fost iubitor de Israelieni. Interesant de mentionat ca toti presedintii mentionati au fost alesi pentru un singur mandat. Poate fi o coincidenta? Poate!

      • Justin spune:

        Theophyle Nu, Razbaoiele nu au avut un caracter religios. Acesta a fost praful in ochi. Toate razboaiele din regiune i-au avut in spate pe americani, direct adica la vedere sau sub “camuflaj” Ei au finantat si i-au dotat cu armamaent pe beligeranti si in special pe evrei. Orientul mijlociu pentru America de ani buni nu a fost decat un poligon de incercare a armelor lor sofisticate si sursa de castig de miliarde de dolari si milioane de barili de petrol. Ziaristi fiti independenti si spuneti adevarul. Nu mai manipulati opinia publica. Acelasi scop si acelasi sistem va fi aplicat si in Iran, in cazul unui conflict armat.

        • Theophyle Theophyle spune:

          salut justin,
          Adevarul este un lucru subiectiv, fiecare cu adevarul lui. Nimeni nu cunoaste adevarul obiectiv pentru ca acest gen de adevar poate fi exprimat numai matematic,. Am facut tot posibil sa aduc faptele asa cum le cunosc eu. Concluziile sunt intotdeauna ale cititorului.

        • Johnny spune:

          @Justin (Bieber?) Da, prietene, si razboiul romanilor cu iudeii a fost declansat de americani. Vroiau sa vada cum functioneaza ultimul tip de sulita… Si la cruciade sigur si-au bagat astia coada…

          • john spune:

            N-or fi fost americanii bagati in toate, dar eu nu cred sa fi existat vreodata un razboi religios.

            Cruciadele au fosta razboaie religioase oare? Romanii si iudeii s-au razboit din cauza religiei? Germanii au comis genocidul din cauza religiei?

            Eu zic sa ne gandim mai bine… religia e un bun praf in ochi aruncat prostimii pentru a da carnea de tun.

          • Johnny spune:

            @John Comentariul meu la adresa celor spuse de Justin era evident ironic. Doream sa subliniez faptul ca nu pot fi facuti responsabili americanii pt toate razboaiele desfasurate intr-o zona macinata de conflicte intre popoare care abia asteapta sa isi sara in cap unele altora. Evident ca nu vroiam sa spun ca romanii si iudeii au purtat un razboi religios. Romanii nu au purtat niciodata razboaie religioase.
            In privinta cruciadelor, putem discuta multa vreme despre ceine si de ce le-a provocat, dar in mod indiscutabil religia a avut un rol important in declansarea lor si cred ca pot fi caracterizate ca razboaie religioase.

  2. Radu spune:

    Termenul de avionica este folosit gresit aici. “Avionica” inseamna totalitatea sistemelor electronice de comunicatie, navigare, afisare si control de la bordul unui avion.

    • Theophyle Theophyle spune:

      salut Radu,
      Exact la asta m-am referit! F-16 sau F-18 sunt ambele americane. Avionica lor este complet diferita de cele la avioanele originale si este produsa de israelieni. Deci nu a fost nici o gresala :)

  3. Chris spune:

    As dorii sa dezvolt un pic latura religioasa a conflictului viitor dintre Israel si Iran. Apartenenta presedintelui Iranului M. Ahmadinejad la secta siita care crede in intoarcerea Imamului Mahdi -al 12-lea profet, este motivul principal-nu banii sau interesele economice.
    In escatologia siita intoarcerea lui Mahdi poate fi grabita ( si este preconditionata…) de declansarea unui conflict mondial care sa duca pentru inceput la anihilarea Micului Satan- Israelul, apoi a Marelui Satan – SUA..
    Ahmadinejad si guvernul sau spun acest lucru de cite ori se iveste oportunitatea.Vezi ultimul sau discurs la ONU.
    Deci anihilarea-obliterarea Israelui este scopul principal al lui Ahmadinejad. Israelul nu are nimic impotriva unui stat care poseda arme nucleare, atita timp cit respectivii nu le ameninta direct existenta.
    Israelul se poate apara de contraofensiva iraniana. Sistemele anti-racheta Patriot plus Iron Dome isi vor face datoria, nu vor putea proteja 100% , insa decit un nou Holocaust orice alta pierdere este suportabila.Deci pentru Israel atacul preventiv este o problema existentiala, nu una de daca sau poate.

    • Theophyle Theophyle spune:

      salut Chris,
      Sunt mai mult ca sigur ca iranienii nu au nici o treaba cu crezul religios in conflictul despre care vorbim. Exista animozitati religioase dar ele sunt secondate de altele. Sper ca voi descrie lucrurile mai amanuntit intr-un articol viitor.

      Nu sunt sigur ca anti-rachetele Patriot sunt eficente impotriva Shihab 4-5. Mai mult ca sigur ca nu. Despre Irone-dome e clar ca deocamdata nu exista o acoperire optimala. Evenimentele de saptamana trecuta , in sudul Israelului o demonstreaza. Cat despre Arrow nimeni nu stie deocamdata mai nimic. Nu, nu cred ca exista optiunea preventiva in cazul de fata. Ar fi devastatoare pentru ambele parti. Cred in continuare ca solutia este diplomatica.

  4. morometele spune:

    parca am auzit si ceva reactii mai ferme impotriva programului nuclear iranian de la europeni. oare va incerca si europa sa redevina putere globala? (libia a fost o joaca de copii si nici macar acolo nu a fost europa unita vioara intai)

  5. Eneas spune:

    Va prezint pe scurt o lucrare care ajuta la intelegerea faptelor=
    *Lobby-ul israelian și politica externă a S.U.A. (The Israel Lobby and U.S. Foreign Policy) este titlul unei cărți a autorilor John Mearsheimer (profesor de științe politice la Universitatea Chicago) și Stephen Walt (profesor de relații internaționale la Universitatea Harvard). Ediția publicată în august 2007 – după câteva revizii între 2002-2007 – a devenit un best-seller
    Lucrarea susține că nici un lobby nu a reușit într-o așa măsură să îndepărteze politica externă americană de interesul național american, în același timp reușind să convingă poporul american că interesele S.U.A. și ale Israelului sunt practic identice. Ca mod de operare, lobby-ul pro-israelian nu se deosebește de alte lobby-uri (cum ar fi cele ale industriei de oțel sau al muncitorilor textiliști); ceea ce îl individualizează însă este o extraordinară eficiență.

    Alte afirmații din carte sunt:
    Sprijinul acordat Israelului determină complicarea relațiilor cu statele arabe.
    Problemele întâmpinate cu terorismul sunt datorate în parte acestei alianțe.
    Israelul nu se comportă ca un aliat fidel.
    Unul din cele mai controversate aspecte este campania de eliminare a criticilor Israelului din facultățile americane.
    Folosirea antisemitismului ca unealtă de intimidare. Oricine critică Israelul riscă să fie categorisit drept antisemit.
    Declanșarea războiului din Irak a fost influențată de acest lobby, în special de neoconservatorii din el.
    Nu este nimic anormal în faptul că există acest lobby. Totuși, existența lui sugerează că susținerea necondiționată a Israelului nu este în interesul național american, pentru că dacă ar fi, nu ar fi nevoie de lobby.
    Israelul este cel mai mare primitor de ajutor economic american, în condițiile în care nivelul său de trai este comparabil cu cel din Spania sau Coreea de Sud. Mai mult, Israelul nu trebuie să justifice modul cum cheltuie acești bani.
    Începând din 1982, Statele Unite au blocat prin veto 32 rezoluții ale Consiliului de securitate al O.N.U. care criticau Israelul.

    Argumente în sprijinul Israelului:
    Existența Israelului ca stat are puternice motivații morale.
    Israelul este un stat democratic prieten înconjurat de dictaturi ostile.

    Autorii concluzionează că atunci când S.U.A. intervin de partea Israelului, inamicii acestuia sunt învinși, Statele Unite fiind însă cele care “dau luptele, pierd soldați, reconstruiesc și plătesc”.*

    Cred ca razboaiele cu tari arabe nu au nimic de a face cu patriotismul american,nu sunt duse in sprijinul intereselor americane si atunci ne putem intreba ,cand erau sute de morti din atentalele palestiniene in timpul lui Arafat ,de ce nu s-a intervenit in forta impotriva tarilor care ii gazduiau ,nu neaparat Libanul -care a avut parte de un razboi-,dar si Tunisia,Siria etc!
    probabil balanta puterii era alta,azi SUA domina ,dar un Pakistan ,o Arabie Saudita duc mai departe flacara terorista,fara sa fie criticate de Israel sau SUA! au luat Iranul in colimator ,datorita si lipsei de omogenitate nationala si teocratiei la conducere -de care chiar iranienii s-au saturat-,probabuil va fi un al doilea Iraq!

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut Eneas,
      carte este absolut nevalabila si a fost finatata incorect (sa sa ma exprim academic) SUA nu a intervenit niciodata militar in favoare Israelului. Politic, diplomatic si financiar – sigur ca da! Majoritatea razboielor americane in OM au fost din interes pur american. Majoritatea lor au daunat israelului. Slabirea Irakului in dauna Iranului este una dintre cele mai mari greseli americane in OM. Destabilizarea regiunii prin acest razboi a daunat intereselor aliatilor americani in regiune (Saudia &Co.), Iordania si bineinteles Israel.

      • Eneas spune:

        in orice caz cartea a fost best-seller si a fost recunoscuta drept veridica de israelieni ,care chiar s-au distrat pe seama fraierilor americani! in alta ordine de idei atacurile din 11/09 /2001 au fost atat de complicate ,atat de sincronizate ,atat de meseriase ,incat trebuie sa ne preocupe nivelul la care au ajuns teroristii ,de la a controla avioane utilitare de scoala ,la a pilota Boeing-uri in conditiile New York-ului unde patura de caldura a orasului ridica mari probleme unui pilot cu state vechi ,dar unui amator !!! plus avionul de negasit care a lovit Pentagonul …..

  6. alex spune:

    Cred ca in articol este accentuata mult retorica statelor Orientului Mijlociu, fara sa se atinga insa situatia geopolitica curenta, care este determinanta in dinamica evenimentelor. Ma refer anume la dezechilibrul balantei de putere cauzata de eliminarea Irak-ului, care a cauzat aparitia unui gol de putere avantajos in special pentru Iran. Motiv pentru care un conflict militar intre orice parte (Israel, SUA) si Iran este foarte putin probabil (nu iti ataci frontal adversarul daca esti in dezavantaj), cu atat mai mult cu cat, in afara contextului extern curent avantajos, Iranul are de partea sa si factorul geopolitic. Din punct de vedere geografic, Iran este o “fortareata” – tara este formata din doua podisuri aride, inconjurate de munti (spre deosebire de Irak, care este practic o campie), ceea ce face operatiunile militare terestre ale unui invadator aproape imposibile. In plus, teritoriul si statul sunt bine aparate, atat extern (militar) cat si intern (prin agentiile de informatii si structura acestora) – se estimeaza (GlobalSecurity) un potential militar de un milion de soldati.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut Alex,
      1. Daca ati citit comentariul de mai sus trebuie sa intelegeti ca articolul a fost un preambul la doua articole urmatoare;
      2. Din nefericire situatia este mult mai complicata. Un conflict in Iran nu va fi niciodata terestru. Ultimul nebun care acrezut ca poate rezolva ceva la nivel terestru este mort si il chema Saddam Hussein;
      3. Nu sunt de acord ca “factorul geopolitic” ii avantajeaza pe iranieni. Am sa explic pe indelete de ce. Nu confundati geografia cu geopolitica;
      4. Marea problema este genul de rezolvare militar care ar putea fi adoptat – atunci chiar Dumnezeu sa ne fereasca!
      5. Sa speram ca totusi oameni gandesc acolo (sau si acolo) rational. Altewrnativele sunt dezastruase.

  7. emil spune:

    adevarul poate fi trist pt cei ce viseaza ca Iranul sa fie atacat.Exista probabilitatea ca Iranul sa fie cel mai pazit stat de pe Planeta fara ca americabii sa stie asta

  8. coco spune:

    Aiurea, vad continui in acelasi stil, acelasi bias de tip socialist. Deja m-a plictisit de genul asta de comentarii!. Situatia esimpla: Iranul este o dictatura islamica brutala, precum si alte state din regiunea islamica iar Israelul nu. Apoi se stie foarte clar ca statele islamice viseaza la califatul mondial in combinatie cu socialistii. Ce vinzi mata pe blog e pura propganda fara temei.
    Ultima moara cand imi mai pierd vremea citind asa ceva.

  9. Petronius. spune:

    Un articol interesant, Domnule Profesor. Felicitari !

    Am citit undeva ca exista un grup influent in SUA care doreste sa grabeasca a doua venire a lui Iisus, motiv pentru care incearca sa faciliteze crearea conditiilor pentru declansarea razboiului Armagedonului. Oricat de irational pare acest scenariu, nu trebuie sa uitam ca religia nu se bazeaza pe ratiune (ceea ce nu o face neaparat inferioara, dar asta este alta discutie). Ma intreb daca cei care studiaza evolutiile politice si diplomatice din OM au in vedere scenariile de razboi descrise cu detalii de Apocalipsa si de catre profetul Daniel. Ma gandesc la ceea ce se numeste “self-fulfilling prophecies”. Cei care cred intr-o profetie si sunt in masura sa actioneze le nivelul respectiv pot duce (in mod aparent paradoxal) la indeplinirea acestei profetii.

    In sfarsit, ma intreb daca ati auzit si daca este relist zvonul/ipoteza ca exista un grup (sau grupuri ?) de influenta care actioneaza in sensul precipitarii evenimentelor din OM, mai precis in sensul crearii unei coalitii anti-Israeliene, pentru ca “poporul ales” sa invinga si apoi sa vina Iisus, 1000 de ani pace etc. Exista ceva in asta, sau este doar o alta teorie a conspiraitiei ?

    Va multumesc.

  10. Persia antica, civilizatie distrusa de islam spune:

    Poti lasa arma atomica unuia care crede in Jihad?

    Diferenta intre mentalitatea unui Ahmadinejad, fost paramilitar islamist in corpul Pasdaran, si aceea a unui presedinte de stat nuclear din Europa e foarte mare.
    Cel din urma nu concepe sa isi rezolve problemele cu vecinii atacandu-i cu arme atomice.

    In timp ce un jihadist care ia de bun textul medieval al coranului, asa cum e Ahmadinejad, nu va ezita sa arunce bombe nucleare peste oricine nu e suficient de musulman..

    De aici ingrijorarea tarilor din regiune, Turcia si tarile arabe nu vor sta sa se uite cum Iranul condus de preoti musulmani fanatici (ayatolahi) se inarmeaza nuclear.

    Pana acum, Occidentul a permis de ex. inarmarea nucleara a Pakistanului pt ca acesta era dirijat de armata si nu permitea islamistilor accesul la putere. In plus, Pakistanul ar fi sters de pe harta de India sau China in caz de lansare a unor rachete cu ogive atomice.

    Insa nici un stat responsabil, ca e Rusia, China, USA sau tarile UE, nu poate ramane indiferent la actiunile unor lideri care viseaza la paradisuri islamice si la venirea lui Mehdi pe pamant in urma unui razboi mondial islamic.

    Iranul nu permite accesul in site-uri nucleare si in acelasi timp face scandal ca n-are nimic de ascuns. Pai deja a admis odata ca a mintit, dar sustine ca a intrerupt programul nuclear militar la inceputul anilor 2000. OK, sa lase inspectorii AIEA sa intre oriunde, asa cum accepta si Romania, Rusia sau USA.

    Nu-mi place sa stiu ca Israelul, stat mic aflat sub perfuzia USA, are arme nucleare, insa as fi terorizat sa stiu ca astfel de bombe sunt in posesia unor dementi care urla toata ziua ‘allah e cel mai mare’..
    Pentru ca n-ar mai fi decat o chestiune de timp pana cand le-ar utiliza contra ‘infidelilor’ si ‘sionistilor’. Care sionisti ar raspunde la fel.
    Si ar rezulta un desert atomic si o planeta radioactiva din cauza unor fanatici islamici care fac epilepsie cand aud cuvantul Israel..

    • Kefyros spune:

      Se face atâta vâlvă în jurul “demenţei” liderilor iranieni, se dă ca sigur un atac nuclear iranian în cazul în care ar deţine bomba atomică, dar se uită un aspect foarte important. Iranul nu a fost niciodată stat agresor, în timp ce Israelul îşi duce de decenii politica de cucerire şi colonizare a teritoriilor palestiniene (crime de război, cf. Convenţiei de la Geneva), iar singurul stat care a folosit vreodată arma atomică a fost “democratica” SUA. Aceeaşi SUA care a purtat războaie de agresiune (Vietnam, Irak) şi nu a ezitat să asasineze lideri politici democratici care nu îi serveau interesele (Omar Torrijos, Jaime Roldos) sau nedemocratici pe care iniţial i-a susţinut (Sadam, Noriega). Nu e niciun secret că şi Israelul practică asasinatele ţintite.

      Este absolut justificat ca Iranul să deţină arma nucleară, în condiţiile în care Israelul dispune de vreo 200 de focoase nucleare şi de superioritate militară convenţională copleşitoare. Să ne amintim ce soartă a avut Irakul, care nu a avut arma nucleară şi a fost invadat fără scrupule pe baza unor minciuni sfruntate. Când ai de a face cu aşa ticăloşi “democratici”, precum SUA şi Israel, trebuie să îţi iei măsuri de prevedere.

    • Kefyros spune:

      “Iranul nu permite accesul in site-uri nucleare si in acelasi timp face scandal ca n-are nimic de ascuns. Pai deja a admis odata ca a mintit, dar sustine ca a intrerupt programul nuclear militar la inceputul anilor 2000. OK, sa lase inspectorii AIEA sa intre oriunde, asa cum accepta si Romania, Rusia sau USA.”

      Apropo, Israelul a permis vreodată AIEA accesul la siturile sale nucleare? Nu numai că nu a permis, dar nu a semnat nici Convenţia privind neproliferarea armelor nucleare. Cine e în culpă atunci?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)