vineri, martie 29, 2024

Kazahstan, stepa dintre două mari puteri ale lumii

Așa cum am mai spus, el a reușit un proiect unic: a creat un stat pe un teritoriu unde niciodată nu a fost unul. Kazahii nu au avut niciodată un stat propriu și el l-a creat. Din acest punct de vedere, el s-a remarcat în mod special în spațiul post-sovietic și în Kazahstan. Totuși, vreau să repet, nu despre el este vorba, ci despre ceea ce simte poporul, în fine marea majoritate a societății.”(1)

Vladimir Putin

LA CHESTIUNE PLUS CÂTEVA SPECULAȚII

Dragi cetățeni ai Kazahstanului, compatrioți, camarazi, membri ai partidului Nur Otan(2)! Astăzi, mă adresez dumneavoastră, așa cum am făcut întotdeauna, în cele mai importante momente ale istoriei statului nostru, pe care îl construim împreună. Dar discursul meu de astăzi este special. Am luat o decizie grea pentru mine – să depun mandatul de Președinte al Republicii Kazahstan. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când ocup funcția de șef al statului nostru. Sunt onorat să fiu primul Președinte ales de poporul meu în fruntea Kazahstanului independent.”(3)

Anunțul public prin care Nursultan Nazarbaiev își făcea cunoscută retragerea din funcția de președinte al statului, pe care practic tot el l-a înființat odată cu destrămarea imperiului sovietic, a luat prin surprindere scena politică internațională, chiar și pe Vladimir Putin cred, deși oficialii kazahi s-au grăbit să dea asigurări publice că acesta ar fi fost primul înștiințat; dar și Putin a aflat oficial, adică de la Nazarbaiev însuși, cu foarte puțin timp înainte ca discursul de retragere să fie difuzat către națiunea kazahă.

După anunțul retragerii, o serie de detalii legate de succesiunea în funcție devoalează în parte câteva elemente ale mișcării strategice pe care probabil o are în vedere: (i) diplomatul Kassym-Jomart Tokayev, președintele Camerei superioare a Parlamentului și un apropiat al fostului președinte(4), a fost desemnat drept președinte interimar al statului până în anul 2020(5), când vor fi organizate alegeri pentru această funcție; (ii) Dariga Nazarbayeva, fiica lui Nazarbayev și fost vicepremier, este cea care a preluat de la Tokayev postul de președinte al Camerei superioare a Parlamentului kazah; (iii) Nursultan Nazarbaiev va continua să rămână șeful Consiliului de Securitate al Kazahstanului și va purta titulatura de Conducător al națiunii.

Retragerea lui Nursultan Nazarbaiev din poziția de președinte a născut o serie de speculații sau teorii și cred că inclusiv acest fapt denotă destul de clar că mișcarea politică anunțată în 19 martie ac. avea exact acest scop: să-i surprindă pe cei interesați să influențeze succesiunea prezidențială din Kazahstan, să-i ofere fostului președinte poziția tactică din care să poată controla transferul de putere în modul pe care și-l dorește.

Dacă ne întoarcem în urmă cu aproximativ cinci ani, vedem un Nursultan Nazarbaiev care asista plin de neliniște la acțiunile trupelor rusești care ocupau Crimeea și apoi declanșau ofensiva ce a destabilizat Donbasul. Oricând Kazahstanul, o țară cu peste 2,7 milioane de km(2) și numai puțin peste 18 milioane de locuitori, ar putea să cadă pradă unui scenariu de destabilizare similar celui din Ucraina, iar Nazarbaiev nu putea să nu fie conștient de acest lucru.

Să ne reamintim câteva elemente ale scenariului ucrainean: retorica Kremlinului a acreditat ideea că Ucraina este un stat artificial și că ”revoluția” de la Kiev este una provocată de fasciști susținuți de Bruxelles; iar după ce Crimeea a fost ocupată efectiv și teritoriul său a fost rupt de cel al statului ucrainean și alipit Federației Ruse printr-o acțiune unilaterală, s-a organizat un referendum formal care să consfințească voința populară căreia Rusia i-ar fi răspuns prompt.

Ei bine, doar câteva luni mai târziu, în august 2014, Vladimir Putin participă la o sesiune de discuții cu participanții la Forumul tineretului organizat sub egida Kremlinului la Lacul Selinger și este provocat să-și expună părerea despre presupusul naționalism kazah de o tânără, Anna Sazonova, de la Universitatea Prietenia între Popoare din Moscova cu următoarea întrebare:

Toată lumea vorbește acum despre naționalismul ucrainean. Totuși, noi suntem îngrijorați de o altă situație similară, și anume despre creșterea naționalismului în Kazahstan, mai cu seamă în sudul țării. După părerea noastră, actualul președinte în funcție, domnul Nazarbaiev, este principalul factor constrângător în această chestiune. O altă problemă este și modul în care este percepută retorica politică rusă de către kazahi. Activitățile publice de pe rețelele sociale pun în evidență această problemă. Și întrebarea noastră este dacă ar trebui să ne așteptăm la dezvoltări similare celor din Ucraina și în Kazahstan, dacă domnul Nazarbaiev va părăsi funcția de președinte?”(6)

Această întrebare, căzută parcă din senin, i-a permis lui Vladimir Putin să își expună teoria potrivit căreia Kazahstanul ar putea avea aceeași soartă cu Ucraina: Kazahstan este un stat artificial, creat pe un teritoriu extins unde în istorie nu a existat niciun stat kazah și care este exclusiv creația voinței politice a lui Nursultan Nazarbaiev. Doar că, din fericire, încă președintele Nazarbaiev este bine sănătos, ține lucrurile sub control și Rusia stă, prin urmare, în expectativă.

Discursul lui Vladimir Putin a trezit la Astana reacții vehemente: surpriza ca liderul de la Kremlin să profereze senin amenințări care erau resimțite anterior difuz a fost destul de mare pentru Nazarbaiev și pentru guvernul kazah. Nursultan Nazarbaiev a fost extrem de deranjat de insolența lui Vladimir Putin și i-a oferit un răspuns public, dar într-o cheie temperată – Kazahstan are tot dreptul să se retragă din Uniunea Economică Eurasiatică. Kazahstan nu va fi parte a unei organizații care ne amenință independența statală.(7) –, după care a gândit rapid un plan pentru a salva ce se mai poate salva din proiectul statal kazah, pus în fața perspectivei demantelării după moartea sa.

Provincia strategică Aktobe, Kazahstan

Jocul pe care l-a gândit mizează pe protecția comună interesată (economic) a Chinei și Statelor Unite ale Americii în fața amenințărilor Kremlinului, respectiv pe alertarea autorităților și forțelor de securitate pentru a preveni destabilizarea țării. Fostul publicist și om politic ucrainean, Taras Chornovil, familiarizat cu îngrijorările președintelui kazah în relația cu Rusia, arăta că liderul kazah a acționat foarte decis: (i) a epurat aparatul statului și serviciile de securitate de etnicii ruși și (ii) a blocat din fașă o tentativă de infiltrare a unor ”omuleți verzi” provincia nordică (strategică) Aktobe, agenții în cauză fiind reținuți printr-o acțiune fulgerătoare iar despre soarta lor nici până astăzi nu se mai știe nimic la Moscova.(8)

Evaluarea actuală a majorității observatorilor politici internaționali este aceea că anunțul lui Nursultan Nazarbaiev privind retragerea din funcție este o mișcare strategică de amploare, menită să prevină o succesiune necontrolată și, mai cu seamă, perspectiva divizării teritoriale al țării, după modelul ucrainean. Rusia, crede și Taras Chornovil, nu poate face acum mare lucru, nu poate decât să aștepte ieșirea din scenă a lui Nazarbaiev.

Totuși, consideră politicianul ucrainean – și la fel cu el mulți alți observatori avizați – Kremlinul, Vladimir Putin însuși, vor urmări extrem de atent planul lui Nursultan Nazarbaiev pentru că poate deveni lesson learn privind inclusiv transferul puterii în Federația Rusă. În ce privește soarta Kazahstanului, la fel ca și în cazul Belarusului(9), Moscova trebuie să mai aibă răbdare; abordarea cheie va fi: acționăm în forță doar dacă lucrurile tind să ne scape de sub control.

CINE ESTE, DOMNULE, ACEST NAZARBAIEV?

Nursultan Nazarbaiev s-a născut în 1940 într-o localitate apropiată de actuala capitală istorică a Kazahstanului, Alma Ata (Almatî sau Almaty); la acea vreme Kazahstanul era parte a Uniunii Sovietice. În 1962 a devenit membru al Partidului Comunist și s-a remarcat ca membru al Tineretului Comunist, ceea ce i-a și adus o poziție de activist profesionist al partidului.

A absolvit Institutul Politehnic din Karaganda (capitala regiunii kazahe omonime) și a fost propulsat ca șef al organizației partidului comunist în Combinatul metalurgic din Karaganda. Acestei poziții i-a urmat aceea de secretar 2 la organizația Partidului Comunist al regiunii Karaganda. În 1984 a ocupat poziția de premier al Republicii Sovietice Socialiste Kazahstan.

În 1989 a devenit membru al Sovietului Suprem al RSS Kazahstan și secretar general al Partidului Comunist din republică, apoi șef al Sovietului Suprem și, în fine, în 1990 Sovietul Suprem l-a numit președinte al RSS Kazahstan. Nursultan Nazarbaiev l-a susținut în august 1991 pe Boris Eltîn și, ca urmare, la destrămarea URSS, a reușit să obțină independența Kazahstanului și a devenit primul președinte al statului.

Nursultan Nazarbaiev este tatăl a trei fete: (i) cea mai în vârstă, Daringa (născută în anul 1963), recent numită președinte al Camerei superioare a Parlamentului kazah; a avut o perioadă în care a fost retrasă în planul doi, datorită scandalului provocat în jurul fostul său soț, Rahat Aliev; (ii) cea mijlocie, Dinara (născută în 1967), soția lui Timur Kulibaiev; despre acesta din urmă se acredita că i-ar putea succeda socrului său, dar este și subiect al unor importante scandaluri de corupție și (iii) mezina, Aliya (născută în 1980), om de afaceri și, deocamdată, străină de calculele politice.

Președintele kazah s-a remarcat ca lider autoritarist, ceea ce nu este deloc neobișnuit în regiune. În mai 2007, Parlamentul a adoptat un amendament prin care Nursultan Nazarbaiev putea fi, în calitatea sa de primul președinte al țării, reales ori de câte ori va considera necesar să candideze, astfel urmând ca legea privind limitarea numărului de mandate prezidențiale să nu i se aplice; aceasta producând efecte doar în cazul succesorilor săi.

În anul 1994 Nursultan Nazarbaiev a decis mutarea capitalei administrative de la Alma Ata/Almaty la Astana, decizia devenind efectivă din anul 1997. În 1999 și-a înființat și propriul partid politic, Narodno-Demokraticheskaya Partiya – Nur Otan, ca vehicul de promovare și susținere a politicilor pe care le viza pentru statul kazah.

În februarie 2019 a avut loc Congresul Nur Otan, iar în discursul său(10) Nursultan Nazarbaiev nu a lăsat niciun moment să se înțeleagă că urmează să i-a decizia pe care a anunțat-o nici o lună mai târziu; dimpotrivă, discursul este presărat cu ”indicații prețioase” privind cursul de urmat pentru țară și strategia de dezvoltare până în 2030 a Kazahstanului, precum și de cerințe ca progresele de etapă să-i fie ”raportate” personal.

Poate doar, privind retrospectiv, în discursul lui Nursultan Nazarbaiev să fi fost două, trei pasaje care să sugereze frământările și planurile sale ulterioare, dar și acestea dificil de decodificat ante factum:

(i) În efortul de a îndeplini aceste obiective majore, Partidul Nur Otan a devenit una dintre forțele politice care asigură dezvoltarea durabilă, justificând speranțele poporului. Îmi exprim recunoștința față de colegii de partid care au stat lângă mine în anii dificili și au participat la cucerirea culmilor. Astăzi aș dori să rezum munca făcută de noi și să împărtășesc viziunea noastră cu privire la direcțiile viitoare de dezvoltare.

(ii) Vremea nouă dictează provocări noi. Lumea din jurul nostru tot mai mult se adâncește în zona de turbulențe permanente. Dar acesta nu este un motiv pentru disperare și teamă de viitor. (…) Astăzi concurența statelor se reduce la concurența anumitor persoane. Realizările economice și victoriile geopolitice, oricare ar fi acestea, nu au o mare valoare și semnificație, dacă nu duc la creșterea bunăstării fiecărei persoane. Acesta este principalul secret al prosperității și formula dezvoltării durabile a statelor în secolul XXI.

În 2020 Nursultan Nazarbaiev va împlini optzeci de ani. Cu o stare de sănătate bună, liderul de facto al Kazahstanului mai poate conta că poate conduce țara după un model similar celui promovat în China de Deng Xiaoping încă zece sau cincisprezece ani; cu alte cuvinte mai poate monitoriza din spatele scenei unul sau două mandate prezidențiale complete, pentru a se convinge că a decis corect în privința succesiunii și a consolidat varianta potrivită pentru viitor.

Marea provocare va fi însă acea de a se găsi în poziția din care să poată gestiona mult mai importantele riscuri ale succesiunii sau perspectivelor concrete de succesiune ale mai tinerilor săi omologi de la Moscova, Vladimir Putin (acum 67 de ani) sau de la Beijing, Xi Jinping (acum 66 de ani).

CE NE SPUNE ISTORIA DESPRE KAZAHSTAN

Kazahstan, stepa dintre China, Iran și Rusia

Din stepele actualului Kazahstan au migrat, între secolele II și XI, către Europa populații ca hunii, avarii, bulgarii sau cumanii. În secolele VIII și IX zone din sudul actualului Kazahstan au fost cucerite de arabi și islamizate. Așa-numita Cumanie Albă, centrul puterii Hanatului Cumaniei se suprapunea în marea sa majoritate cu teritoriul kazah actual, în timp ce Cumania Neagră cuprindea inclusiv o bună parte din actualul teritoriu al României.

Din secolul XII și până în secolul XV populația mongolă, ce a migrat din nordul Chinei, s-a înstăpânit pe teritoriul actualului Kazahstan, pe care l-a inclus în Hoarda de Aur (Hoarda Nogai și apoi Hanatul Kazah). Hanatul Kazah a fost înființat de Janibek Han în secolul XV și s-a menținut până în 1731 (dar nu sub o conducere unică, ci într-o alcătuire tribală fragmentară), când teritoriul a fost încorporat în Imperiul Rus.

În secolele XVIII și XIX Imperiul Rus a colonizat stepa, deși s-a confruntat cu revolte armate frecvente, întrucât procesul a implicat: (i) împroprietărirea rușilor cu terenuri controlate anterior de păstorii nomazi kazahi și (ii) interzicerea nomadismului kazah, triburile fiind forțate să devină sedentare. Rușii au înființat în secolul XIX două guvernorate administrative pe teritoriul actualului Kazahstan: Guvernoratul Stepei și Guvernoratul Turkestanului.

Finalizarea, în 1906, a căii ferate Trans-Aral (între Orenburg și Tașkent) a dinamizat colonizarea stepei și a permis Imperiului Rus ca, până în anul 1912, să aducă în zonă aproape o jumătate de milion de țărani ruși, pe care i-a încurajat să-și înființeze gospodării în zonă. De colonizare a fost responsabil guvernatorul Turkestanului.

Kazahii s-au împotrivit înrolării în trupele imperiale pentru a lupta în Europa în Primul Război Mondial și s-au alăturat revoltei islamice (Mișcarea Basmahi) anti-țariste, dar revolta a fost reprimată cu duritate în 1916, iar o bună parte a populației a fost nevoită să se refugieze în Mongolia sau China. Cei care au rămas s-au împotrivit apoi comuniștilor, dar și rezistența lor a fost înfrântă până în 1920.

De fapt, în 1917 un guvern provizoriu (Hoarda Alaș) a înființat un stat kazah care a durat aproximativ doi ani, până când comuniștii ruși au readus teritoriul sub controlul Uniunii Sovietelor. S-a creat o așa-numită Republică Kîrgîză a Sovietelor în 1920, care a fost redenumită Republică Kazahă a Sovietelor în 1925, după ce comisarii sovietici au reușit să vadă deosebirea dintre kîrgîzi și kazahi. În 1929 Republica Sovietică Socialistă Kazahstan și-a stabilit capitala la Alma Ata/Almaty.

În Al Doilea Război Mondial o mare parte din industrie și cetățenii sovietici considerați minorități problematice (tătari, etnici germani etc.), dar și polonezii din estul ocupat al Poloniei au fost mutați pe teritoriul Kazahstanului. În deceniile VI, VII și VIII ale secolului trecut Nikita Hrușciov și Leonid Brejnev au încurajat dezvoltarea industriei energetice și grele în Kazahstan, precum și transmutarea forței de muncă calificate aferentă. Kazahstanul a devenit astfel o republică sovietică în care kazahii deveniseră minoritari.

KAZAHSTANUL ȘI ROLUL DE PIVOT PE CARE A ÎNCERCAT SĂ I-L OFERE NAZARBAIEV

Cei care și-l mai amintesc pe dictatorul Nicolae Ceaușescu sau au avut curiozitatea să citească câte ceva despre el știu că a avut mereu impresia că era predestinat unui rol aparte în lume și că poate transforma România într-un oficiu diplomatic indispensabil pentru cei care au nevoie de o mediere sau țintesc anumite scopuri pe scena globală.

După ce, din gelozie personală sau de gura consoartei Elena, Ceaușescu s-a debarasat neelegant de Gheorghe Maurer și de Corneliu Mănescu, împreună cu echipele formate de aceștia, și a plasat în guvern și la externe tot felul de nulități patentate (sistemul reînviat astăzi de Liviu Dragneapentru că pot!), capacitatea de a mai susține cu adevărat maratoane diplomatice pe spații complicate de pe scena internațională a scăzut dramatic; nu însă și ambițiile dictatorului.

Nursultan Nazarbaiev nu este chiar Ceaușescu, dar ambițiile sale diplomatice sunt certe și evidente, succesul inițiativelor sale pe scena internațională fiind de multe ori îndoielnice din motivul evident că, asemeni oricărui lider autoritarist, unele decizii de conjunctură, luate în context sau insuficient gândite, ajung să le submineze pe cele planificate de mult timp; și cine din clientelarul aparat birocratic al statului să aibă curajul să-l atenționeze că greșește?

În vara anului 2009, o comisie parlamentară a ÖP (Parlamentul Austriei) a decis să investigheze, printre altele, racolarea unui parlamentar FPÖ (Partidul Libertății, de extremă dreaptă), Harald Vilimsky, de către serviciile secrete kazahe, prin intermediul căruia au încercat să obțină informații privindu-l pe Rahat Aliev, la acea dată aflat sub protecția statului austriac.(11) Kazahstanul a negat oficial, prin ambasada sa de la Viena, că ar fi existat o operațiune de acest tip.

Totuși, episodul ne oferă dimensiunea artei diplomatice a Astanei care a fost mereu nevoită să se calibreze conform cu dorințele conducătorului națiunii. Ori, dacă nu au putut fi obținute succese diplomatice în relația cu Occidentul, Nursultan Nazarbaiev s-a orientat către statele autoritariste, unde lideri de același calibru folosesc mecanisme și un limbaj diplomatic similare. Și a obținut unele rezultate pe care le-a livrat imaginarului colectiv din țara sa ca fiind succese; de exemplu:

(i) Medierea între Putin și Erdogan(12): în iunie 2016 Nazarbaiev s-a întâlnit la Sankt Petersburg cu Putin și, printre altele, și-a prezentat bunele oficii în privința medierii unei înțelegeri cu Erdogan. Putin a acceptat ideea și în răstimpul rămas până la reuniunea de la Tașkent a formatului de cooperare Shanghai, Erdogan urma să avanseze, prin intermediul lui Nazarbaiev, documentele care să constituie baza apropierii de o poziție comună. Faptul că Erdogan a acceptat ideea și medierea lui Nazarbaiev și că, în final, aceasta a avut un rezultat pozitiv a fost considerat un succes.

(ii) Negocierile tripartite privind Siria(13): Kazahstanul și-a oferit oficiile și pentru negocierea unei formule de pace în conflictul Sirian, la care au răspuns pozitiv Turcia și Federația Rusă, evident și Iranul. Negocierile au demarat la Astana în ianuarie 2017. La prima rundă de negocieri au trimis reprezentanți la nivel de ambasador SUA, Marea Britanie, Franța și UE. Din mai 2017, însă, SUA a decis să nu mai participe la negocierile de la Astana.

Nursultan Nazarbaiev s-a văzut pe sine, în altă ordine de idei, și ca pe un planificator vizionar al dezvoltării economice a Kazahstanului. Doar că anul 2015 i-a dat puternic planurile peste cap, atunci când prețul petrolului a scăzut dramatic în câteva luni până spre 30 de dolari barilul. Geniul său de planificator era înfrânt de o lebădă neagră, s-ar putea spune.

În anul 1997 Nursultan Nazarbaiev muta capitala administrativă de la Alma Ata/Almaty la Astana pentru că era mult prea aproape de China. În septembrie 2015, China își lua simbolic revanșa cu o ofertă de nerefuzat pentru a salva finanțele Kazahstanului, tradusă prin Declarația Comună asupra unui Parteneriat Strategic și Cuprinzător între Republica Populară Chineză și Republica Kazahstan.(14) Obiectivul era, desigur, cel de aderare a Kazahstanului la proiectul Drumul Mătăsii (One Belt, One Road), atât de drag lui Xi Jinping.

Aranjamentul financiar vizat de China nu era decât la o primă vedere un colac de salvare pentru economia kazahă, pentru că, de fapt, implica demararea de proiecte comune în infrastructură cu antreprenori chinezi, dar și garanții: anumite dețineri ale fondului suveran Shamruk Kazîna în companiile de stat kazahe strategice(15) (inclusiv KazMunayGas International, care deține Grupul Rompetrol este vizat de acest acord comun de parteneriat).

Pavilionul Nur Alem – EXPO 2017 Astana

O bună parte a resurselor obținute de la /garantate de înțelegerea cu guvernul chinez – ar putea fi vorba de circa 3 miliarde de dolari SUA – au fost înghițite de faraonicul proiect al Expoziției Internaționale EXPO 2017 Astana, având ca temă ”Energia Viitorului”, cu rezultate absolut neconcludente în plan economic. Dar a fost un exercițiu de imagine foarte mult dorit de Nursultan Nazarbaiev, pentru că a prilejuit participarea la inaugurare a 17 șefi de stat și de guvern și liderii țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare Shanghai.(16)

NAZARBAIEV ȘI FAMILIA – AMBIȚII, TRĂDĂRI ȘI O ÎNTREBARE: SUCCESIUNEA SE DECIDE ÎN FAMILIE?

În mod obișnuit, familia unui lider politic ar putea face cel mult obiectul unor cancanuri și mai puțin al unor analize, dar în cazul liderului Kazahstanului lucrurile stau puțin diferit. Ca orice lider autoritarist din regiune, Nursultan Nazarbaiev își vede moștenirea politică transferată pe cât posibil cuiva din familie, ca pe-o garanție de continuitate. Din nefericire, într-o societate atât de tradiționalistă Nursultan Nazarbaiev are ca moștenitori trei fete, ceea ce complică mult perspectiva succesiunii, iar la gineri nu a avut, cum se spune, ”mână bună”.

Cea mai mare dintre fiicele lui Nursultan Nazarbaiev, Dariga, are profilul unui politician. În 2003 era șeful partidului AsarToți Împreună, care a obținut la alegeri ceva mai mult de 11% din voturile electoratului. Așa cum îi stă bine unei familii, în anul 2006 partidul Asar a fuzionat cu Nur Otan, partidul parlamentar majoritar controlat de tatăl său.

Dariga a mai ocupat pe rând poziția de vicepreședinte al Camerei inferioare a Parlamentului (2014) și de vicepremier (2015), iar mai recent pe cea de președinte al Camerei superioare a Parlamentului, succedându-i lui Kassym-Jomart Tokayev, cel pe care Nazarbaiev l-a desemnat să asigure interimatul ca președinte al statului până la organizarea alegerilor din anul 2020.

Dariga a fost căsătorită până în anul 2007 cu Rahat Aliev, un om de afaceri kazah care avea să devină un foarte vocal oponent al fostului său socru. Formal, divorțul a fost provocat de infidelitățile și trădarea lui Rahat Aliev. Dar povestea de love and hate dintre Aliev și Nazarbaiev este mult mai complicată de atât. Se pare că totul ar fi început cu faptul că Rahat Aliev, fost vice-ministru de externe al Kazahstanului, exilat la post ca ambasador al țării sale în Austria, avea ambiții mărturisite de a-i succeda în funcție fostului său socru.

Imediat a intrat în dizgrația regimului, a fost condamnat în contumacie și a fost nevoit să se refugieze în Austria, care i-a oferit protecție. Din Austria și-a acuzat socrul de abuz de putere și corupție, de asemenea și pe fostul său cumnat, Timur Kulibaiev. După ce este divorțat cu forța de Dariga, în anul 2008 Rahat Aliev este condamnat (în contumacie) la 20 de ani de detenție pentru tentativă de lovitură de stat.

Instituțiile judiciare din Kazahstan îl pun în anul 2011 sub acuzare pe Rahat Aliev pentru omor și-l condamnă (tot în contumacie) la alți 40 de ani de detenție; pe scurt i se pun în cârcă două asasinate pe care le-ar fi ordonat în anul 2006 în cazul a doi foști bancheri la Nurbank, unde Aliev deținea acțiuni. Rahat Aliev se apără și se predă autorităților austriece care îl rețin în detenție și își derulează propria anchetă judiciară privind pretinsul dublu asasinat.(17)

În februarie 2015, în condiții încă neclare, Rahat Aliev se sinucide în penitenciarul austriac, la vârsta de 52 de ani. Dariga Nazarbaieva nu este mult timp marginalizată de tatăl său, cel mai probabil de nevoie, pentru că nici Timur Kulibaiev, ginerele din căsătoria fiicei sale mijlocii, Dinara, nu i-a oferit o alternativă care să-l liniștească privind viitorul succesiunii sale politice.

Timur Kulibaiev

O știre din presa noastră(18), publicată în decembrie 2011, constata că Nursultan Nazarbaiev, fără să fi rezolvat delicata problemă a fostului ginere Aliev, îi arată subit și public cartonașul roșu și celuilalt ginere al său, Timur Kulibaiev:

Nazarbaiev s-a deplasat joi în regiunea Manguistau (vest) unde au avut loc aceste violențe și s-a întâlnit cu locuitorii din Janaozen, epicentrul ciocnirilor și a represiunilor din 16 decembrie(19). Cu ocazia acestei vizite, autoritățile au anunțat destituirea guvernatorului regional precum și a directorului gigantului hidrocarburilor Kazmunaigaz, precum și a șefilor câtorva filiale unde lucrau greviștii, care cereau salarii și condiții de muncă mai bune. Președintele a anunțat că îl demite și pe ginerele său din postul de șef al Samruk-Kazyna, imensul holding care controlează toate întreprinderile de stat (petrol, gaze, minereuri etc.). Îl demit pe Timur Kulibaiev din postul său de conducător al Samruk-Kazyna, a spus acesta, declarația fiind transmisă de televiziunea de stat. În ansamblu, solicitările angajaților societăților erau fondate (…) ar fi trebuit ascultate si susținute, în măsura posibilului. Acest lucru nu s-a întâmplat, din nefericire, a comentat el. El nu a oferit alte detalii despre soțul celei de-a doua sa fiice, Dinara Nazarbaieva. Și totuși, acest bărbat discret în vârstă de 45 de ani era considerat de numeroși observatori drept potențialul său succesor.”

Timur Kulibaiev și Dinara Kulibaieva sunt miliardari, împreună dețin cam jumătate din Banca Comercială de Economii Halyk din Kazahstan; averea lor este evaluată la circa 3,8 miliarde de dolari SUA.(20) Mariajul celor doi, însă, nu este tocmai strălucit, Timur Kulibaiev fiind implicat într-o relație extraconjugală cu Goga Ashkenazi, o kazahă ce a avut succes în afaceri în Occident, în lumea modei.

În vara anului 2011, înainte ca socrul său să-l demită de la butoanele puterii economice în stat, o televiziune kîrgîză a prezentat documentarul cu titlul ”Prințesa și sărmanul” privind, printre altele, și relația extraconjugală dintre Timur Kulibaiev și Goga Ashkenazi, din care au rezultat cel puțin unul, dacă nu doi copii.(21) Pentru Nursultan Nazarbaiev scandalul a fost greu de suportat.

Timur Kulibaiev a urmat studii economice la Universitatea de stat Lomonosov din Moscova. După 2001, Kulibaiev a deținut funcția de prim-vicepreședinte al companiei petroliere de stat KazMunaiGaz între anii 2005 și 2013, de consilier al socrului său, dar mai ales, din anul 2006, de vicepreședinte și apoi președinte al Directoratului și membru în Consiliul Director al Shamruk Kazîna/Kazyna, fondul suveran al statului care deține acțiunile la companiile de stat.

Din anul 2011, Timur Kulibaiev a devenit și membru în Consiliul Director al Gazprom, ca director independent.

Familia președintelui Nursultan Nazarbaiev a fost acuzată în multe rânduri de corupție sistematică și construcția unor averi uriașe prin spălare de bani obținuți din spolierea resurselor naturale ale statului kazah. Dacă ar fi să enumerăm doar câteva, acestea ar fi(22):

(i) Kazakhgate – scandalul privind mita plătită președintelui Nursultan Nazarbaiev de omul de afaceri american James Giffen, care în anul 2003 a fost arestat de FBI, în scopul asigurării unor contracte de exploatare în perimetrele petroliere de la Tengiz; mita era plătită într-un fond secret și ajunsese se pare la circa 1 miliard de dolari (5% din PIB-ul Kazahstanului din anul 1996);

(ii) Panama Papers(23) – Daringa Nazarbaieva și fiul său, Nurali Aliev, au înființat în Insulele Virgine o companie, Asterry Holdings, care deține acțiuni în toate companiile statului care procesează zahărul, pentru a culege o parte a profiturilor;

(iii) Vila Romantica și alte proprietăți elvețiene – În anul 2006 Timur Kulibaiev a achiziționat Vila Romantica, o reședință de un secol vechime, cu 8,5 milioane de franci elvețieni. În anul 2009 Dinara Kulibaieva a achiziționat lângă Geneva proprietăți de 75 de milioane de franci elvețieni. În anul următor, procurorii elvețieni au lansat o investigație acuzând familia Kulibaiev că a spălat în Elveția circa 600 de milioane de franci elvețieni.

(iv) Baker Street, London – o anchetă derulată de Global Witness(24) ajunge la concluzia că zone întregi din legendara Baker Street din Londra sunt deținute de oligarhi kazahi, o rețea care ar fi fost creată de Rahat Aliev, fostul soț al Darigăi, decedat în 2015;

(v) Expoziția Mondială de la AstanaCompania Națională EXPO 2017 Astana, care a organizat evenimentul Expoziției Mondiale de Energie ce s-a derulat între 10 iunie și 10 septembrie în capitala Kazahstanului, a devenit, conform surselor citate de The Diplomat(25), acoperirea perfectă pentru corupție și masive deturnări de fonduri publice.

Corupția în statul pe care Nursultan Nazarbaiev are meritul incontestabil de a-l fi creat acționează extrem de coroziv și creează plăgi adânci în societate. Recent creatul Forum Jana Qazaqstan/Forumul Noul Kazahstan, o platformă cetățenească de opoziție, în declarația privind constituirea remarca(26), printre altele:

Cu sinceritate trebuie să recunoaștem că actualul guvern și-a dovedit incapacitatea în toate domeniile. De fapt, niciun program de stat nu a fost dus până la sfârșit de la obținerea independenței. În ciuda tuturor promisiunilor autorităților țara noastră nu a devenit un ′al doilea Kuweit′, ba chiar dimpotrivă, suntem la nivelul celor mai sărace țări din Africa în privința calității vieții populației. În schimb deținem locuri fruntașe în topurile rușinii la corupție, sinucideri, încarcerări, drumuri impracticabile, numărul mare de polițiști, birocrați și oligarhi pe cap de locuitor, datorie externă, povara datoriei publice etc.”

CE NE PRIVEȘTE PE NOI KAZAHSTANUL?

După citatul de mai sus nu cred că are rost să vin cu foarte multe argumente privind interesul pe care ar trebui să-l avem pentru ceea ce, politic și societal, se întâmplă în Kazahstan; guvernele Liviu DragneaCălin Popescu TăriceanuHunor Kelemen sunt pe cale să inverseze trendul integrării civilizaționale al României în Uniunea Europeană, pentru a ne aduce la nivelul obișnuit pentru stepele Asiei: iliberalism, politicianism, corupție generalizată, oligarhia și setea sa insațiabilă de a păstra cu orice preț puterea, sărăcie endemică etc.

Kazahstanul este o țară cu oameni frumoși, mulți dintre ei bine pregătiți, la standarde înalte chiar, cu solidă pregătire profesională începută acasă și desăvârșită în străinătate, cunoscând câteva limbi străine și așa mai departe. Kazahstanul este o țară bogată în resurse, extrem de interesantă pentru capitalul străin, dar cu o infrastructură slabă, corupție endemică și astfel dezvoltată mult sub potențialul de creștere. Dacă înlocuim Kazahstan cu România constatăm că kazahii ca și românii suferă în același mod pentru speranțele trădate într-o viață mai bună la ei acasă.

Kazahstanul are dușmani puternici, dintre aceștia Federația Rusă se detașează ca fiind cea mai mare amenințare, iar Vladimir Putin și portavocea sa naționalistă Vladimir Jirinovski nu s-au sfiit să facă publice intențiile Kremlinului în legătură cu Kazahstanul, pentru cazul în care kazahii și-ar dori să se ia în serios și să devină cu adevărat independenți, ori, Doamne ferește, să le dea prin cap să-și transforme țara într-o democrație liberală.

România și Kazahstan au relații economice extinse: grupul de companii Rompetrol, câmpurile petroliere kazahe deținute de OMV Petrom; în 2010, în cursul vizitei președintelui de atunci al României, Traian Băsescu, în Kazahstan, s-a semnat și un ”acord pentru achiziția de către România a întregului necesar de uraniu”(27), care a rămas pe hârtie.

Poziționarea zăcămintelor petroliere deținute de OMV Petrom în Kazahstan

În Kazahstan, OMV Petrom deține licențe de dezvoltare și producție pentru zăcămintele petroliere Tasbulat, Aktas, Turkmenoi și pentru zăcământul petrolier Komsomolskoe (în vestul țării). În 2017, producția medie de țiței și gaze în Kazahstan a fost de 7,0 mii bep/zi (în scădere față de anul 2016, cu 8,4 mii bep/zi). În anul 2017 au fost extinse valabilitățile licențelor pentru zăcămintele Komsomolskoe, Turkmenoi și Aktas până în 2028, în timp ce licența pentru Tasbulat este validă până în anul 2023.(28)

Am lăsat pentru final discuția despre cea mai mare afacere a kazahilor din România, și anume Grupul Rompetrol, deținut de KazMunayGas International NV(29), cu sediul în Amsterdam. Acest grup este, pe scurt, structurat în: rețeaua de comercializare Rompetrol, rafinăriile și petrochimia de la Năvodari și Vega din Ploiești, operarea portului Midia și centrul de servicii de business de la București.

Cu o cifră de afaceri de peste 5,2 miliarde de dolari SUA în anul 2018, grupul Rompetrol este probabil cea mai importantă investiție a firmei mamă KazMunaiGaz din Europa.(30) Pentru statul român aportul grupului Rompetrol la bugetul de stat în anul 2018 a fost de 1,5 miliarde dolari; adică, potrivit unui comunicat al grupului, cu ”aproximativ 300 milioane dolari peste contribuția din anul 2017”.

Dincolo de meritele evidente ale managementului kazah, care a ținut pe linia de plutire afacerea Rompetrol și rafinăriile Petromidia și Vega, ce altfel ar fi avut probabil soarta RAFO-Carom, nu pot ocoli subiectul încă nelămurit al transferului afacerii de la The Rompetrol Company NV Amsterdam, a lui Dinu Patriciu, către KazMunaiGaz și plata datoriei de circa 700 de milioane dolari SUA pe care Patriciu o avea la bugetul statului.

În mai 2018, fostul procuror șef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, infirma rechizitoriul întocmit de procurorul de caz în dosarul Rompetrol 2 și care-i viza, printre alții, pe patru foști miniștri: Gheorghe Pogea, Sebastian Vlădescu, Dan Ioan Popescu și Mihai Tănăsescu. Explicația dată de Horodniceanu a fost că: ”A fost analizat sub aspect de legalitate și temeinicie de procurorul superior ierarhic, nu de mine, și a fost infirmat, eu fiind de acord. Cercetarea era incompletă, am considerat că nu putea genera o condamnare.”(31) Câteva luni mai târziu Daniel Horodniceanu își încheia mandatul la conducerea DIICOT, iar despre soarta dosarului, în mandatul procurorului șef Oliver Felix Bănilă, nu se mai știe public nimic.

Dacă instrumentarea aspectelor penale a rămas în coadă de pește, așa cum ne-a obișnuit guvernarea PSD – ALDE + UDMR (mai ales dacă dăm citire listei celor vizați de dosarul Rompetrol 2), în schimb investitorii kazahi au anunțat în octombrie 2018 că și-au realizat obligația de a înființa un Fond de investiții în energie(32), ca parte a Memorandumului semnat în anul 2013 cu guvernul Ponta, în vederea soluționării chestiunii datoriei istorice, moștenită de la Dan Costache ”Dinu” Patriciu.

Cealaltă obligație asumată, și anume răscumpărarea unui pachet de acțiuni în jurul a 26%, nu mai poate fi opusă investitorului kazah, întrucât este obligația Ministerului Energiei, condus de ministrul proverbial Anton Anton, să deruleze procedura de privatizare a pachetului de acțiuni până în faza în care partea kazahă să poată depune o ofertă. Obligație de care, din nou mă vă obligat să observ, nu se mai comunică public nimic.

Simptomatic este – ca să spun ceva smart pentru încheiere – că dacă proiectul transferului de putere în familie marca Nursultan Nazarbaiev reușește în Kazahstan, iar cel al suveranismului de cumetrie al lui Liviu Dragnea reușește în România, paradoxal afacerile Astanei cu Bucureștiul nu vor fi impulsionate, ci dimpotrivă. Soarta acordului privind exploatarea de uraniu în Kazahstan printr-o companie mixtă formată de Compania Națională a Uraniului cu, probabil, KazAtomProm-ul kazah este definitorie: fiind un acord semnat de oamenii lui Traian Băsescu, PSD-ul s-a străduit să-l îngroape în uitare; uitare care va îngropa în curând cu totul inclusiv Compania Națională a Uraniului.

1(#) Extras din răspunsul amplu dat de Vladimir Putin la o întrebare formulată de o tânără participantă la Forumul național al tineretului, organizat în august 2014 la Lacul Seliger, cu privire la posibilitatea ca în Kazahstan să se repete scenariul ucrainean la momentul retragerii lui Nursultan Nazarbaiev din funcție (http://en.kremlin.ru/events/president/news/46507)

2(#) Narodno-Demokraticheskaya Partiya – Partidul Democratic Popular al președintelui Kazahstanului

3(#) http://mfa.gov.kz/ro/bucharest/content-view/obrasenie-glavy-gosudarstva-nursultana-nazarbaeva-k-narodu-kazahstana-19032019?fbclid=IwAR31y7jdpHcAJezGoFd5pc5nlIB_rahvcIo3uAP00jmHdxp_IuI77kDh_Vk

4(#) https://eurasianet.org/kazakhstan-the-man-who-will-be-president

5(#) Anul în care mandatul prezidențial al lui Nazarbaiev ar fi luat sfârșit și urmau alegeri prezidențiale

6(#) http://en.kremlin.ru/events/president/news/46507

7(#) https://www.themoscowtimes.com/2014/09/01/kazakhs-worried-after-putin-questions-history-of-countrys-independence-a38907

8(#) https://www.unian.info/world/10485705-kazakhstan-could-have-been-torn-apart-if-president-died-expert-explains-nazarbayev-s-move-to-step-down.html

9(#) Alexander Lukașenco: ”Belarus vrea să fie alături de Rusia, dar vrea să aibă propriul său apartament.” (https://www.thehindu.com/news/international/belarus-will-not-be-incorporated-into-russia-president-says/article26410446.ece)

10(#) http://mfa.gov.kz/en/stockholm/content-view/memleket-bassysy-nrsltan-nazarbaevty-nr-otan-partiasyny-kezekti-xviii-sezinde-sjlegen-szi-9

11(#) https://m.realitatea.net/video_906627_exclusiv-online–ultima-aparitie-televiza/emisiuni/:%20http:/parlamentul-austriac-ancheteaza-mai-multe-suspiciuni-de-spionaj-in-care-sunt-implicati-membrii-sai_564527.html

12(#) http://www.hurriyetdailynews.com/opinion/murat-yetkin/story-of-secret-diplomacy-that-ended-russia-turkey-jet-crisis-102629

13(#) https://www.rfi.ro/special-paris-92578-astana-negocieri-putin-damasc-rebelii-sirieni

14(#) https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/wjdt_665385/2649_665393/t1293114.shtml

15(#) Vezi: https://www.pwc.kz/en/publications/new-2017/silk-way-publication-eng.pdf

16(#) https://www1.agerpres.ro/expo-astana/2017/06/10/expo-astana-2017-a-fost-inaugurata-oficial-vineri-seara-de-presedintele-kazahstanului-nursultan-nazarbayev-14-23-31

17(#) https://romanialibera.ro/actualitate/international/moartea-misterioasa-a-fostului-ginere-al-presedintelui-din-kazahstan–368776

18(#) https://www.hotnews.ro/stiri-international-11010080-revoltele-din-kazahstan-presedintele-nursultan-nazarbaiev-demite-ginerele-sau-timur-kulibaiev-seful-kazmunaigaz.htm

19(#) https://www.hotnews.ro/stiri-international-10973926-noi-confruntari-vestul-kazahstanului-bilantul-ajunge-14-morti.htm

20(#) https://thediplomat.com/2018/10/who-will-run-post-nazarbayev-kazakhstan/

21(#) https://www.rferl.org/a/oil_tycoon_makes_waves_for_kazakh_first_family/24271559.html

22(#) https://www.riskscreen.com/kyc360/special-report/special-report-kazakhstan-a-corruption-hotspot/

23(#) https://eurasianet.org/kazakhstan-presidential-daughter-getting-panama-ed-at-a-tricky-time

24(#) https://www.globalwitness.org/en/campaigns/corruption-and-money-laundering/mystery-baker-street/

25(#) https://thediplomat.com/2015/06/expo-in-kazakhstan-becomes-corruption-show/

26(#) https://janaforum.republican/statement-on-creation-of-the-jana-qazaqstan-forum/

27(#) https://www.mediafax.ro/economic/videanu-romania-si-kazahstan-vor-colabora-pentru-exportul-de-uraniu-si-apa-grea-5772035

28(#) https://www.omvpetrom.com/pbd_download/305/422/Annual_report_2017_ro,0.pdf

29(#) https://www.bloomberg.com/research/stocks/private/snapshot.asp?privcapId=158578

30(#) http://www.bursa.ro/in-2018-rompetrol-rafinare-cifra-de-afaceri-de-5-26-miliarde-dolari-65405633

31(#) https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-22468146-daniel-horodniceanu-presiune-precedent-sistemul-judiciar-mul-magistra-vor-pensioneze-spune-eful-diicot-despre-dosarul-rompetrol.htm

32(#) https://adevarul.ro/economie/afaceri/a-fost-infiintat-fondul-investitii-kazah–roman-epopeea-memorandumului-semnat-victor-ponta-2013-1_5bd320dbdf52022f75e3628a/index.html

Kazahstan, stepa dintre două mari puteri ale lumii

Așa cum am mai spus, el a reușit un proiect unic: a creat un stat pe un teritoriu unde niciodată nu a fost unul. Kazahii nu au avut niciodată un stat propriu și el l-a creat. Din acest punct de vedere, el s-a remarcat în mod special în spațiul post-sovietic și în Kazahstan. Totuși, vreau să repet, nu despre el este vorba, ci despre ceea ce simte poporul, în fine marea majoritate a societății.”

Vladimir Putin

LA CHESTIUNE PLUS CÂTEVA SPECULAȚII

Dragi cetățeni ai Kazahstanului, compatrioți, camarazi, membri ai partidului Nur Otan! Astăzi, mă adresez dumneavoastră, așa cum am făcut întotdeauna, în cele mai importante momente ale istoriei statului nostru, pe care îl construim împreună. Dar discursul meu de astăzi este special. Am luat o decizie grea pentru mine – să depun mandatul de Președinte al Republicii Kazahstan. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când ocup funcția de șef al statului nostru. Sunt onorat să fiu primul Președinte ales de poporul meu în fruntea Kazahstanului independent.”

Anunțul public prin care Nursultan Nazarbaiev își făcea cunoscută retragerea din funcția de președinte al statului, pe care practic tot el l-a înființat odată cu destrămarea imperiului sovietic, a luat prin surprindere scena politică internațională, chiar și pe Vladimir Putin cred, deși oficialii kazahi s-au grăbit să dea asigurări publice că acesta ar fi fost primul înștiințat; dar și Putin a aflat oficial, adică de la Nazarbaiev însuși, cu foarte puțin timp înainte ca discursul de retragere să fie difuzat către națiunea kazahă.

După anunțul retragerii, o serie de detalii legate de succesiunea în funcție devoalează în parte câteva elemente ale mișcării strategice pe care probabil o are în vedere: (i) diplomatul Kassym-Jomart Tokayev, președintele Camerei superioare a Parlamentului și un apropiat al fostului președinte, a fost desemnat drept președinte interimar al statului până în anul 2020, când vor fi organizate alegeri pentru această funcție; (ii) Dariga Nazarbayeva, fiica lui Nazarbayev și fost vicepremier, este cea care a preluat de la Tokayev postul de președinte al Camerei superioare a Parlamentului kazah; (iii) Nursultan Nazarbaiev va continua să rămână șeful Consiliului de Securitate al Kazahstanului și va purta titulatura de Conducător al națiunii.

Retragerea lui Nursultan Nazarbaiev din poziția de președinte a născut o serie de speculații sau teorii și cred că inclusiv acest fapt denotă destul de clar că mișcarea politică anunțată în 19 martie ac. avea exact acest scop: să-i surprindă pe cei interesați să influențeze succesiunea prezidențială din Kazahstan, să-i ofere fostului președinte poziția tactică din care să poată controla transferul de putere în modul pe care și-l dorește.

Dacă ne întoarcem în urmă cu aproximativ cinci ani, vedem un Nursultan Nazarbaiev care asista plin de neliniște la acțiunile trupelor rusești care ocupau Crimeea și apoi declanșau ofensiva ce a destabilizat Donbasul. Oricând Kazahstanul, o țară cu peste 2,7 milioane de km(2) și numai puțin peste 18 milioane de locuitori, ar putea să cadă pradă unui scenariu de destabilizare similar celui din Ucraina, iar Nazarbaiev nu putea să nu fie conștient de acest lucru.

Să ne reamintim câteva elemente ale scenariului ucrainean: retorica Kremlinului a acreditat ideea că Ucraina este un stat artificial și că ”revoluția” de la Kiev este una provocată de fasciști susținuți de Bruxelles; iar după ce Crimeea a fost ocupată efectiv și teritoriul său a fost rupt de cel al statului ucrainean și alipit Federației Ruse printr-o acțiune unilaterală, s-a organizat un referendum formal care să consfințească voința populară căreia Rusia i-ar fi răspuns prompt.

Ei bine, doar câteva luni mai târziu, în august 2014, Vladimir Putin participă la o sesiune de discuții cu participanții la Forumul tineretului organizat sub egida Kremlinului la Lacul Selinger și este provocat să-și expună părerea despre presupusul naționalism kazah de o tânără, Anna Sazonova, de la Universitatea Prietenia între Popoare din Moscova cu următoarea întrebare:

Toată lumea vorbește acum despre naționalismul ucrainean. Totuși, noi suntem îngrijorați de o altă situație similară, și anume despre creșterea naționalismului în Kazahstan, mai cu seamă în sudul țării. După părerea noastră, actualul președinte în funcție, domnul Nazarbaiev, este principalul factor constrângător în această chestiune. O altă problemă este și modul în care este percepută retorica politică rusă de către kazahi. Activitățile publice de pe rețelele sociale pun în evidență această problemă. Și întrebarea noastră este dacă ar trebui să ne așteptăm la dezvoltări similare celor din Ucraina și în Kazahstan, dacă domnul Nazarbaiev va părăsi funcția de președinte?

Această întrebare, căzută parcă din senin, i-a permis lui Vladimir Putin să își expună teoria potrivit căreia Kazahstanul ar putea avea aceeași soartă cu Ucraina: Kazahstan este un stat artificial, creat pe un teritoriu extins unde în istorie nu a existat niciun stat kazah și care este exclusiv creația voinței politice a lui Nursultan Nazarbaiev. Doar că, din fericire, încă președintele Nazarbaiev este bine sănătos, ține lucrurile sub control și Rusia stă, prin urmare, în expectativă.

Discursul lui Vladimir Putin a trezit la Astana reacții vehemente: surpriza ca liderul de la Kremlin să profereze senin amenințări care erau resimțite anterior difuz a fost destul de mare pentru Nazarbaiev și pentru guvernul kazah. Nursultan Nazarbaiev a fost extrem de deranjat de insolența lui Vladimir Putin și i-a oferit un răspuns public, dar într-o cheie temperată – Kazahstan are tot dreptul să se retragă din Uniunea Economică Eurasiatică. Kazahstan nu va fi parte a unei organizații care ne amenință independența statală. –, după care a gândit rapid un plan pentru a salva ce se mai poate salva din proiectul statal kazah, pus în fața perspectivei demantelării după moartea sa.

Provincia strategică Aktobe, Kazahstan

Jocul pe care l-a gândit mizează pe protecția comună interesată (economic) a Chinei și Statelor Unite ale Americii în fața amenințărilor Kremlinului, respectiv pe alertarea autorităților și forțelor de securitate pentru a preveni destabilizarea țării. Fostul publicist și om politic ucrainean, Taras Chornovil, familiarizat cu îngrijorările președintelui kazah în relația cu Rusia, arăta că liderul kazah a acționat foarte decis: (i) a epurat aparatul statului și serviciile de securitate de etnicii ruși și (ii) a blocat din fașă o tentativă de infiltrare a unor ”omuleți verzi” provincia nordică (strategică) Aktobe, agenții în cauză fiind reținuți printr-o acțiune fulgerătoare iar despre soarta lor nici până astăzi nu se mai știe nimic la Moscova.

Evaluarea actuală a majorității observatorilor politici internaționali este aceea că anunțul lui Nursultan Nazarbaiev privind retragerea din funcție este o mișcare strategică de amploare, menită să prevină o succesiune necontrolată și, mai cu seamă, perspectiva divizării teritoriale al țării, după modelul ucrainean. Rusia, crede și Taras Chornovil, nu poate face acum mare lucru, nu poate decât să aștepte ieșirea din scenă a lui Nazarbaiev.

Totuși, consideră politicianul ucrainean – și la fel cu el mulți alți observatori avizați – Kremlinul, Vladimir Putin însuși, vor urmări extrem de atent planul lui Nursultan Nazarbaiev pentru că poate deveni lesson learn privind inclusiv transferul puterii în Federația Rusă. În ce privește soarta Kazahstanului, la fel ca și în cazul Belarusului, Moscova trebuie să mai aibă răbdare; abordarea cheie va fi: acționăm în forță doar dacă lucrurile tind să ne scape de sub control.

CINE ESTE, DOMNULE, ACEST NAZARBAIEV?

Nursultan Nazarbaiev s-a născut în 1940 într-o localitate apropiată de actuala capitală istorică a Kazahstanului, Alma Ata (Almatî sau Almaty); la acea vreme Kazahstanul era parte a Uniunii Sovietice. În 1962 a devenit membru al Partidului Comunist și s-a remarcat ca membru al Tineretului Comunist, ceea ce i-a și adus o poziție de activist profesionist al partidului.

A absolvit Institutul Politehnic din Karaganda (capitala regiunii kazahe omonime) și a fost propulsat ca șef al organizației partidului comunist în Combinatul metalurgic din Karaganda. Acestei poziții i-a urmat aceea de secretar 2 la organizația Partidului Comunist al regiunii Karaganda. În 1984 a ocupat poziția de premier al Republicii Sovietice Socialiste Kazahstan.

În 1989 a devenit membru al Sovietului Suprem al RSS Kazahstan și secretar general al Partidului Comunist din republică, apoi șef al Sovietului Suprem și, în fine, în 1990 Sovietul Suprem l-a numit președinte al RSS Kazahstan. Nursultan Nazarbaiev l-a susținut în august 1991 pe Boris Eltîn și, ca urmare, la destrămarea URSS, a reușit să obțină independența Kazahstanului și a devenit primul președinte al statului.

Nursultan Nazarbaiev este tatăl a trei fete: (i) cea mai în vârstă, Daringa (născută în anul 1963), recent numită președinte al Camerei superioare a Parlamentului kazah; a avut o perioadă în care a fost retrasă în planul doi, datorită scandalului provocat în jurul fostul său soț, Rahat Aliev; (ii) cea mijlocie, Dinara (născută în 1967), soția lui Timur Kulibaiev; despre acesta din urmă se acredita că i-ar putea succeda socrului său, dar este și subiect al unor importante scandaluri de corupție și (iii) mezina, Aliya (născută în 1980), om de afaceri și, deocamdată, străină de calculele politice.

Președintele kazah s-a remarcat ca lider autoritarist, ceea ce nu este deloc neobișnuit în regiune. În mai 2007, Parlamentul a adoptat un amendament prin care Nursultan Nazarbaiev putea fi, în calitatea sa de primul președinte al țării, reales ori de câte ori va considera necesar să candideze, astfel urmând ca legea privind limitarea numărului de mandate prezidențiale să nu i se aplice; aceasta producând efecte doar în cazul succesorilor săi.

În anul 1994 Nursultan Nazarbaiev a decis mutarea capitalei administrative de la Alma Ata/Almaty la Astana, decizia devenind efectivă din anul 1997. În 1999 și-a înființat și propriul partid politic, Narodno-Demokraticheskaya Partiya – Nur Otan, ca vehicul de promovare și susținere a politicilor pe care le viza pentru statul kazah.

În februarie 2019 a avut loc Congresul Nur Otan, iar în discursul său Nursultan Nazarbaiev nu a lăsat niciun moment să se înțeleagă că urmează să i-a decizia pe care a anunțat-o nici o lună mai târziu; dimpotrivă, discursul este presărat cu ”indicații prețioase” privind cursul de urmat pentru țară și strategia de dezvoltare până în 2030 a Kazahstanului, precum și de cerințe ca progresele de etapă să-i fie ”raportate” personal.

Poate doar, privind retrospectiv, în discursul lui Nursultan Nazarbaiev să fi fost două, trei pasaje care să sugereze frământările și planurile sale ulterioare, dar și acestea dificil de decodificat ante factum:

(i) În efortul de a îndeplini aceste obiective majore, Partidul Nur Otan a devenit una dintre forțele politice care asigură dezvoltarea durabilă, justificând speranțele poporului. Îmi exprim recunoștința față de colegii de partid care au stat lângă mine în anii dificili și au participat la cucerirea culmilor. Astăzi aș dori să rezum munca făcută de noi și să împărtășesc viziunea noastră cu privire la direcțiile viitoare de dezvoltare.

(ii) Vremea nouă dictează provocări noi. Lumea din jurul nostru tot mai mult se adâncește în zona de turbulențe permanente. Dar acesta nu este un motiv pentru disperare și teamă de viitor. (…) Astăzi concurența statelor se reduce la concurența anumitor persoane. Realizările economice și victoriile geopolitice, oricare ar fi acestea, nu au o mare valoare și semnificație, dacă nu duc la creșterea bunăstării fiecărei persoane. Acesta este principalul secret al prosperității și formula dezvoltării durabile a statelor în secolul XXI.

În 2020 Nursultan Nazarbaiev va împlini optzeci de ani. Cu o stare de sănătate bună, liderul de facto al Kazahstanului mai poate conta că poate conduce țara după un model similar celui promovat în China de Deng Xiaoping încă zece sau cincisprezece ani; cu alte cuvinte mai poate monitoriza din spatele scenei unul sau două mandate prezidențiale complete, pentru a se convinge că a decis corect în privința succesiunii și a consolidat varianta potrivită pentru viitor.

Marea provocare va fi însă acea de a se găsi în poziția din care să poată gestiona mult mai importantele riscuri ale succesiunii sau perspectivelor concrete de succesiune ale mai tinerilor săi omologi de la Moscova, Vladimir Putin (acum 67 de ani) sau de la Beijing, Xi Jinping (acum 66 de ani).

CE NE SPUNE ISTORIA DESPRE KAZAHSTAN

Kazahstan, stepa dintre China, Iran și Rusia

Din stepele actualului Kazahstan au migrat, între secolele II și XI, către Europa populații ca hunii, avarii, bulgarii sau cumanii. În secolele VIII și IX zone din sudul actualului Kazahstan au fost cucerite de arabi și islamizate. Așa-numita Cumanie Albă, centrul puterii Hanatului Cumaniei se suprapunea în marea sa majoritate cu teritoriul kazah actual, în timp ce Cumania Neagră cuprindea inclusiv o bună parte din actualul teritoriu al României.

Din secolul XII și până în secolul XV populația mongolă, ce a migrat din nordul Chinei, s-a înstăpânit pe teritoriul actualului Kazahstan, pe care l-a inclus în Hoarda de Aur (Hoarda Nogai și apoi Hanatul Kazah). Hanatul Kazah a fost înființat de Janibek Han în secolul XV și s-a menținut până în 1731 (dar nu sub o conducere unică, ci într-o alcătuire tribală fragmentară), când teritoriul a fost încorporat în Imperiul Rus.

În secolele XVIII și XIX Imperiul Rus a colonizat stepa, deși s-a confruntat cu revolte armate frecvente, întrucât procesul a implicat: (i) împroprietărirea rușilor cu terenuri controlate anterior de păstorii nomazi kazahi și (ii) interzicerea nomadismului kazah, triburile fiind forțate să devină sedentare. Rușii au înființat în secolul XIX două guvernorate administrative pe teritoriul actualului Kazahstan: Guvernoratul Stepei și Guvernoratul Turkestanului.

Finalizarea, în 1906, a căii ferate Trans-Aral (între Orenburg și Tașkent) a dinamizat colonizarea stepei și a permis Imperiului Rus ca, până în anul 1912, să aducă în zonă aproape o jumătate de milion de țărani ruși, pe care i-a încurajat să-și înființeze gospodării în zonă. De colonizare a fost responsabil guvernatorul Turkestanului.

Kazahii s-au împotrivit înrolării în trupele imperiale pentru a lupta în Europa în Primul Război Mondial și s-au alăturat revoltei islamice (Mișcarea Basmahi) anti-țariste, dar revolta a fost reprimată cu duritate în 1916, iar o bună parte a populației a fost nevoită să se refugieze în Mongolia sau China. Cei care au rămas s-au împotrivit apoi comuniștilor, dar și rezistența lor a fost înfrântă până în 1920.

De fapt, în 1917 un guvern provizoriu (Hoarda Alaș) a înființat un stat kazah care a durat aproximativ doi ani, până când comuniștii ruși au readus teritoriul sub controlul Uniunii Sovietelor. S-a creat o așa-numită Republică Kîrgîză a Sovietelor în 1920, care a fost redenumită Republică Kazahă a Sovietelor în 1925, după ce comisarii sovietici au reușit să vadă deosebirea dintre kîrgîzi și kazahi. În 1929 Republica Sovietică Socialistă Kazahstan și-a stabilit capitala la Alma Ata/Almaty.

În Al Doilea Război Mondial o mare parte din industrie și cetățenii sovietici considerați minorități problematice (tătari, etnici germani etc.), dar și polonezii din estul ocupat al Poloniei au fost mutați pe teritoriul Kazahstanului. În deceniile VI, VII și VIII ale secolului trecut Nikita Hrușciov și Leonid Brejnev au încurajat dezvoltarea industriei energetice și grele în Kazahstan, precum și transmutarea forței de muncă calificate aferentă. Kazahstanul a devenit astfel o republică sovietică în care kazahii deveniseră minoritari.

KAZAHSTANUL ȘI ROLUL DE PIVOT PE CARE A ÎNCERCAT SĂ I-L OFERE NAZARBAIEV

Cei care și-l mai amintesc pe dictatorul Nicolae Ceaușescu sau au avut curiozitatea să citească câte ceva despre el știu că a avut mereu impresia că era predestinat unui rol aparte în lume și că poate transforma România într-un oficiu diplomatic indispensabil pentru cei care au nevoie de o mediere sau țintesc anumite scopuri pe scena globală.

După ce, din gelozie personală sau de gura consoartei Elena, Ceaușescu s-a debarasat neelegant de Gheorghe Maurer și de Corneliu Mănescu, împreună cu echipele formate de aceștia, și a plasat în guvern și la externe tot felul de nulități patentate (sistemul reînviat astăzi de Liviu Dragneapentru că pot!), capacitatea de a mai susține cu adevărat maratoane diplomatice pe spații complicate de pe scena internațională a scăzut dramatic; nu însă și ambițiile dictatorului.

Nursultan Nazarbaiev nu este chiar Ceaușescu, dar ambițiile sale diplomatice sunt certe și evidente, succesul inițiativelor sale pe scena internațională fiind de multe ori îndoielnice din motivul evident că, asemeni oricărui lider autoritarist, unele decizii de conjunctură, luate în context sau insuficient gândite, ajung să le submineze pe cele planificate de mult timp; și cine din clientelarul aparat birocratic al statului să aibă curajul să-l atenționeze că greșește?

În vara anului 2009, o comisie parlamentară a ÖP (Parlamentul Austriei) a decis să investigheze, printre altele, racolarea unui parlamentar FPÖ (Partidul Libertății, de extremă dreaptă), Harald Vilimsky, de către serviciile secrete kazahe, prin intermediul căruia au încercat să obțină informații privindu-l pe Rahat Aliev, la acea dată aflat sub protecția statului austriac. Kazahstanul a negat oficial, prin ambasada sa de la Viena, că ar fi existat o operațiune de acest tip.

Totuși, episodul ne oferă dimensiunea artei diplomatice a Astanei care a fost mereu nevoită să se calibreze conform cu dorințele conducătorului națiunii. Ori, dacă nu au putut fi obținute succese diplomatice în relația cu Occidentul, Nursultan Nazarbaiev s-a orientat către statele autoritariste, unde lideri de același calibru folosesc mecanisme și un limbaj diplomatic similare. Și a obținut unele rezultate pe care le-a livrat imaginarului colectiv din țara sa ca fiind succese; de exemplu:

(i) Medierea între Putin și Erdogan: în iunie 2016 Nazarbaiev s-a întâlnit la Sankt Petersburg cu Putin și, printre altele, și-a prezentat bunele oficii în privința medierii unei înțelegeri cu Erdogan. Putin a acceptat ideea și în răstimpul rămas până la reuniunea de la Tașkent a formatului de cooperare Shanghai, Erdogan urma să avanseze, prin intermediul lui Nazarbaiev, documentele care să constituie baza apropierii de o poziție comună. Faptul că Erdogan a acceptat ideea și medierea lui Nazarbaiev și că, în final, aceasta a avut un rezultat pozitiv a fost considerat un succes.

(ii) Negocierile tripartite privind Siria: Kazahstanul și-a oferit oficiile și pentru negocierea unei formule de pace în conflictul Sirian, la care au răspuns pozitiv Turcia și Federația Rusă, evident și Iranul. Negocierile au demarat la Astana în ianuarie 2017. La prima rundă de negocieri au trimis reprezentanți la nivel de ambasador SUA, Marea Britanie, Franța și UE. Din mai 2017, însă, SUA a decis să nu mai participe la negocierile de la Astana.

Nursultan Nazarbaiev s-a văzut pe sine, în altă ordine de idei, și ca pe un planificator vizionar al dezvoltării economice a Kazahstanului. Doar că anul 2015 i-a dat puternic planurile peste cap, atunci când prețul petrolului a scăzut dramatic în câteva luni până spre 30 de dolari barilul. Geniul său de planificator era înfrânt de o lebădă neagră, s-ar putea spune.

În anul 1997 Nursultan Nazarbaiev muta capitala administrativă de la Alma Ata/Almaty la Astana pentru că era mult prea aproape de China. În septembrie 2015, China își lua simbolic revanșa cu o ofertă de nerefuzat pentru a salva finanțele Kazahstanului, tradusă prin Declarația Comună asupra unui Parteneriat Strategic și Cuprinzător între Republica Populară Chineză și Republica Kazahstan. Obiectivul era, desigur, cel de aderare a Kazahstanului la proiectul Drumul Mătăsii (One Belt, One Road), atât de drag lui Xi Jinping.

Aranjamentul financiar vizat de China nu era decât la o primă vedere un colac de salvare pentru economia kazahă, pentru că, de fapt, implica demararea de proiecte comune în infrastructură cu antreprenori chinezi, dar și garanții: anumite dețineri ale fondului suveran Shamruk Kazîna în companiile de stat kazahe strategice (inclusiv KazMunayGas International, care deține Grupul Rompetrol este vizat de acest acord comun de parteneriat).

Pavilionul Nur Alem – EXPO 2017 Astana

O bună parte a resurselor obținute de la /garantate de înțelegerea cu guvernul chinez – ar putea fi vorba de circa 3 miliarde de dolari SUA – au fost înghițite de faraonicul proiect al Expoziției Internaționale EXPO 2017 Astana, având ca temă ”Energia Viitorului”, cu rezultate absolut neconcludente în plan economic. Dar a fost un exercițiu de imagine foarte mult dorit de Nursultan Nazarbaiev, pentru că a prilejuit participarea la inaugurare a 17 șefi de stat și de guvern și liderii țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare Shanghai.

NAZARBAIEV ȘI FAMILIA – AMBIȚII, TRĂDĂRI ȘI O ÎNTREBARE: SUCCESIUNEA SE DECIDE ÎN FAMILIE?

În mod obișnuit, familia unui lider politic ar putea face cel mult obiectul unor cancanuri și mai puțin al unor analize, dar în cazul liderului Kazahstanului lucrurile stau puțin diferit. Ca orice lider autoritarist din regiune, Nursultan Nazarbaiev își vede moștenirea politică transferată pe cât posibil cuiva din familie, ca pe-o garanție de continuitate. Din nefericire, într-o societate atât de tradiționalistă Nursultan Nazarbaiev are ca moștenitori trei fete, ceea ce complică mult perspectiva succesiunii, iar la gineri nu a avut, cum se spune, ”mână bună”.

Cea mai mare dintre fiicele lui Nursultan Nazarbaiev, Dariga, are profilul unui politician. În 2003 era șeful partidului AsarToți Împreună, care a obținut la alegeri ceva mai mult de 11% din voturile electoratului. Așa cum îi stă bine unei familii, în anul 2006 partidul Asar a fuzionat cu Nur Otan, partidul parlamentar majoritar controlat de tatăl său.

Dariga a mai ocupat pe rând poziția de vicepreședinte al Camerei inferioare a Parlamentului (2014) și de vicepremier (2015), iar mai recent pe cea de președinte al Camerei superioare a Parlamentului, succedându-i lui Kassym-Jomart Tokayev, cel pe care Nazarbaiev l-a desemnat să asigure interimatul ca președinte al statului până la organizarea alegerilor din anul 2020.

Dariga a fost căsătorită până în anul 2007 cu Rahat Aliev, un om de afaceri kazah care avea să devină un foarte vocal oponent al fostului său socru. Formal, divorțul a fost provocat de infidelitățile și trădarea lui Rahat Aliev. Dar povestea de love and hate dintre Aliev și Nazarbaiev este mult mai complicată de atât. Se pare că totul ar fi început cu faptul că Rahat Aliev, fost vice-ministru de externe al Kazahstanului, exilat la post ca ambasador al țării sale în Austria, avea ambiții mărturisite de a-i succeda în funcție fostului său socru.

Imediat a intrat în dizgrația regimului, a fost condamnat în contumacie și a fost nevoit să se refugieze în Austria, care i-a oferit protecție. Din Austria și-a acuzat socrul de abuz de putere și corupție, de asemenea și pe fostul său cumnat, Timur Kulibaiev. După ce este divorțat cu forța de Dariga, în anul 2008 Rahat Aliev este condamnat (în contumacie) la 20 de ani de detenție pentru tentativă de lovitură de stat.

Instituțiile judiciare din Kazahstan îl pun în anul 2011 sub acuzare pe Rahat Aliev pentru omor și-l condamnă (tot în contumacie) la alți 40 de ani de detenție; pe scurt i se pun în cârcă două asasinate pe care le-ar fi ordonat în anul 2006 în cazul a doi foști bancheri la Nurbank, unde Aliev deținea acțiuni. Rahat Aliev se apără și se predă autorităților austriece care îl rețin în detenție și își derulează propria anchetă judiciară privind pretinsul dublu asasinat.

În februarie 2015, în condiții încă neclare, Rahat Aliev se sinucide în penitenciarul austriac, la vârsta de 52 de ani. Dariga Nazarbaieva nu este mult timp marginalizată de tatăl său, cel mai probabil de nevoie, pentru că nici Timur Kulibaiev, ginerele din căsătoria fiicei sale mijlocii, Dinara, nu i-a oferit o alternativă care să-l liniștească privind viitorul succesiunii sale politice.

Timur Kulibaiev

O știre din presa noastră, publicată în decembrie 2011, constata că Nursultan Nazarbaiev, fără să fi rezolvat delicata problemă a fostului ginere Aliev, îi arată subit și public cartonașul roșu și celuilalt ginere al său, Timur Kulibaiev:

Nazarbaiev s-a deplasat joi în regiunea Manguistau (vest) unde au avut loc aceste violențe și s-a întâlnit cu locuitorii din Janaozen, epicentrul ciocnirilor și a represiunilor din 16 decembrie. Cu ocazia acestei vizite, autoritățile au anunțat destituirea guvernatorului regional precum și a directorului gigantului hidrocarburilor Kazmunaigaz, precum și a șefilor câtorva filiale unde lucrau greviștii, care cereau salarii și condiții de muncă mai bune. Președintele a anunțat că îl demite și pe ginerele său din postul de șef al Samruk-Kazyna, imensul holding care controlează toate întreprinderile de stat (petrol, gaze, minereuri etc.). Îl demit pe Timur Kulibaiev din postul său de conducător al Samruk-Kazyna, a spus acesta, declarația fiind transmisă de televiziunea de stat. În ansamblu, solicitările angajaților societăților erau fondate (…) ar fi trebuit ascultate si susținute, în măsura posibilului. Acest lucru nu s-a întâmplat, din nefericire, a comentat el. El nu a oferit alte detalii despre soțul celei de-a doua sa fiice, Dinara Nazarbaieva. Și totuși, acest bărbat discret în vârstă de 45 de ani era considerat de numeroși observatori drept potențialul său succesor.”

Timur Kulibaiev și Dinara Kulibaieva sunt miliardari, împreună dețin cam jumătate din Banca Comercială de Economii Halyk din Kazahstan; averea lor este evaluată la circa 3,8 miliarde de dolari SUA. Mariajul celor doi, însă, nu este tocmai strălucit, Timur Kulibaiev fiind implicat într-o relație extraconjugală cu Goga Ashkenazi, o kazahă ce a avut succes în afaceri în Occident, în lumea modei.

În vara anului 2011, înainte ca socrul său să-l demită de la butoanele puterii economice în stat, o televiziune kîrgîză a prezentat documentarul cu titlul ”Prințesa și sărmanul” privind, printre altele, și relația extraconjugală dintre Timur Kulibaiev și Goga Ashkenazi, din care au rezultat cel puțin unul, dacă nu doi copii. Pentru Nursultan Nazarbaiev scandalul a fost greu de suportat.

Timur Kulibaiev a urmat studii economice la Universitatea de stat Lomonosov din Moscova. După 2001, Kulibaiev a deținut funcția de prim-vicepreședinte al companiei petroliere de stat KazMunaiGaz între anii 2005 și 2013, de consilier al socrului său, dar mai ales, din anul 2006, de vicepreședinte și apoi președinte al Directoratului și membru în Consiliul Director al Shamruk Kazîna/Kazyna, fondul suveran al statului care deține acțiunile la companiile de stat.

Din anul 2011, Timur Kulibaiev a devenit și membru în Consiliul Director al Gazprom, ca director independent.

Familia președintelui Nursultan Nazarbaiev a fost acuzată în multe rânduri de corupție sistematică și construcția unor averi uriașe prin spălare de bani obținuți din spolierea resurselor naturale ale statului kazah. Dacă ar fi să enumerăm doar câteva, acestea ar fi:

(i) Kazakhgate – scandalul privind mita plătită președintelui Nursultan Nazarbaiev de omul de afaceri american James Giffen, care în anul 2003 a fost arestat de FBI, în scopul asigurării unor contracte de exploatare în perimetrele petroliere de la Tengiz; mita era plătită într-un fond secret și ajunsese se pare la circa 1 miliard de dolari (5% din PIB-ul Kazahstanului din anul 1996);

(ii) Panama PapersDaringa Nazarbaieva și fiul său, Nurali Aliev, au înființat în Insulele Virgine o companie, Asterry Holdings, care deține acțiuni în toate companiile statului care procesează zahărul, pentru a culege o parte a profiturilor;

(iii) Vila Romantica și alte proprietăți elvețiene – În anul 2006 Timur Kulibaiev a achiziționat Vila Romantica, o reședință de un secol vechime, cu 8,5 milioane de franci elvețieni. În anul 2009 Dinara Kulibaieva a achiziționat lângă Geneva proprietăți de 75 de milioane de franci elvețieni. În anul următor, procurorii elvețieni au lansat o investigație acuzând familia Kulibaiev că a spălat în Elveția circa 600 de milioane de franci elvețieni.

(iv) Baker Street, London – o anchetă derulată de Global Witness ajunge la concluzia că zone întregi din legendara Baker Street din Londra sunt deținute de oligarhi kazahi, o rețea care ar fi fost creată de Rahat Aliev, fostul soț al Darigăi, decedat în 2015;

(v) Expoziția Mondială de la AstanaCompania Națională EXPO 2017 Astana, care a organizat evenimentul Expoziției Mondiale de Energie ce s-a derulat între 10 iunie și 10 septembrie în capitala Kazahstanului, a devenit, conform surselor citate de The Diplomat, acoperirea perfectă pentru corupție și masive deturnări de fonduri publice.

Corupția în statul pe care Nursultan Nazarbaiev are meritul incontestabil de a-l fi creat acționează extrem de coroziv și creează plăgi adânci în societate. Recent creatul Forum Jana Qazaqstan/Forumul Noul Kazahstan, o platformă cetățenească de opoziție, în declarația privind constituirea remarca, printre altele:

Cu sinceritate trebuie să recunoaștem că actualul guvern și-a dovedit incapacitatea în toate domeniile. De fapt, niciun program de stat nu a fost dus până la sfârșit de la obținerea independenței. În ciuda tuturor promisiunilor autorităților țara noastră nu a devenit un ′al doilea Kuweit′, ba chiar dimpotrivă, suntem la nivelul celor mai sărace țări din Africa în privința calității vieții populației. În schimb deținem locuri fruntașe în topurile rușinii la corupție, sinucideri, încarcerări, drumuri impracticabile, numărul mare de polițiști, birocrați și oligarhi pe cap de locuitor, datorie externă, povara datoriei publice etc.”

CE NE PRIVEȘTE PE NOI KAZAHSTANUL?

După citatul de mai sus nu cred că are rost să vin cu foarte multe argumente privind interesul pe care ar trebui să-l avem pentru ceea ce, politic și societal, se întâmplă în Kazahstan; guvernele Liviu DragneaCălin Popescu TăriceanuHunor Kelemen sunt pe cale să inverseze trendul integrării civilizaționale al României în Uniunea Europeană, pentru a ne aduce la nivelul obișnuit pentru stepele Asiei: iliberalism, politicianism, corupție generalizată, oligarhia și setea sa insațiabilă de a păstra cu orice preț puterea, sărăcie endemică etc.

Kazahstanul este o țară cu oameni frumoși, mulți dintre ei bine pregătiți, la standarde înalte chiar, cu solidă pregătire profesională începută acasă și desăvârșită în străinătate, cunoscând câteva limbi străine și așa mai departe. Kazahstanul este o țară bogată în resurse, extrem de interesantă pentru capitalul străin, dar cu o infrastructură slabă, corupție endemică și astfel dezvoltată mult sub potențialul de creștere. Dacă înlocuim Kazahstan cu România constatăm că kazahii ca și românii suferă în același mod pentru speranțele trădate într-o viață mai bună la ei acasă.

Kazahstanul are dușmani puternici, dintre aceștia Federația Rusă se detașează ca fiind cea mai mare amenințare, iar Vladimir Putin și portavocea sa naționalistă Vladimir Jirinovski nu s-au sfiit să facă publice intențiile Kremlinului în legătură cu Kazahstanul, pentru cazul în care kazahii și-ar dori să se ia în serios și să devină cu adevărat independenți, ori, Doamne ferește, să le dea prin cap să-și transforme țara într-o democrație liberală.

România și Kazahstan au relații economice extinse: grupul de companii Rompetrol, câmpurile petroliere kazahe deținute de OMV Petrom; în 2010, în cursul vizitei președintelui de atunci al României, Traian Băsescu, în Kazahstan, s-a semnat și un ”acord pentru achiziția de către România a întregului necesar de uraniu”, care a rămas pe hârtie.

Poziționarea zăcămintelor petroliere deținute de OMV Petrom în Kazahstan

În Kazahstan, OMV Petrom deține licențe de dezvoltare și producție pentru zăcămintele petroliere Tasbulat, Aktas, Turkmenoi și pentru zăcământul petrolier Komsomolskoe (în vestul țării). În 2017, producția medie de țiței și gaze în Kazahstan a fost de 7,0 mii bep/zi (în scădere față de anul 2016, cu 8,4 mii bep/zi). În anul 2017 au fost extinse valabilitățile licențelor pentru zăcămintele Komsomolskoe, Turkmenoi și Aktas până în 2028, în timp ce licența pentru Tasbulat este validă până în anul 2023.

Am lăsat pentru final discuția despre cea mai mare afacere a kazahilor din România, și anume Grupul Rompetrol, deținut de KazMunayGas International NV, cu sediul în Amsterdam. Acest grup este, pe scurt, structurat în: rețeaua de comercializare Rompetrol, rafinăriile și petrochimia de la Năvodari și Vega din Ploiești, operarea portului Midia și centrul de servicii de business de la București.

Cu o cifră de afaceri de peste 5,2 miliarde de dolari SUA în anul 2018, grupul Rompetrol este probabil cea mai importantă investiție a firmei mamă KazMunaiGaz din Europa. Pentru statul român aportul grupului Rompetrol la bugetul de stat în anul 2018 a fost de 1,5 miliarde dolari; adică, potrivit unui comunicat al grupului, cu ”aproximativ 300 milioane dolari peste contribuția din anul 2017”.

Dincolo de meritele evidente ale managementului kazah, care a ținut pe linia de plutire afacerea Rompetrol și rafinăriile Petromidia și Vega, ce altfel ar fi avut probabil soarta RAFO-Carom, nu pot ocoli subiectul încă nelămurit al transferului afacerii de la The Rompetrol Company NV Amsterdam, a lui Dinu Patriciu, către KazMunaiGaz și plata datoriei de circa 700 de milioane dolari SUA pe care Patriciu o avea la bugetul statului.

În mai 2018, fostul procuror șef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, infirma rechizitoriul întocmit de procurorul de caz în dosarul Rompetrol 2 și care-i viza, printre alții, pe patru foști miniștri: Gheorghe Pogea, Sebastian Vlădescu, Dan Ioan Popescu și Mihai Tănăsescu. Explicația dată de Horodniceanu a fost că: ”A fost analizat sub aspect de legalitate și temeinicie de procurorul superior ierarhic, nu de mine, și a fost infirmat, eu fiind de acord. Cercetarea era incompletă, am considerat că nu putea genera o condamnare.” Câteva luni mai târziu Daniel Horodniceanu își încheia mandatul la conducerea DIICOT, iar despre soarta dosarului, în mandatul procurorului șef Oliver Felix Bănilă, nu se mai știe public nimic.

Dacă instrumentarea aspectelor penale a rămas în coadă de pește, așa cum ne-a obișnuit guvernarea PSD – ALDE + UDMR (mai ales dacă dăm citire listei celor vizați de dosarul Rompetrol 2), în schimb investitorii kazahi au anunțat în octombrie 2018 că și-au realizat obligația de a înființa un Fond de investiții în energie, ca parte a Memorandumului semnat în anul 2013 cu guvernul Ponta, în vederea soluționării chestiunii datoriei istorice, moștenită de la Dan Costache ”Dinu” Patriciu.

Cealaltă obligație asumată, și anume răscumpărarea unui pachet de acțiuni în jurul a 26%, nu mai poate fi opusă investitorului kazah, întrucât este obligația Ministerului Energiei, condus de ministrul proverbial Anton Anton, să deruleze procedura de privatizare a pachetului de acțiuni până în faza în care partea kazahă să poată depune o ofertă. Obligație de care, din nou mă vă obligat să observ, nu se mai comunică public nimic.

Simptomatic este – ca să spun ceva smart pentru încheiere – că dacă proiectul transferului de putere în familie marca Nursultan Nazarbaiev reușește în Kazahstan, iar cel al suveranismului de cumetrie al lui Liviu Dragnea reușește în România, paradoxal afacerile Astanei cu Bucureștiul nu vor fi impulsionate, ci dimpotrivă. Soarta acordului privind exploatarea de uraniu în Kazahstan printr-o companie mixtă formată de Compania Națională a Uraniului cu, probabil, KazAtomProm-ul kazah este definitorie: fiind un acord semnat de oamenii lui Traian Băsescu, PSD-ul s-a străduit să-l îngroape în uitare; uitare care va îngropa în curând cu totul inclusiv Compania Națională a Uraniului.

(#) Extras din răspunsul amplu dat de Vladimir Putin la o întrebare formulată de o tânără participantă la Forumul național al tineretului, organizat în august 2014 la Lacul Seliger, cu privire la posibilitatea ca în Kazahstan să se repete scenariul ucrainean la momentul retragerii lui Nursultan Nazarbaiev din funcție (http://en.kremlin.ru/events/president/news/46507)

(#) Narodno-Demokraticheskaya Partiya – Partidul Democratic Popular al președintelui Kazahstanului

(#) http://mfa.gov.kz/ro/bucharest/content-view/obrasenie-glavy-gosudarstva-nursultana-nazarbaeva-k-narodu-kazahstana-19032019?fbclid=IwAR31y7jdpHcAJezGoFd5pc5nlIB_rahvcIo3uAP00jmHdxp_IuI77kDh_Vk

(#) https://eurasianet.org/kazakhstan-the-man-who-will-be-president

(#) Anul în care mandatul prezidențial al lui Nazarbaiev ar fi luat sfârșit și urmau alegeri prezidențiale

(#) http://en.kremlin.ru/events/president/news/46507

(#) https://www.themoscowtimes.com/2014/09/01/kazakhs-worried-after-putin-questions-history-of-countrys-independence-a38907

(#) https://www.unian.info/world/10485705-kazakhstan-could-have-been-torn-apart-if-president-died-expert-explains-nazarbayev-s-move-to-step-down.html

(#) Alexander Lukașenco: ”Belarus vrea să fie alături de Rusia, dar vrea să aibă propriul său apartament.” (https://www.thehindu.com/news/international/belarus-will-not-be-incorporated-into-russia-president-says/article26410446.ece)

(#) http://mfa.gov.kz/en/stockholm/content-view/memleket-bassysy-nrsltan-nazarbaevty-nr-otan-partiasyny-kezekti-xviii-sezinde-sjlegen-szi-9

(#) https://m.realitatea.net/video_906627_exclusiv-online–ultima-aparitie-televiza/emisiuni/:%20http:/parlamentul-austriac-ancheteaza-mai-multe-suspiciuni-de-spionaj-in-care-sunt-implicati-membrii-sai_564527.html

(#) http://www.hurriyetdailynews.com/opinion/murat-yetkin/story-of-secret-diplomacy-that-ended-russia-turkey-jet-crisis-102629

(#) https://www.rfi.ro/special-paris-92578-astana-negocieri-putin-damasc-rebelii-sirieni

(#) https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/wjdt_665385/2649_665393/t1293114.shtml

(#) Vezi: https://www.pwc.kz/en/publications/new-2017/silk-way-publication-eng.pdf

(#) https://www1.agerpres.ro/expo-astana/2017/06/10/expo-astana-2017-a-fost-inaugurata-oficial-vineri-seara-de-presedintele-kazahstanului-nursultan-nazarbayev-14-23-31

(#) https://romanialibera.ro/actualitate/international/moartea-misterioasa-a-fostului-ginere-al-presedintelui-din-kazahstan–368776

(#) https://www.hotnews.ro/stiri-international-11010080-revoltele-din-kazahstan-presedintele-nursultan-nazarbaiev-demite-ginerele-sau-timur-kulibaiev-seful-kazmunaigaz.htm

(#) https://www.hotnews.ro/stiri-international-10973926-noi-confruntari-vestul-kazahstanului-bilantul-ajunge-14-morti.htm

(#) https://thediplomat.com/2018/10/who-will-run-post-nazarbayev-kazakhstan/

(#) https://www.rferl.org/a/oil_tycoon_makes_waves_for_kazakh_first_family/24271559.html

(#) https://www.riskscreen.com/kyc360/special-report/special-report-kazakhstan-a-corruption-hotspot/

(#) https://eurasianet.org/kazakhstan-presidential-daughter-getting-panama-ed-at-a-tricky-time

(#) https://www.globalwitness.org/en/campaigns/corruption-and-money-laundering/mystery-baker-street/

(#) https://thediplomat.com/2015/06/expo-in-kazakhstan-becomes-corruption-show/

(#) https://janaforum.republican/statement-on-creation-of-the-jana-qazaqstan-forum/

(#) https://www.mediafax.ro/economic/videanu-romania-si-kazahstan-vor-colabora-pentru-exportul-de-uraniu-si-apa-grea-5772035

(#) https://www.omvpetrom.com/pbd_download/305/422/Annual_report_2017_ro,0.pdf

(#) https://www.bloomberg.com/research/stocks/private/snapshot.asp?privcapId=158578

(#) http://www.bursa.ro/in-2018-rompetrol-rafinare-cifra-de-afaceri-de-5-26-miliarde-dolari-65405633

(#) https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-22468146-daniel-horodniceanu-presiune-precedent-sistemul-judiciar-mul-magistra-vor-pensioneze-spune-eful-diicot-despre-dosarul-rompetrol.htm

(#) https://adevarul.ro/economie/afaceri/a-fost-infiintat-fondul-investitii-kazah–roman-epopeea-memorandumului-semnat-victor-ponta-2013-1_5bd320dbdf52022f75e3628a/index.html

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

    • @Totusi
      Kazahstanul este un subiect fascinant. Oricum l-ai aborda, într-un articol nu poți cuprinde atât de multe teme cum îți dorești. Baikonur, din păcate, era atât de complex încât am decis să-l ocolesc, ca să nu cad în păcatul – oricum comis în bună parte – de a oferi un material mult prea stufos
      Dar sunt sigur că cititorii, prin comentariile lor, îmi vor îmbogăți articolul.
      Mulțumesc!

      • Intr-adevar, Baikonur este un subiect frumos, pasionant si complex, dar multumirile Vi se cuvin pe deplin pentru acest excelent articol amplu, aproape exhaustiv, inclusiv in perspectiva de a Va citi noile contributii „cu multa valoare adaugata” in continuare!

  1. Rusificarea masiva a Kazahstanului. inceputa de Stalin, continuata in timpul razboiului cu deportarile la Karaganda s-a accentuat sub Hrusciov, la inceputul anilor ’60. Pe fondul lipsei cronice de cereale in URSS Hrusciov a initiat „destelenirea pamanturilor’ din Nordul Kazahstanului. Au fost adusi aici, fortat sau oferindu-li-se avantaje, milioane de tineri din URSS, de toate neamurile dar uniti prin „lingva franca” – rusa; urmasii lor, amestecati, se declara cu totii rusi !
    Nu mai vorbesc despre „irigatiile’ din fluviul AmuDaria care-au redus dramatic suprafata Lacului Aral, un adevarat dezastru ecologic. Asa s-a ajuns ca – cel putin – in Nord rusii sa fie majoritari per-total constituind 40% din populatia republicii. Amanunt care l-a determinat chiar pe Soljenitin, marele democrat („dar nu pentru catei”!) sa-i solicite lui Ieltin ocuparea jumatatii de nord a Kazahstanului. N-a facut-o Ieltin atunci, ocupat cu alte treburi, s-ar putea s-o faca Putin azi, in alte imprejurari …

  2. Prin Kasachstan trece calea ferată China-Kasachstan-Rusia-Polonia-Diusburg/Germania.
    Prin Kasachstan trec conductele de gaz/petrol spre Turcia-Grecia-Italia. Zona Marea Neagră e ocolită de aceste investiţii strategice chineze.

    Germani născuţi în Kasachstan (deportaţi de Stalin din zona Wolga 1941) au emigrat după 1990 în vest, în RFG. Unii s-au întors în Kasachstan pentru a crea firme proprii. Au încredere în propriile forţe şi destinul lor în statul nou creat.

    De ce nu se întorc azi saşii la Sibiu / în Transilvania pentru a crea firme? Altfelitatea României (Lucian Boia) ….

  3. Capitala nu a fost mutata de la Alma Ata la Astana din cauza Chinei. Nazarbaiev a fost foarte “clever” in 1997. Zona de nord a Kazakstanului e majoritar rusa. Daca rusii ar fi sa anexeze o provincie din Kazakstan, ar fi exact partea de nord. Asa a luat fiinta Astana.. si asa au fost mutati in nordul Kazakstanului 1 mil de etnici kazahi in noul oras. Si acum Rusia ce sa faca, sa ia capitala unui stat cu ‘omuletii verzi’? O provincie periferica poate, dar capitala…. mai greu.

  4. Absolut, Kazahstanul nu e controlat de rusi. Cați rusi mai trăiesc acolo? Trăiau si vreo 20 de mii de moldoveni, pe linga cei 200 de mii de germani. Kazahstanul independent iubește sa facă afaceri cu austriecii din pura întâmplare.

  5. Pe tremen lung Nazarbaiev va fi amintit nu doar cel care a declarat independenta si drept presedintele care a introdus alfabetul latin. Este cea mai mare reforma a sa, la fel ca si a lui Ataturk.
    Alti dictatori din aceiasi clasa n-au fost atat de inteligenti, desi au avut puterea s-o faca. Ma gandesc in primul rand la Mao, care ar fi putut impinge China cu 20 ani inainte daca adopta alfabetul latin. Si actualul presedinte al Chinei ar putea s-o faca, desi este poate prea tarziu.
    Vorbesc cu colegi chinezi, educati prin USA, si desi ei recunosc ca scrierea chinezeasca este un mare handicap, nu vor sa auda de abandonarea ei. Mandria unei natiuni umilite prea mult timp este o piatra de moara la picioarele unor oameni de altfel f inteligenti.

  6. Ati omis un alt aspect al dorintei Kazahstan-ului de indepartare de fostul Imperiu:trecerea la alfabetul latin pentru limba nationala, inlocuind alfabetul rusesc, total nepotrivit pentru limbile familiei turcice, careia ii apartine si limba Kazaha.
    E mult de lucru in distantarea de fostul Imperiu: si azi, politistul este obligat prin lege ca mai intai sa se adreseze in ruseste;am vazut, intr-o statiune balneara din Turcia, o familie kazaha in care bunicul invata nepotul sa inoate, vorbind rusa; o doctorita mi-a spus ca in cabinetul ei vorbeste ruseste,etc.Secolele de rusificare au inca reminiscente.Dar, gratie natalitatii etnicilor kazahi, au reusit ca -in ciuda colonizarii masive rusesti si sovietice, sa redevina populatia majoritara iar legaturile intense cu Occidentul a determinat ca tot mai multi sa renunte la rusa in favoarea englezei.

    • Nazarbaev a lansat aceasta reforma acum doi ani si ea se va termina prin 2025, dar alfabetul chirile va iesi din uz in Kazakstan abia cand vor mori cei care au fost educati zeci de ani in el.
      Eu am gasit o carte in limba romana tiparita la Buc in chirilice la 3 ani dupa introducerea prin lege a grafiei latine, carte pe care an donat-o BCU. Sunt convins ca multi boieri romani au scris cu chirilice ani buni dupa ce Cuza a facuta aceasta reforma si cred ca turcii au scris cu alfabet arab mult dupa reforma lui Ataturk.
      Alfabetul chirilic nu este foarte diferit de cel latin si pentru kazahi tranzitia va fi mult mai usora decat cea de la cel arab direct la cel latin (kazahii au folosit mult timp alfabetul arab).
      Paradoxal e mai usor sa faci o astfel de tranzitie cand populatia este in mare parte analfabeta (vezi cazul Vietnam).

    • Absolut. Conform Cia, nici macar doua treimi din pop e de origine kazaha, dar 70% sunt musulmani! Iar Petrolul exploatat acolo ajunge sa fie rafinat aici prin Rusia lui Putin mai mult decât sigur.

  7. Kazahii au devenit minoritari ca urmare a genocidului întreprins împotriva lor la începutul anilor ’30 de către primul secretar al R.S.S. Kazahă, vechiul bolșevic Filipp Goloshchyokin, care a avut un rol determinant și în uciderea membrilor familei imperiale ruse. Mai bine de o treime din populație a fost exterminată în urma campaniei de colectivizare forțată. De fapt chiar ii se spune de către kazahi Genocidul lui Goloshchyokin.

  8. E clar pentru toată lumea de ce aduc sa rafineze aici petrol Companiile, in cel mai sarac si înapoiat stat din UE? Evident ca statului roman nu i iese mare lucru din afacerea asta dubioasa … Iar complicitatea conditionata a rușilor sub embargo e străvezie.
    Marog, poate le iese”! diverșilor decidenți corupți si verosi pe spinarea noastră, a Ue , nato, României in general.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro