joi, martie 28, 2024

La Multi Ani! Pledoarie pentru simtul realitatii

Cine spune ca 2012 a fost un an oarecare se inseala. In fapt, a fost un an dificil, tulbure si tulburat de momente care au pus la incercare soliditatea constructiei democratice din Romania. Nu este acum momentul sa spunem cine si de ce a pornit acea lupta care a costat imens in planul imaginii internationale a tarii. Orice om de buna credinta stie adevarul. Nu ma refer la insatisfactiile reale si adeseori motivate, ci la exploatarea lor demagogica, la politicianismul ieftin, la populismul falsilor tribuni care promit luna de pe cer si pentru care masele, invocate patetic, sunt doar simpla populatie. Nu stim ce urmeaza, previziunile in politica sunt intotdeauna riscante. Dar stim ca lupta dintre cei care apara societatea deschisa, intemeiata pe suprematia legii, si cei care o submineaza va continua.

Unii importanti intelectuali critici au decis in acest an sa se retraga din lupta politica. Nu din lasitate, ci din dezgust. Ii inteleg, dar nu cred ca tacerea este solutia. Nu avem motive sa tacem cand sunt palmuite principiile si normele democratiei constitutionale. Nu avem motive sa tacem cand se compara, aberant si absurd, procesul lui Adrian Nastase cu acela al lui Iuliu Maniu. Cand asistam la resurectia jdanovismului cultural. Cand este ingropata cu cinism traditia liberalismului romanesc.

Reiau aici cateva ganduri publicate exact cu un an in urma. Ii incredintez pe cei interesati de ideile mele ca nu ma voi opri din citit, din scris, din impartasirea ideilor mele cu cei care doresc acest lucru. Multumesc pe aceasta cale celor care urmaresc interventiile mele pe “Contributors”, pe „Hotnews”, pe blogul meu, in “EvZ”, in revista „22, pe “Hyde Park” si in alte locuri. Ii asigur ca vor afla in mine intotdeauna un partener de dialog. Fie ca suntem ori nu de acord, important este sa pastram impreuna buna-credinta, respectul pentru libertate, adevar, civilitate, toleranta si ceea ce Isaiah Berlin numea simtul realitatii.

De cate ori am momente de indoiala, cand ma intreb daca merita sa duc, alaturi de prietenii mei, o lupta ce tine de apararea unui camp valoric democratic impotriva celor care il refuza si il detesta, imi revin in minte cuvintele lui Abraham Lincoln:

If I were to try to read, much less answer, all the attacks made on me, this shop might as well be closed for any other business. I do the very best I know how – the very best I can; and I mean to keep doing so until the end. If the end brings me out all right, what’s said against me won’t amount to anything. If the end brings me out wrong, ten angels swearing I was right would make no difference.

Un om intelept, trecut prin teribile experiente in viata, pe care l-am cunoscut cu decenii in urma, imi spunea ca sunt mult mai multi cei care vor sa faca bine decat aceia care sporesc puterea raului in lume. Sa nu consimti la rau este de-acum o forma de a i te opune. Pledez pentru valorile memoriei necontrafacute, ale libertatii, demnitatii si moderatiei. Spunea candva Lucian Blaga: “Sa fim noi insine sub stelele noastre si sa ingaduim celorlalti sa fie tot ei insisi sub stelele lor”. Asadar, La Multi Ani cu noroc, bucurii si sanatate!

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Sa stiti ca am avut nevoie de 2012. Ce nu s-a intamplat in 89-90 (pentru ca atunci era aproape imposibil) se va intampla ca urmare a acestui an. Poate la anul, poate peste doi, dar in mod cert ce s-a intamplat in acest an va avea urmari.
    Si citatul din Lincoln e cat se poate de potrivit.
    La multi ani!

  2. La multi si buni ani si dvs., d-le profesor!

    Teoretic, perseverenta dvs. de a nu tacea si felul aparte, in acelasi timp clar si complex, in care o faceti, ar trebui sa ne incurajeze…
    Practic insa, da, aveti dreptate, nici pt cineva ca mine 2012 n-a fost un an oarecare…A fost anul in care am constatat cu stupoare si neputinta (sigur m-oi mai fi plans pe-aici…) ca urmasii celor impotriva carora am iesit pe strazi pe 21 decembrie ’89, riscand sa-mi las orfan copilul de 1 an (nu e o exagerare; am fost la Intercontinental), recastiga detasat (si cu real sprijin popular!) dreptul de a decide in si pt. tara asta…

    Spuneti ca nu trebuie sa tacem?! Nu tac de 23 ani (si nu dau detalii, ele sunt lesne de intuit) si iata, nu simt c-am fost de vreun folos…In vara asta nici n-am mai reusit sa-mi gasesc coerenta in fata propriului copil, pt. a-i explica logic si argumentat, de ce parintii sai se simt asa de devastati… „Eu cred ca pe voi comunismul v-a marcat asa de tare incat nici nu mai reusiti sa imaginati ca pe lume exista rele care NU i se datoreaza…”

    Pt. un om de rand, ca mine, granita intre SA TAC si SA NU TAC e f. fragila; nu sunt o persoana publica, nu detin nici macar mici functii de conducere; voi munci in continuare fara compromisuri (am enormul privilegiu ca imi place ce fac), lehamitea si descurajarea nu ma vor impiedica sa votez impotriva LOR sau sa semnez te-miri-ce petitii, imi voi spune mereu ferm parerile, voi mai scrie niste randuri aici…Sa insemne astea A NU TACEA?! M-as mira…

    Cu tone de ganduri bune!

    • Eu cred că copilul d-voastră are dreptate – din punctul ei/lui de vedere desigur. D-voastră îmi păreți a crede că nu înțelege punctul d-voastră de vedere. Și dacă înțelege totuși? Și DACĂ are dreptate?
      Eu cred că nu ar trebui să scăpați din vedere că acel copil care mi-e apropiat probabil ca și vîrstă a formulat un argument inteligent. Nu știu pe ce ton a fost spus acest argument dar cred că merită luat în serios. Ce riscăm? Riscăm să reformulăm întrebarea „Să fie comunismul de vină?” în „Să fie numai comunismul de vină?”. Nu cred că o atare reformulare este neapărat malignă.
      Ați crescut un copil care dupa 23 de ani este capabil de argumente. Aceasta este o perfomanță. Acesta este folosul dumneavoastră. Vă îndemn să nu vă concentrați pe ideea că v-ar fi dojenit. Concetrați-vă mai bine pe ideea că poate a făcut-o din instinctul de a încerca să facem uneori bine celor dragi împotriva sau peste puterea lor de înțelegere. E un semn de dragoste chiar dacă eșuăm.

      Numai bine.

      • Multumesc de vorbele bune!
        Nu, nu a fost repros, tonul fiicei mele era de maxima empatie, cu nuante de durere ca nu poate sa ne ajute, desi ne intelege. Am amintit momentul doar pt. a sublinia ca n-am mai avut argumente, in sleiala verii trecute, pe teme pe care de-obicei am si fluenta si argumente…
        Si DA, cred sincer ca dvs., tinerii, aveti intr-un fel privilegiul de-a nu fi suferit (direct) traume ale istoriei recente si ca asta va poate da adesea un plus de limpezime in gandire, un plus de detasare. Nu mereu. Orice generalizare e paguboasa…

        Sa pasiti cu incredere in 2013!

    • Eu mi-am pus de multe ori intrebarea „cum a fost posibil”.
      Cum a fost posibil ca mase imense de oameni sa accepte si chiar sa sustina totalitarisme ca cel nazist sau cel comunist.

      Parerea la care am ajuns e ca totul incepe prin trezirea reactiilor de tipul „lupta sau fugi”. Aceste reactii sunt trezite de discursuri care spun ca problemele care le avem sunt provocate de „aia rai”. Putin conteaza daca „aia rai” sunt capitalisti, comunisti, evrei, americani (cum spun aiatolahii), musulmani, eretici sau „clica lui Basescu”. Ceea ce conteaza este crearea reactiei „lupta sau fugi”. Pe o astfel de baza se poate crea rapid o forta de lupta care permite luarea puterii de catre promotorii ideii. Problema e ca aceasta forta nu stie sa faca altceva decat sa lupte si dupa preluarea puterii va continua sa lupte impotriva tuturor celor care par ca se impotrivesc sau sunt pur si simplu incomozi. Iar sustinatorii acestei forte nu vor putea face cale-ntoarsa fara a-si pierde in acelasi timp onoarea si privilegiile astfel ca sistemul consituit nu poate fi indepartat decat prin povara propriei sale incapacitati.

      Intrebarea e – „ce e de facut”.
      Ma tem ca singura solutie este includerea unei clarificari ca cea de mai sus in educatia universala.

  3. Desi ma aflu intr-o adinca depresie datorata ultimei dvs. lucrari , in care am fost catalogati TOTI drept antisemiti, profit de ocazie pentru a va ura , Dumneavoastra ,Doamnei Mary si lui Adam ca 2013 sa va fie un an magnific, cu impliniri si sanatate ! La urma urmei, la 62 viata abia incepe !

    http://s8.postimage.org/h8nmjmok5/image.jpg

  4. Domnule profesor Tismaneanu,

    Va doresc din suflet un 2013 fara resemnari, fara sfasieri si fragilitati!
    Apelul dv la simtul realitatii a cazut ca o manusa pe muscaturile isteroid-paranoide ale celor de la suprafata, dar si din subterana. Cu profunda tristete constat ca acolo unde sunt doi evrei, sigur sunt cel putin trei pareri diferite pe acelasi subiect :) , iar daca mai este si o femeie la mijloc se ajunge la „canibalism”.

    Cu sinceritate,
    Sallas

    • @ Draga Sallas, stiu ca limba romana nu este limba ta materna, am o capacitate infinita de a trece peste clasicele tale dezacorduri, de peste 30 de ani fac acest lucru, dar nu pot sa accept ce nu este de acceptat
      :)
      :) ;)
      2013 sa fie un an fara “muscaturi isteroid-paranoide” – as spune schizoid-paranoide frumos! Impresionant! Demn de tine! Dar, dar daca ne luam dupa cele doua fisuri intuite magistral de domnul Hannibal Lecter in cea mai recenta carte a profesorului Tismaneanu “atent citita si discutata in formula completa”, ma tem de ziua in care voi vedea negru pe alb o explicatie argumentata si exemplificata a domnului profesor Tismaneanu pentru mecanismul adoptiilor in perioada comunista, aici, ma declar public o mina de aur, dar si o mare exceptie, am crescut doi copii adoptati din inalta nomenclatura, tocmai pentru a nu stirbi imaginea Omului Nou, cel fara de pacat!

      Domnule Tismaneanu, ma retrag in Exilul meu autoimpus, voi savura de la distanta si din subterana spectacolul dv. de masti, am venit in aceste zile in Timisoara doar pentru a asista la marea iesire de pe scena vietii a celui mai malefic personaj din cercul nostru. Cu alte cuvinte, domnule Tismaneanu, nimic nu va mai sta in cale in orasul de pe Bega. „Sa admir sau sa condamn capacitatea dv. de a ierta” – aceste cuvinte nu va vor mai deranja. Nu voi publica acele pagini niciodata, chiar daca a fost adoptata cand avea 3 ani, ea este copilul meu, cu Iadul si Paradisul ei la un loc, cu travalii de doliu neterminate, cu liste de victime colaterale care pun pecetea inconfundabila a angoasei de destin.

      Domnule profesor, va doresc un An Nou lipsit de resentimente, cu multa creativitate, ingaduinta si o infinita putere de a ierta, si ce pare imposibil de iertat.
      Cu respect si ganduri bune,
      Dr. Zen

      • Domnule Zen,

        Știu că nu este locul și momentul pentru polemici . Din păcate nici Dvs. ! Degeaba îngrămădiți rotocoale zîmbărețe, mesajul Dvs, rămîne un morman de insinuări veninoase și cam absconse. Faptul că vă cunoașteți cu Sallas și cu Prof. Tismăneanu nu vă dă dreptul să transformați forumul în canal pentru săgeți private. Numai nesfîrșita îngăduință a autorului v-a permis postarea unui mesaj confuzionant-otrăvit care, mie personal, îmi repugnă, tocmai fiindcă România dă pe afară de asemenea escrocherii. Oricîte diferende ați avea cu Prof. Tismăneanu NU POT SĂ NU CONSTAT că în anul scurs a fost SINGURUL intelectual român care a luptat precum a spus Churchill: ”we will fight on the beaches….on the lands…..and in the hills. And on the streets. And we will never surrender!!!” Într-o țară de lași auto-compătimitori așa ceva NU-I PUȚIN LUCRU.

        Axiomă: FIECARE ȚARĂ ARE EVREII PE CARE ÎI MERITĂ. Eu îl merit pe Tismăneanu, Dvs. NU (poziție auto-asumată) ! Problema ar fi cîți sîntem în fiecare tabără. Din acest motiv NU POT să las comentariul Dvs. necomentat.

        • Precizez ca nu ma ma cunosc personal nici cu „Sallas”, nici cu „Zen”. Nu stiu cine sunt si, sincer, nu ma intereseaza. Cred, ca si Dvs, ca insinuarile si atacurile ad hominem la adresa autorului articolului, sunt regretabile si n-ar trebui publicate. Nu e vorba de cenzura, ci de pudoare. La Multi Ani!

          • În această situație faptul că personajul lasă să se înțeleagă așa ceva (că vă cunoaște personal) reprezintă o perversiune nouă pe care nu am mai întîlnit-o pe forumuri. Ce șmecherie insidioasă ! De altfel sînt ușor uimit (și scîrbit) cît de puțini comentatori își dau numele real. Pentru mine semnarea în clar este și ea o formă de eliberare de comunism. Nici nu mai vorbesc de impolitețe atunci cînd dezbați idei ale unui autor bine cunoscut.: el e el, dar tu, care îți dai cu părerea, CINE EȘTI ?

            • D-le Vasiliu,

              Teoretic, aveti dreptate…Practic, si corectul si completul dvs. nume poate sa nu fie decat un „pseudonim literar”, nu?!
              Sa lasam eterului ce-i al eterului, spatiului virtual inocenta fantezie a „rebotezarii” noastre, anonimatului banal banalele rabufniri…

              Insa da, cand e chiar cu dezbatere de idei, citate si documente, parca ar fi mai „fair” fata de autorul comentat sa te dezvalui…Insa sa zica autorul, nu noi, banalii cititori, nu?! Iar in cazul de fata, ati vazut, prof. Tismaneanu zice ca nu-l intereseaza cine sunt Sallas si Zen…

              Si da, promit sa ma gandesc serios si sa decid daca nu cumva voi semna cu „-escu”l meu viitoarea interventie…
              Si ca sa si glumim putin, ca-i an abia inceput, stiti ce ma pune pe ganduri?! Daca de ex. persoana care semneaza H. Lecter n-o face intamplator, asa cum nici eu (JUR !) nu semnez intamplator Catperson?!?!

              Sa aveti un an grozav!

            • Binenteles ca nu o fac intamplator –e chiar numele meu , asa apare in acte si in cele citeva pasapoarte si travel documents pe care le posed ( :) ) . Chiar miine merg la ambasada Vaticanului (aici se afla in incinta ambasadei Italiei) pentru a reinnoi documentul de la ei.

              Binenteles, de-a lungul anilor, am avut citeva aliases : Lloyd Wyman ,Dr. Fell , Mr. Closter –in functie de necesitati. Am si un nickname :” Hannibal the Cannibal” , dar pe „Contributors” prefer sa semnez comentariile cu numele adevarat .

              http://www.youtube.com/watch?v=EzZFAdpFCz4

            • Ei ! Mă bucur că am trezit niscai susceptibilități – asta am și urmărit. Vreau să asigur pe toată lumea că VASILIU etc. este chiar numele meu – cum spuneam afișarea lui este ȘI EA o manieră (minoră) de evadare din sufocantul comunism (vezi și „pseudonimele” cu care se semnau notele către securitate, fără a mai vorbi de faimoșii Ulianov-Lenin, Djugașvili-Stalin, Scriabin-Molotov & alți bandiți ejusdem farinae).

              ACEST ASPECT NU A FOST COMENTAT. Et pour cause ! A bon entendeur, salut !

            • Numele adevarat pe internet este si nu este o dovada de curaj. Chiar si formulele de adresare respectuoasa, mi se par usor deplasate pe net.

              Respectul pe net, in opinia mea, se citeste mai ales PRINTRE rindurile autorilor si comentatorilor. Uneori nu ma simt respectat nici macar de cei care sint de acord cu mine, scriu elevat sau exprima idei cuminti.

              In opinia mea, intr-un mediu incarcat de informatie si poluare ca internetul, respectul fata de cititor consta in respectul timpului pe care cititorul il acorda textului. Daca autorii cred sincer in ideile expuse, pentru mine e suficient sa ma simt respectat.

            • @cat(aleptic)person, HaSDRUBAL și DanielȘȘȘȘȘȘ: zice o piesă de muzică ușoară (ante-belică – Johnny Mercer, Bing Crosby) – Don´t mess with Mister In-Between ! Eu repet apăsat: Don´t mess guys ! În asta constă superioritatea anglo-saxonilor ! Subiectele propuse de mine au fost ciorbărite în cel mai pur stil post-decembrist – „teoretic… dar practic…”, glumițe, „este și nu este”, cuvinte repetate în neștire. Ce era cu adevărat important a rămas pe lîngă.

              Trist (și relevant).

            • @ VASILIU MIRCEA PAUL

              Bun, daca vreti sa discutam serios, why not indeed …..Dvs. puneti problema semnaturilor anonime (nicknames) ale comentatorilor versus numele real al autorului (in speta dl. prof. Tismaneanu). Si spuneti ca semnarea cu nume real e una din formele de evadare din comunism ! Hmmmm ….

              De ce nu incercati sa puneti problema invers ? Adica autori care semneaza cu nume fictiv (pseudonim) versus comentatori ce semneaza cu nume real. Sa luam un exemplu, chiar de aici , de pe „Contributors”. Exista un autor ce semneaza cu pseudonimul (nickname) Adalbert Klein. La articolele sale, unii comentatori se identifica cu numele real, printre ei fiind si dvs.(ati comentat ultima oara la un articol al sau exact acum 2 luni). Si nu v-a deranjat , si nu l-ati intrebat de ce semneaza cu pseudonim, si nu l-ati invitat „sa evadeze din comunism” ! Si bine ati facut , pentru ca important e sa discutam ideile , abordarile, etc. si nu identitatea.

              Nu vad legatura intre nicknames pe forumuri si numele de cod ale informatorilor de pe vremuri. Ultimii ar fi produs delatiuni oricum –era doar o forma de organizare a ofiterilor , pentru a organiza reteaua si a-si proteja sursele de racolari din partea altor ofiteri (ca se practica). La fel cu celebrele „nomme de guerre” de care vorbeste uneori dl. profesor Tismaneanu. Deci pt. a da caracter de clandestinitate (conspirativitate) .

              In cazul nostru , in sec. XXI , folosim nicknames tocmai pentru dezinhibare , pentru a evita ca discutia sa devieze spre persoana respectiva .Va inchipuiti , daca nickname „Ion” e de fapt o femeie , poate altfel se raspunde. La fel , daca stii ca de exemplu „Smaranda” e dl. Traian Basescu , ehe, uiti de topic si incepi apropouri cu Udrea, chestii de astea…..Deci mai bine cu nicknames –cine vrea .

              Posibil sa avem printre comentatorii la articolele dlui prof. Tismaneanu chiar pe distinsul om de stat , Dr. Victor Ponta (cu nickname Dr.Zen) ! Who knows , sky is the limit …

              Am observat in cursul anului trecut , oarece preocupare similara la dl. prof. Tismaneanu . De citeva ori, mai ales in ultimele luni, s-a intrebat oare cine se ascunde sub numele „Mandrasescu” la „Vocea Rusiei”. Who cares, important e ce scrie omul respectiv. Dar, daca si in noul an dl. profesor va insista in aceasta directie, ei, pina la urma va primi probabil un raspuns de la respectivul (asa cum a raspuns recent lui Chifu , parca)

              Eu am incercat in comentariul initial sa spun ce cred despre nicknames oferind melodia lui Cocciante. Dar poate franceza nu e limba casei …..

  5. Anul acesta, caci inca sunt in 2012, a adus si mai mult in discutie pozitionarea fiecaruia si ce stelute isi alege deasupra…

    Personal am facut alegerea, mi-am ales stelutele de ceva vreme, si cred ca mereu am lasat poarta deschisa pentru dialog, dar asta nu inseamna ca am acceptat sau voi accepta steaua lor asupra mea!

    Domnule Tismaneanu,

    La Multi Ani!
    cu multe bucurii, impliniri si, evident, mii si mii de ganduri bune!

  6. La mulți ani Domnule Profesor ! Și țineți-o tot așa fiindcă

    ”we will fight on the beaches….on the lands…..and in the hills. And on the streets. And we will never surrender!!!” (inutil din cine e citatul).

    Și unul din tabăra „cealaltă”:

    Wer kämpft kann verlieren, wer nicht kämpft hat schon verloren… (asta chiar nu știu cine a spus-o)

    Și dacă aveți 10 minute de pierdut vă invit la citirea unui articol propriu http://inliniedreapta.net/nimic-despre-apocalipsa-despre-alegeri-nici-atit/

  7. Buna ziua
    La multi ani si toate cele bune domnului profesor, precum si celor care citesc sau comenteaza. Va doresc un an nou fericit si mai bun decat cel care tocmai a trecut.

  8. La multi ani!
    Frumos citatul din Blaga. Nu ne ramane decat sa-l punem in practica, in noul an 2013, in Romania si peste tot in lume.

  9. La multi ani cu sanatate si spor la toate!

    Dificil sa spunem ce este bine.Trimiteri la Marx, Lenin si Eminescu.
    Terul este exclus.Exista adevar, fals si nimic in afara de acestea spune logica matematica.
    Comunismul spune ca adevarat este ceea ce imi convine dar ca exista adevar, fals si ceva adevarat sau nu in alta dimensiune.Adica oamenii se impart in oameni buni, oameni rai si conducatori auto.
    Realitatea o simte fiecare in felul lui cu tendinta generala de adaptare la oportunitate.

  10. Si eu sper ca anul 2012 sa fie anul necesar „trezirii” societatii romanesti. Sper ca romanii care au votat noua putere sa se trezeasca repede din euforie si sa vada odata pentru totdeauna adevarata fata a usl. Si mai sper sa vad mai multe stiri pozitive din tara, nu de alta, insa m-am lasat de curand de fumat si pot digera foarte putin stress :)

    La multi ani, domnule Tismaneanu! Sau cum se spune pe la noi, Happy New Year! :)

  11. La multi ani tuturor „contributorilor”, autori si comentatori!

    Anual in jurul datei de 16 dec. ma apuca „depresia” cind vad ca restauratia impostorilor continua nestingerita. Ce vor zice parintii, copiii celor morti acum 23 de ani! Iar anul acesta cu atit mai mult.

    Tocmai am auzit la radio (Romania Actualitati) mesajul guvernului. Parca auzeam „realizarile magistrale ale epocii ceausescu”. In loc de „societate multilateral dezvoltata, marete realizari si sa facem totu’ …” actualul guvern a folosit „onestitate” si „dreptate”!!! (modificarile legii invatamintului, restauratia imposturii – cei 2 procurori penibili-, reimpartirea societatii in „speciali” – vezi ideea obositei Cimpeanu de a reintroduce pensiile speciale -, guvernul si parlamentul pline de penali si inompatibili – nu mai vorbim de sfertodocti – sint semnale proaste pentru evolutia/involutia societatii romanesti.

    Pentru cine „onestitate” si „dreptate”? Pentru parlamentari si guvernanti!

  12. Sanatate, fericire (sau ben essere, cum ar zice romanul stravechi), impliniri si, mai cu seama, sa dati nas in nas cit mai des cu frumusetea in ANUL NOU CE VINE, va urez, dv. domnule Tismaneanu, si tuturor celor care scriu, citesc si participa in acest loc.

  13. E greu de apreciat 2012. Am aflat ceva nou despre Romania, o realitate noua, ca un dus rece inopinat. Vrem-nu vrem, ne-am ales cu o experienta ciudata si neplacuta. Dar aventura politica romaneasca continua. Sintem impreuna iar asta conteaza.

    La Multi Ani autorului si cititorilor! Sa fim sanatosi in 2013, prosperi si intelepti!

  14. La Multi Ani domnule profesor !
    Trecerea dintr-un an in altul este un prilej pentru evaluarea anului ce s-a incheiat, atat pe plan personal cat si al societatii in care traim si in acelasi timp ne propunem ceva sau speram ceva de la anul ce tocmai incepe. Pentru bilantul anului 2012 nu este timpul pierdut. Dupa decantarea evenimentelor si luarea unei anumite distante fata de acestea se vor putea face aprecieri mai bune. Momentul este mai prielnic pentru urari de bine pentru anul 2013 in care va doresc realizarea a tot ce v-ati propus deja sau urmeaza sa va propuneti.

  15. Exact cu un an în urmă, scriam urarea din inimă, cu multă căldură. Trăiam pe atunci candoarea şi inocenţa celui care nu crede că există hoţi de stele. Ori, dacă o credeam, nu-mi imaginam că ei pot fi priviţi drept altceva decât ceea ce sunt în realitate. Însă un întreg an tulbure, aşa cum bine l-aţi apreciat, a dovedit că omul politic din subterană îşi continuă nestingherit lucrarea, răpindu-ne într-un timp scurt aproape tot ce s-a construit cu multe sacrificii în numele unui autentic stat de drept.

    Pentru 2013 vă adresez aceleaşi gânduri calde, cu bucurii spirituale nenumărate şi neumbrite de conjuncturile politice din ţară, prieteni buni şi apropiaţi, împlinirea celor mai frumoase vise, publicarea acelor cărţi pe care le doriţi mai mult. Pe lângă toate acestea, contextul actual ne încurajează să ne dorim cu toţii multă luciditate, simţ al realităţii, spirit treaz şi ochi larg deschişi la lumea din jurul nostru.

    La mulţi ani!

    • Multumesc mult si, la randul meu, va doresc un An Nou fericit. Nu va fi usor, stim cat de multe interese sunt in joc. Mafiotii sunt mafioti, indiferent de mastile pe care le poarta din ratiuni oportuniste. Ostilitatea lor pentru lege si statul de drept este una viscerala. Important este sa ne mentinem atasamentele valorice, luciditatea, onoarea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro