Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Noua cruciadă a copiilor

Martin S Martin iunie 23, 2014 Global / Europa, Sinteze
5 comentarii 827 Vizualizari

Îndelung neglijată de unii politicieni, abordată cu subiectivism şi ipocrizie de alţii şi folosită de cei mai mulţi legiutori, de partidele politice şi de guvern ca un instrument de obţinere a avantajelor politice, problema imigraţiei a atins cote alarmant de periculoase în Statele Unite ale Americii. O soluţie corectă este demult necesară, dar nu a fost cu adevărat căutată şi nici opţiunile nu au fost prezentate deschis şi cinstit.

Statele Unite sunt o ţară de imigranţi. Cei mai mulţi americani sunt capabili să traseze originile familiei lor în ţara de origine, mulţi pot aprecia numărul de generaţii înregistrat de antecesorii  lor după venirea pe continentul american, cei mai mulţi au păstrat şi păstrează tradiţiile culturale şi religioase specifice, deşi sunt toţi “americani”. Contribuţia imigranţilor la dezvoltarea economică şi culturală a Uniunii Statelor Americane este covârşitoare, privită cu recunoştinţă de cetăţenii ţării. Expansiunea teritorială, dezvoltarea economică, creerea sistemului de comunicaţii, ridicarea marilor oraşe datorează mult valurilor de imigranţi care au sosit în secolele XIX şi XX, în căutarea libertăţii şi a şanselor unei vieţi mai bune. Intre anii 1901 şi 2013, americanii au obţinut 42% din totalul de premii Nobel, dar 30% dintre laureaţii americani au fost imigranţi de primă generaţie.

Sistemul de imigraţie legală dă, de mai mulţi ani, semne de ineficienţă, lentoare şi stagnare. În domenii de vârf, cum este sectorul tehnologic, se caută cu febrilitate specialişti educaţi din categoria STEM (science, technology, engineering and mathematics) şi marile companii se plâng că nu sunt ajutate de serviciul de Imigrare şi Naturalizare  al Departamentului de Justiţie în căutările lor. Acesta a aprobat numai 140.000 de permise de rezidenţă pentru specialişti IT (intelligence technology) pe an, care reprezintă doar 7% din totalul imigranţilor. Nevoia este mult mai mare, dar este blocată de anii lungi de aşteptare pentru soluţionarea cererilor la care trebuie să se aştepte toţi doritorii de viză americană.   Cazurile de reunire a familiilor sunt deasemeni tergiversate pentru mult timp. De la atacurile teroriste din 2001 şi de după intrarea în funcţiune a legii Patriot Act, Departamentul de Imigraţie a extins operaţiunile de verificare în fiecare caz şi aşteptările s-au lungit şi mai mult.

De câteva decenii, cealaltă imigraţie, aşa zisă ilegală a  progresat cu mare repeziciune întreţinută de trei factori: lipsa de protecţie a frontierelor americane, atracţia maselor de oameni săraci din ţările latine către sursa de câştig din USA şi uşurinţa de a găsi locuri de muncă, oferite de angajatorii americani care plătesc lucrătorii străini sub baremul legal. Aşa se face că astăzi trăiesc şi lucrează în Statele Unite între 13 şi 15 de milioane de străini, majoritatea intraţi prin trecerea ilegală a graniţelor de sud din trei state: Texas, Arizona şi California. Numai prin traversarea Rio Grande, pătrund în fiecare zi 1.200 de noi ilegali. În structura populaţiei fără acte din ultima vreme 62% au originea in Mexic, 5% provin din El Salvador, 4% din Guatemala, 3% din Honduras, astfel că hispanicii depăşesc 75% din rezidenţii neautorizaţi din Statele Unite.

Sunt multe probleme care au rezultat din creşterea continuă a celor fără permis legal de rezidenţă. Aceia dintre ei care lucrează nu plătesc taxe. Cheltuielile sociale pentru ei şi familiile lor sunt suportate de cetăţenii americani. Şcolile, spitalele, serviciile sociale au de făcut faţă unor solicitări mult mai mari. Odată cu cei veniţi în căutare de lucru, pătrund în ţară şi traficanţi de droguri, individuali sau organizaţi în ganguri, terorişti şi indivizi antisociali. Delicvenţa a crescut: în anul 2006, a fost raportată cumularea a  45.000 de delicte legate de droguri, 5.900 de atacuri sexuale şi 1.100 omoruri comise de imigranţi ilegali. Din cauza imigraţiei ilegale, cea legală are de suferit şi resursele financiare şi umane ale sectorului sunt epuizate. O reformă a sistemului de imigrare, cu introducerea unui control eficient al graniţelor, înregistrarea tuturor străinilor cu înfiinţarea unui sistem eficient pentru muncitorii străini, deportarea celor fără ocupaţie sau care au comis acte delictuale, obligarea patronilor să plătească străinilor salarii egale cu cele plătite localnicilor, instituirea obligaţiei pentru toţi lucrătorii străini să plătească taxele şi contribuţiile sociale, acordarea cetăţeniei după un număr de ani de comportare corectă, acelaşi număr de ani  pe care trebuie să-l petreacă imigranţii legali în aşteptarea drepturilor de cetăţean, este ce doreşte majoritatea populaţiei americane. Politicienii care nu se implică în susţinerea unui astfel de proiect sunt fie sub controlul unui puternic lobby al patronilor care vor menţinerea stării actuale, fie sunt îngroziţi de votul negativ al populaţiei de origine hispanică. Mai sunt şi politicieni şi activişti sociali care susţin că Statele Unite s-au întemeiat pe furtul teritoriilor indiene şi mexicane şi că este datoria lor să retrocedeze aceste pământuri. Ei cântă în strună media şi politicenilor mexicani, care au lansat aceste teorii şi care încurajează emigrarea masivă din ţara lor, unde persistă sărăcia şi corupţia.

În acest context, prezenta administraţie americană, înclinată vizibil spre acceptarea unei imigraţii largi şi acordarea unei amnistii globale şi fără nicio condiţie tuturor rezidenţilor ilegali, fără să fie de acord cu introducerea controlului de graniţă, a emis mai multe ordine prezidenţiale şi dispoziţii ale Departamentuui de Justiţie, care încurajează venirea a şi mai multor imigranţi, pătrunşi prin graniţele poroase.

Printre măsurile aplicate, sunt DREAM Act (Development, and Relief and Education for Allien Minors- votat în 2009) şi DACA (Deferred Action for Childhood Arrival – semnat în 2012). Primul acordă rezidenţă permanentă condiţională celor care au intrat în ţară înainte de a împlini vârsta de 16 ani, au trăit în Statele Unite cel puţin cinci ani şi au absolvit liceul, cel de al doilea interzice deportarea copiilor minori care au intrat ilegal în USA şi nu provin din Canada sau Mexic, pentru o perioadă de doi ani. Cumva, zvonurile despre DACA au ajuns deformate în mai multe ţări din America Centrală şi au prins la populaţie care crede că orice copil care intră în Statele Unite va avea şederea aprobată imediat şi ulterior va putea să aducă şi familia sa. Mai ales populaţia din trei ţări greu lovite de sărăcie, şomaj şi insecuritate (legată de traficul de droguri şi bandele organizate care terorizează populatia), ţări care sunt Guatemala, El Salvador şi Nicaragua, a luat în serios această promisiune neconfirmată şi oamenii şi-au trimis copiii, pe orice cale, către SUA. Unii au fost trimişi la rude, dar cei mai mulţi sosesc fără niciun ban şi fără să aibă niciun contact în ţară. Grupuri infracţionale au început să organizeze acest trafic de mari grupuri de copii pentru profit. O fetiţă de 11 ani din Guatemala, a relatat cum mama ei a plătit 8.5oo de dolari celor care au adus-o în Mexic, au suit-­o într-un autobuz pentru Pheonix Arizona, unde fetiţa s-a prezentat imediat la poliţie spunând că presidente Obama îi va da un permiso.

Până în 2012, media de copii trimişi neînsoţiti din ţări latine în Statele Unite era – în medie – de 5-6.000 de cazuri pe an, în 2013 a sărit la peste 13.000. anul acesta apropie 80.000 şi raportul Casei Albe estimează că până la sfărşitul anului viitor vor fi peste 235.000 de copii fără familie pe teritoriul american.

O criză umanitară de mari proporţii se desfăşoară în aceste zile, prin această Nouă Cruciadă a copiilor, la originea căreia se află disperarea populaţiei din mari zone geografice, informaţia greşită transmisă lor şi incapacitatea sistemului vamal american de a o stăvili. Sarcina la care sunt brusc expuse statele din sud este enormă. Copiii trebuie primiţi, înregistraţi şi transferaţi cât se poate de repede serviciilor sociale, care trebuie să facă faţă unor cereri fără precedent.

Foarte mulţi oameni au devnit imediat preocupaţi de soarta copiilor şi contribuţiile voluntare vin să sprijine eforturile autorităţilor. Mulţi se întreabă ce se poate face pentru a limita pericolele la care sunt şi vor fi expuşi aceşti copii: mulţi ajung bolnavi, călătoresc prin regiuni periculoase şi cei care sunt aduşi în Arizona au de mers pe traseele deşertice periculoase prin care sunt trasate potecile de trecere clandestină a graniţei.

La multele probleme legate de imigraţia crescândă a copiilor neînsoţiţi se adaugă şi faptul că în rândul lor sunt infiltraţi membrii ai clanurilor criminale, în special organizaţia mexicană Mara Salvatrucha (MS-13). Chiar dacă agenţii de securitate îi recunosc, după tatuajele specifice, nu au voie să-i deporteze, din cauza limitărilor impuse lor de DACA Act. Pe lângă profiturile băneşti, gangurile traficatoare de droguri mai au un câştig din aducerea câtor mai multor copii fără părinţi în SUA: haosul indus în sistemul de control al graniţelor le permite lor să-şi desfăşoare cu mai mult succes operaţiile de bază.

Timpul presează şi – la ritmul în care politicienii americani se ocupă de corectarea sistemului de imigraţie – perspectiva este mai mult decât sumbră, ceeace face ca o prezicere veche de mulţi ani să îsi găsească actualitatea. Este vorba de perspectiva pe care a descris-o celebrul autor al volumului Ciocnirea civilizaţiilor, Samuel Huntington. În cartea sa Who are we?,The challenges to the American National Identity (2004) el a spus că există riscul ca ţara să fie divizată în zona albă, protestantă şi anglosaxonă din nord, centru şi est şi zona hispanică şi catolică din sud-vest.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. notimportant spune:

    IT = Information Technology.

  2. iosiP spune:

    Am inteles:

    1. Gheorghe (Aliosa, Janos, Maurice etc.) se strofoaca ani de zile sa obtina “green card”, sunt puricati, scanati, evaluati si controlati pana ce, intr-un final dramatic, ajung in “promised land” unde incep mintenas sa completeze formulare de impozitare.

    2. Pedro (Ramirez, Jose Maria, Raimondo etc.) trec granita in miez de noapte, nu platesc impozite dar se bucura de protectie sociala.
    N.B. Inclusiv pe banii lui Gheorghe, Aliosa, …

    Este ca maxima corectitudine politica cere achivalarea statutului celor doua categorii, astfel incat sa devina clar (chiar si pentru cei care inca-si mai faceau iluzii) ca nu conteaza CUM ajungi acolo, ci doar sa ajungi?

  3. Marian Grigore spune:

    Dle Martin,
    Consider ca sunteti foarte bland cu analiza situatiei. Desi nu traiesc in SUA, urmaresc subiectul cu ceva interes. Imi permit mai multe comentarii.
    1. Firmele au nevoie de mai multi specialisti in domenii STEM. Nu este ca si cum am spune ca SUA trebuie sa importe banane, pentru ca nu cresc in SUA din cauza climei. Lipsa de astfel de specialisti se datoreaza degradarii sistemului de invatamant american, care nu este in stare sa produca local astfel de specialisti, intr-o tara care castiga atatea premii Nobel. Aceasta este o alta discutie, care necesita multa cerneala.
    2. Emigrantii de azi nu prea sunt la fel cu cei care au construit America. Acestia din urma au venit in cautarea unei economii libere, unde-si puteau valorifica mai bine initiativa, puterea de munca, construi un viitor. Dupa una-doua generatii, deveneau americani, atat cu numele cat si in spirit. Sigur, pastrau mostenirea originilor, dar conceptul de “melting pot” a functionat. Emigrantii de azi vin pentru munca, dar si pentru beneficiile asistentiale. In plus, nu sunt sigur ca “melting pot” este azi la fel de eficace precum in trecut.
    3. In natura acestei imigratii masive recente sta marea batalie politica. Cei care ii “primesc” dpdv legal, vor avea beneficiul votului masiv al acestor imigranti. Aici vad marea gaselnita a acesti imigratii care a crescut dintr-o data exponential.
    4. De ce trebuie ca acesti imigranti ilegali trebuie sa devina dintr-o data cetateni, prin iertarea acordata de statul american pentru o actiune ilegala? De ce nu li se recunoaste doar un statut de “guest workers”? Daca chiar ii vor americanii, pot avea acest statut, pot plati taxele, isi pot plati asigurarile sociale si medicale. Votul nu trebuie neaparat sa vina la pachet cu acest lucruri. Sigur, aceste intrebari sunt incomode, niste moralisti imi pot spune ca sunt rasist, xenofob sau mai stiu eu cum, dar intrebarile raman. Si le pot raspunde tot cu o intrebare: daca maine vine un mexican la usa sa va ceara sa-l primiti in casa, sa-i dati de mancare, sa-l platiti doctorul si scoala copiilor, ati face-o? Cu ce este aceasta situatie diferita de ceea ce se intampla la scala nationala, in “spatiul public”, in “societate”? Cu ce se schimba ca nu este la dvs in casa, e problema “tuturor”, adica a altora? Sa ne amintim ca am trait aceasta pe vremea comunismului, ce era al tuturor era de fapt al nimanui, cu consecintele dezastruoase pe care le-am vazut si le-am trait.
    5. Solutii practice si rezonabile au fost propuse de-a lungul timpului la aceasta problema, in spiritul celor de mai sus.
    6. De unde aceasta recenta acutizare a imigratiei ilegale la granitele SUA? Mexicanii, guatemalezii sau salvadorienii au fost intotdeauna mult mai saraci, au trecut prin razboaie civile, incat SUA a exercitat aceasta atractie? Ce s-a schimbat atunci? Nu cumva politicul american, dar mai ales democratii, au facilitat, daca nu au incurajat aceasta prin actiunile lor? Nu au creat un “moral hasard” care a provocat aceasta recrudescenta?
    7. Nu vreau sa folosec cuvinte prea mari sau prea dure, dar mi se pare de o iresponsabilitate cu consecinte istorice ceea ce face administratia Obama.
    8. Atentie, spun asta eu, care traiesc si lucrez intr-o alta tara decat Romania, deci potential ar trebui sa tin partea imigrantilor. Dar cu inca 15 milioane de asistati, America nu va mai fi la fel.

    http://townhall.com/columnists/anncoulter/2014/01/29/gop-crafts-plan-to-wreck-the-country-lose-voters-n1786781

  4. camione spune:

    1) si in UE se intampla asemanator, cu boat people in mediterana (nu toti umanitar din siria sau alte conflicte, ci din pura saracie), nu poti sa-i impusti ca pe caini, le dai o sansa, de lucru se gaseste (si daca nu se gaseste, inseamna ca nu e comunism, e cerere si oferta)
    2) SUA e dintotdeuna divizată în zona albă, protestantă şi anglosaxonă (WASP) şi zona hispanică şi catolică (restul, italieni, polonezi, chinezi), doar ca nu geografic, ci la nivel de institutii. incet-incet WASP pierd monopolul, ceea ce e bine, un Obama demonstreaza ca daca te tii de treaba si respecti regulile poti ajunge in frunte, daca nu la puscarie (Prison rates in the US are the world’s highest
    http://news.bbc.co.uk/2/shared/spl/hi/uk/06/prisons/html/nn2page1.stm

  5. Stars and Stripes spune:

    Am un prieten care este in USA de 5 ani, a venit cu viza de lucru, din Japonia. A venit si cu familia, adica cu sotia si un copil minor, la scoala. Acum citeva zile am aflat ca si-a perdut job-ul si daca nu isi gaseste ceva rapid, va fi nevoit sa isi lase balta toata viata de aici si se intoarca in Japonia. Nu exista vreun proiect de lege de care ar beneficia prietenul meu.

    Am un coleg, un adevarat profesionist, venit din India acum vreo 7 ani. Desi angajatorul a depus cerere la scurta vreme dupa recrutare, este inca pe lista de astaptare pentru permanent residence (am inteles ca pentru unele tari nu e neobisnuit sa astepti 10 ani sau mai mult pentru green card, timp in care esti legat practic de angajator). In situatia lui sint alte sute de oameni, numai in firma asta. Nu exista vreun proiect de lege de care ar beneficia acesti oameni.

    USCIS acorda doar 140000 de vize pe an pentru high-skilled professionals, adica oameni care practic si-au gasit job in USA, au semnat un pre-contract cu angajatorul si incearca sa ajunga in tara legal. Cereri de viza de lucru sint insa mult mai multe decit 140000 si o loterie este practicata an de an. Deci multi skilled workers ramin pe-afara desi exista un angajament. Nu exista vreun proiect de lege de care ar beneficia acesti oameni.

    In conditiile astea, tuturor celor care sar gardul sau se afla deja aici ilegal li se promite amnistia. Este revoltator!

    Din respect pentru prietenul meu si pentru colegii mei, nu voi vota niciodata un politician care prin reforma imigratiei intelege amnistia in masa a celor aflati aici ilegal.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Martin S Martin


Martin S Martin

Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantines... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)