joi, martie 28, 2024

It’s all about me: Jalnicele acrobatii retorice ale d-lui Emil Constantinescu

De-a pururi in goana dupa recunoastere si faima, cel mai narcisist dintre cei care s-au succedat in fruntea statului roman dupa 1989, nu se poate abtine. Omul invins de structuri a iesit la rampa cu o scrisoare catre dl Barroso in care ii comunica parerile sale, ale omului ce nu conteneste sa se considere providential, despre ce se intampla in Romania. Isi exprima acordul cu scrisoarea initiata de grupul Zoe Petre pe care o si anexeaza mesajului sau. Patronul lui Mugur Ciuvica este deranjat de Traian Basescu, nu de Felix. Seria de atacuri fara precedent in Europa post-comunista la adresa statului de drept il lasa rece. Fostul Rector al Universitatii din Bucuresti nu este socat de mega-plagiatul in serie al lui Munchausen-Ponta, o frauda confirmata de Comisia de Etica a acestei universitati. Tot ce-au facut pucistii este OK, tot ce-a facut Traian Basescu este odios. In aceasta optica aiuritoare, nu pucistii instiga la anti-europenism, ci presedintele-suspendat in urma unui puci parlamentar. Pe scurt, blame the victim.

Un fost presedinte care intervine astfel in jocul politic printr-un atac frontal si cat se poate de partizan impotriva unui actual presedinte este de-acum un subiect de psihanaliza. Nu o face pentru prima data, cum stim. De-a lungul anilor, Emil Constantinescu a facut sute de declaratii menite sa-l stigmatizeze pe Traian Basescu si sa infiereze proiectul politic al acestuia. A pretins ca el a fost primul care a condamnat comunismul, ca si cum ar fi fost vorba de o competitie. Nu a facut-o niciodata in chip oficial, ca sef al statului roman, in fata Parlamentului tarii.

Imi amintesc o scena deopotriva hilara si grotesca. Era in aprilie 2006, la hoetlul „Majestic” (actual Ramada), la o conferinta organizata de Fundatia „Horia Rusu” pe tema procesului neterminat al comunismului. Venisem in tara pentru a demara activitatea Comisiei Prezidentiale numita de Traian Basescu. Emil Constantinescu, pe care il cunosteam bine, m-a abordat de o maniera imperativa: „Ce vei spune cand omul pe care ai decis sa-l servesti va fi dovedit colaborator al Securitatii?” Trec peste faptul ca nu-l serveam pe Traian Basescu, ci un ideal al societatiii civile din Romania. Nu mai vorbesc despre cine facea parte din acea comisie, de la Alexandru Zub si Constantin Ticu Dumitrescu la Monica Lovinescu si Romulus Rusan. M-au frapat nervozitatea fostului presedinte, intensitatea si agresivitatea afisate cu atat duritate. I-am raspuns scurt: „Singurul lucru care ma intereseaza este sa ne indeplinim mandatul astfel incat omul ales liber presedinte al Romaniei sa poata condamna regimul comunist drept ilegitim si criminal”. In vara anului 2006, Dan Voiculescu a fost dovedit colaborator al Securitatii. Nu stiu ca un asemenea verdict al CNSAS sa se fi pronuntat vreodata in ce-l priveste pe Traian Basescu.

In toti acesti ani, Emil Constantinescu a dovedit, din nefericire, ingustime de viziune, o gelozie maladiva si o flexibilitate uluitoare in ceea ce priveste principiile. S-a dedat la atacuri incalificabile la adresa unor intelectualil ale caror pozitii nu coincideau cu ale sale pe care i- acuzat ca au „suflete de sclavi”. Nu cunosc ca doamna Petre sa fi cutezat vreodata sa exprime cea mai mica rezerva fata de idolul ei. Nimeni insa nu i-a spus ca ar avea suflet de sclav.

Scrisoarea lui Emil Constantinescu intrece prin subiectivism si tendentiozitate tot ce-a publicat Ion Iliescu in aceste saptamani. Obsedat de rolul sau in istorie, fostul presedinte nu-si da seama ca statutul sau real a devenit strict acela al unei umbre jalnice. S-a autocondamnat la o conditie ancilara in raport cu coalitia uselista si cu toxicele Antene. Asemeni unora dintre fostii sai consilieri, deveniti acum propagandisti ai campaniei electorale uslase. Pentru un om care a magnetizat candva pasiunile democratice ale atator cetateni ai Romaniei, acest text, din care citez mai jos, este in egala masura expresia abdicarii morale, a orbirii politice si a unui dezolant, incurabil egocentrism. It’s all about himself, and it’s pathetic.

Nu îmi este foarte clar care au fost raţiunile intervenţiei în favoarea preşedintelui suspendat, dar dacă acestea provin din dorinţa de a sprijini în noile state membre ale UE şefi de stat docili în faţa unor măsuri luate de Comisia Europenă, chiar dacă ei sunt şantajabili prin actele lor de corupţie sau prin derapajele de la democraţie, mi se pare un lucru grav. La fel de periculoase mi se par şi judecăţile partizane în funcţie de interesele diferitelor grupuri ideologice din Parlamentul European. Nu aceasta este Europa pe care familia şefilor de stat din ultimul deceniu al secolului XX am visat-o. Nu aceasta este Europa pentru care peste 1.000 de români şi-au dat viaţa în lupta cu trupele dictatorului Ceauşescu în decembrie 1989. Nu aceasta este Europa pentru care cetăţenii României au îndurat în timpul mandatului meu de preşedinte cumplite suferinţe pe lângă care privaţiunile actualei crize par minore.

Odată cu alegerea mea ca preşedinte al României, a încetat orice monitorizare de către Consiliul Europei a României pentru că noi ne-am asumat atunci toate reformele necesare, inclusiv costurile lor, respectând strict legislaţia Uniunii Europene, chiar dacă ea nu era încă în vigoare în România, după cum mi-am asumat toate obligaţiile ce reveneau statelor NATO, chiar dacă nu făceam parte din organizaţie. Acum, când suntem membri cu drepturi depline ai UE, dorim să fim trataţi ca atare, respectându-ni-se toate drepturile şi mai ales demnitatea, aşa cum şi noi respectăm drepturile şi demnitatea celorlalte state, precum şi eforturile remarcabile ale Comisiei Europene de a promova interesul comun şi prestigiul UE în lumea contemporană.

În ultimii 20 de ani cetăţenii României s-au plasat în toate sondajele la nivel european pe primul loc la gradul de încredere în Uniunea Europeană. Nici neocomuniştii, nici fosta Securitate, nici extremiştii naţionalişti n-au reuşit să creeze un cât de mic curent anti-european sau anti-NATO. Dacă în aceste zile de iulie acest curent anti-european, care a apărut deja, se va dezvolta datorită unei imixtiuni percepută ca arogantă împotriva voinţei populare, ca unul care mi-am dedicat întreaga activitate şi viaţă idealului european, voi fi primul care voi regreta.

Iata ce scrie Deutsche Welle pe acelasi subiect:

Unii, cei care vad enorm si simt monstruos vor sa-i faca sa creada pe cei multi ca indepartarea din functia prezidentiala a acestui om le-ar putea, chipurile, rezolva problemele. Ca si cum destituirea unui presedinte ar putea face nefacute furtul intelectual al unui premier, sau instabilitatea politica si economica, izolarea internationala si deprecierea galopanta a leului, provocate de lovitura de stat ce-a culminat cu suspendarea sefului statului. Putini, prea putini realizeaza ca in joc, la referendumul de la 29 iulie nu e doar soarta lui Basescu, pe de o parte, si cea a unor Ponta, Antonescu, Voiculescu et eiusdem farinae pe de alta, ci mai cu seama destinul institutiilor statului de drept, democratia romaneasca si caracterul european si occidental al Romaniei, pe care puterea instalata dupa debarcarea lui Mihai Razvan Ungureanu le-a scos fara jena la mezat.

Pentru un profil al fostului presedinte Emil Constantinescu, o intruchipare a sperantelor esuate si a iluziilor pierdute, recomand un patrunzator si lucid articol de Angelo Mitchievici, aparut pe blogul meu in 2009. Articolul se mentine cat se poate de actual. Iata un fragment si linkul:

Când Emil Constantinescu agită drapelul strângerii rândurilor intelectuale în jurul valorilor liberale şi a lui Crin Antonescu, ar trebuie să i se amintească că el a îngropat speranţa, a stins spiritul Pieţei Universităţii şi că a renunţat de bunăvoie şi nesilit de nimeni la luptă, lăsându-i de izbelişte pe toţi cei care au crezut în el. Cu siguranţă că sunt intelectuali de mare valoare ai acestui grup care sunt îndreptăţiţi să poarte un steag şi să suţină o reformă liberală acordând deplină încredere liderului acestei formaţii. Este absolut firesc să existe opţiuni diferite şi să existe o polemică în ceea ce priveşte reforma în România şi cui i se va încredinţa un mandat în acest sens, mai precis, aceasta este normalitatea într-o societate democratică. Poate că speranţa se va întoarce, despre ea se spune că moare ultima. Însă în niciun caz Emil Constantinescu nu este îndreptăţit de a o mai clama, de a strânge rândurile şi a porni iar la luptă. Războiul lui s-a încheiat demult, a fost absent când trebuie să fie în cel mai înalt grad prezent, un preşedinte al uitării (vorba lui Kundera), o fotografie prăfuită a istoriei care a lăsat în urma sa nu doar un eşec lamentabil, ci un scâncet, un piuit.

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/10/05/batalii-pierdute-batalii-castigate-angelo-mitchievici-despre-emil-constantinescu-traian-basescu-intelectuali-si-speranta-anticomunista/

In aceasta seara, la Nasul TV, la ora 24.00, un interviu in emisiunea „By Alexa”, realizata de Alexa Ionescu, cu ziaristul Karl-Peter Schwartz de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, unul dintre cei respectati jurnalisti pe teme legate de Europa de Est, in general, si de Romania, in particular:

http://live.nasul.tv/

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Constantinescu a fost o deziluzie, toti am asteptat ceva de la el. Basescu a reusit sa faca tot ce el nu a reusit – deschiderea arhivelor securitatii, condamnarea comunismului, dizlocarea structurilor mafiote psd, si acum, impreuna cu ciorbea, oameni slabi ridicati conjunctural deasupra posibilitatilor lor reale… Oamenii slabi care parasesc corabia pentru ca nu au meritat sa o conduca sunt patetici.

  2. Sa nu uitam ca cel mai important eveniment din mandatul domnului Constantinescu a fost, asa cum declara dansul, faptul ca a interzis unui avion rusesc sa traverseze spatiul aerian romanesc.

    Chiar nu inteleg de ce un astfel de om nu accepta sa dispara demn din memoria colectiva

  3. Distinsul E.C. are un facies donquijotesc, realmente de cavaler al tristei figuri…

    Dar n-am sa uit imaginile care l-au surprins la o inspectie de front, nu mai stiu pe unde, imbracat in pantaloni si bluza kaki (dar fara epoleti – asta mai lipsea!), cizme, si un aer martial de mare Commander-in-Chief (era si perioada in care la TVR Actualitati se folosea formula tamp-americanizata „Administratia Constantinescu”)… involuntar, reusise sa aduca mai mult cu Fidel…

  4. „Odată cu alegerea mea ca preşedinte al României, a încetat orice monitorizare de către Consiliul Europei a României (…)”. Intr-adevar, iar aceasta realitate spune totul despre prezidentiatul onest si echidistant al lui Emil Constantinescu, cel putin fata de justitie, pentru ca in mandatul lui nu au mai fost motive de monitorizare, nu s-au inregistrat derapajele care aveau sa ne subjuge, de dupa asa-zisa revolutie portocalie, atat de draga lui Barroso si familiei lui ideologice. De aici si temerea ca romanii sa nu-si vanda sufletele, de a nu avea din nou suflete de sclavi, ca in timpurile cominterniste, omul stie ce vorbeste, vede ca o noua Internationala a scos capul si simte ce-i clocesc corifeii de la Bruxelles, cand toata ziua vorbesc de transfer de suveranitate si federalizare, pentru ca romanii nu o duc din ce in ce mai rau pentru ca nu ar fi un popor harnic sau n-ar avea o tara bogata, ci pentru ca nu sunt stapani la ei acasa. E.C. nu este un acrobat retoric, ci un fost responsabil de cel mai inalt rang al Romaniei, devotat intereselor romanilor, nu de aiurea, iar acest lucru este singurul lucru care conteaza cu adevarat pentru orice presedinte.

  5. Bine spus psihanalizabil, de subliniat si trecerile de tipul „l’etat c’est moi”, cum se intampla aici: de la „pentru că noi ne-am asumat ” la „mi-am asumat toate obligaţiile ce reveneau statelor NATO.”

  6. MULTUMESC tov. prezident ! Nu stiam de ce a disparut singurul PARTID adevarat din Romania,PNTCD. Acuma stiu – DIN CAUZA DUMNEAVOASTRA , partidul a fost sabotat din interior chiar de sefu cel mare ! DE CE tov. prezident DE CE ? Toata Romania va percepea ca un om sters , nelider ,chiar fricos dar se pare ca ati fost mult mai mult ! CINE sunteti tov. prezident ??? Sapati si acum in favoarea FSN-ului ? Ultima urma de neFSN au fost oamenii lui dom. BASESCU ! Aveti ordin sa-i anihilati si pe astia ? TOT SERVICIILE ? TOT SERVICIILE ??? Omu se desteapta la batranrte , rectorii se pare ca prostesc ( valabil si pt. ABRAMBURICA )

  7. D-le Tismaneanu, citind ceea ce ati scris aici, ma intreb:
    a. Cu cat v-a platit Basescu?
    b. ( Credeti ca ) Faceti parte din elita intelectuala a Romaniei?

      • Doamne Dumnezeule, da! Îmi permit si eu o confesiune, daca dl. Constantinescu si-a permis o asemenea revărsare de venin.
        In 1996, am rămas la Paris pentru mai mult de două săptămâni (in sudul Frantei, unde locuiam, nu prea mi-era clar unde voi putea vota), ca să particip și la al doilea tur la presidentiale. Monica Lovinescu semnase un text in care spunea clar ca NU va vota cu Emil Constantinescu. A fost atunci prima data cand nu i-am inteles pozitia si am intrebat-o. Mi-a raspuns cu expresia aceea a ei, inconfundabila, care te averttiza ca lucrul pe care ti-l spune e mai important decat pare: este extrem de vanitos.
        Pe Emil Constantinescu l-a ros vanitatea precum un cancer, de la inceputul mandatului acerstui presedinte, mai vizionar ca el, mai puternic ca el, mai luptător ca el si mai responsabil. De aceea, nici nu are importanta in ce troaca se baga, cu cine se insoteste, pentru a-i distruge, macar in efigie, reputatia.Nici ridicolul nu-l va ucide (intr-o lansare de carte povestea cum l-a consolat el pe Vaclav Havel ca nu are studii universitare, ca el, CV-ul lui, etc. ceea ce e de un comic enorm in sine : Havel si Constantinescu, mărsăluind alaturi prin istorie altfel decat conjunctural!), ci numai si numai vanitatea. Ca si pe incomprehensibiulul, altfel, Marius Oprea.

      • Domnule Tismaneanu, va rog nu va mai irositi timpul pe comentarii fara nici un fel de argument/ Ele sunt facute de niste forme fara fond. Nu vedeti ca au ajuns sa spuna unui ziar ca „Le Monde” cu cat a fost platit…

  8. pe nasul tv nu e interviu cu Karl Schwartz, e o emisiune despre fascinanta Dacie (nu mașina)…

    multumesc pentru semnalul rapid, scrisoarea e interesantă, iar cât privește egolatria sunteți probabil persoana cea mai competentă.

  9. Excelent articol, intradevar Constantinescu este cea mai mare dezamagire postdecembrista (la concurenta cu PNTCD-ul din care face parte Muresan). Este incredibil ce om lipsit de viziune si egocentric este … Constantinescu e pur si simplu orbit de invidie ca Basescu a fost un vizionar comparativ cu el, si a vazut unde trebuie impins statul Roman in timp ce Constantinescu nu a facut nimic (nici macar drumul la dosare complet nu a dat, tot Basescu a trebuit sa vina sa le dea drumul)

    • termenul de GELOZIE MALADIVA il caracterizeaza perfect. Ca si pe Ciorbea si pe Zoe Petre (indrumatoarea celui mai „stralucit doctorand, Crin Antonesc” -citat autentic).

  10. toti usl-istii imbecili pun intrebearea asta „cu cat te-a platit x-ulescu” , de parca tre’ sa te plateasca careva ca sa spui ca iti dai seama in ce hal au adus cei doi pacalici Romania.
    realitatea e doar una.

  11. Acest om, nu cred merita o asemenea atenție din partea dumneavostra, domnule Tismaneanu. Prea multe s-au intamplat in ultimul timp, iar interventia halucinantă a unui Ioan(Emil) fără de Țară a fost deja aruncată la coșul de gunoi al marilor redacții. Politrucii ăștia au uitat că trăiesc în era tehnologiei, a vitezei informației, orice se poate afla în secunda doi chiar dacă te chinui să ascunzi gunoiul sub preș.

  12. Emil Constantinescu a ajuns presedinte cu banii lui Vantu. Am fost acolo si stiu bine se spun. E adevarat, la acel moment, Vantu nu era inca cunoscut sub adevaratul sau chip. Dar relatiile dintre ei erau de la finantator – sef, la finantat – sluga.

  13. D-le Tismaneanu,

    Eu am un hunch ca sa zic asa. Textul ala nu e scris de el. Nu sunt expresiile lui. Analizati-l mai atent. Ala e text scris de Bogdan Teodorescu. Constantinescu doar a acceptat sa-l semneze.

    Si da e penibil. E penibil pentru un om cu 2 facultati, un om trecut prin viata, ajuns presedinte si condus tara 4 ani, sa constati ca nu poate nicicum sa treaca peste niste frustrari, peste niste umori, peste un orgoliu ranit si sa reactioneze atat de hormonal si emotional. Nici o urma de logica, de ratiune, de principii.

    Va reprosa dvs ca veti colabora cu un colaborator al securitatii (care nu a fost dovedit ca atare) pt ca apoi el sa stea la taifas si sa se alieze cu lacheii lui Felix Varanul, turnatorul de serviciu la secu.

    Oameni slabi. Oameni rudimentari. Omeni care n-au nici o inteligenta emotionala ca tot e la moda termenul. Si bunicul meu de la tara desi are 4 clase si 83 de ani e mai lucid si mai rational si stie sa-si calce pe propriul orgoliu cand e vorba de principii si de onestitate. Imi pare sincer rau ca am votat cu el in 96. E un penibil jenant si ridicol.

    Din punctul asta de vedere macar Iliescu nu si-a tradat niciodata vocatia. A fost si a ramas un comunist moderat si n-a incercat sa ascunda asta niciodata. Il stimez mai mult pt consecventa. Si apropo, pe Iliescu nu-l vezi asa des si asa de infierbantat la Antena 3 printre tonomate. Si asta spune ceva. Omul are totusi o demnitate pe care Constantinescu daca a avut-o vreodata a pierdut-o complet.

    • Va multumesc pentru acest comentariu substantial. Tocmai am citit ce-a avut de spus El Crin la OTV despre relatia cu Felix (dupa ce l-a acuzat pe Andrei Chiliman de „tradare”):

      „Dan Voiculescu actioneaza de ani de zile cu trustul lui de presa corect. El sustine aceleasi valori ca noi si era normal sa fim aliati politici”. Sper ca nimeni nu mai are indoieli ca votul „DA” la referendum inseamna sustinerea adevarutului presedinte al USL, Dan Voiculescu.

      Recomand exceptionalul articol al lui Mircea Cartarescu aparut in „Evenimentul Zilei” despre candidatul invizibil”:

      „Obsesia Băsescu ascunde faptul că la aceste stranii alegeri mascate în referendum există, de fapt, un contracandidat ascuns îndărătul măştii demonizate a lui Băsescu, şi împrumutându-i trăsăturile sale. Băsescu cel rău, creat în laboratoarele Antenelor, timp de mulţi ani, după chipul şi asemănarea mogulului patron, e de fapt Dan Voiculescu. Invizibil asemenea materiei negre, Dan Voiculescu este adevăratul contracandidat în alegeri al preşedintelui suspendat”.

      http://www.evz.ro/detalii/stiri/candidatul-invizibil-993794.html

      • Va marturisesc sincer ca bucuria mea in urma invalidarii referendumului va fi mai mare pentru ca va demisiona Crin Antonescu (asa cum a spus) decat pentru faptul ca va ramane Basescu. Epoca presedintelui Basescu oricum se apropie de final. Daca nu vor accepta revizuirea constitutiei ca el sa-si dea demisia, atunci peste un an jumate oricum isi incheie mandatul.

        Dar va dati seama ca gratie acestui referendum avem sansa sa scapam de o mare pacoste in politica romaneasca – Crin Antonescu. Si nu pot decat sa ma rog, ca altceva nu stiu ce as putea face, pentru ca in fruntea PNL sa vina un alt om. Un om rational, cultivat, scolit, european, un om fin, asa cum i-ar sade bine unui presedinte al PNL. Wishfull thinking, I know.

        Despre Ponta nu-mi fac griji. Pe el il vor linsa al lui. Deja exista grupuri in PSD care actioneaza impotriva lui. Cum altfel va explicati ca de la varful USL au ajuns stenograme de campanie tocmai la Dan Tapalaga? Ponta va fi linsat in interiorul PSD imediat dupa referendum. Are imaginea prea distrusa de plagiat. Au inteles si ei ca nu mai pot defila cu el. Raman insa curios sa vad pe cine vor pune in locul lui ca nu mai au cadre.

        Deci eu unul zic ca realizarea cea mai importanta a referendumului e ca ne scapa de astea „doua gaste” cum bine le-a spus Andrei Plesu. Prin urmare, sa boicotam. :)

        • Nu va bucurati prea tare.
          Nu uitati ca Ponta si Antonescu sunt doua „unelte”.
          Adevarata problema o constitue grupartile mafiote care stau în spatele lor si finanteaza, dintre care vârful vizibil al icebergului este Dan Voiculescu.

      • Mereu m-am intrebat cine este in spatele actualelor manevre.

        Simteam mana lunga a lui Voiculescu, dar iata ca el a fost numit clar de interimarul Crin.
        Incredibil prin non-salanta cu care ANtonescu participa la Antenescele manevre!!!!

        Pot sa merg mai departe cu presupunerile si sa afirm ca cel care a preluat conturile secrete este Voiculescu, dar a sosit vremea ca el sa dispara de tot…

  14. De mult mă lupt cu dorinţa de a replica la unele afirmaţii din textele dumneavoastră, bănuind că asta nu va produce niciun efect asupra cititorilor obişnuiţi ai acestui forum, care par a avea mai degrabă convingeri, „credinţe” nu păreri şi a-l eticheta drept bolşevic pe oricine îi contrazice. Ce aţi scris astăzi despre Emil Constantinescu m-a umplut de revoltă.
    Vreau sa precizez de la bun inceput două lucruri: Ponta a plagiat şi Voiculescu a fost securit!
    Nu pricep cum poate un autor de cărţi de istorie a comunismului, recunoscute ca valoroase să fie atât de puţin istoric, aşa de sentenţios şi lipsit de nuanţe. Sau, poate, de scrupule!
    1) înclin să cred că sunteţi conştient de faptul că Emil Constantinescu este una dintre cele mai tragice figuri ale istoriei noastre postdecembriste, că realmente îl respectaţi, dar sunteti prea partizan pe faţă al lui Băsescu pentru a recunoaşte. Imi cer scuze pt procesul de intentie.
    Emil Constantinescu, despre care Băsescu a spus că nu a lăsat nicio dâră în urma lui (oricum, nu una urât mirositoare, adaug eu), a fost un tragic om de stat, adevărat om de stat. De ce? Pentru că a avut curajul să semneze tratatul cu Ucraina şi să permită americanilor să folosească teritoriul românesc în războiul contra Serbiei. A făcut-o distrugându-şi viitorul politic şi călcându-şi pe sentimentele naţionale pentru a crea perspective de integrare în NATO şi UE pentru o ţară – România – care era considerată la Washington cea mai prorusă ţară din fostul bloc comunist, mai prorusă decât Bulgaria. Fără demersul său mă tem că şi acum stăteam la rând, alături de Serbia, la intrarea în NATO, plătind preţul politicii antinaţionale a lui Ion Iliescu.
    De ce Emil Constantinescu nu a deschis arhivele Securităţii şi nu a condamnat comunismul între 1996 şi 2000 ştiţi la fel de bine ca şi mine, dar vă prefaceţi că nu ştiţi. Pentru a nu se creea un haos politic de nesuportat, de confruntări interne (vă amintiţi mineriadele şi „bătălia de la Costeşti”?) în condiţiile unei crize financiare cumplite ale unei economii cu reflexe socialiste care încerca să se adapteze cu forcepsul şi cu multă corupţie (n-am uitat de FPS şi de hoţiile de acolo) la piaţa UE şi la capitalism. Şi pentru că s-a opus PD-ul lui Petre Roman, Radu Berceanu şi TRAIAN BĂSESCU, fără de care Convenţia Democrată cădea de la putere. Cu toate că dacă ar fi forţat lucrurile în stilul Băsescu ar fi câştigat un capital politic personal. Oricum PD-ul (partidul drepturilor chiriaşilor din casele naţionalizate şi contra restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti – de! încă nu se întrevedea boomul imobiliar de mai târziu) s-a pronunţat ferm contra acestor demersuri şi contra lui Ticu Dumitrescu.
    Vă reamintesc că Traian Băsescu era ministru în guvernul Victor Ciorbea şi el a dărâmat acel guvern din cauză că şeful corpului de control al guvernului a sesizat presa că Băsescu locuia într-o casă naţionalizată, administrată de Protocolul de Stat, pe care proprietarul o câştigase în instanţă şi Băsescu nu vroia să o evacueze!
    2) Emil Constantinescu are dreptate în scrisoarea sa. Nu a fost nicio lovitură de stat, ci doar o mistificare creată de Monica Macovei, care a reuşit pentru că oficialii europeni au fost surprinşi de viteza evenimentelor şi pentru că li s-a părut incorect şi suspect ca USL să demareze suspendarea după ce Băsescu abia chemase la putere această alianţă. Cred că la Bruxelles, la Berlin şi în alte locuri unde Monica Macovei are influenţă, ea a fost crezută pentru că părea imoral să suspenzi un preşedinte care te invită la coabitare după ani de confruntare.
    Altfel spus, părea că un preşedinte experimentat şi lucid, erodat de austeritate, ţine cont de glasul poporului (protestele din ianuarie-februarie 2012) şi cheamă opoziţia la putere, la reconciliere, iar aceasta, drept „bună-credinţă”, îl suspendă în urma unor proceduri fulger, la limita legalităţii, după ce un fost premier PSD e condamnat cu executare şi actualul premier PSD e prins cu plagiatul pe obraz! Totul părea o răzbunare şi o încercare de a bloca bunul mers al justiţiei, mai ales că urma la sfârşitul lui iulie condamnarea lui Voiculescu!
    Totuşi, să nu uităm! Roberta Anastase (Doamne, ce personaj!) a fost schimbată disciplinar, ceea ce regulamentul Camerei permite şi motivele sunt corecte! A fost un preşedinte de Cameră antidemocratic prin ceea ce a făcut în repetate rânduri vreme de trei ani, oricât aţi nega asta.
    Vasile Blaga a fost schimbat disiplinar, ceea ce regulamentul Senatului permite, nu s-au încălcat procedurile, dar motivele au fost trase de păr. A fost incorect din punct de vedere politic, imoral, dar regulamentar şi constituţional.
    Avocatul Poporului a fost revocat discplinar în mod regulamentar şi constituţional dar în cazul lui motivele sunt discutabile. Eu cred că acţiona ca un agent PDL contra guvernului, ceea ce nu era corect, dar accept faptul că e o chestiune interpretabilă.
    În ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă (discutabile etic, dar legale, ca formă), ca fond ader la opinia lui Emil Constantinescu, clară, concisă, zic eu, incontestabilă sub aspect juridic!
    Revenind la Europa, Emil Constantinescu are iarăşi dreptate! Faptele au fost interpretate circumstanţial şi superficial de către oficialii europeni.
    Dragă Domnule, adevărul (în opinia mea) este că TRAIAN BĂSESCU a distrus sistemul politic românesc, aşa cum îl defineşte constituţia, şi a pus în locul său un sistem de putere fără reguli şi cutume, care acum s-a întors contra lui. În democraţie cutumele şi precedentele sunt vitale pentru consolidarea sistemului constituţional, pentru ca actorii politici sa aiba incredere in functionarea succesiunii la guvernare.
    Ori Băsescu, în noiembrie 2009 a dat o LOVITURĂ DE STAT, în încercarea de a schimba, de facto întâi, apoi de iure, regimul politic dintr-unul semiprezidenţial într-unul prezidenţial prin proceduri clar neconstituţionale – îmi impun voinţa şi îmi etalez puterea în faţa partidelor şi a poporului, în dispreţul cutumelor şi a interpretărilor consacrate până atunci ale constituţiei, apoi schimb regulile pentru a „constituţionaliza” noua dispunere de putere (asta e lovitură de stat, mi se pare, nu?). Vezi cazul Al. I. Cuza in mai 1864 si cazul Carol al II-lea intre 1934 si 1938.
    El era OBLIGAT în virtutea cutumelor politice româneşti ce asiguraseră echilibrul constituţional până atunci (patru transferuri paşnice de putere) să mandateze ca prim-ministru propunerea alianţei PNL, PSD, PC, UDMR, minorităţi, care avea protocol de colaborare semnat. Ce a făcut? A numit-o „coaliţia GRIVCO” şi a prezentat la televizor un tratat „lingvistic” despre cuvântul desemnare. A refuzat să consacre constituţional transferul de putere, spre stupefacţia partidelor. Atunci s-a terminat cu sistemul constituţional românesc, cu încrederea actorilor politici în reguli şi cutume. Azi plăteşte preţul pe care îl merită şi vă spun, ca istoric, că va ieşi prin uşa din dos a istoriei, duminică sau mai târziu, în toamnă, indiferent ce vor zice oficialii europeni. Apoi, trebuie refăcută încrederea în regulile şi cutumele democraţiei, care trebuie să fie DEASUPRA setei nestăvilite de putere a oamenilor politici „jucători” şi „charismatici”.
    Despre „anticomunismul” lui Băsescu altădată!

    • Mey varza politica, nu stiu ce-ai asteptat sa obtii in urma acestei eruptii. Cumva un dialog onest?! Esti mai naiv decat domnul Constantinescu.

    • Analiza Dvs. echidistantă și perfect imparțială vă aduce în onorabila postură de a fi invitat diseară la antena3. Vă mulțumim că v-ați împărtășit dezvăluirile cu noi.

  15. …dl. varza..un mic amanunt si toata teoria dv. e data peste cap.. inainte de prezidentialele don 2009, basescu a refuzat sa dea guvernul coalitiei pe care o prezentati.. pana aici de acord.. apoi, basescu iese presedinte.. de ce aceeasi coalitie, animata din plin de democratie nu a mai fost atat de unita? de ce la prima adiere de vant, atat udmr cat si minoritatile au trecut brusc in barca basescu?de ce un intreg sir de parlamentari psd si pnl au venit langa basescu? acest lucru vreau sa mi_l explicati..

    • Pai tocmai asta e precedentul pe care l-a creat Basescu: dependenta parlamentarilor de ciolan si specularea instinctelor fiecaruia de a se regasi in barca invingatorului. Chiar si daca singura atributie, sau poate tocmai cu acest scop, e sa spele puntea. Ceea ce spui dumneata nu infirma ceea ce spunea varza, ci dimpotriva: „îmi impun voinţa şi îmi etalez puterea în faţa partidelor şi a poporului, în dispreţul cutumelor şi a interpretărilor consacrate până atunci ale constituţiei, apoi schimb regulile pentru a „constituţionaliza” noua dispunere de putere”

    • Draga Domnule Eugen,

      Cred ca simplificati. Partidele sunt grupuri de interese care au drept scop accederea la putere dupa criteriile democratice stabilite de constitutie si consacrate de practica politica anterioara.
      E simplu, alianta s-a rupt pentru ca au constat ca s-a schimbat regula jocului. Basescu fiind legitimat de popor, UDMR s-a adaptat regimului prezidential de facto pentru a-si indeplini obiectivele nationale (autonomie, Universitate, Tinutul Secuiesc etc.) Ceilalti s-au supus criteriului PUTERE constatand ca PNL si PSD nu au mijloace politice sa ajunga la putere pana la alegerile parlamentare din 2012. UDMR si UNPR, la fel ca si PDL au sperat sa treaca criza economica si sa castige alegerile din 2012, iar PSD si PNL au sperat ca programul economic al PDL (incoerent si bazat doar pe austeritate) sa esueze si sa-l suspende pe Basescu cu prima ocazie. Programul PDL a esuat si „monstruoasa coalitie” USL il suspenda pe BASESCU, El este singurul vinovat pt ca nu a respectat cutumele constitutionale romanesti in 2009. Acum totul se rezuma pt partide la un meci de MMA fara reguli.

  16. .. completare.. sa nu veniti cu ..dosare, santaj etc..e vorba pur si simplu de ciolan..minoritatile nu au votat la caderea guvernului ungureanu pentru ca ar fi fost santajati.. ciolanul.. adica un nou loc caldut la parlamentare..

  17. De ce nu putem fi echilibrati?
    Eu cred ca Emil Constantinescu a avut merite incontestabile, enumerate mai sus, pe care sper ca istoria sa nu le uite. Iar Traian Basescu a avut erorile lui, pe care desigur, istoria le va consemna, de asemenea.
    Dar intre timp, fiecare dintre ei a evoluat. EC s-a lasat orbit de frustrare, cautionand propaganda isterica anti-rationala, pe care o calific ca distructiva pe termen lung asupra evolutiei cetatenesti a poporului roman, iar TB a recunoscut, una cate una, poate greu, valorile societatii deschise.
    Mie imi este evident, acum, ca populatia il uraste pe TB nu pentru derapajele reale pe care Varza Politica ni le-a amintit, ci pentru politica anticriza, care si ea, ar fi fost acceptata daca antenele nu ne-ar fi facut capul …varza. Mi-ar fi placut ca presa sa sanctioneze doar aceste derapaje, iar noua putere sa astepte inca 3-4 luni si sa ne ofere prin vot cinstit alternanta la putere. De ce s-au grabit asa tare, domnule Varza Politica? De ce ziceti ca a schimba atributiile CC prin Ordonanta de Urgenta este doar imoral, dar nu ilegal? De ce inchideti ochii la MOTIVELE schimbarii Avocatului Poporului? Daca CC e politizata si nu aveau incredere, ce costa sa astepte putin ca sa schimbe Constitutia, facand CC mai credibila astfel?
    Si inca: de ce nu se cheama lovitura de stat schimbarea presedintelui de catre Parlament in mijlocul mandatului, fara motive clare de abuzare a Constitutiei?
    In incheiere, as vrea sa spun care cred ca a fost elementul declansator al acestei valtori: multi PDListi au aflat ca nu mai sunt securizati impotriva justitiei, chiar fiind la putere (dl Frunzaverde a rostit in clar: ne-am saturat sa ni se asculte telefoanele! – dar n-a adaugat: ilegal), dar au avut asigurari ca apartinand noii puteri, vor fi! Si au schimbat barca in conditii de concurs.
    Iar daca asta este adevarat, atunci inseamna ca TB a intrat, poate fara voia lui sau fara sa-si dea seama, in tabara celor pe care ACUM, ar trebui sa-i sustinem.

    • @Echilibru

      Excelent comentariul dumneavoastra! Obiectiv si echilibrat, intr-adevar. Emil Constantinescu a avut intr-adevar meritele sale, care apar azi umbrite de ezitarile fatale de la sfarsitul mandatului sau, dar si in raport cu politica mult mai energica si cu rezultate mai clare dusa de Basescu.

      Iar peste greselile lui Basescu – fie erori de judecata (episodul cu Regele Mihai, ori cel cu Raez Arafat), fie chestiuni umorale (faimoasele episoade ce i-au adus blamul organizatiilor pentru combaterea discriminarii), fie cedari tactico-oportuniste (aliantele contra naturii cu psd)– nu trebuie maturate sub covor.

      Cred ca marea diferenta dintre cei doi este aceea ca Basescu, un autentic animal politic, cu instincte bune, a avut o viziune privind viitorul european al Romaniei. Nu cred ca avut-o de la inceput. Nu cred ca a fost o viziune intemeiata initial pe convingeri puternice. Se poate ca la inceput a actionat oarecum oportunist. Dincolo de greselile de care vorbeam mai sus, dincolo de sinusoidele si meandrele de moment ale tacticii sale, (care ne pot nauci la nivel micro), la nivel macro Basescu se poate distinge un VECTOR clar, care s-a conturat clar abia in ultimii cinci ani, si care este cel al modernizarii Romaniei si al consolidarii pozitionarii ei europene.

      Ne poate displace stilul, limbajul, populismul ocazional, duritatile, inconsecventele de moment, razgandirile, impetuozitatea, promisiunile neonorate, si, mai nou, incapacitatea de a comunica cu „poporul” al carui limbaj el parea sa-l vorbeasca precum nimeni altul, INSA nu putem ignora acest vector, aceasta consecventa la nivel de obiective majore. Cred ca acest vector, ocultat azi de reactiile viscerale pe care Basescu le produce, ramane invizibil pentru multi romani, care se incapataneaza in Basescu un ins pus pe harţa, un trouble-maker, un inelegant, un grobian, sau macar (in cazul celor dezamagiti de el) omul care intai nu a anticipat corect criza, iar apoi le-a taiat salariile. Acest vector va deveni, cred mult mai limpede, odata ce tensiunile si umorile se vor fi stins. Si cred ca istoricii il vor distinge cu limpezime. Daca Romania, dupa black-out-ul democratic al acestor luni (ani?) isi va regasi vocatia democratica si europeana, Istoria va vedea limpede rolul lui Basescu. O istorie impartiala, facuta din perspectiva europeana si democratica, nu va putea sa nu-l vada pe Basescu drept o figura cu adevarat istorica. Un om cu mute pacate si greseli, care insa nu a gresit intr-un singura directia (care, la urma urmei, este singura care conteaza): in obstinatia sa de curata Romania si de a o face o tara cu adevarat democratica.

  18. Doua comentarii (mai mult la celelalte comentarii si nu la articolul d-lui Tismaneanu, cu care sint pe deplin de acord):
    1) Despre Emil Constantinescu si altii ca el (gen Ciorbea, Zoe Petre sau altii din aceeasi categorie) – care dupa ce au ajuns la un moment dat si pentru o scurta perioada de timp la un punct de maxima altitudine in viata lor au fost nevoiti sa coboare uneori drastic de repede de pe acele culmi. Acesti oameni nu isi dau seama ca exista o mare diferenta intre inaltimea functiei / postului ocupat temporar si omul in sine (cu personalitatea sa, taria de caracter, inaltimea spiritului). Nu functia iti da autenticitate, ci ceea ce esti. Doar ca ei cred ca daca politetea cere sa li te adresezi formal cu titlul cel mai inalt la care au ajuns, astfel li se recunosc automat toate calitatile pe care ei cred ca le poseda! Nu este asa! Daca ar fi existat acele calitati personale, acesti oameni nu ar fi astazi niste umbre, ci niste repere general acceptate in societatea noastra. Pacat deci ca nu au reusit sa valorifice imensa incredere de care au beneficiat la un moment dat in viata lor si au devenit niste oameni de o micime dezamagitoare!
    2) In lipsa unor valori individuale explicite referitoare si la alte aspecte in afara intereselor personale imediate, viata noastra (si societatea in care traim) se reduce doar la persoane, deoarece nu mai avem principii si valori comune. Asa ca democratia se reduce la discutii despre persoanele din fruntea unor structuri. De exemplu, Basescu este tiran (zic unii) – fara el totul va fi bine de luni dimineata. Asa sa fie? In ’89 s-a spus ca doar (familia) Ceausescu este de vina, dar iata ca raul de atunci a fost eliminat (fizic) si astazi, dupa atitia ani, tot nu este totul bine. Asa ca cine isi leaga sperantele de ce spun sau fac altii, nu va putea decit sa constate peste ceva timp ca va fi dezamagit. Nu este vorba de ce fac altii, ar trebui sa fie important ce facem fiecare dintre noi – pentru ca nu putem avea pretentia ca ei (politicienii, ministrii, parlamentarii etc.) sa fie „buni”, in timp ce fiecare dintre noi nu ne uitam la ce facem noi si nu ar trebui sa mai facem! De aceea eu, pentru inceput, as propune sa ne urmarim propriul mod de gindire si sa ne auto-evaluam – iar daca observam ca facem ceva din ceea ce nu ne place la cei pe care ii criticam si invinuim incontinuu, sa actionam pentru a elimina acele reactii, comportamente, ginduri distructive. Poate asa vor aparea ceva efecte, drept este ca nu peste noapte si nici fara efortul personal al fiecaruia.

  19. oare d-nul Tismaneanu mai insista in revolutzie furata?
    daca a fost revolutzie in intreaga ruminie;unde sint revolutionarii si care sint cei care au furato?
    romanica este o gluma:acolo oamenii traiesc o irealitate perpetua pe care o accepta

  20. Da, domnule Tismaneanu, legati-va de narcisismul omului, de ceea ce a facut mai putin bine, sau de partizanatul lui! Legati-va de credibilitate. In principiu de orice in afara de argumentatia foarte logica si bine construita, greu de combatut. Si citati din text exact ceea ce va convine pentru acest atac. Ignorati argumentele logice, pentru ca s-ar putea sa nu aveti ce raspunde.

    Felicitari!

  21. Sunt perfect de acord cu comentariul la adresa lui E.Constantinescu!Ne-am pus atatea sperante in el!!!Si ne-a dezamagit atat de mult!!!S-o luam pe rand:
    -a anuntat ca nu mai candideaza,fara sa spuna P.N.T.,care-l anuntase de mult drept candidat la prezidentiale;a fost principalul motiv al prabusirii P.N.T
    -nu a deschis arhivele securitatii precum T.Basescu
    -s-a inconjurat de oameni santajabili,pe care ii vedem si acum,peste tot…R.Popescu.purtator de cuv,acum sef de C.N.A total ambiguu si ineficient;M.Ciuvica angajat in solda lui Felix,Zoe Petre,mama lui Dan Petre…,Dorin Marian,angajat tot pe la Felix,Vlad Nistor,care vitupereaza acum,la TV,caci a ramas fara colegi…,Val Stan,omul cu laptopul….s.a.m.d.
    Sincer,cred ca omul are ceva patologic:se crede providential,lider regional,neinteles…
    Totusi,trebuie sa recunosc,ca a permis,in timpul razb.din Serbia survolarea avioanelor straine pe teritoriul RO,ceeace ne-a deschis poarta NATO,moment in care Ion Iliescu si ai lui il vizitau pe Milosevici
    Dece nu sta deoparte acum? E obligat datorita fiului,Dragos Constantinescu sau ce?

    • De acord cu Dvs, politica externa a administratiei Constantinescu a fost una sincera si ne-echivoc pro-occidentala. Cand fostul presedinte Constatinescu si-a lansat tetralogia la Ateneul Roman, am trimis un mesaj (a fost citit acolo), publicat apoi in „22”, cu titlul „Padurea si copacii”, in care accentuam acest lucru. Este mare pacat ca vanitatea, ajunsa la paroxism, a invins asupra altor trasaturi ale acestui om politic (idealismul, respectul pentru lumea spiritului, convingerile anti-comuniste reale).

    • Din respect pentru istorie este bine sa va informati mai atent despre episodul legat de survolarea Romaniei. Rolul decisiv l-a avut domnul Plesu- Ministrul de Externe de la aceea data.

      Sa dam cui trebuie ceea ce este de dat!
      Multumesc pentru intelegere.

  22. Pe Constantinescu cred ca l-a pierdut Ciorbea in tunel in timp ce cautau „luminita de la capatul tunelului”. S-a ratacit in tunelul anilor ’90 si a ramas acolo. De asta are numai ineptii useliste in cap..

  23. Cat s-a straduit biata mea mama, Zoe Petre, sa il faca pe Emil Constantinescu sa ma numeasca consilier prezidential si el se tot opunea pana cand mama i-a zisd ca demsioneaza si atunci a acceptat. Apoi zic eu ca m am achitat bine de sarcini. Dar dusmanii mei zic altceva, din invidie. Acum sunt secretar de stat si sper sa il consiliez si pe viitorul presedinte Crin Antonescu, asta dupa ce scapam de Basescu.

    • Dane, iar te dai in spectacol? Iar ma faci de ras? Nu era cazul sa dai atatea detalii, Fii si tu mai matur, ca fratele tau. De pilda daca ai timp mai scrie la doctorat ca tot astept sa il dai si vad ca nu ai de gand. Crin nu te va lua consilier nici cand va zbura…inorogul. Vezi ca el isi va da doctoratul inaintea ta ca e ambitios si ma ocup de el. Fii mai serios in viata, nom d’un chien!

  24. Cea mai mare dezamagire a fost acest presedinte! Ne-am pus cu totii sperante in el mai ceva ca la Revolutie. Ce am primit inapoi? Dezamagire, frustrare, nervi nesfarsiti, ciuda si pareri de rau ca nu am emigrat din Romania ca atati altii dupa mineriade.
    Eu nu mai am niciun pic de respect pentru acest om. Si asta mai ales acum, dupa declaratiile absolut iresponsabile din ultima vreme. Era ultimul om la care m-as fi asteptat sa cheme lumea la vot „din obligatie morala”. E HIDOASA motivatia asta a lui Constantinescu. Un cuvant mai potrivit nu gasesc!! Cred ca inainte de toate nu l-a ajutat prea mult capul. Si asta niciodata. Nu numai acum. Nu pot sa imi explic altfel cum s-a transformat acest om din ceea ce parea sa fie, in ceea ce e clar ca e acum.

  25. Se pare ca dl. Tismaneanu nu are altceva de facut decat sa lanseze atacuri la persoana si sa insulte tendentios pe oricine se intampla sa aiba pareri diferite de ale domniei sale. Ai crede ca dupa anii petrecuti intr-un sistem de educatie mai bun decat cel romanesc, a invatat sa scrie articole echilibrate. Se pare ca nu, din pacate. Oare cand se vor discuta in spatiul public romanesc politici publice si solutii pentru redresarea economica si institutionala a Romaniei si se va termina cu politica insultelor si a atacurilor la persoana?

  26. Nu cred că în cazul dl-ui E.C. merită o atenție considerabilă. Ne amintim cu toții, desigur, cât de repede a dezumflat dl. Constantinescu și cei „15.000 de specialiști” balonul speranțelor milioanelor de români care l-au votat în 1996 aproape cu lacrimi în ochi. Dl. E.C. este cel mult a has-been dacă nu cumva a fost dintotdeauna un perenial would-be neputincios. Nu dânsul (sau straniul dl. Ciorbea) prezintă vreun pericol real pentru societatea actuală. Fierea pe care dânșii o varsă zilnic se dizolvă fără urmă în torentul general al politicii cu un singur punct pe agendă: „jos băselu”.

    Ce e de speriat însă e ușurința cu care per ansamblu „societatea” românească renunță la bruma ei de democrație. Faptul că democrația (și chiar și legea) nu valorează doi bani în ochii celor mulți e înspăimântător. Evident, democrația nu poate supraviețui fără o cultură civică (sintagmă ajunsă iremediabil în glosarul limbajului de lemn) pe care n-o avem și nu ne-o dorim. Alternativa la democrație e simplă: un drum violent, scurt spre un dezastru inexorabil. A lăsa orice speranță în mâinile celui care răcnește mai tare și scuipă mai vârtos, a umbla călare prin instituțiile impotente ale statului e un abandon pe care majoritatea înconștientă și primitivă îl va plăti extrem de scump. Ne îndreptăm cu iuțeală spre neguri în care vom ieși din case și ne vom așeza anxioși corturile în fața cărora vom avea înfipte în pari craniile adversarilor. Sau, poate și mai rău, abdicând de la povara responsabilității conștiente vom plonja adânc (iarăși) în inconștientul infantil al comunismului pe care l-am părăsit destul de indeciși acum 22 de ani. E greu să fii stăpân, dar oare e mai ușor să fii sclav?

    • Dacă îmi este permis un joc de cuvinte aș spune că impopulara, slab promovata cultură civică a fost înlocuită triumfal de cultura ciuvică, viguroasă și cu un lipici imens la mase de data aceasta.

  27. Ca EC a fost cea mai mare dezamagire din politica postdecembrista nu se mai indoieste nimeni. Câteva opinii de-ale mele:
    1. A tot afirmat in campania electorala ca SPP are peste 3500 de angajati si ca o sa dea afara pe multi dintre ei pe considerentul ca institutia este supraincarcata. Dupa ce a castigat, s-a convins ca, in realitate, nu erau decat vreo 1000 si ceva de angajati, dar nu a facut gestul de bun simţ de a-şi cere scuze pentru afirmaţiile făcute. Că doar e politician şi ăştia nu ştiu ce este decenţa. De asemenea, a trimis o scrisoare conducerii prin care aprecia intreg serviciul pentru modul exemplar cum s-a comportat în timpul campaniei electorale si transmitea angajatilor ca nu va fi dat afara nimeni. A venit Ţigareta II şi au fost daţi afara oameni care nu aveau absolut nici-o tangenţă cu această afacere în care, gurile rele vorbesc că, atât Dragoş Constantinescu, cât şi Dorin Marian erau băgaţi până-n gât. Dar… fără dovezi, toţi sunt curaţi ca lacrima.
    2. A adus în SPP toate canaliile care l-au pupat în c… şi, când unii s-au convins că salariile nu sunt chiar aşa de mari precum erau legendele, au făcut cale-ntoarsă (prima dată şoferul personal, apoi cameramanul, apoi Vaida şamd). Aşa aroganţă din partea acestor indivizi nu am văzut în viaţa mea.
    3. Dacă EC vrea să afle părerea unor oameni din afara ţării despre el să citească memoriile fostului ambasador al Finlandei din perioada când era preşedinte şi atunci poate-şi dă seama ce catastrofă a fost.
    4. Dorin Marian a fost o adevărată calamitate pentru sistemul de apărare, ordine publică şi, mai ales, pentru siguranţa naţională. Pentru el nu conta că eşti profesionist. Dacă nu erai de-al lui erai persoană non grata. Reducerea personalului SPP cu 23% a fost o adevărată pacoste. Nu doar că misiunile nu se mai puteau asigura la nivel profesionist cerut, dar au plecat cu acea ocazie mulţi oameni de valoare care au fost înlocuiţi de pupincurişti de-ai lui. În limbajul celor de atunci s-a numit jandarmizarea SPP-ului pentru că au fost aduşi foarte mulţi de la Jandarmerie care erau nişte catastrofe. De pomină a fost întâlnirea celor 6 (fără pile) cu generalul Andreescu când se punea problema să fie daţi afară. Dar asta… poate cu altă ocazie sau, de ce nu, într-o carte.
    5. Doamna Zoe Petre este un foarte bun istoric şi apreciez articolele dânsei din Magazin istoric, dar în calitate de consilier prezidenţial a fost o altă catastrofă. I-aş aduce aminte doar de deconspirarea reţelei dintr-o ţară din Extremul Orient şi de-ar fi numai asta ar fi de-ajuns.
    Hai să mă opresc aici deocamdată.

  28. Singurul lucru care i se poate reprosa aici d-lui Tismaneanu e ca nu merita sa scrie un articol asa lung pe tema asta.Ca simplu cetatean eu mi-am permis sa-i transmit d-lui Constantinescu in calitate de fost fraier care l-am votat doar :- TACA-TI FLEANCA !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro