Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »social-democratie » Citesti:

Lalele cu spini. „Populismul bun” şi „populismul rău”. Vestea bună şi vestea rea din alegerile olandeze

Valentin Naumescu martie 16, 2017 Global / Europa, Politica & Doctrine, social-democratie
20 comentarii 5,497 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Pe termen scurt, vestea bună din Olanda este, desigur, că Geert Wilders şi partidul extremist anti-UE (PVV) nu au câştigat alegerile parlamentare iar guvernul care se va forma pe baza unei coaliţii, compusă din cel puţin patru partide, va rămâne ataşat Uniunii Europene;
  • Criza turco-olandeză l-a ajutat pe premierul Mark Rutte (VVD) să rămână în frunte, atitudinea fermă, la limita diplomației, a guvernului de la Haga împotriva celor doi miniştri turci aflaţi pe teritoriul Olandei scăzându-i lui Geert Wilders, în ultimele zile ale campaniei, bazinul de voturi anti-islamiste pe care se înălţase, ameninţătoare, „piramida electorală” a PVV în ultimul an;
  • Pe termen mediu şi lung, la o privire mai atentă, se observă însă că rezultatele alegerilor generale de ieri scufundă Olanda în fragmentare excesivă (13 partide parlamentare), incertitudine politică și, posibil, instabilitate guvernamentală, cu un premier popular-liberal („populismul bun”, cum spune Mark Rutte) care va rămâne probabil în funcţie pentru al treilea mandat, dar care a fost votat de doar 20% din alegătorii olandezi. Cu alte cuvinte, 4 din 5 votanți nu l-au dorit;
  • Prezența la vot a fost de 81%, un nivel foarte ridicat, ceea ce arată interesul enorm pentru aceste alegeri al societății olandeze dar și o anumită tensiune privind direcția viitoare a țării;
  • Liberalii scad astfel cu 8 mandate faţă de precedentele alegeri din 2012, iar extremiștii câștigă un plus de 8 mandate, ceea ce la un parlament mic contează destul de mult. Partidul de extremă-dreapta („populismul rău”, pentru a-l cita pe acelaşi Rutte) creşte semnificativ şi ajunge a doua forţă politică a Olandei, cu doar 7% mai puţine voturi exprimate decât principalul partid de guvernământ;
  • Merită menţionată şi performanţa electorală surprinzătoare a Stângii Verzi, condusă de liderul charismatic de 30 de ani Jesse Klaver, care creşte de la 4 la 14 mandate, devenind principalul partid al stângii declarate olandeze (D66 se autodefineşte drept partid de centru), în condiţiile în care partidele clasice ale stângii s-au pulverizat, practic, în acest scrutin. Stânga Verde s-a format acum 25 de ani, din fuziunea comuniştilor, pacifiştilor şi a altor facţiuni mici ale stângii radicale, aflate la stânga socialiştilor și laburiștilor;
  • Cu 33 mandate din totalul de 150 ale Parlamentului, Rutte şi VVD (Partidul Popular al Libertății și Democrației) vor mai avea nevoie de sprijinul creştin-democraţilor precum şi de democrat-liberalii progresiști de la D66, probabil cu 19 mandate fiecare, şi tot nu e suficient pentru a obţine necesarul de 76 de mandate. Încă unul sau două partide mici vor mai trebui cooptate, cel puţin în coaliţia parlamentară, dacă nu şi în guvern, pentru a asigura o majoritate funcțională ca suport legislativ, dar nu se știe dacă aceasta va fi și coerentă și stabilă ca program de guvernare;
  • Faptul că premierul popular-liberal Mark Rutte a trebuit să utilizeze, pe finalul campaniei, unele instrumente din arsenalul electoral al dreptei naționaliste pentru a câştiga, ar trebui să dea de gândit. Analiştii olandezi arată deja cât de mult l-a ajutat pe premier tensionarea relaţiilor cu Turcia, care i-a permis să joace rolul „liderului dur”, intransigent. Dacă nu era criza turco-olandeză, VVD şi PVV ar fi fost aproape la egalitate sau, cine ştie?…

*

Uniunea Europeană a scăpat cu bine de primul din cele trei mari teste electorale din 2017. Au rămas Franţa, în aprilie/mai, şi Germania, în septembrie. Jucând electoral foarte bine în criza turco-olandeză (să ne abţinem de la speculaţia că ar fi şi creat-o, ca artificiu de final de campanie), premierul Mark Rutte a reuşit să rămână pe primul loc. O parte din alegătorii cu convingeri anti-islamiste nu i-au mai dat votul extremistului Geert Wilders (PVV, „populismul rău”), aşa cum arată cu luciditate unii comentatori olandezi, preferând tonul brusc întărit, intransigent în relația cu Turcia, dar nu anti-european al „populistului bun”.

Nu uităm, fireşte, că acelaşi populist bun, câştigătorul de acum și din 2012 al alegerilor, a blocat în mai multe rânduri, în anii trecuţi, primirea României în Spaţiul Schengen, din aceleaşi raţiuni politice interne legate de competiţia cu „populismul rău”, în condiţiile în care Comisia Europeană ajunsese la concluzia că România îndeplineşte toate criteriile prevăzute în Acord.

Vestea proastă a alegerilor olandeze este creșterea extremei drepte la nivelul de a doua forță politică a țării și fragmentarea excesivă a spectrului parlamentar (13 partide), care va face ca noul guvern să trebuiască să se sprijine pe o coaliţie de 4-5 partide. Între „populismul bun” şi „populismul rău” este o diferenţă de de doar 7% ca opţiuni de vot popular, ceea ce este foarte puțin și, în perspectivă, îngrijorător, cu atât mai mult cu cât tendința limpede a fost de apropiere a celor două partide rivale (33-20 mandate în prezent), față de acum cinci ani (41-12).

În aceste condiții postelectorale olandeze, ușor mai detensionate, România ar putea avea o fereastră de oportunitate pe dosarul Schengen în toamnă, după alegerile franceze și germane, dacă totul se termină cu bine. Totuși, la cum arată de strânsă disputa internă VVD-PVV, este la fel de posibil și ca guvernul olandez să nu relaxeze prea tare abordarea față de România, cu atât mai mult dacă guvernul sau parlamentul de la București vor mai avea și în lunile următoare derapaje și tentative inacceptabile de modificare a legislației penale în favoarea corupților, într-un moment de criză a Uniunii și de restructurare europeană extrem de periculos pentru statele periferice și prost văzute precum România.

Nu avem nicio îndoială asupra faptului că, în aceste condiţii politice pe „muchie de cuţit”, Olanda va susţine cu putere modelul Europei concentrice, cu delimitări cât mai clare între nucleu şi periferie, cu măsuri protecţioniste ale statelor dezvoltate vest-europene în relaţia cu ţările est-europene din afara grupului central.

Idealizarea unei imagini își are, în politică, la fel ca în viață, rolul ei formator. Ca tânăr universitar, am îndrăgit mult Olanda, pe care am avut șansa să o cunosc (relativ, atât cât se putea în câteva luni) cu ocazia a două burse de care am beneficiat, pe la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, la Universitatea din Utrecht. Nu numai pe linie academică, dar și ca civilizație, infrastructură și organizare, Olanda mi s-a părut o țară excepțională, echilibrată, moderată în toate abordările ei. Am iubit aerul de profundă libertate, deschidere și relaxare al Olandei, civilitatea și urbanismul unei țări bogate dar încă reflectând modestia și puritanismul protestant tradițional, în comparație cu opulența și grandoarea epatantă, căutate obsesiv de lumea catolică. Mi-au plăcut atmosfera mic burgheză a orașelor olandeze, canalele și librăriile Amsterdamului, casele din cărămidă roșie cu ferestre mari la stradă, fără perdele, oamenii pe biciclete, cafenelele și terasele lor cozy. Pentru noi, abia ieșiți atunci din cenușiul și mediocritatea inhibată a Estului postcomunist, Olanda părea  o chintesență a democrației liberale prospere, o societate reușită cu oameni fericiți, neinhibați, educați, înalți, sportivi și mai ales inteligenți, în care toată lumea părea să facă parte din clasa mijlocie, în orice caz o definiție discretă și plină de farmec a Occidentului, la care până atunci numai visasem.

Politica Olandei s-a schimbat mult în ultimii 18-20 de ani, ca și în alte părți ale Europei. Sigur, Olanda a rămas o țară profund europeană din perspectivă culturală și (încă), din fericire, pro-europeană ca proiect politic. Dar noul Parlament și noua politică a țării pe care am îndrăgit-o încă de la prima vedere arată acum ca un câmp de lalele cu spini.

De departe, vezi lalelele. De aproape, spinii. Totuși, să luăm partea frumoasă a lucrurilor, sunt încă lalele, nu buruieni, chiar dacă trebuie să fii mult mai precaut cu ele astăzi, decât cu două decenii în urmă…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. NewLevel spune:

    “Criza turco-olandeză l-a ajutat pe premierul Mark Rutte (VVD) să rămână în frunte”.
    Corect este “premierul a ajutat criza sa ajute premierul sa ramina in functie” — asta ca sa nu ramineti cumva cu impresia ca suntem bătuți in cap.

    • Johan Bouman spune:

      Presa olandeza a scris asa: Au mai fost politicieni Turci sa faca campanie electorala in anii trecuti. Au tinut discursuri in sali inchise, n-au fost probleme mari. Dupa lovitura de stat esuata, tensiunile din Turcia s-au agravat. Aceeasi tensiune se regaseste si in comunitatile de turci in Olanda. Guvernul turc, prin organizatiile sale afiliate (mai ales reteaua Dyanet care tine de ministerul turc al cultelor), incearca sa-si mareasca influenta asupra celor care sunt de etnie turca dar au si cetatenie olandeza. Valorile lui Erdogan si guvernul lui sunt foarte diferite de cele ale majoritatea olandezilor, ceea ce creeaza tensiuni si intre Turcia si Olanda.
      Deci, tensiuni intre turci si tensiuni intre unii turci si olandezi. In acest context, cu ocazia referendumului care se organizeaza in Turcia, statul Turc anunta particparea ministrului de afaceri externe la o intalnire de campanie, pentru a promova propunerea lui Erdogan. Autoritatile olandeze nu refuza, dar vor sa negocieze conditiile acestei intalniri pentru a pastra ordinea publica (din cauza tensiunilor de care ziceam). Autoritatile turce nu sunt pregatiti sa dea garantiile cerute si sa colaboreze pentru a gasi o solutie. Si atunci olandezii nu au dat ministrului turc dreptul de aterizare in Olanda. Turcii ii injura pe olandezi, ca suntem nazisti.
      Intre timp, era din intamplare si un ministru turc in Germania. Ea se duce cu masina si escorta, neanuntata, prin Olanda catre Rotterdam unde este un consulat turc. Autoritatile din Rotterdam afla de la surse proprii despre venirea ministrului, si intra in legatura cu consulul turc, care ii asigura in mod mincinos ca nu se organizeaza nici o manifestatie, intre timp indemnandu-le pe turcii locali sa vina la consulat. Ceea ce si fac.
      Ajuns la consulat, ministrul turc iese din masina cu bodyguarzii si ii este refuzat intrarea in consulat de catre politia olandeza. O disputa de ore in sir, cu din ce in ce mai multi manifestanti, pana cand primarul (care comanda fortele de ordine la nivel local) Rotterdamului decide ca trebuie dispersata manifestatia. Intre timp, ministrul turc e pusa, fara forta, intr-o alta masina care o duce inapoi in Germania.
      Dupa care, iese Erdogan cu jigniri si sanctiuni contra olanda, ambasadorul olandez nu mai are voie sa intre Turcia.
      E probabil ca Mark Rutte a profitat de situatie pentru motive electorale, dar nu cred ca a creat-o.

  2. DanC spune:

    Mai multe chestii aiurea in text:
    - Nu exista populism bun si populism rau, tot populismul e rau – mai ales cel de stanga.
    - Wilders are dreptate cu Islam-ul, nu stiu cu UE si cum se vede problema din Olanda si sigur nici dl Naumescu nu stie, dar nah – hai sa ne dam cu parerea.
    - Nu e deloc bine ca au castigat aceiasi liberali/socialisti/verzi. Deci Europa se duce la vale si e bine ca aceiasi incapabili au castigat in Olanda?
    - Asta e fear-mongering: ca daca ar fi castigat Wilders, ar fi taiat si spanzurat. Probabil cel mult ar fi limitat Islam-ul+fluxul de refugiati ceea ce nu ar fi fost rau deloc. In rest? Nu e usor sa iesi din UE doar ca vrea un lider de partid.

    • Peredhil spune:

      Asa-i….nici Brexitul n-a fost organizat de vointa catorva lideri carora o Europa slaba si faramitata le surade tare. Nu e vorba de fear-mongering: incompetenta sau lipsa vointei de a actiona a unor politicieni in fata crizei refugiatilor (si aparitiei islamului radical in Europa) precum si ascensiunea unor monstruozitati politice de tipul Farage / Wilders / Le Pen sunt doua benzi ale aceleiasi sosele – una cu destinatie pierzatoare pentru europeni. Sfarsitul UE ar folosi in principal unei singure puteri – care de altfel si finanteaza copios genul asta de miscari.
      A crede ca respectivele figuri politice sunt mai mult decat niste marionete ce au un scop bine stabilit : erodarea pana la disparitie a structurii unitare europene, e o dovada de naivitate.

  3. Leleli spune:

    Apoape 30% dintre olandezi sunt inca romano-catolici, Olanda fiind ocupata de spanioli secole la rand. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/nl.html
    Nu stiu ce jocuri face Olanda si cu ce i-am deranjat noi, insa nu meritam sa fim in Schengen in halul in care suntem ca dezv si infrastructura de transport – cu Serbia si Ucraina in alara UE.
    Ar fi complet anormal si irational dpv economic, ca toate drumurile noastre sa duca exclusiv doar prin Ungaria – unde mai pui dificultatile geografice, faptul ca Dunarea va trece tot prin Serbia. Ma gandesc in principal la fapul ca moldovenii vor fi nevoiti sa traverseze Siberia Romaniei dupa Himalaya si apoi un adevarat Desert Gobi al infrastructurii moderne de transport terestru, doar ca sa ajunga prin Ungaria pe bucati de autostrazi de zeci de miliarde de Euro care nu vor fi legate intre ele in urmatoarele sute de ani, cand pot foarte lesne sa mearga in Polonia, iar de acolo oriunde in lume, asa cum au facut secole la rand in urma cu aproape 80 de ani.

    • victor L spune:

      Poate revizuiesti, da` sa nu se schimbe nimic, doar pe ici pe colo:
      “asa cum au facut secole la rand in urma cu aproape 80 de ani.”
      Restul opiniilor nu le combat, e libertate, frate!

    • rz spune:

      Nu văd legătura Schengen infrastructură. De ce dacă nu avem infrastructură nu am putea fi parte a Schengen? Sau nu ar trebui să fim? Şi ce dacă trece Dunărea prin Serbia? Ok, nu poţi naviga fără a trece graniţa Schengen şi chiar UE. Şi? Nu poţi nici acum. De ce nu şi-ar mai avea rost primirea României în Schengen dacă nu poţi naviga pe un fluviu fără a trece graniţa? Poţi pe şosea, poţi pe calea ferată, poţi aerian.

      • La spune:

        Din cate cunosc Spatiul Schengen e o forma de aprofundare a integrarii prin desfiintarea controalelor vamale intre parteneri, in vederea fluidizarii circulatiei si a fluxurilor.
        Rezulta ca acesta NU are cum functiona in Romania, nevand cum fluidiza nimic pe infrastructura noastra de transport, ca oricum nu vine nimeni pe aici sa investeasca ori sa se plimbe in mod SEMNIFICATIV, iar odata ieshit din Spatiu, vei fi din nou controlat cand intri in Spatiu, chiar daca esti parte din Spatiu!
        Deci, nu ne foloseste la nimic avand in vedere dezvoltarea noastra si geografia restrictiva.
        Unde mai pui faptul ca ceilalti din Spatiu reduc astfel si riscurile de a fi invadati de ucraineni, moldoveni, turci, sarbi, pe nevazute si nepusa masa, de altii pe linga ei, din cauza coruptiei generalizata din Romania.

  4. Josef Svejk spune:

    Dar de ce s-o fi schmbat așa de tare în rău Olanda în ultimii 15-20 de ani?! Interesant e că și restul Europei s-a schimbat tot în rău și cam tot în acea perioadă… Cum și de ce a ajuns civilizata și pașnica Europa de Vest măcinată de ură și sfâșiată de partizanat politic cum nu s-a mai văzut del al al II-lea Război Mondial?!

    Fără a identifica cauza principală e greu de găsit o soluție. Însă situația e de fapt și mai rea. Cauza e arhicunoscută numai că nu e politic corect săa sevorbască deschis despre ea ::P Un infernal cerc vicios…

    • rz spune:

      Eu cred că este o cauză profundă dar nu e aceea sugerată de Josef. Cred că e o neîncredere în partidele “clasice”, o nemulţumire difuză, care îşi caută ceva pe care să se concentreze. Poate cauzele acestei nemulţumiri sunt psihologice, pur şi simplu mulţimea nu poate fi fericită un timp mai îndelungat. Poate că nivelarea socială obţinută destul de bine în vest face să nu mai ai ţeluri, idealuri (materiale). Nivelul de trai nu se poate măsura în mod absolut ci comparându-ne cu alţii (cel mai sărac om din vest are acum un confort al traiului comparabil cu cei bogaţi de acum 200 de ani). Poate că generaţia nouă a obosit să se lupte pentru sine în capitalism şi începe să creadă în altceva. Nu ştiu care e această cauză, îi las pe alţii mai deştepţi decât mine să o caute. Dar anti-islamismul, la fel ca islamismul radical din Europa au la bază aceeaşi cauză profundă şi sunt doar câte o canalizare spre ceva concret, exprimabil.

      • Adi spune:

        Cauza nu e chiar atat de profunda si s-a mai vazut in istorie: imbuibarea si conducatori netrebnici. Burdihanurile pline fac ca o comparatie corecta sa fie cea in care cel mai puturos occidental de astazi sa o duca mai bine decat cel mai harnic de acum 100 de ani si mintile odihnite (ce vin la pachet cu burdihanurile pline), ce accepta astazi aproape toata lista pacatelor ca normalitate, ba mai mult, care trebuie aparata si extinsa cu guitaturi in public nu par cauze chiar atat de profunde. Nu retin cine a spus-o, dar il citez: nu ne mai aflam in situatia in care ne taiem craca de sub picioare, ci in cea in care ne taiem voiosi picioarele de pe craca.

  5. radus spune:

    O analiza in general corecta a situatiei din Olanda dupa alegeri..
    Din punctul meu de vedere, insa, fraza “dacă guvernul sau parlamentul de la București vor mai avea și în lunile următoare derapaje și tentative inacceptabile de modificare a legislației penale în favoarea corupților,” nu isi avea locul aici fiindca:
    - nu din cauza “derapajelor” Olanda s-a opus intrarii noastre in Schengen
    - conform celor 3 deciziil ale CCR nu a fost niciun derapaj la Bucuresti in contul guvernului/parlamentului. In contul DNA si al parchetului general, da, a fost un derapaz grav

    • Eddy Popa spune:

      Asta cu derapajul DNA-ului si a Parchetului General vs. actiunea imaculata a guvernului si parlamentului puteti sa o spuneti pentru simpatizantii PSD si ALDE dar va asigur ca reprezentantii guvernului olandez nu sunt atat de naivi incat sa o creada.

  6. victor L spune:

    “Nu uităm, fireşte, că acelaşi populist bun, câştigătorul de acum și din 2012 al alegerilor, a blocat în mai multe rânduri, în anii trecuţi, primirea României în Spaţiul Schengen, din aceleaşi raţiuni politice interne legate de competiţia cu „populismul rău”, în condiţiile în care Comisia Europeană ajunsese la concluzia că România îndeplineşte toate criteriile prevăzute în Acord.”
    Aici e dilema: atitudinea asta vine din partea unui “populism bun”? Atunci dece ne suparam?
    Si daca recenta criza turco-olandeza si mai vechea criza romano-olandeza (care exista, dar nu avem curajul s-o infruntam), formeaza popilismul bun, atunci populismul asta se hraneste si rezista din crize. Dece e bun?
    Delimitarea asta intre populism imi aminteste despre alte sintagme, mioritice: securistii buni si securistii rai.

  7. Mircea M. Cociu spune:

    Toate comentariile la textul domnului Naumescu (care-si dezvaluie si vana literara!) au farama lor de adevar cu care se rotunjeste analiza propusa de autor.

  8. ku spune:

    Văd altfel, mult mai relaxat. In Olanda nu există pragul de 5% la alegeri. Din 28 partide multe au intrat în parlament. Partidul ocrotirea animalelor a obtinut 3 %. Un partid islamist cu telul de a întroduce şaria islamică a participat 2017 la alegeri. Tinerii au votat GROENLINKS ecologisti de stînga! Libertatea cuvîntului, libertatea expresiei, aşa e Olanda de foarte mult timp. In jurul Olandei s-au schimbat multe pe continent după 1989, lucruri care nu au cauze în Olanda. Societatea cea mai liberă, cea mai primitoare în UE din 1957 pînă azi e confruntată cu o imigraţie masivă de mult timp (uciderea lui Theo van Gogh, Pim Fortyne). Guvernele de coalitie în Olanda sunt foarte stabile de mult timp (altfel ca în Italia). Olanda sărbătoreşte 500 de ani Reformation- Martin Luther, împreună cu lumea luterană. Mentalitatea de bun negustor ( ehrbarer Kaufmann, auf Treu und Glauben) îl deosebeşte enorm de mult pe premierul olandez conservator Rutte de mentalitatea balcanică de pandur (noapte cu OUG13) a lui Dragnea. Nimic omolog!
    Nimic nou în vest.

    …. „…..Pentru noi, abia ieșiți atunci din cenușiul și mediocritatea inhibată a Estului postcomunist, Olanda părea o chintesență a democrației liberale prospere, o societate reușită cu oameni fericiți, neinhibați, educați, înalți, sportivi și mai ales inteligenți, în care toată lumea părea să facă parte din clasa mijlocie, în orice caz o definiție discretă și plină de farmec a Occidentului, la care până atunci numai visasem…. „….

    Problema pensiilor a fost un factor major de decizie pentru electoratul olandez. Socialdemocraţii olandezi (partid de coaliţie) au pierdut. Sistemul de pensii olandez are trei piloni. Contribuţiile sunt stînse in fonduri de pensii (de 100 de ani sistemul a progresat). Astăzi pensionarii sunt alimentaţi 20 de ani, în raport cu 10 ani la crearea UE 1957. Văd în problema pensiilor (pensiile speciale la Bucureşti /Atena) o problemă arzătoare în Franţa (E. Macron?… pensionarea timpurie..), Italia, Grecia, în mai toate statele partenere (factorul demografic) în UE 2017- 2022. Brexit înseamnă și un divorţ de uniunea datoriilor de stat (modelul francez). Contribualii britanici nu mai plătesc datoriile de stat (pensiile speciale) grecești. Brînza se dă pe bani.

    … „… , România ar putea avea o fereastră de oportunitate pe dosarul Schengen în toamnă, după alegerile franceze și germane, dacă totul se termină cu bine….” …

    Principiile de funcţionare în UE27/Bruessel sunt în tranziţie permanentă. Dubla majoritate „calificată” (majoritatea guvernelor și majoritatea cetătenilor UE27) a decis alegerea lui D. Tusc la președinţia UE27. Aceste pîrgii „teoretice” sunt aplicate după necesităţi.
    Schengen e suspendat (libera circulaţie în UE27 /… ce porcărie, cînd am intrat în sală s-a terminat filmul- dintr-un comentariu în publicaţia contributors). Dublin e numai hîrtie (cererea de azil se face în ţara de intrare în UE27). Maastricht nu e aplicat (mai putin de 3% deficit budgetar). Olanda diferă de Romania (naţionalcomunismul ceaușist a vîndut citoyenii evrei, sași, șvabi pentru dolari, unde au ajuns banii, în care mîini?… pînă azi?… ), uniune în diversitate 1957- 2017 (scenariul unu Juncker, favorizat la Berlin 2017). Schengen e amînat cîţiva ani, sau pentru generaţia viitoare? Culorile funariste mai strălucesc niţel la Cluj?

    Nimic nou în est?

  9. Gabi spune:

    Trebuie sa va critic pt. acest articol care nu are detasarea si nici analiza cu care eu, cel putin, m-am obisnuit… Nu vad o veste rea (strategic vorbind) si una buna (tactic vorbind) ci o neintelegere a realitatilor cotidiene europene atat de catre politicieni (dar ei traiesc in spatele zidurilor si a bodyguarzilor) cat si mediei si a intelectualilor. Pur si simplu societatea europeana se opune politicii creuzetului in care sunt amestecate culturi EXTREM, chiar INCOMPATIBIL de diverse. Faptul ca europenii satui de razboaie au hotarat acum 70 de ani ca e mai bine sa exploateze resursele in comun ceea ce mai tarziu a dus la formarea EU, nu are legatura cu acceptarea ideilor moderne in societatile nesecularizate. Cred ca nu trebuie sa va dau eu argumente istorice ca sa intelegeti ce spun. Aceste lucruri nu se fac intr-o generatie, doua sau trei. De aici si saturatia pe care o avem toti cu privire la politicile publice amplificate de cele de emigratie.
    Punctual nu vad de ce ne-am grabi cu aderarea la un Schengen tot mai suspendat intre state din necesitatea controlului granitelor. Din contra cred ca intrarea ne va face rau. Societatea romaneasca nu a fost in stare sa integreze romii care sunt pe meleagurile astea de cateva sute de ani, d-apai populatiile musulmane care nu-si doresc acest lucru. Sa nu mai vorbesc ca privind economic, timpul castigat la intrare se pierde inzecit pe lipsa de infrastructura romaneasca.
    Nu trebuie sa confundam puterea ideilor nascute de curand intr-o civilizatie cu puterea lor de seductie in alta. Daca facem acest lucru, o sa vedem ca ajungem la impuscaturi pe strada, camioane in multime, topoare si cutite in aeroport si toate astea pentru ca acesti oameni nu inteleg cum functionam noi, n-au istoria noastra sociala, culturala, stiintifica si finalmente umana.
    Ei au criza lor ca civilizatie si trebuie sa o rezolve singuri, nu cu “ajutorul” nostru.
    Mie mi se pare ca acest tip de idei reprezinta extrema cealalta fata de nazism. Ei vroia purificare etnica extrema, noi vrem amestec extrem. Pur si simplu, nu merge asa, realitatile cotidiene spun asta tot mai clar pentru cine vrea sa vada.
    Daca vom intelege bine, daca nu, vorba lui Djuvara ne asteapta un nou ev mediu de data asta cu arme nucleare.

  10. bozo spune:

    Un articol decent desi sunt cateva puncte exagerate mai degraba din motive literare decat de analiza politica riguroasa.

    In primul rand nu este o premiera ca sunt multe partide in parlamentul olandez;la alegerile din 2012 au intrat 11 partide, acum 13 partide.
    Partidul lui Rutte a pierdut opt locuri, dar D66 colegii lor din Alde au castigat 7 locuri si crestin-democratii 6. deci per total cele trei partide stau mai bine decat in parlamentul actual,
    Marele perdant este partidul laburist, partener in marea coalitie ce guverneaza in prezent, ce se pare ca a pierdut 29 de locuri. cu sustinerea Uniunii crestine care are 5 locuri au guvern.
    Desigur ca va fi o coalitie intre cel putin patru partide si nu doua precum este in prezent, dar guvernul viitor are sanse sa fie mai solid din punct de vedere al culorii politice, pot decide mult mai usor cat timp sunt toti pe aceeasi parte.
    Iar partidul lui Wilders nu prea are cu cine sa faca front comun asa ca raman cu 20 de locuri in parlament.Deci diferenta intre ‘populismul rau’ si populismul bun’ e mult mai mare de 7%.
    In concluzie campul de lalele din parlamentul olandez nu e chiar asa plin de spini precum spuneti. Si cu siguranta ca are mult mai putini ciulini decat multe alte parlamente actuale.

    In al doilea rand e un pic ilara marota asta cu Romania in Schengen, mai ales in contextul dezbaterilor despre viitorul UE, intre care una dintre cele cinci optiuni este o UE multispeed.
    Ar fi o prostie din parte Romaniei sa insiste anul asta pe tema Schengen, singurul rezultat previzibil e ca s-ar putea sa enerveze degeaba. SI e aiuristic sa tot tii langa cu Schengenul intr-o perioada atat de sensibila pentru viitorul intregii structuri. E un fel de tara arde, babele se piaptana. Mai ales ca nu am castiga ceva palpabil cu chestia asta.
    Daca vrem sa castigam ceva serios din apartenenta la UE atunci ar trebui sa ne apucam gospodareste de treaba si sa cheltuim fondurile de dezvoltare si coeziune pe lucrari care ar contribui consistent la asta. Nu stim ce va fi in noul exercitiu bugetar al UE dupa 2020, s-ar putea sa fie ultima sansa de a avea un buget european consistent care sa ne finanteze dezvoltarea. Eu as lasa Schengenul deoparte si as dezvolta infrastructura si conditiile de viata. Cand vom avea infrastructura bine conectata si competitiva cu restul tarilor UE atunci s-ar putea sa ne roage ei sa intram in Schengen (n.b. infrastructura nu insemana doar autostrazi, ci si feroviara si energetica si educationala si medicala samd).
    Asta ar fi cartea pe care cred eu ca trebuie sa mizeze Romania si nu o chestie minora precum acceptarea intr-un Schengen care tocmai incepe sa puna din nou bariere.

  11. nico spune:

    Opulenta si grandoarea epatanta sunt cautate obsesiv de biserica ortodoxa, nu de cea catolica.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Lansarea cartii la Bookfest: Sambata, ora 14: 30, standul Humanitas. Vor vorbi: Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu, Cristian Pantazi „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă." - Gabriel Liiceanu

E randul tau

Felicitări colegului meu de generaţie şi de universitate de la Cluj pentru articol şi pentru ati...

de: Valentin Naumescu

la "Ştiinţa a fost aservită lumii politice"

Cauta articole

mai 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)