vineri, martie 29, 2024

Jocul dublu al britanicilor sau de ce ar trebui Uniunea Europeană să nu accepte negocierea Brexitului fără votul Parlamentului de la Londra

Puncte cheie:

  • Premierul Theresa May ia în considerare varianta ca Guvernul de la Londra să invoce art. 50 din Tratatul UE, privind declanșarea negocierilor oficiale de ieșire a unui stat membru din organizație, fără acordul Parlamentului britanic[1];
  • Procedând astfel, guvernul conservator dorește să deschidă o dublă perspectivă politică și electorală: pe de o parte, pregătindu-se pentru următoarele alegeri parlamentare, să dea satisfacție electoratului de centru-dreapta (conservator și ultra-conservator, moderat și radical) care a votat pentru ieșire, iar pe de altă parte, neimplicând Parlamentul în acest proces, să lase deschisă posibilitatea ca, în cazul în care franco-germanii vor pune condiții mult prea grele Marii Britanii pentru rămânerea în Spațiul Economic European, un viitor vot al Parlamentului de la Londra să anuleze toată discuția iar situația să rămână blocată pe termen indefinit;
  • Este bine de știut că, în sistemul politic britanic, Parlamentul este suveran, și nici chiar referendumul, deși exprimă voința poporului și este, de regulă, luat în serios de politicienii de la Londra, fiind oricum organizat extrem de rar, nu este totuși deasupra deciziilor finale ale legislativului. Referendumul funcționează, din acest punct de vedere, doar ca un mega-„sondaj de opinie” la nivel național, oficializat de autorități, recunoscut ca atare de partidele și liderii politici, dar nicidecum ca o decizie politică a Marii Britanii;
  • Strategia britanicilor este de a-și lăsa ultima carte (votul Parlamentului de ieșire din Uniune) pentru finalul negocierilor cu europenii, pentru a avea ei ultimul cuvânt și o ultimă „supapă de siguranță” în tot acest complex proces politic, dacă negocierile nu le ies bine;
  • Putem presupune că guvernul May va lăsa votul Parlamentului pentru după alegerile generale, încercând astfel să păstreze controlul și asupra campaniei electorale viitoare, respectiv asupra disputei cu partidele care au fost în favoarea rămânerii în UE (în principal, laburiștii și liberalii), spunând că ei, conservatorii, respectă voința exprimată la referendum, dar și controlul asupra destinului Marii Britanii, noul Parlament rezultat din alegeri rămânând practic liber să spună NU ieșirii, “în condițiile negociate de guvern” în prealabil;
  • Aș mai adăuga presupunerea că, dacă va decide să invoce art. 50 fără votul Parlamentului, Guvernul May se gândește de fapt la organizarea rapidă de alegeri generale (poate chiar în mai puțin de un an), pentru a miza pe atragerea electoratului care a votat în favoarea Brexitului, înainte ca valul pro-Brexit să se domolească;
  • Uniunea Europeană ar trebui să nu accepte această bătaie de joc și duplicitatea strategiei britanice, nu doar pentru a nu risipi resursele financiare și de timp într-o negociere de un an sau doi fără relevanță politică, pe care ulterior britanicii să se gândească dacă o aprobă sau nu în Parlament;
  • Trebuie spus foarte clar, fără un vot al Parlamentului de la Londra oricum nu se va produce efectiv Brexitul, nici acum, nici peste un an, nici peste doi ani. Dacă negocerile se fac fără votul prealabil al legislativului, este teoretic posibil ca, după alegerile viitoare din insulă, mai repede sau mai târziu, noul Parlament să voteze împotriva condițiilor în care s-a negociat ieșirea, și totul trebuie reluat de la capăt;
  • Dacă Uniunea Europeană ar refuza să înceapă negocierile de ieșire fără o lege explicită votată de Parlamentul de la Londra, guvernul conservator ar fi automat pus sub presiune politică și electorală, trebuind să iasă din jocul dublu pe care l-a conceput și să ceară votul legislativului britanic în sesiunea care începe acum. Dacă parlamentarii conservatori (care au majoritatea confortabilă) votează împotriva Brexitului, au pierdut din start următoarele alegeri generale, iar dacă votează pentru, așa cum ar fi normal după referendum, nu mai e nimic de făcut pentru Londra iar Marea Britanie rămâne în negocierile de ieșire la mâna Germaniei și a Franței, care îi vor putea impune condițiile de acces la Piața Comună fără ca Londra să mai poată da înapoi sau să tragă de timp;
  • Nu Londra trebuie să aibă ultimul cuvânt în relația cu Uniunea Europeană și nu șantajul politic sau tradiționala lor duplicitate în raport cu Europa trebuie să imprime spiritul negocierilor cu cele 27 de state membre care rămân în Uniune;
  • Ne-am fi dorit, desigur, o Mare Britanie în Uniunea Europeană, dar în niciun caz una care să încurce Uniunea să meargă mai departe. În acest moment critic, a devenit clar că va trebui negociat un nou Tratat al UE, iar obiectivul este imposibil de realizat cu Marea Britanie încă în structurile europene.

*

Pe britanici, dincolo de uriașele lor merite la dezvoltarea științei, culturii și umanității, într-un cuvânt la definirea lumii moderne occidentale și a globalizării, nu cred că-i suspectează cineva de prea multă loialitate față de cauza Europei. Și asta nu de ieri, de azi. După cum am evocat și cu alte ocazii, fostul premier britanic, vicontele Palmerston (Henry John Temple), spunea de la tribuna Parlamentului, în 1848, că „noi nu avem nici aliați eterni, nici dușmani perpetui. Doar interesele noastre sunt eterne și perpetue, și pe acelea trebuie să le urmăm”. Zis și făcut.

În toamna lui 1938, prin Acordul de la München, premierul britanic Chamberlain trăda Cehoslovacia pentru o iluzorie pace cu Hitler, iar șase ani mai târziu, în octombrie 1944, când devenise clar că Germania nazistă pierdea războiul, alt premier britanic, Churchill, trăda Europa de Est pentru a ajunge la un „acord al procentajelor” cu Stalin, în care interesele strategice ale Marii Britanii din Grecia să fie respectate. Sunt doar două exemple, dar mai putem găsi și altele, de proporții mai mici, să zicem, mergând până la colaborarea secretă dintre premierul Tony Blair și „dragul meu Mu’ammar”[2] (Gaddafi), cu doar câțiva ani înaintea Primăverii Arabe și a intervenției militare britanico-franceze din Libia, scrisorile fiind descoperite recent la Tripoli.

Știu, se poate contra-argumenta că urmărirea interesului național este, în fond, esența politicii externe a oricărui stat. Nu e nimic revoltător în declarația de mai sus a lui Palmerston, veți zice, din perspectiva realpolitik. Britanicii ne pot spune și ei că, de exemplu, România este în prezent pro-UE pentru că este în interesul nostru național actual ca Uniunea să supraviețuiască și noi să fim în interiorul ei, în timp ce, dimpotrivă, 51,8% din britanici au considerat că le va fi mai bine în afara Uniunii. Deci, și într-un caz, și în celălalt, este vorba tot de interesele naționale specifice, doar că acestea sunt definite variabil, în timp și spațiu.

În cazul relației Marii Britanii cu Uniunea Europeană, cred însă că europenii vor trebui să le dea britanicilor lecția care li se cuvine, din mai multe motive. Primul este istoric. Marea Britanie nu a aderat de la început la Comunitatea Europeană, neavând încredere în șansele acesteia de reușită. Ba mai mult, a încercat să facă chiar și concurență CEE, înființând Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) în 1960 și sperând că Statele Unite vor recunoaște AELS drept principal partener european. Dar Statele Unite au susținut Comunitatea Europeană, care avea și dimensiunea politică a integrării pe care o refuzaseră britanicii, plus greutatea strategică a Germaniei și a Franței, iar AELS a eșuat practic ca mare organizație, după ce Marea Britanie, Danemarca, Portugalia, Austria și Suedia au trecut din AELS în CEE/UE, în perioade diferite. În prezent, au mai rămas doar Norvegia, Elveția, Islanda și Liechtenstein, iar Norvegia chiar a sugerat că ar putea bloca revenirea Marii Britanii în AELS, ceea ce ar fi constituit soluția cea mai simplă pentru ca economia britanică să rămână perfect integrată pe piața europeană comună. Cât timp a fost în funcție, președintele francez Charles de Gaulle s-a opus aderării Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană, considerând nocivă prezența Londrei în structurile Europei unite. Oarecum surprinzător dacă ne gândim la trecutul generalului, de Gaulle se temea mai mult de Marea Britanie decât de Germania. În 1973, la câțiva ani după moartea lui de Gaulle, în plină criză a economiei britanice, CEE a primit Marea Britanie ca stat membru, iar intrarea în Comunitate s-a dovedit extrem de benefică economiei britanice, care și-a revenit spectaculos în următorii 10-15 ani. Acum, britanicii vor din nou să fie în afara Uniunii Europene, desolidarizându-se de dificultățile evidente prin care trece Europa.

Al doilea motiv este politic. Nu este normal să lași un stat, care oricum are clauze de exceptare de la Tratatele UE, să pună noi condiții celorlalte 27 de țări care încearcă cu greu să ajungă la un punct de vedere comun și la politici comune, să blocheze practic Proiectul European. Excepționalismul britanic în raport cu Europa trebuie să aibă totuși limitele lui, de bun simț. Da, poți participa la luarea deciziilor (Marea Britanie chiar avea o cotă importantă în Consiliul European) dar, odată luată decizia, nu poți cere scutire după scutire, excepție după excepție.

Al treilea motiv este economic. Sustrăgându-se obligațiilor sociale europene dar păstrându-și avantajul accesului pe Piața Comună, economia britanică ar fi în poziția privilegiată de a lua doar “cireașa de pe tort”, lăsând în seama națiunilor de pe continent costurile dezvoltării și menținerii unui climat economico-social de calitate, a unei piețe absorbante, cu mare putere de cumpărare și niveluri educaționale ridicate. De exemplu, universitățile europene sunt aproape gratuite, în timp ce cele britanice sunt scumpe, iar sute de mii de specialiști (medici, IT, ingineri etc.) formați în UE au ajuns în ultimul deceniu să lucreze în economia britanică, Regatul Unit preluându-i gata formați și vaccinați. Pe aceștia din urmă, Londra a anunțat că îi păstrează, în schimb pe cei slab calificați, în care statele UE nu au investit suficient, vor să îi trimită înapoi acasă. Este evident că, beneficiind de Europa unită doar ca de o piață bogată de 500 de milioane de consumatori dar refuzând “co-plata” (libera circulație, migrația, politicile sociale, contribuția la bugetul comunitar etc.) companiile britanice ar face practic concurență neloială celor europene, chiar pe piața Uniunii. Acest lucru nu ar fi corect. Marea Britanie trebuie pusă așadar să plătească serios intrarea pe piața europeană, prin taxe vamale ca în vremurile de altădată, să simtă din plin creșterea costurilor în comerțul cu țările europene și scăderea competitivității interne, prin plecarea muncitorilor slab salarizați din statele mai sărace ale UE și scumpirea mărfurilor care vin din insulă pe continent. Asta și pentru ca alte țări să vadă consecințele economice ale ieșirii din Uniune iar efectul contaminării, de care se tem mulți, să fie anulat.

Ne-am fi dorit, cu siguranță, Marea Britanie în continuare în Uniunea Europeană. Mulți dintre noi iubim cultura britanică și tradițiile inovatoare ale gândirii britanice, în științe și tehnologie, în filosofie, economie, în doctrine. Dar comportamentul politic al Marii Britanii în raport cu Uniunea Europeană a devenit intolerabil. După referendumul din 23 iunie, lucrurile trebuie clarificate iar deciziile asumate pe deplin și fără ambiguități, cel puțin la nivelul acestei generații politice. Germania are dreptate, dacă Brexitul este gestionat atent și responsabil de Uniunea Europeană, nu va fi urmat de contaminarea altor țări, dimpotrivă, poate deveni element de descurajare pentru alții, chiar mai slabi economic decât Marea Britanie.

În condițiile de acum însă, Regatul Unit trebuie să iasă din Uniunea Europeană cât mai repede posibil, și asta fără să fie lăsați să mai încurce prea mult lucrurile la Bruxelles, punând tot felul de condiții și negociind cu 27 de state membre. Orice alte ezitări ar putea slăbi în continuare Uniunea, oricum destul de vulnerabilizată de crizele din ultimii ani.

UE are nevoie de un nou Tratat, iar ei de o experiență în afara UE. Spre binele tuturor, inclusiv al britanicilor. Poate tocmai pentru ca, peste 10 ani, o nouă generație politică britanică, comunicând altfel cu cetățenii britanici, inclusiv pe baza experienței Brexitului, să înceapă, de ce nu?, o procedură de revenire în Uniunea Europeană.

NOTE_______________


[1] http://www.standard.co.uk/news/politics/brexit-theresa-may-could-trigger-article-50-without-parliaments-approval-a3330951.html

[2] http://www.theguardian.com/politics/2015/jan/23/-sp-blair-gaddafi-letter-thanks-spy-cooperation-libya-uk-dissidents

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Domnule Naumescu, ati reusit sa redati intr-un mod logic, esalonat si pedagogic care trebuie sa fie reactia UE fata de Brexit. Pana acum nu am citit decat opinii trunchiate si insuficient argumentate – uimitor in contextul „abundentei specialistilor” in stiinte politice. Si da, finalul coincide cu ceea ce gandesc si eu: merita lasata sansa unei viitoare generatii britanice de a readera la UE, negociind astazi ferm si cu termene clare. Cu stima.

  2. – „Pe britanici, dincolo de uriașele lor merite la dezvoltarea științei, culturii și umanității, într-un cuvânt la definirea lumii moderne occidentale și a globalizării, nu cred că-i suspectează cineva de prea multă loialitate față de cauza Europei.” Napoleon si Hitler sigur ca nu :P
    De parca nu stiti vorba romaneasca cu cine e mai aproape de corp. Si parca stramosii mei si ai dvoastra ar putea fi suspectati de prea multa loialitate de-a lungul Istoriei. A trage focul pe turta ta s-ar putea sa nu fie inventie romaneasca.
    Cum adica ne-au vindut lui Stalin cind noi le declaraseram razboi? eram inamici.
    Si, culmea, ii acuzati ca isi aparau interesele din Grecia in loc sa ne apere pe noi, fostii inamici!
    Pe timpul comunismului nu aveam pretentii de o scriere mai aproape de adevar a Istoriei, dar daca si azi o mistificam, ceva nu e in regula.
    Ura fata de englezi si americani cind nu ne fac noua pe plac devine nelalocul ei, ca sa nu zic alta rima.
    Este normal ca UK sa incerce parasirea UE cu cit mai putine pierderi; politicienii care nu fac asta sint prosti. Este condamnabil?
    NB,.
    parca-l aud pe comentatorul islandez de la Europeanul de fotbal, „afara cu voi din Europa, plecati dreaqului cit mai departe, afarrraaa!”

    • Romania a intrat pe traiectoria Axei doar ca urmare a incapabiltatii Frantei si Angliei de a-si onora obligatiile de garantare a securitatii asumate de Franta si Anglia. A intrat in relatii cuAxa pentru a evita o soarta similara Poloniei, care tot bazandu-se pe garantiile anglo-franceze s-a trezit ocupata si rupta in bucati in doar doua saptamani, si cu o gramada de populatie civila internata in lagare de concentrare naziste sau deportata de comunisti.

      Asa ca da, dupa parerea mea ar fi fost absolut justificat ca macar dupa razboi atat Romania cat si Polonia sa capete ceva mai mult sprijin in fata sovieticilor decat au capatat. Nu s-a intamplat asta pentru ca occidentalii, in Europa, erau mult mai slabi, militar, decat rusii, si le era teama ca eventuale tensiuni in negocierile de pace i-ar fi putut provoca pe rusi sa se opreasca doar la atlantic – dincolo de canalul manecii. Chestie care la o adica e de inteles.

      Ce nu e de inteles insa, dupa parerea mea, e completa ignorare a acelor vremuri de catre politicienii britanici ai epocii actuale. M-as fi asteptat ca macar acuma, cand nu mai exista un asemenea risc ca in 1945, Marea Britanie sa-si aduca aminte ca are ceva datorii neplatite in Europa de est. In schimb, daca de uiti la politica intra-europeana a Marii Britanii, ei se fac ca ploua. Asta, dupa parerea mea, justifica o atitudine reciproca similara.

      Cum spunea si articolul, e normal ca orice stat in politica externa sa-si urmareasca propriul interes. Ce nu e insa normal, si ce duce la pierderea credibilitatii pe termen lung, e sa faca asta in detrimentul altor state, si cu neglijarea constanta a unor obligatii asumate in trecut. Ori Marea Britanie face asta de zeci de ani. Efectul asupra Uniunii Europene e orice altceva decat pozitiv. De ce, atunci, statele membre ar trebui sa accepte compromisuri in plus, fata de ce-au acceptat pana acuma?

      • frumoasa scuza-explicatie „doar din cauza incorectitudinii UK”, romanii au devenit duplicitari.
        Nu e prea mult?
        Uk nu are datorii fata de Europa de Est; poti sa dai amanunte? ca lovitul cu pumnul e la indemina oricui :P
        -” Cum spunea si articolul, e normal ca orice stat in politica externa sa-si urmareasca propriul interes. Ce nu e insa normal, si ce duce la pierderea credibilitatii pe termen lung, e sa faca asta in detrimentul altor state…”
        Serios? te rog explica-ne de citeo ori s-a sacrificat Germania pentru interesul altor state, in detrimentul ei!
        Sa-ti spun, ori reamintesc ceva: exista recent o declaratie a ambasadorului SUA de la Chisinau, care socheaza patriotii romani (pe cei care nu stau in genunchi cu caramida in mina): Republica Moldova nu e Romania, se vorbeste o alta limba si, cireasa de pe tort, orice incercare a politicienilor romani de a vorbi despre Unire este neavenita.
        SUA este un aliat maaarrre, pentru Romania, numai ca politica SUA este pragmatica: nu isi abandoneaza interesele. Ce facem? pornim cruciada si impotriva americanilor? ca pe englezi i-am rezolvat: „afara dreaqului din Europa”!
        NB,
        este destul de nelalocul ei pretentia romanilor de a dirija politica din regatul Majestatii Sale: stii dece Regatul Unit nu si-a trimis reprezentant la recenta inmormintare? pentru ca ei au reguli, iar Ana, principesa de Bourbon-Parma, nu era regina. Numai in Romania, Republica, se poate ca sa existe si rege si regina nevalidata de nicio institutie a Statului, doar prin simpla casatorie, dupa abdicare.

    • @victor L – duplicitatea nu este scuzabilă nici pentru britanici, la fel cum nu este scuzabilă nici pentru români. Ei vor o ”căsătorie deschisă” cu Uniunea Europeană, iar aceea nu mai e căsătorie. Poți experimenta orice fel de relații cu oricine, nu e deloc nevoie să fii și căsătorit pentru asta.

      Britanicii erau un exemplu de democrație în 1870 sau în 1940, dar la momentul de față democrația lor tot în 1940 a rămas.

      • @ Harald,
        iti striu pornirea contra Regatului Unit, asa ca, te rog, nu incerca tot felul de sofisme.
        Sint vechi, domnule!

  3. Actuala generatie politica europeana e discreditata. Nu mai e in pozitia sa poata adopta masuri majore sau sa poarte negocieri dure. Pe moment se mai agata de putere, mai subzista datorita inertiei institutionale, dar urmatorul val se arata a fi unul nationalist si anti-liberal.

  4. Corect!
    Dati-le la cap! Sa le piara si altora, mai ales unora din fostul bloc sovietic, asa mai nazurosi din fire, pofta de a se opune dorintelor germane insotite de cocoselile franceze. Si daca treaba se-mpute rau, evident tot britanicii vor fi vinovati ca au lasat-o sa se-mputa, si dupa ce, alaturi de americani, o vor dezputi, cu eforturi si sacrificii, tot ei vor fi vinovati ca vor incerca sa traga ceva foloase si ca nu sunt altruisti. Pana la urma cu ce gresesc britanicii cand spun ca e ok cu piata comuna, cu libertatea de circulatie a capitalurilor si chiar a fortei de munca, dar doresc sa fie lasati a decide singuri politica sociala si altele, gen imigratie. Pana la urma, daca britanicii se descurca social, platind mult mai putin pe diverse ajutoare (inclusiv invatamant), de ce nu s-ar descurca si nemtii si mai ales francezii la fel, fara sa urle ca devin necompetitivi? Ii obliga cumva britanicii sa-si stabileasca aceasta politica si sa accepte valuri de imigrantii, sub penibilul motiv de echilibrare demografica si de nevoie de forta de munca, cand se dovedeste ca noii veniti habar n-au de nimic (limba, pregatire profesionala) in afara de a sta cu fundu-n sus de cateva ori pe zi?
    Plezni-ti-i acum, daca se poate! Ca mai tarziu, nu se stie.

    • Adi, din cate stiu eu, britanicii isi stabilesc acuma politica sociala si taxele. Unica conditie sa fie tratati la fel cetatenii din UE cu acei britanici. Astfel daca te muti dintro tara in alta sa nu se piarda pensia de exemplu. In privinta emigratiei sunt foarte inversunati impotriva emigrantilor europeni, dar nu zic nimic de pakistanezi, indieni si alte natii. Daca vrem sa fim in bloc comun, lasam circulatia libera si ne respectam unii pe altii. Problema e ca britanicii se plang ca modelul lor nu e sustenabil. Nu e normal sa platesti taxe si asigurari sociale, si sa nu primesti nimic in schimb, iar un trantore fie si local care nu lucreaza sa beneficieze.

      In privinta invitatiei lui merkel care a invitat imigranti, eu nu sunt de acord cu ea, si noi toti nu am fost, dar in acelasi timp politicul din marea britanie a sustinuto, deruleaza filmul putin inapoi. A sustinuto, dar dupa si-a dat arama pe fata. Asta arata ca nu sunt corecti.

      In privinta celor care vin in UK si nu stiu engleza, cred ca e problema falsa. Odata ca foarte multi stiu engleza, spre deosebire de acei care sosesc in alte tari si nu stiu limbile locale. Pe de alta parte majoritatea englezilor care locuiesc in europa de mai multi ani nu invata limbile locale, si nu zic din auzite, mergi in birourile din belgia, franta, sunt foarte numerosi.

    • @Adi – într-o lume a viitorului cu 4-5 puteri mondiale, nici măcar Germania nu reprezintă mare lucru de una singură, de asta e nevoie de o Uniune Europeană. Iar Marea Britanie, big surprise, reprezintă chiar mai puțin decât Germania. În zilele noastre, nu companiile britanice le dețin pe cele germane, ci exact invers.

      Cât privește imigranții musulmani, Europa continentală e nimic pe lângă ce se întâmplă în UK. Da’ dacă vrei tu să susți că din cauza sirienilor pe care i-a chemat Merkel au votat englezii pentru Brexit, poți să susții, niciio problemă.

      Deși hegemonia germană în Europa nu e nici de dorit și nici vreun lucru bun în sine, realitatea pe care până și Gigi Becali o înțelege e aceea că ”banii vorbește”. Și la capitolul ăsta, Germania iese în avantaj în urma Brexit-ului, nu Marea Britanie.

  5. 1) „Pe britanici, dincolo de uriașele lor merite la dezvoltarea științei, culturii și umanității, într-un cuvânt la definirea lumii moderne occidentale și a globalizării, nu cred că-i suspectează cineva de prea multă loialitate față de cauza Europei.”
    Gura pacatosului adevar graieste. Tocmai asta este motivul pt. care britanicii trebuie aplaudati in demersul lor. Brexitul pune presiune pe reformarea UE (alaturi de alte tari precum Polonia, Ungaria, Cehia, Danemarca si Austria un pic), un act imperativ. Caci azi, „elita” europeana socialista pur si simplu distruge Europa, prin cateva tendinte total destructiv
    – suspenda principiul „rule of law” prin inlocuirea lui cu „political corretness”, care inseamna nenumarate derogari de la lege pt. diverse grupuri „discriminate pozitiv”. cap de lista, islamicii, pt. care s-au dat derogari de la legea regimului de frontiera precum si de la legea penala (v. declaratia politiei suedeze precum si circulara data de catre Berlin in oct. anul trecut prin care se cerea politiei ne inregistrarea infractiunilor minore ale islamistilor)
    – distruge principiul „work ethics” prin neumaratele pomeni pe care le inventeaza
    – in sfarsit, cel mai ingrozitor, dar normal pt. ca discutam de socialisti, creaza un nou proletariat prin importul masiv al islamicilor, TOTAL incapabili sa se adapteze normelor civilizatiei europene din care iata ca deja rezulta o noua „lupta ce clasa”,si „antagonizarea” albilor crestini nativi cu islamicii nou veniti pe continent.

    2) „Churchill, trăda Europa de Est pentru a ajunge la un „acord al procentajelor” cu Stalin”
    Este un neadevar istoric revoltator pt. omul numit de sovietici (sau chiar de catre Stalin?) „cel mai mare dusman al nostru”.
    Omul care, dupa succesul debarcarii din Normandia, l-a batut la cap pe Roosvelt pt. a stabili ca obiectiv urmator MOSCOVA, IAR NU BERLINUL. A fost atat de insistent, incat Roosvelt a rabufnit pana al urma: „Acesta nu este razboiul nostru. Imediat ce intram in Berlin, retrag toate trupele americane din Europa. Va veti intelege cu rusii, uite noi facem afaceri cu ei”.
    Aceasta naivitate americana (de inteles la acea data tinand cont de istoricul non-interventionst american in geopolitica si de faptul ca singurul lor interes international era pt. comert si piete libere, unde imensa economie americana sa-si vanda produsele) a fost aspru amendata de catre realitate si inca rapid, iar odata cu blocada Berlinului, americanii au trebuit sa recunoasca oficial imensa greseala de a-i fi crezut pe rusi iar nu pe Churchill sau genialul lor general Patton – care la fel, cerea imperativ sa continue pana la Moscova „acum cat rusii sunt la pamant. Altfel vom fi deschis portile Europei hoardelor de barbari din Asia”.
    Prin urmare, ce putea sa faca Chrchill, o voce singulara? Sa se bata singur cu rusii, cand in mod clar americanii doreau „sa faca afaceri cu rusii”? Realpoltik a fost solutia, din nou. La fel si acum cu ceea ce se intampla la Londra in urma Brexitului.
    In loc de a fi blamati, englezii ar trebui apaludati ca niste campioni ai libertatii si realismului.
    Bruxelles-ul este condus de neo-marxisti care distrug programatic Europa. Nu se mai poate asa!!!

    • Este reală aprecierea că “Pe britanici, dincolo de uriașele lor merite la dezvoltarea științei, culturii și umanității, într-un cuvânt la definirea lumii moderne occidentale și a globalizării, nu cred că-i suspectează cineva de prea multă loialitate față de cauza Europei.”,pentru că , încă de la inceputurile istoriei moderne, ori din perioada mai recentă şi în prezent, prin toate mijloacele politica engleză, a zădărnicit orice încercare de conturare a unităţii continentale, inclusiv cu sprijinul oricăror forţe şi asocieri marginale sau de la distanţă,faţă de actuala geografie a U.E.

      • domnule,
        daca Regatul Unit „a zădărnicit orice încercare de conturare a unităţii continentale” care ar fi concluzia logica? Nu exista „unitate continentala” fara UK.
        Iar UK nu vrea sa se supuna celor doi soferi, Germania si Franta. In fata carora vad ca nu ridici obiectii, chiar daca te vor duce in sant :P

        • @victor L – nu e nevoie ca UK „să se supună”, UK ar fi avut un cuvânt mult mai greu de spus din interiorul Uniunii decât din afara ei. Însă miza referendumului a fost alta, ei au sperat la un rezultat invers, 52-48 în favoarea rămânerii, astfel încât să poată invoca fragilitatea lui pentru a obține noi concesii.

          La momentul de față, britanicii ar putea să păstreze accesul la piața liberă, dar vor trebui să se conformeze unor reguli asupra cărora nu vor avea niciun cuvânt de spus. Iar când Deutsche Bahn a cumpărat Arriva și când DB Schenker e cel mai mare transportator feroviar cargo din UK, cam ce cuvânt crezi vor avea de spus englezii în privința modului cum se vor derula lucrurile pe teritoriul lor?

          • @ Harald,
            probabil ca s-a gresit cu referendumul (nu cred ca e nevoie sa dezvolt). Se intimpla si la case mari.
            Dar corul de bocitoare, la catafalcul Regatului Majestatii Sale, mi se pare fortat. Si mincinos.
            Daca britanicii au fost prosti, sa strigam dupa crainicul islandez „plecati dracului din Europa!” (ca sa nu mai aiba concurenta la pescuitul codului :P )
            Europa condusa de Germania si Franta, in cirdasie ascunsa cu Rusia, va fi un dezastru.
            Nu doar Chamberlain si Daladier nu au prevazut viitorul, exista si acum destui ;) nu neaparat in UK.
            Iar ratoirea la englezii ca vor asta si asta, este gest de capra riioasa. Prim ministrul May face tot ce e mai bun pentru tara sa. In limitele protocoalelor existente.Nu cum vrea Juncker, Tusk ori citiva de pe Contributors.
            Dar asa cum nu a existat un manual de trecere de la comunism la capitalism, nu exista un manual nici pentru Brexit.
            A baga capul in nisip si a nu vedea ca o parte principala a Brexit-ului este nemultumirea englezilor pentru politicile duse de cei doi soferi ai UE, este pagubos.

            • @victor L – Brexit-ul n-are nicio legătură cu ”cei doi șoferi” cu care tot insiști tu. Trăiesc în East Midlands (Nottingham) una dintre regiunile care a votat masiv pentru Brexit (peste 58%). Numai West Midlands (Birmingham) a votat în proporție mai mare (peste 59%). E vorba de un proletariat naționalist, o combinație sinistră, similară cu votanții PSD din România.

            • @Victor L

              Numai copii se joaca cu focul. In fine, iata acum mesajul liderilor Europeni: „It is there for a reason: to protect the interests of the members of the Union that want to stay together, not the one which decides to leave,”

              http://uk.reuters.com/article/uk-britain-eu-idUKKCN11752M

              Mesajul sectorului financiar catre premierul May a urmat prompt: „Bankers say the U.K. government is also yet to finalize which of its administrative departments will have ultimate responsibility for hammering out an agreement for financial services.” Cu alte cuvinte: nu ne intereseaza jocurile voastre politice, va rugam sa rezolvati „rapid” problema (dorim ca Londra sa isi pastreze statutul de centru finaciar) si nu mai aveti mult timp de umblat cu coada pe sus.

              http://www.bloomberg.com/news/articles/2016-09-01/global-banks-said-to-seek-special-brexit-deal-to-keep-status-quo

  6. Un articol de bun simt.
    Nu vad ce ar fi de adaugat.

    Doar remarca amara ca, pentru Marea Britanie, Romania nu a contat aproape niciodata.
    De la „Mica Unire” din 1859 pe care Londra nu a dorit-o si a facut aproape orice sa o impiedice, pana la votul din 1947 impotriva acordarii statutului de cobeligeranta Romaniei, atitudinea englezilor fata de noi a fost ca de la stapan la sluga.
    Ce sa vorbim despre „procentele lui Churchill” sau despre parerea de rau a ministrului de externe Bevin, in 1947, pentru faptul ca Ungariei nu i s-a putut acorda nici macar o mica parte a Transilvaniei prin Tratatul de pace de la Paris..

    Trist…

    • La atituinea britanica fata de Romania se adauga si cea americana, ilustrata de nerecunosaterea pina astazi de catre USA a revenirii Basarabiei la patria mama dupa primul razboi mondial.

  7. Autorul emite o părere,cauzele ascunse şi importante ale Brexitului ne scapă.Eu cred că a fost o acţiune premeditată de mult de englezi,din motive nu numai economice,ci şi globale.De aceea cred că adevărul este la mijloc.Adică trebuie analizată şi cealaltă parte,respectiv combinata Germania-Franţa,conducătoarea de facto a UE.Şi aici,nişte nemulţumiri majore ale Angliei contra politicii UE,referitor la:
    -declaraţiile şi acţiunile politice pro-Rusia ale UE
    -întârzierea şi faultarea tratatului TTIP cu SUA şi Canada
    -comportamentul trădător al UE cu Ucraina
    -faultarea sistematică şi umilirea ţărilor din Est(foste comuniste) dar şi din Sud(Grecia,Cipru)
    -problema imigranţilor şi a terorismului prost gestionată de UE
    -relaţiile „indecente” cu Turcia

    Probabil Anglia s-a simţit izolată de alianţa franco-germană care a încercat să-i impună măsuri decise fără ea.Anglia s-a simţit lezată în mândria ei de mare(fostă) putere şi a reacţionat ca atare.

    Brexitul va lovi,cel puţin politic,mai mult UE decât Anglia.Economic,Anglia se va descurca pe relaţia SUA-Canada-Commonwealth,başca ţările europene(mai ales cele din Nord).Anglia vrea ca politic să aibă libertatea de mişcare şi să nu mai fie constrânsă de ifosele franco-germane.

    Pentru România este mai bine că UK a ieşit din UE.Va trebui o altă UE,cu un nou tratat politic şi cu mai multă democraţie pentru toate statele membre.Deşi este posibil ca „noua Europă” să fie concentrată doar pe nucleul dur al statelor fondatoare plus încă câţiva alţi prieteni,iar statele din Est şi Sud să fie doar parteneri/asociaţi economici fără a participa la decizia politică.

    • @Lucifer

      Dumneata chiar crezi ce spui cand insirui, pe lista „nemultumirilor majore” ale Marii Britanii fata de politica UE „comportamentul trădător al UE cu Ucraina” si „faultarea sistematică şi umilirea ţărilor din Est(foste comuniste) dar şi din Sud(Grecia,Cipru)” ?

      Chiar asa? Se dadeau bietii englezi de ceasul mortii pentru soarta Ucrainei si nu au mai suportat sa fie obidita Grecia si tarile din Est asa ca au zis: „Asa nu se mai poate! Noi plecam din UE?”

      Va pot intelege fascinatia si admiratia fara limite fata de Marea Britanie si englezi, dar tot ei au un termen care defineste destul de bine logica dvs: „wishfull thinking”…

      • Am spus în principal că UK,ca fostă şi actuală mare putere,nu putea accepta să fie a treia roată la căruţă în UE şi să se supună directivelor franco-germane.Şi,da,decât troica Germania-Franţa-Italia care îmi inspiră teamă,mai bine SUA,UK,Canada,NATO,etc.

    • @lucifer. O sancta simplicitas. ! Adica la ordinul Londrei, Canada si Australia nu vor mai cumpara masini germane si vor cumpara auto britanice? Te crezi la 1700 ?
      Toate acele piete sunt ocupate, iar scosul concurentului de pe piata COSTA si DUREAZA.

  8. UK joaca un joc de asteptare si cred ca intuiesc de fapt ce au de gand sa faca. Cheia sta mai aproape de ei de cat credem noi, si anume imediat de cealalta parte a Canalului Manecii.
    Daca in Franta alegerile vor fi castigate de Lepen probabil ca Frexit va deveni o realitate iar Europa va avea de ales intre a deveni un satelit al zonei economice Germane sau a se reconfigura intr-o entitate care nu va oferi libera circulatie a persoanelor si deschiderea toatala a pietelor de munca ci va fi mai mult o zona de liber schimb a marfurilor cu o legislatie aproximativ armonizata.

    UK asta asteapta…..Daca Franta da tonul la demolare atunci UE probabil va disparea…daca Franta rezista printr-o minune atunci UK va putea gusta din propria reteta…negocieri dure si concesii cu taraita…

    • Nu sunt un specialist al miscarii libere, dar eu nu vad cum poti lasa miscare libera la capital si sa inchizi libera miscare si libera miscare a fortei de munca? Daca ma uit la USA mi se pare ca e mai bine sa fie sa fie libera miscare in toate sensurile. Eu as dori sa se uneasca europa cu usa canada, australia, nz, eventual inca cateva tari de acest gen. Cred ca pe termen mediu lung ar fi benefic pentru toti.

  9. Ideal ar fi sa se reformeze un pic UE ,sa se reformeze si UK, sa nu creem bariere dar dimpotriva sa le eliminam. Eu as uni si USA, Canada, Australia, NZ si ce mai sunt mici, intr-o uniune mai mare, ea exista de facto, dar ar fi bine de mers mai departe.

  10. Ar fi mai multe variante si strategii care deriva din aceasta „inginerie” politica:
    1. Guvernul actual al UK doreste sa isi prezerve intentiile de vot ale populatiei si sa castige alegerile urmatoare, care probabil vor fi declansate anticipat. Apoi noul parlament va fi silit sa aprobe rezultatele Brexitului si totodata va avea un ascendent in relatia cu institutiile UE.
    2. Se doreste temporizarea curentului sentimentului pro Brexit deoarece evaluarea pagubelor datorate Brexitului i-a ingrijorat. Deocamdata efectele nu sunt vizibile decat la nivelul devalorizarii monedei, dar investitiile pe termen lung vor avea cu siguranta mult de suferit, la fel si piata muncii. Apoi, se va astepta/cauta un moment prielnic, emotional pentru respingerea in Parlament a Brexitului. De ce cred ca sunt sanse pentru respingerea Brexitului in Parlament? In primul rand le este frica de dezintegrare. Presiunile imense venite din partea Scotiei, Londrei dar si delicata problema a Irlandei de Nord ii fac sa le fie teama ca nu pot sa administreze simultan atat de multe riscuri: economic si financiar, dar mai ales politic – dupa o dezintegrare a UK va rezulta o Anglie slabita, fara anvergura internationala.
    3. Politica britanica a dat dovada de mult duplicitarism in relatia cu UE, fara nici o viziune pe termen lung. Deciziile pe termen lung implica de regula sacrificii pe termen scurt. Probabil vor continua pe aceasta linie pragmatica, incercand sa obtina maximul de beneficii chiar daca acestea vor fi pe termen scurt si foarte scurt. Pe aceasta linie, probabil vor incerca sa lungeasca cat mai mult luarea unei decizii pentru ca nu au curajul de a merge pana la capat, nu au specialistii cu care sa faca acesti pasi si mai ales, nu au o viziune cu privire la pozitionarea UK in complicata nebuloasa internationala. In aceasta abordare, decizia nu este luata, mimeaza iesirea dar lungesc procedura la maxim in sepranta ca vor obtine un statut special din partea UE.

  11. Europa trebuie sa faca asta nu pentru a da lectii cuiva, ci pentru ca este in interesul sau economic si politic. Este simplu.

    Britanicii incearca sa minimizeze impactul iesirii. Nu este de condamnat, exact asta trebuie sa faca si UE. In acelasi timp, fiecare trebuie sa-si asigure cele mai bune conditii pentru partea pe care o reprezinta. Despre asta vorbim aici.

    Solutia pe care o vad eu, atat cat inteleg problema este schimbarea statului MB din membru UE in membru al EEA (organizatia care le da acces atat la piata unica cat si la zona schengen statelor europene care nu sunt membre UE, precum Norvegia si Elvetia). Prin asta, ar plati si contributiile sociale, vrand-nevrand, ar avea si acces pe piata, s-ar angaja si la a respecta politicile europene, mai ales privind libera circulatie. Asta au votat, asta sa primeasca, li s-a explicat foarte clar britanicilor de rand care sunt alternativele. Din pacate este si genul de solutie prin care Marea Britanie isi distruge singura influenta politica pe care o avea pe continent, fara sa-si asigure niciun alt beneficiu in schimb. Dar tocmai asta au votat.

    • Pai ei vor probabil conditii ceva mai bune ca membru EEA, si vor sa-si pastreze unele institutii europene. Au inteles ca raman fara ele cat ai clipi din ochi. Si atuncea ce mai fac? Eu cred ca ei asteapta poate va veni un moment mai potrivit o turbulenta ceva, se mai schimba din leaderii unor tari, mai baga strambe pe ici pe colo, mai discuta si conving pe ici pe colo.

  12. Eu zic sa ne mai linistim un pic cand vorbim in termeni simplisti de natiune si interes national. Numai rau au facut in Europa si multi oameni au murit (prosteste) cu cuvintele astea pe buze. Nu cred ca interesul national este ceea ce UE trebuie sa recunoasca in nici un proces de negociere.

    Iar argumentatia este foarte subtire. Da, in 1938 Marea Britanie semna acordul de la Munchen. Vai ce mare tradare! De ce nu se mentioneaza si ca un an mai tarziu, in 1939 Marea Britanie s-a angajat in razboiul impotriva nazismului desi ar fi putut sa stea „pe gard” si sa se uite linistita la dezastrul de pe continent. As putea continua dar parca nu are rost…

    De la mine nu se vede decat o clasa politica (britanica) surprinsa teribil de intorsatura pe care au luat-o lucrurile (intorsatura creata de propriul lor neprofesionalism) si care pur si simplu habar nu are cum sa gestioneze situatia. Si de comentarii in ton de peste tot…

  13. Eu nu prea inteleg de ce zice domnul Naumescu ca, daca guvernul UK invoca art 50 fara acordul Parlamentului, acesta din urma ar putea ulterior bloca sau invalida negocierile de iesire din Uniune.
    Daca UK declanseaza procesul prevazut de art 50, se declanseaza negocieri in vederea incheierii unui acord de retragere din UE.
    Dar art 50(3) spune ca, daca nu se incheie un astfel de acord, Tratatele UE inceteaza sa se mai aplice dupa 2 ani de la momentul invocarii art. 50. Deci automat, indiferent ce zice Parlamentul UK.
    Exista si posibilitatea prelungirii termenului de 2 ani, dar asta depinde de Consiliul European, deci de celalte state UE, nu doar de Parlamentul UK.

  14. Marea Britanie si cetatenii de acolo (bastinasii, nu imigrantii veniti din Imperiu) nu au avut vreodata prea mult privirile indreptate spre continent ci inspre ocean, inspre Imperiul Britanic alcatuit peste mari si tari. Britanicii privesc spre Atlantic, zborurile spre SUA sunt foarte ieftine, absolventi britanici merg cativa ani in SUA sa lucreze si sa capete experienta in tehnologiile inalte (acum SUA sunt peste GB la inovatie si tehnologii de varf). Nu au britanicii nici un interes in Europa, au devenim membrii printr-o conjunctura in anii ’70 iar acum ies fara nici o retinere dintr-o UE pe care nu o mai intelege nimeni, nici macar Junker sau Merkel. Nu vedeti ca nimeni in UE nu stie de unde sa inceapa si mai ale cu ce? Pe cand MI5 si altele au scolile lor de sute de ani de unde absolventii merg in toata lumea sub forma de investitori. Politica mondiala pe termen lung nu a fost vreodata abandonata de UK chiar si dupa ce imperiul le-a fost ciuntit. Indienii/pakistanezii chiar daca sunt independenti abia asteapta sa absolve facultatea locala si sa plece in UK la munca. Trebuie sa recunoastem ca UK membra a UE era destul de anacronic daca stiam putina istorie a lor. Pur si simplu sunt altfel decat cei de pe continent, nu au angoase, sunt tenaci, o iau de la capat de cate ori este nevoie in timpul vietii, nu vad viata si familia decat prin prisma afacerilor personale, nu au etatism in minte cand fac scoala, cauta afaceri in permanenta, sunt fai-play cand au batut palma cu cineva, tot continentul ar avea de invatat de la ei daca am vrea. Insa aici nu, suntem super impregnati de socialism de la francezi, nemti (Hitler), rusi (consecinta a investitiilor socialistilor nemti si elvetieni in Lenin).
    Una peste alta, foarte bine ca au facut-o asa, nu mai mergea s-o taraganim atata asa cum s-a intamplat de atatia ani cu UE.

  15. Dle Naumescu,
    Cred ca nu este OK si incarca si spiritul legii pentruca; .
    Chiar daca votul este consultativ a face ce rrea acum dna May este cam cum in Parlamentul Romanei s-ar face suspendarea Presedintelui inaintea votului consulativ si acesta al CCR.
    Nimic mai mult nu este necesar a fi spus. :)

  16. Da! asa le trebuie, englejii trebuie „să simtă din plin creșterea costurilor în comerțul cu țările europene”. Sa creasca preturile la toate marfurile englezesti, sa vada ei.

    Dar oare cine plateste pretul ala, nu cumva noi, astia ramasi in UE? Si atunci cum ii arat eu englezului daca platesc mai mult?
    Si daca englezul face acord de liber schimb cu America si Australia, acordul ala la care UE si SUA se tot incoarda degeaba, atunci oare o sa-i mai pese lui ca eu platesc pret dublu ca sa-i arat eu lui? Si daca n-o sa ii pese, ce fel de element de descurajare va fi asta pentru altii?

    UE ar trebui sa fie uniunea la care statele spera sa adere, nu inchisoarea in care esti amenintat ca daca evadezi vei fi aspru pedepsit.

  17. Foarte echilibrat si corect comentariul Dvs.

    „Spiritul sportiv” a fost probabil dezvoltat strict pentru uz intern (intre ei..) sau pentru a explica celorlalti cum sa se comporte cu UK…
    Din pacate a fi Imperiu ceva secole (si cel mai tare din aceasta Lume in acea epoca) lasa ceva sechele de comportament cum ar fi tendinta continua de a incearca sa ciuguleasca doar avantajele, considerand ca ceilalti sunt fraieri – or fi multi fraieri pe lume dar nu e toata lumea si tot timpul fraiera.

  18. Foarte bun articol, pozitia autorului este argumentata si exprimata cu claritate. As adauga cateva cuvinte referitoare la pozitia Romaniei in UE si la relatia ei cu UK si cu retragerea UK din UE. Dupa ce Romania si-a respectat intru totul semnatura de pe tratatul de aderare, cu sacrificii importante pentru industria si forta de munca – prin accesul nelimitat la piata interna de produse si servicii a statelor dezvoltate din UE, inclusiv UK – venise timpul deschiderii pietei fortei de munca si in UK pentru romani si bulgari. Numai ca UK, cu pretexte de cea mai proasta calitate, nu a mai dorit sa-si onoreze semnatura de pe acelasi tratat. Fireste, singura sansa de perpetuare a UE este ca UK sa plateasca substantial pentru accesul la piata comuna a UE.

  19. De acord cu argumentaţia. Asta dacă doamna May chiar doreşte să facă ceea ce a declarat. Deocamdată mi se pare că una se spune la Bruxelles şi alta se „recită” la Londra. La Londra, desigur, miza e şi electorală şi e important pentru doamna premier să nu piardă sprijinul votanţilor. În rest, îi văd pe politicienii englezi destul de confuzi şi nepregătiţi pentru pasul ăsta decisiv. Nu par hotărâţi să-l facă. Mimează doar ca să nu piardă electoratul. Miza ar fi mult prea mare dacă Scoţia şi Irlanda de Nord s-ar decide şi ele să se despartă de UK .. fără aprobarea parlamentului.

  20. Vrabia malai viseaza!
    Sunt multe de reprosat britanicilor vizavi de faptul ca nu sunt la fel de altruisti precum noi. (Hai sa vedem numai ce facem noi pentru romanii din judetele unde sunt minoritari sau vizavi de Republica Moldova.)
    Altfel din cate imi amintesc UE a fost un vis al unei Europe a natiunilor nu un stat condus de o gasca de functionari in frunte cu Juncker. Moneda Euro care a fost un prim pas al asa zisei nevoi de mai multa integrare este un esec care a dus la falimentul unora dintre statele care inainte de euro progresau economic.
    E timpul ca celelalte state din UE sa revina la acel vis si sa dea un sut in fund gastii. UK cu tot populismul politicianist care a dus la Brexit, este totusi motorul acestei tendinte de revenire la o stare de legalitate in functionarea UE si stoparea acestei tendinte de supunere a unor state de catre un nucleu dur.

    • @Adrian – dacă ”niște state” (Italia și Grecia) ”progresau economic” printr-o inflație de două cifre timp de zeci de ani, acela nu era progres economic, era jaf la drumul mare practicat de acele state în defavoarea propriilor cetățeni. Românii au trăit destul de recent asemenea perioade și e greu de crezut că vrea cineva să se întoarcă în anii ’90. Grecia a fost în stare de faliment jumătate din existența ei ca stat, nu moneda euro i-a adus falimentul.

      „Gașca de funcționari” de la Bruxelles ia decizii de zeci de ori mai bune decât gașca de politicieni corupți de la București, iar rezultatele guvernului Cioloș (o ”gașcă de funcționari”, în esență) sunt incomparabile cu rezultatele guvernului Ponta.

      ”Revenirea la starea de legalitate” e propagandă lipsită de conținut, iar Marea Britanie nu a fost obligată să accepte decât libera circulație a persoanelor, principiu de bază al existenței EEC, încă înainte de a se transforma în Uniunea Europeană. Ce treaba are Marea Britanie cu elucubrațiile despre moneda euro?

  21. Singurii care profita de pe urma Brexit-ului sunt doar bancherii din City, parerea mea. De altfel ei au fost aceia care-au sustinut financiar Campania pentru iesirea UK din EU. Lucrurile s-au stricat cand Germania a sustinut un control strict al bancilor pe vremea cand lumea se temea de un Grexit.
    Jocul dublu al britanicilor seamana mai mult a incercare de-a pune batista pe tambal fiindca imediat dupa ce s-au afisat rezultatele referendumului cam toti actorii principali pro sau contra iesirii din EU si-au dat demisia, n-a fost nici unul care sa-si declare victoria si sa mearga cu ea mai departe. Cei care au sustinut ramanerea in EU au parasit scena fiindca au pierdut, cei care-au castigat au demisionat la randul lor in parte si datorita faptului ca irlandezii si scotienii au amenintat cu organizarea de referendumuri pentru parasirea UK si ramanerea in EU. La cateva zile dupa referendum practic nu mai era nimeni care sa-si asume implementarea rezultatului, nimeni n-avea o idee cat de vaga ce anume presupunea iesirea idin EU(baietii pro Brexit abia dupa ce-au aflat rezultatele oficiale au incveput sa puna pe hartie cam cat costa o astfel de iesire), lucru care ma face sa cred ca nimeni n-a dorit vreodata un Brexit ci fiecare a cautat sa castige cat mai mult capital politic, impreuna sa obtina avantaje cat mai mari pentru UK (avantaje pe care Cameron deja le obtinuse avand in vedere ca Bruxelles-ul i-a facut ceva concesii inainte de referendum).
    Situatia de incertitudine, desi aparent convine Londrei, costa fiindca lira ramane slaba iar in curand importurile se vor scumpi, ori asta atrage de la sine o inflatie care-o sa loveasca tocmai in cei care s-au lasat sedusi de idea ca odata iesiti din EU si nu sunt putini deloc (majoritare pro Brexit au fost zonele sarace ale Angliei, paradoxal si zonele cele mai putin afectate de imigratie). Sa nu mai zic de faptul ca multi au descoperit ca au fost mintiti de proprii politicieni, mai ales pe tema contributiilor la fondurile eurpene si NHS, sistemul national de sanatate. Din cate se vede deocamdata nimeni n-are solutii la Brexit, iar chestia cu urgentarea lucrurilor care-o tot agita Bruxelles-ul pare a fi mai degraba un batut obrazul politicienilor britanici fiindca n-au fost in stare sa gestioneze rahatul pe care l-au rascolit.

  22. Mentaliatea englezului obisnuit (de rand) era, prin anii ’80, ca Marea Britanie este continent si Europa este o insula. Cred ca aceasta mentalitate este si astazi.

    • @ David Wilson,
      dle, raspunzi perfect umorului britanic:
      – Sir, pe canalul Minecii este o ceaţă de nepatruns; nu cred ca putem traversa.
      -Ooo, vai de ei, iarasi ramine Europa izolata :P

      • Mentalitatea asta s-a format în cele câteva sute de ani cât englezii au fost stăpânii mărilor, iar Europa rurală era undeva în curtea lor din spate. La 1820, Bavaria era un mic stat agricol, cu mai puțină industrie decât are azi R.Moldova, iar Marea Britanie era deja o forță industrială.

        Însă azi n-a mai rămas decât mentalitatea, englezii nu mai sunt stăpânii mărilor, rolul respectiv a fost cedat americanilor. Iar industria germană dă clasă industriei britanice la orice oră din zi sau din noapte.

        • @ Harald,
          tu esti sigur ca nu te urasti? Crincen :P
          „Trăiesc în East Midlands (Nottingham) una dintre regiunile care a votat masiv pentru Brexit (peste 58%). Numai West Midlands (Birmingham) a votat în proporție mai mare (peste 59%). E vorba de un proletariat naționalist, o combinație sinistră, similară cu votanții PSD din România.”
          Tu ai fost deportat in Anglia?
          Din Romania comunista stiu ca era greu sa pleci; la fel e si in UK?
          Articolul ne dezinformeaza:
          – „”Nu exista nicio obligatie legala de a consulta parlamentul asupra declansarii Articolului 50 – aceasta pozitie a fost clar stabilita”, a declarat purtatorul de cuvant al cabinetului premierului pentru presa. „Am fost foarte clari ca parlamentul va avea un cuvant de spus”. „

          • @victor L – climatul foarte prietenos cu mediul de afaceri pe care îl oferă UK atenuează foarte mult din dificultatea de a trata cu niște oameni cam la fel de needucați și cam la fel de necinstiți ca majoritatea românilor. A durat ceva timp până să devină clar că dezavantajul creat de calitatea execrabilă a englezilor obișnuiți e mult mai mare decât avantajul adus de mediul prietenos de afaceri, iar tranziția spre a muta totul într-o țară va dura și ea ceva timp. Dar te asigur că peste 5 ani nu mă mai văd în UK, Brexit-ul a fost picătura care a umplut paharul, iar taxe mai mici pot să plătesc foarte bine și în altă parte, în interioriul sau în afara UE.

            Acum, după ce ți-am explicat asta cu maximum de răbdare, poți să termini cu obsesia de discuta la fiecare articol despre persoana mea și activitățile mele?

            Articolul nu dezinformează în niciun fel, articolul a anticipat foarte corect poziția pe care Theresa May a decis să o adopte. Numai că Uniunea Europeană (Comisia, probabil) va trebui să decidă dacă acceptă o cerere depusă fără o hotărâre a parlamentului britanic, iar articolul pledează foarte bine în favoarea obligării Marii Britanii să vină cu o hotărâre a parlamentului.

            Cererea nu e o demisie, Marea Britanie nu își adună într-o cutie de carton lucrurile de prin birou și nu pleacă trântind ușa. Urmează niște negocieri, iar Uniunea Europeană poate refuza să înceapă aceste negocieri doar în baza unei simple cereri depuse de guvernul britanic și poate impune ca la baza acestei cereri să se afle o hotărâre a parlamentului britanic.

            În lipsa negocierilor și pe toată durata lor, UK rămâne membră UE, situație care de fapt îi avantajează pe britanici, așa că vor amâna lucrurile la nesfârșit. De preferat, până după viitoarele alegeri generale.

            • Haios: „Acum, după ce ți-am explicat asta cu maximum de răbdare”
              Nu ai explicat nimic, ci ti-ai expus opiniile. Care nu sint documente, ci intelegere gresita si, imi mentin „obsesia” , rautate si ura la adresa celor ce nu gindesc ca tine, sosit de pe plaiuri mioritice.
              Ce relevanta, in explicatiile cu „maximunm de rabdare”, are amenintarea ca peste 5 ani UK va suferi din cauza absentei tale?
              Tocmai asta e ridicol: pretentia ca toti, dar absolut toti americanii si britanicii sa judece ca tine!
              NB,
              asta chiar memorabila: peste 50% dintre supusii Majestatii Sale, adica cei ce au votat Brexit-ul, nu se deosebesc cu nimic de gura casca de la Haznaua 3 ori teveul lui Ghita.
              Probabil ai facut parte dintre cei ce au exultat dupa referendum; englezii nici nu stiu ce-i UE, pentru ca a doua zi 10.000-20.000 dintre ei au cautat pe Google; sint aia un esantion pentru zecile de milioane care nu au cautat?
              Eu pun punct discutiei. Poti sa consideri ca cedez, dar nu fi sigur :P

            • @victor L – da, stimate domn, ei sunt liber să judece după propria lor minte, dar părerea mea despre ei se formează în funcție de cum judecă. La fel ca și părerea mea despre tine, de altfel :P

  23. De acord ca in conditiile actuale UK trebuie sa iasa din UE. Dar premisa articolului e eronata. O data ce Art. 50 este invocat de un stat membru, nu mai este cale de intoarcere, statul respectiv trebuie sa iasa in maxim doi ani din Uniune. Deci ipoteza ca parlamentul britanic ar putea avea vreun cuvant de spus la iesirea din Uniune este gresita. Parlamentul va putea vota asupra unui nou tratat de parteneriat cu UE, dar asta e o alta poveste, ce va dura mult mai mult.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro