vineri, martie 29, 2024

Jocuri de razboi si summitul de la Varsovia

Summitul NATO de la Varșovia survine într-o perioadă încărcată. Anaconda 16, cu cei peste 31.000 de soldați implicați în cele mai mari manevre ale alianței de la sfârșitul Războiului Rece, a durat până pe 17 iunie. Exercițiul reface apărarea Poloniei, cu spectaculoase puneri în scenă cum ar fi ridicarea unui pod peste Vistula sau parașutarea unor militari.

Mai sunt programate multe alte evenimente. Baltops, din care fac parte 4.500 de militari din Suedia și Finlanda, țări care nu sunt membre NATO, 50 de vase, 60 de avioane și un submarin. Forțe armate din 13 țări membre ale NATO participă la manevrele Saber Strike, care exersează printre altele mutarea unor echipamente din arsenale aflate în Norvegia și amplasarea lor în țările baltice. Dragon Ride II a vizat (pentru a doua oară) deplasarea a 400 de vehciule militare din Germania în Estonia. În Lituania, 5.000 de soldați participă la manevrele Iron Wolf.

Nu toată lumea este impresionată. Rusia susține că Occidentul face doar mare caz ca să-și vândă armamentul și să țină NATO în viață. Comentatorul britanic Peter Hitches a calificat Anaconda astfel:

“Un exercițiu ridicol, prin care pretindem că pornim la război în eventualitatea unui atac rusesc în regiune – ceea ce este la fel de puțin probabil ca o invazie a marțienilor. În realitate, ne-ar veni cam greu să apărăm Isle of White în ziua de azi, ca să nu mai vorbim de Varșovia sau de Riga. Toată această nebunie creează tocmai problema de care pretinde că se ocupă – tensiune și teamă. De ce?”

Peter mi-e prieten vechi – în 1989, am comentat împreună prăbușirea comunismului în Cehoslovacia. Neînțelegerea lui față de noua prezență a NATO în Est este împărtășită și de alții: ei se întreabă de ce sporește Occidentul tensiunile cu Rusia? Mai întâi, ne-am extins până la granițele Rusiei. După care avem acum aceste manevre provocatoare. E sigur că ar trebui să facem un pas înapoi?

Asemenea argumente se datorează lipsei de atenție. Puțini își mai aduc aminte că, atunci când a primit noi membri din Est, alianța s-a arătat totodată dispusă să mai îndulcească acordul cu Rusia: stabilind un nivel fără precedent de consultări, inclusiv Consiliul NATO-Rusia. Mai mult, nu a amplasat forțe de niciun fel în niciunul dintre noile state membre și nu organizat acolo manevre de amploare. Doream cooperare, nu confruntare.

Rusia a fost cea care a schimbat lucrurile: nu doar prin războiul din Georgia din 2008 și prin cel din Ucraina din 2014, ci și prin agresarea țărilor NATO. Cel mai mare semnal de alarmă l-au constituit secretele și amenințătoarele manevre Zapad și Ladoga din 2009, care au reprodus invadarea și ocuparea statelor baltice, și au simulat un atac nuclear asupra Varșoviei. S-ar mai putea adăuga și atacul informatic asupra Estoniei din 2007, repetatele violări ale spațiului aerian, răpirea simbolică a lui Eston Kohver, oficial din serviciul de informații estonian, precum și persistentele atacuri propagandistice, subversiuni și ostilități economice îndreptate împotriva țărilor din prima linie.

Așadar, nu e surprinzător că victimele Rusiei sunt tot mai alarmate și că aliații lor se simt obligați să intervină. Dar nu facem asta cu entuziasm. Puternicelor țări occidentale nu le place să se gândească la niște bugete mai mari pentru apărare, ca să nu mai vorbim despre armament nuclear sau despre un al treilea război mondial. Tărilor din prima linie le displace și mai mult noul război rece. Ele plătesc deja un  preț economic foarte mare pentru relațiile încordate cu Rusia. Iar dacă se va ajunge la război (așa cum mă tem tot mai mult că s-ar putea întâmpla), atunci vor suferi pagube umane și materiale importante. Ele știu ce înseamnă războiul mai mult decât oricare altă țară din Europa.

Cea mai bună cale de a evita războiul este să-l faci pe adversar să bată în retragere. Marea responsabilitate a summitului NATO este aceea de a se asigura că riposta Occidentului este cât mai credibilă. Din acest motiv, manevrele fără precedent din această vară fac războiul mai improbabil și nicidecum mai probabil.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Ce uită d. Lucas să spună e că la summitul de la Bucureşti din aprilie 2008 s-a decis că Ucraina şi Georgia vor adera la NATO. Acela a fost momentul de ruptură.
    Putin a admis aderarea Ţărilor Baltice la NATO în 2004 (i-ar fi fost foarte uşor să ocupe câteva oraşe de acolo ca să le împiedice) în ideea că se poate înţelege cu NATO, că extinderea din 2004 va fi ultima. A fost naiv, în 2008 s-a decis că NATO va include şi Ucraina (cu tot cu Crimea!) şi Georgia.
    Nu se mai poate vorbi de cooperare NATO-Rusia în aceste condiţii: „Să vedeţi, o să ne extindem şi până la graniţele voastre de sud şi sud-vest, dar în schimb o să avem …. consultări”.

    Iată că există şi oameni care gândesc:
    “Un exercițiu ridicol, prin care pretindem că pornim la război în eventualitatea unui atac rusesc în regiune – ceea ce este la fel de puțin probabil ca o invazie a marțienilor…Toată această nebunie creează tocmai problema de care pretinde că se ocupă – tensiune și teamă. ”

    „”Ceea ce trebuie sa evitam astazi este sa inflamam situatia cu strigate razboinice si cu zanganit de sabii…”Cei care cred ca mai multa securitate inseamna parade simbolice cu tancuri langa granite gresesc”
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-21089988-ministrul-german-externe-critica-atitudinea-nato-fata-rusia-care-considera-razboinica.htm?nomobile=

    • Ca să mă exprim civilizat, afirmația dumneavoastră vis a vis de invitația la aderare la NATO a Ucrainei și Georgiei în 2008 e o gogmănie. Ele nu au fost invitate și acesta a fost de altfel unul din rarele momente de fericire din existența meschină și plină de ratări a piticului sovietic Putler. :-D

      Au fost invitate să adere la alianță în 2008 Albania și Croația. Existau într-adevăr așteptări vis a vis de o potențială invitare a Ucrainei și Georgiei la NATO, dar aceste invitații nu au fost adresate niciodată din cauză că ambele țări se confruntau cu grave probleme interne. În plus în Ucraina curentul anti NATO e mult mai puternic ca cel în favoarea aderării. Spre deosebire de încropelile muscălești (URSS, Pactul de la Varșovia, CSI. Uniunea Vamală, Uniunea Eurasiatică, etc.), unde intră oricine imediat ba chiar mai e îndemnat cu baioneta în coaste, în instituțiile lumii se intră greu, după îndeplinira unor condiții de aderare și după o perioadă de așteptare.

      Putler n-a admis niciodată aderarea nici unei țări la NATO. Propaganda muscălească a răgușit de pe urma guițurilor amenințătoare împotriva aderării României, Bulgariei și țărilor Baltice la NATO în 2004. Aceeasi figură s-a repetat și anul acesta odată cu aderarea Muntenegrului la NATO. Dacă Rusia avea cea mai mică șansă să oprească aderarea oricărei țări, o făcea. Dumneavoastră confundați impotența cu bunăvoința.

      Rostul existenței NATO nu e cooperarea cu Rusia ci apărarea lumii civilizate de poftele dezaxaților de la Kremlin. În acet sens exercițiile în teren sunt esențiale pentru testarea modului de funcționare a alianței. Dacă apărarea țărirlor memebre se poate îmbunătăți și prin aburirea cârmuitorilor ruși, cu atât mai bine, iar dacă nu, rămâne vechea și eficienta variantă a descurajării. Mecanisemele de cooperare NATO – Rusia ca și invitarea Rusiei la G7 (de unde a fost până la urmă alungată) au fost doar niște modalități necostitsitoare de a satisface fudulia fără margini a diverșilor degenerați de la Kremlin, care puteau să arate muscalului îndobitocit că uite nene că totuși Rusia e o mare putere și chiar luată în seamă :-D :-D :-D

      Cât despre socialistul Steinmeier care chirăie de mila Rusiei, asta e ceva în tradiția partidului său. Să nu uităm că fostul canclar Schroeder a ajuns angajat Gazprom imediat ce a pierdut alegerile. Steinmeier probabil speră și el la o leafă groasă de la ruși contra ceva guiț gol. Bravo lui daca-i iese! Necazul e că Rusia rămâne în continuare înfometată și cu sancțiunile în brațe. Deja se știe că ele vor fi prelungite și după 31 Iulie 2016.

      • Postarea mea: „la summitul de la Bucureşti din aprilie 2008 s-a decis că Ucraina şi Georgia vor adera la NATO.” – nu că au fost invitate.
        „NATO welcomes Ukraine’s and Georgia’s Euro-Atlantic aspirations for membership in NATO. We agreed today that these countries will become members of NATO. ”
        Bucharest Summit Declaration
        Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008
        http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_8443.htm
        Aş fi prea optimist să mă aştept la scuze. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

  2. „Cel mai bun atac este apararea” :P – NATO
    „Cea mai buna aparare este atacul” :D – Rusia.
    Din aceasta dilema cum vom iesi?
    E clar ca pentru galiganul clasei trebuie un comportament pe masura, sau asupra de masura, ar zice unii.
    Ce asteapta umanistii ioropeni? sa le treaca tancurile rusesti pe la geamuri, sa le vada si sa repete ca vizitatorul de la Zoo „asa ceva nu-i adevarat”?

  3. Un analist ceva mai lucid decât alţi analişti din Vest.Care nu vor să înţeleagă că liniştea şi bunăstarea lor trebuie apărată permanent.Iată,Europa este agresată din toate părţile:migraţia arabo-africană,terorismul,agresivitatea Rusiei pe frontul de Est,Brexitul,Grexitul,etc.A ignora aceste fenomene este sinucidere curată.
    Iar amărâtele de state Est-europene ce să facă dacă se simt ameninţate de Rusia?Au o istorie neagră a relaţiilor cu Rusia şi chiar cu Germania pe care nu mai vor să o repete.Apelează,în disperare de cauză,la NATO în care doar SUA au sărit în ajutor.”Vechea Europă” nu prea are chef de conflicte în Est,deşi au partea lor de vină în trădarea prin care est-europenii au fost predaţi lui Stalin.Ba dimpotrivă,şi acum,”vechea Europă” ar vrea colaborare cu Rusia peste cadavrele esticilor eventual printr-un nou pact Ribbentrop-Molotov(…).Noroc cu SUA care nu va permite asta din necesităţi proprii(ar considera că este un atentat la hegemonia americană…).Dacă ne trădează şi americanii am încurcat-o….

    A început,deocamdată,numai un joc foarte periculos,dar care poate duce la conflicte majore.Iar Europa nu este pregătită pentru asta.

  4. Rusia testeaza capacitatea de reactie continuu, iar cind ajunge la concluzia ca esti slab te ocupa. Japonia a incercat sa despagubeasca cu un aranjament economic numai sa primeasca Kurile inapoi si nu a obtinut nimic. Crimea va ramine in veci rusilor. Poate si Donbasul. Cu exemple in fata ochilor este inutil sa discutam. Rusii unde intra nu mai ies.

  5. Aș fi putut să jur că Peter vă e ”prieten vechi”. Și nici cu Schroeder sau Steimeier nu sunteți tocmai dușmani, right? :P

  6. SUMMIT. Suntem in Sec.XXI. insa spectrul conflictelor din Sec.XX in care au pierit zeci de milioane de oameni si distrugeri inestimabile bantuie cu furie.Un nou conflict in Europa ar distruge iremediabil civilizatia noastra, iar pentru simplul cetatean enigma tensiunilor prezente este de neinteles.. Normala ar fi o schimbare radicala de politica in Rusia si UE prin gasirea unor forme de intelegere si colaborare, In fond tendinta unor lideri de a ramane in istorie prin politici distructive, exemple sunt destule, ar trebui stopata din faza incipienta. Lumea, ar fi avut alt nivel de dezvoltare prin eradicare problemelor grave cu care se confrunta, daca conflictele legate de cheltuieli militare aferente ,ar fi fost mult diminuate sau absente. Si in fond, pentru ce, viata este foarte scurta!

    • Catastrofele secolului trecut ne-au învățat că nu poate exista colaborare cu agresorul ci dar intimidarea acestuia. Zecile de milioane de victime ale războaielor secolului trecut sunt tocmai consecința încercărilor disperate de colaborare și înțelegere cu agresorii.

  7. Daca as fi polonez si cu minime cunostinte de istorie n-as da doi bani pe garantiile de securitate ale Occidentalilor.
    Polonia a fost strivita in 1939 de nemti datorita pasivitatii francezilor si englezilor in timpul a ceea ce s-a numit apoi drole de guerre.
    Mai traziu, in 1943, polonezii au fost tradati la Teheran cand Roosevelt si Churchill au vandut Estul Poloniei (Ucraina de W de azi) rusilor. La Teheran Churchil si Roosevelt au acceptat in secret anexarea de catre URSS a E Poloniei, fara ca guvernul in exil al acestei tari sa fie notificat, desi se afla la cativa km de 10 Downing Street. Aceasta se intampla cand rusii nu aveau inca controlul total al E Europei.
    Polonia nu merita un astfel de tratament mai ales ca au luptat pana in ultima clipa impotriva nemtilor si au luptat mai apoi si in armata britanica (exista un cimitir in W Londrei unde sunt inmormantati aviatorii polonezi care I-au invatat pe britanci sa lupte in dog fights cu Luftwaffe). Mia mult decat atat Churchill si Roosevelt au recunoscut pana la urma guvernul pro-sovietic de la Lublin, desi guvernul legitim al Poloniei, cu care era angajat in alianta, se afla in Londra. Mai mult britanicii i-au fortat pe cei din exil sa evacueze ambasada poloneza din Londra. Comportare de mare aliat de nadejde.
    Stiu ca domnul Lucas nu-si pierde timpul sa citeasca astfel de replici. Poate cei care au tradus articolul se incumeta sa raspunda provocarii.

    • Pana una lata garantiile de securitate ale Occidentului au tinut Rusia cu balele curgand de pofta dincolo de gardul lumii civilizate timp de peste 70 de ani. Io zic ca e totusi o realizare. Si in orice caz umbrela NATO, cu toate deficientele sale e mult mai sigura decat a te baza pe bunul simt, bunavointa si sinceritatea ruseasca – notiuni care pur si simplu nu exista.

      In 1939 Polonia a fost tradata de armata ei slab echipata, de corpul de comanda net inferior celui german si nu in ultimul rand de prostia de a se infrupta alaturi de Ungaria si Germania din cadavrul Cehoslovaciei cu doar cateva luni inainte. E adevarat ca nici restul armatelor pulverizate de germani (Franta, Tarile de jos sau Norvegia) nu au fost mai breze. Din momentul in care si-au polonezii pierdut tara in 1939 orice speranta era pierduta.

      Oricum, repet, ei au invatat o lectie pe care Romania nu a invatat-o inca. Dincolo de sistemul de aliante, care e esential in conditiile in care Rusia devine tot mai agitata si agresiva pe masura ce se apropie de colaps, e necesara totusi o armata rezonabila ca sa poata face fata tulburarilor de tot felul, ce nu vor fi provocate atate de mult de Rusia de azi, cat de cadavrul ei in putrefactie de maine… Polonezii au azi o armata in stare buna ce si echipata binisor . Romania nu. Na kazanie!

    • Dacă o să vă uitați la desfășurarea primului război din Golf, o să vedeți că acțiunile efective pe teren din partea coaliției au început tot după câteva luni de la invadarea Kuwait-ului.

      E adevărat că orice român care se respectă, îndoctrinat cu anti-americanism încă de la grădiniță, va avea pretenția ca Statele Unite să mențină în stare de luptă cel puțin 10.000 de M1 Abrams (cam atâtea au fost fabricate) și să apere orice țară din Europa de Est chiar și în momentele când respectiva țară fraternizează cu Rusia. Dar cu povești din astea mergeți dvs. la Russia Today, acolo vor avea mare succes.

      În 1919, cu doar 20 de ani înainte de împărțirea ei între ruși și nemți, Polonia lipsea de pe hartă de peste 100 de ani. Și a fost re-creată tocmai datorită aliaților occidentali în general și a Statelor Unite în special.. Polonezii știu lucrurile astea, indiferent ce standarde nemaivăzute au românii în privința modului cum ar trebui să se comporte aliații.

      • „Și a fost re-creată tocmai datorită aliaților occidentali în general și a Statelor Unite în special..”
        Asa sa fie?
        Polonia, ca si Romania, a avut la 1918 sansa uriasa ca trei imperii s-au prabusit simultan. Fara instalarea la putere a bolsevicilor in Rusia, Polonia nu s-ar fi creat pentru ca Rusia tarista era aliata puterilor occidentale. Pacea separata facuta de Rusia a negat orice obligatie a occidentalilor fata de integritatea Rusiei. Sa nu uitam ca majoritatea teritoriilor Polonie se afla la 1917 in granitele imperiului rus. Fara tradarea mudara a lui Lenin aliatii occidnetali n-ar fi putut forta Rusia sa credeze marele ducat al Varsoviei, in schimb le-au facut-o polonezilor la 1943.
        La 1918 USA au refuzat sa recunoasca unirea Basarabie cu Romania tocmai pentru a nu periclita relatiile cu rusii albi.

    • Franta si Marea Britanie au intrat WW2 tocmai pentru ca erau aliati ai Poloniei.

      Au debutat insa cu niste greseli pentru ca s-au asteptat, poate, ca Germania sa se „sperie” si sa se retraga de buna-voie din Polonia sau mai degraba ca nu erau, realmente, pregatite pentru un razboi ofensiv impotriva nemtilor (linia Maginot arata destul de clar cat de „ofensiva” era in gandire doctrina militara franceza).

      E adevarat ca Polonia a pierdut o parte a teritoriului sau estic dar la fel de adevarat este ca a primit in compensatie teritorii germane estice (granita germane-polona s-a mutat binisor spre vest pana la Oder…).

      Ce s-a intamplat la Teheran si Yalta se stie din cartile de istorie si cred ca nimeni nu are indoieli ca s-au comis mari greseli de catre Aliatii occidentali, nu cred ca e nevoie sa „o dam dupa cires”.

      Pe de alta parte, la al doilea razboi mondial s-a ajuns tocmai datorita politicii pacifiste si conciliatoare a Occidentului vis-à-vis de Germania, greseala pe care ar fi bine sa nu o repetam in relatia cu batausul de la Est si nu trebuie sa ii cedam lui Putler sub nici o forma asa cum sugereaza la ora actuala nemtii.

      • Nu cred ca e vorba doar de greseli. Ce s-a facut la Teheran este tipic pentru politica britanica si pentru comportamentul amoral al lui Churchill. Vreti sa-mi spuneti ca vinzi in secret unui criminal jumatate din casa prietenului cel mai incercat, care lupta sa apere teritoriul britanic, si nici macar nu-l anunti ca ai facut-o?
        Mai apoi il dai afara din casa pentru ca intre timp ai facut alta cumetrie. Istoria perfidului Albion este plina de astfel de comportamente.
        A justifica aceste „greseli” insemana cu adevarat s-o “dam dupa cires”.

        • @ Cinicul,
          tu vrei sa judeci lucruri intimplate acum peste 70 de ani, in plin razboi pustiitor, cu corectitudinea politica de azi?
          Tu, ca roman, ii accepti doar domnitorului roman sa spuna ” Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul” si nu crezi ca acelasi lucru il facea si „amoralul” Churchill?
          Sau chiar ai uitat ca eram in razboi cu Churchill?

          • Dvs ati uitat ca Polonia era aliata cu UK si ca soldati polonezi luptau in armata britanica. Churchill nu-si apara ssracia ci un imperiu. Acesta esre omul care propunea folosirea armelor chimice impottiva kurzilor 60 ani inainte de Sadam H.

            • Au, cine ii condamna pe britanici! un exponent al tarii care „a pacalit Istoria” dupa cum batea vintul.
              Pen`ca, daca englezul a scos dictonul , romanii l-au aplicat „tratatele sint facute pentru a fi incalcate” :P

  8. Exista indoctrinti de ambele orientari. Cea pro e de obicei cauzata de brain washing. Cand cineva prezinta fapte incomode e indoctrinat.
    Tot nu mi-ati explicat comportamenul dezonorant al lui Churchill la Teheran si mai apoi expulzarea guvernului polonez de la Londea. Provocarea este valabila si pentru alti neindocrinati

    • Nu poți să ai pretenția să lupte altul pentru tine. Poziția geografică a Poloniei nu e de invidiat, fricțiunile cu Rusia datau de sute de ani și fiecare dintre cele două părți nu concepea propria dezvoltare fără anihilarea celeilalte.

      Marea Britanie nu a fost niciodată un exemplu de moralitate în relațiile internaționale, dar este cu totul deplasat să ne așteptăm la așa ceva. Din partea oricărui stat.

      • Tot ce am incercat sa comunic este ca statele mici nu se pot astepta sa fieaparate de mari puteri pentru ca acestea isi apara mai intai interesele lor majore. Munich 1938 e un bun exemplu. Vad ca si dvs spuneti cam acelasi lucru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro