vineri, martie 29, 2024

Lecții despre minciună și dezinformare

Pe 11 aprilie 2016, site-ul descrieri.ro titra faptul că Iohannis a promulgat Legea propusă de Țiriac, ca toți Românii să contribuie cu 50 de euro pentru refugiați. Dacă ne gândim puțin, informația poate fi respinsă foarte ușor, mai ales că, pentru ca președintele să poată promulga o lege, aceasta trebuie să treacă prin Parlament; iar acest lucru nu s-a întâmplat.

Două săptămâni mai târziu, televiziunea rusească Zvezda (Steaua) a transmis o știre din care reieșea faptul că Ucraina este în pragul celui de-al doilea dezastru nuclear după Cernobîl (http://www.stopfake.org/en/fake-ukraine-on-the-verge-of-a-second-chornobyl). Statul ucrainean ar utiliza combustil nuclear din Statele Unite pentru a pune în funcțiune centralele nucleare și ar termina relația cu furnizorul rus. Combustibilul american nu ar fi potrivit pentru reactoarele sovietice și poate conduce la dezastre chiar mai mari decât cel din aprilie 1986. Jurnalistul Dmitri Sergeyev citează mai mulți experți în energie, însă doar unul este menționat cu numele – Igor Mikheyev, iar acesta a fost identificat ca un specialist în energie nucleară din Rusia. Tot în sprijinul știrii, Zvezda menționează un accident care ar fi avut loc în sudul Ucrainei, ca dovadă a pericolului pe care îl reprezintă combustibilul american.

Cele două știri au în comun un singur lucru, faptul că sunt distorsionate, false și propagandistice. Publicarea de știri cu conținut fals sau modificat parțial, este o sursă importantă de alarmare a cititorului care nu stă prea mult să filtreze informația și de promovare a unor pericole iminente, de multe ori străine care de fapt nu există. Cea de-a doua știre a fost demontată de către site-ul ucrainean www.stopfake.org, o platformă care s-a înființat acum mai bine de doi ani ca răspuns la numărul mare de știri false despre Ucraina, în mare parte promovate de surse rusești.

În știrea cu Cernobîl situația pare a fi un pic diferită. Nici un minister ucrainean sau arhivă americană nu a înregistrat accidentul din sudul Ucrainei. Igor Mikheyev a fost identificat ca un apropiat al mișcărilor anti-Maidan. În 2015, 95% din combustibil a fost procurat din Rusia.

La începutul lui aprilie l-am întâlnit la Kiev pe Yevhen Fedchenko, unul dintre fondatorii site-ului și director al Școlii de Jurnalism Mohyla (www.en.j-school.kiev.ua). Școala se află pe o străduță uitată de timp, cu mare parte din case dărăpănate, aflate la umbra unor clădiri industriale. Facultatea pare a contrasta față de clădirile oficiale din Kiev care sunt în general mohorâte. Aici, am discutat cu doi dintre activiștii de la Stop fake într-un cadru non-formal asistați de postere cu artiști din anii ’70.

Începutul nu este promițător. Lupta pe care o poartă mica echipă de la Stop fake este una inegală. Mare parte dintre ceea ce fac este voluntariat și se bazează pe munca cu studenții de la facultatea de jurnalism.

Cu toate acestea, activitatea lor este esențială și, alături de cea a unor inițiative precum Ukrainian Crisis Media Center (www.uacrisis.org), are scopul de a atrage atenția publicului asupra știrilor inventate care apar în spațiul public. În ultimii doi ani au publicat peste 1000 de articole, în opt limbi. Site-ul a fost parțial tradus și în română.

Inițiativa lor a fost considerată o bună practică de către Comisia Europeană și, drept urmare, la începutul lui 2015, oficialii europeni au lansat un proiect care are scopul de a contracara propaganda rusească. Fișa postului pentru vorbitorii de rusă care fac parte din acest proiect este de a corecta și verifica informările incorecte sau miturile. Serviciul European de Acțiune Externă (http://eeas.europa.eu/euvsdisinfo) a înființat East StratCom Task Force cu scopul de a combate campaniile de dezinformare conduse de Rusia. The Disinformation Review adună exemple de dezinformări pro Kremlin și le diseminează săptămânal. Tot în cadrul inițiativei s-a dezvoltat și The Disinformation Digest care arată cum se vede lumea din perspectiva mass media rusești, dar și a comentatorilor independenți.

În Ucraina, echipa Stop fake controlează tot felul de informații, pornind de la text și foto și ajungând la video. Aceștia au pus pe picioare o emisiune săptămânală la TV, podcast audio și au colaborări cu postul public de radio.

„Nu avem luxul să fim pesimiști

Echipa a început cu doar șase oameni, iar acum lucrează la proiect 22 de persoane care își iau sursa informațiilor direct din presă sau de la public. Într-o țară în care mare parte din televiziuni sunt controlate de oligarhi, social media este unealta perfectă pentru a populariza munca pe care o fac. Și sunt atenți la ceea ce publică, întrucât nu ajung pe site decât articolele care au verificări solide în spate.

Stop fake nu face verificări numai în Ucraina. Au apărut destructurări de articole precum Un tren ucrainean s-a pierdut în Kazahstan (www.stopfake.org/ro/fals-un-tren-ucrainean-s-a-pierdut-in-kazahstan/) sau Protestele împotriva NATO au „aprins” Bratislava (www.stopfake.org/ro/fals-protestele-impotriva-nato-au-aprins-bratislava). Cu toate acestea, cea mai mare parte a documentelor pe care le desființează sunt legate de propaganda rusă. Au publicat articole inclusiv ale unor posturi din Ucraina – cea mai mare parte a știrilor false vin de la televiziunile private. Nu au editori în Rusia, ci doar parteneri locali, cum de altfel au în mare parte a țărilor unde lucrează.

În timp, au descoperit că propaganda rusă a dezvoltat anumite modele. De exemplu, utilizarea de surse false sau experți care nu au nicio legătură cu respectivul sector. Unul dintre experții care apărea la televiziunile rusești era de fapt vânzător de asigurări din SUA care pretindea a fi expert politic.

Pentru munca pe care o fac nu au scăpat de atacuri în presa rusă care, în mare parte, conform lui Yevhen, sunt emoționale și nu legate de substanța articolelor pe care le publică. Nici pagina web nu a scăpat de atacuri care au fost direcționate asupra lor încă din prima zi de funcționare.

Audiența lor este împărțită. Au zilnic cam 10-20.000 de vizitatori. Aproximativ 40% din vizitatori sunt din Ucraina, iar alți 27% vin din Rusia (http://www.stopfake.org/en/yevhen-fedchenko-battling-for-truth), de unde au inclusiv donatori. Mulți vizitatori mai vin din SUA,  Germania sau Moldova.

Consumul de presă poate dăuna grav libertății


Stop fake poate părea o prezență bizară în războiul informatic (care este un accesoriu al celui real care se poartă în Ucraina), dar de fapt este una esențială. Televiziunea națională ucraineană care ar trebui să fie pilonul central de informare al cetățenilor are problemele și, mai ales, lipsurile ei. Deși în anii ‘50 părea a fi una dintre cele mai avansate televiziuni din sfera sovietică, în 2016 situația nu este roz deloc.

Sediul înalt, întunecat și răcoros, păzit de soldați înarmați postați în spatele unui maldăr de saci de nisip, contrastează cu încercările unor jurnaliști veniți în televiziune după Maidan să schimbe lucrurile. Televiziunea are o rețea de 30 de canale locale, la 40 de milioane de locuitori. Aceasta concurează cu peste 40 de posturi naționale, private, care sunt deținute inclusiv de oligarhi apropiați de vechiul regim al lui Ianukovici, cum ar fi Rinat Ahmetov. Deși la televiziune există premisele unui suflu nou după Maidan, aceasta este aproape incapacitată de lipsa de fonduri. Are peste 7500 de angajați, dar salariile acestora acoperă cu greu o chirie în Kiev. Mai mult, cele mai dificile bariere par a fi fondurile extrem de limitate pentru producție care se ridică la 16.000 de dolari pe an (da, ați citit corect) și numărul scăzut de persoane care lucrează la știri în sediul central de la Kiev, adică cinci.

În Ucraina, în 2014, în timpul guvernării Iatseniuk, a fost creat un minister care gestionează politicile legate de informații. Pe scurt, rolul său este de a gestiona propaganda rusească și neliniștile generate de ruși în Ucraina, inclusiv în zona Donbass. În est situația este și mai dificilă, iar a fi ucrainean sau tătar acolo poate fi periculos. Iar a fi jurnalist independent este și mai dificil, având în vedere că șapte ziariști au fost arestați și sunt judecați pentru separatism. În Crimeea nu mai există media liberă, ci mai degrabă propagandă. Mielet sau Voice of Crimea sunt astfel de instrumente. Cea mai mare parte dintre posturile care funcționau în Crimeea s-au desființat, iar ATR s-a mutat în Kiev. În același timp, autoritățile din Ucraina au blocat câteva dintre posturile rusești, pentru propagandă.

Postul ATR, deținut de afaceristul Lenur Islamov și care se adresează tătarilor din Crimeea (dar are emisiuni în ucraineană, rusă și tătară), s-a mutat în capitala ucraineană și a primit sprijin financiar din partea statului pentru a-și continua activitatea. Islamov este în acest timp cercetat de autoritățile ruse.

În acest context, în care există o blocadă a informațiilor, inclusiv prin bruierea transmisiunilor acestor posturi, social media rămâne una dintre sursele de informare și comunicare. Pagina Facebook a platformei Stopfake este urmărită de aproape 50.000 de utilizatori. Și în Crimeea sau alte teritorii din estul Ucrainei atinse de conflict, Facebook este folosit pentru informare și combaterea dezinformării.

Dar situația rămâne complicată în condițiile în care doar 10% din jurnaliștii ucrainieni afirmă că nu au văzut niciodată materiale care să nu fi fost plătite sau publicate la comandă. Este greu de discutat despre presă independentă sau care nu este supusă relațiilor clientelare în aceste condiții. Dar aceleași tendințe le vedem și în România, unde mare parte din proprietarii trusturilor de presă au fost sau sunt la închisoare[1]. Iar unii probabil vor fi. Și le vedem și în multe alte țări din Europa de Est sau în Balcani, după cum arată www.fairpress.eu/ro.

În România lista site-urilor de propagandă care publică știri senzaționale, decupate și false, este lungă și diversă. Dacă ne uităm numai la ultimul an se pot găsi știri inventate despre tunelurile secrete de sub România, infracțiuni în masă fictive comise de către imigranții din Siria sau discursuri presărate cu ură împotriva coloanei a cincea a Occidentului sau a ONG-urilor plătite de Soros să distrugă ordinea mondială.

Recent, a fost deschis site-ul www.news.russiatoday.ro în limba română. Mesajul de Paște al lui Iurie Roșca pare a fi relevant: “Coloana a cincea” din spaţiul public trebuie demascată. Întreaga reţea de ONG-uri, de structuri media şi de vedete TV care serveşte a cauză străină intereselor noastre naţionale trebuie ţintuită la stâlpul infamiei[2].

În final, îl citez tot pe Yevhen: Do not consume propaganda. Think critically. Speak up! / Nu consumați propagandă. Gândiți critic. Nu tăceți!

Documentarea pentru acest material a fost realizată în cadrul proiectului “Expertiza românească în tranziția la democrație și educație pentru Republica Moldova și Ucraina”, derulat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile cu finanțare de la Ministerul Afacerilor Externe, din bugetul de Asistență Oficială pentru Dezvoltare (RoAid), cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Biroul Regional pentru Europa și Asia Centrală.

NOTE __________________


[1] http://www.fairpress.eu/ro/blog/2015/03/11/sfarsitul-unei-lumi-principalii-patroni-de-presa-din-romania-anilor-90-2000-fara-exceptie-implicati-politica-sunt-anchetati-sau-inchisoare/

[2] http://news.russiatoday.ro/chisinau-reteaua-coloanei-a-cincea-scuipa-din-nou-in-obrazul-lui-hristos/

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Sunt desigur binevenite iniţiativele de demascare a propagandei şi dezinformărilor ruseşti.

    Ce ne facem însă cu propaganda şi dezinformările anti-Rusia practicate în Occident: că Rusia „vrea” să atace Ţările Baltice, Polonia şi România, că foloseşte refugiaţii sirieni ca armă (generalul Breedlove), că încearcă s-o debarce pe Angela Merkel, că a infiltrat trupe speciale în Occident etc., etc. ?
    http://cursdeguvernare.ro/expert-nato-rusia-se-foloseste-de-problema-refugiatilor-pentru-a-provoca-debarcarea-cancelarului-merkel.html
    http://www.hotnews.ro/stiri-russia_report-20930109-vladimir-putin-infiltrat-efective-militare-secrete-tari-vest-europene-presa-germana.htm

    În privinţa asta nu trebuie să ne folosim spiritul critic şi să restabilim adevărul?

      • Omule, ai grave probleme de percepţie a realităţii. Din moment ce spun că „Sunt desigur binevenite iniţiativele de demascare a propagandei şi dezinformărilor ruseşti”, în ce fel ai tras tu concluzia că eu „sunt la datorie in apararea mamei Rusia”?

    • Spiritul critic trebuie folosit oricand, nu selectiv. Nu conteaza cine practica propaganda si cine produce stirile false, fiecare dintre noi are datoria de a le trata cu aceeasi atentie.

      • Am scris prima postare deoarece în România, (deşi, evident, nu ne dăm seama), suntem mai afectaţi de propaganda şi dezinformările venite din Occident, decât de cele venite din Rusia.

        Despre războiul propagandistic şi (dez)informaţional Rusia – Occident vă recomand un articol al profesorului Mark Galeotti:
        „a similar profound refusal on both sides not only to listen to the other’s arguments, but even to admit that any such arguments could exist.”
        „hostile statements, such as the regular insistence by Nato’s top commander in Europe, General Phillip Breedlove, of the existential threat posed by the Russian bear.”
        „In this way, it seems to me that the slew of American generals regularly characterising Russia in hysterical terms are best friends of the Kremlin-backed news channel RT, and deserve at least a few medals from Vladimir Putin.”
        „For example, that reliable bellwether of Moscow-baiting hyperbole General Breedlove has asserted, and many have dutifully echoed, that Russia is “weaponising” Syria’s refugees, deliberately fomenting migration to put pressure on Europe.
        Apart from the fact that there seems no evidence for this, the refugee crisis started well before Russia’s involvement.”
        „There is, for instance, very little evidence that Russia’s eager encouragement of European ultra-nationalists has had any real impact on their rise. Rather, they reflect a malaise within Europe: doubts about the legitimacy of the Union, fears about cultural homogenisation and uncontrolled migration, nostalgic myths about “good old days” that never were.
        It is convenient for the west to blame Russian conspiracies because it absolves us from having to take a sharper, harder and more self-critical look at where we have failed.”

        http://www.theguardian.com/world/2016/mar/14/russia-paranoia-west-putin-mark-galeotti

  2. Evident ca trebuie. Dar cine te opreste sa creezi un site gen http://www.stopfake.org.ro? Numai ca faci niste confuzii. Ceea ce a sous generalul Breedlove NU E DEZINFORMARE, Chiar asa a declarat. Ca se inseala (POATE) e alta poveste. Dar nu e o afirmatie falsa, lansata cu un anume scop, ci chiar asa a spus.

    • După cum vezi, sunt destul de activ pe forumuri, în ideea de a limita impactul isteriei rusofobe, de a demonta clişeele pe care le preluăm fără a ne folosi spiritul critic.
      E mai puţin decât aş putea să fac, dar e mai mult decât fac alţii.

      Uite definiţia din DEX: „a dezinforma = a informa (în mod intenționat) greșit”.
      Adică exact ce a făcut Breedlove când a declarat: „Impreuna, Rusia si regimul lui Bashar al Assad folosesc in mod deliberat migratia ca arma pentru a incerca sa copleseasca structurile europene si sa infranga determinarea europeana.”
      http://www.hotnews.ro/stiri-international-20836497-comandantul-nato-europa-rusia-siria-folosesc-refugiatii-sirieni-arma-impotriva-europei.htm

      • Eu pana acum nu am vazut nicio platforma care sa dezminta potentiale dezinformari sau minciuni in masa venind din UE sau SUA. Daca gasiti, dati-mi si mie un link. Si 2) in articol vorbeam despre minciuni si dezinformari fabricate in presa sau alte mijloace de comunicare, nu neaparat despre declaratiile unor persoane, care sunt preluate ca atare de presa. Cred ca aici e o nuanta importanta care deosebeste cele 2 lucruri

        • 1.Nici eu nu cunosc o astfel de platformă.

          2.Nu văd cât de importantă poate fi nuanţa respectivă. În primul rând, se ştie că propaganda rusă citează tot felul de experţi din Rusia şi din afară. Dar, evident, ei reprezintă cazuri izolate, opiniile pe care le susţin nu sunt larg împărăşite în domeniul lor.

          Iar în ceea ce priveşte declaraţiile generalilor americani (Breedlove mai ales, dar şi alţii). Dacă presa le preia pur şi simplu, fără să le analizeze critic, atunci vorbim de propagandă şi dezinformare. E ca atunci când presa rusă preia declaraţii ale oficialilor cum că Rusia nu are trupe în Donbas, că nu ruşii au doborât avionul Malaysia Airlines etc.
          Generalii americani poate fac declaraţiile respective la ordin (ca parte a războiului informaţional), nu din proprie iniţiativă, dar presa trebuie să fie obiectivă.

          • Inca o data, atentie la termeni! Daca preiau o declaratie a cuiva, o prezint corect (nu trunchiat, scoasa din context sau mai stiu eu ce), prezint si sursa, NU E DEZINFORMARE. Propaganda, da, poate, mai ales daca prezint numai anumite citate. Dar nu dezinformare, pentru ca respectivul chiar asta a spus. De ce, e alta poveste. Poate el chiar crede asa, poate el e cel care dezinformeaza (daca o face cu intentie, evident).

      • Exact! Chiar dumneavoastra spuneti „cu intentie”. Dar poate el chiar asa crede. Deci NU E DEZINFORMARE. Dezinformare ar fi daca presa ar spune „Johannis a declarat ca un razboi intre Rusia si SUA e iminent” si evident doar daca nu a spus asa ceva!

        • Cuvintele „în mod intenţionat” sunt puse între paranteze, în sensul că intenţia poate să existe sau nu.
          Uite definiţiile din toate dicţionarele. Ele acoperă ambele situaţii:
          https://dexonline.ro/definitie/dezinforma
          Ai acolo de ex. definiţia din NODEX (Noul DEX):
          a dezinforma = a induce în eroare cu o informaţie falsă
          Sau în MDN (dicţionar de neologisme)
          a dezinforma (al doilea sens) = a induce în eroare
          În multe cazuri (poate majoritatea) nu putem să ştim ce e în capul celui care emite informaţia falsă (de ex. Breedlove), dacă ştie sau nu că e falsă, dacă există sau nu intenţia.
          Dar putem să evaluăm informaţia respectivă, dacă e sau nu adevărată. Şi dacă presa difuzează informaţia fără s-o analizeze critic, atunci înseamnă că e părtaşă la dezinformare.
          E ca în gluma celor de la Divertis: pentru dezinformare era nevoie de două elemente – Zvonerul şi Răspândacul.

          • Inca o data pierdeti din vedere esentialul: Nu pot fi acuzat de dezinformare daca chiar cred ce spun. De ex. nu poti acuza de dezinformare pe cei care afirmau ( si ii invatau si pe altii) in urma cu multi ani ca pamantul e plat. Asa se stia si se credea atunci, deci erau perfect indreptatiti sa faca asta. Chiar in definitiile prezentate de dvs. (de fapt doar 5 sunt explicatii, 2 sunt conjugari), 4 subliniaza in mod explicit intentia (2 in paranteza – care poate insemna si o subliniere, adaugare si nu neaparat ca poate sa existe sau nu, cum e si paranteza mea de mai sus), doua in mod explicit specificand „tendentios”. Deci 4 din 5! In rest, evident ca fiecare poate sa judece (si chiar ar trebui sa faca asta). Dar in acest caz, presa nu poate fi acuzata, pentru ca a prezentat un citat si atat. Daca se mai adauga comentarii, e iarasi altceva.

    • Ţi-am explicat că nu putem să ştim ce e în capul celui care emite informaţia falsă, dacă ştie sau nu că e falsă, dacă există sau nu intenţia. Vrei să-l punem la detectorul de minciuni?
      Dacă ar fi cum spui tu, n-am mai putea acuza aproape pe nimeni de dezinformare, pentru că toţi susţin că au fost de bună-credinţă.

      În privinţa presei:
      Există un mod corect de a trata declaraţiile oficialilor, subliniind erorile pe care le conţin:
      http://adevarul.ro/news/politica/inaugurarea-scutului-deveselu-oficial-american-confundat-bucurestiul-budapesta-1_5734afc05ab6550cb8e027bf/index.html

      Şi două moduri incorecte (când presa poate fi acuzată):
      1.Atunci când presa difuzează pur şi simplu declaraţia respectivă, fără a o comenta, inducând publicului ideea că aceasta exprimă adevărul – ex. declaraţiile lui Breedlove.
      2.Atunci când presa acţionează în direcţia diametral opusă, de ex. când interpretează tendenţios, răstălmăceşte declaraţiile lui Trump, încercând să-l prezinte drept un bufon periculos. Sau când prezintă declaraţiile Rusiei sub titluri-bombă ca „Rusia ameninţă că…” Întotdeauna se spune că rusii „ameninţă” nu că „declară” sau „afirmă” ceva. Dorindu-se, evident, inducerea ideii de pericol rusesc iminent, de ameninţare la adresa Occidentului.

  3. D-le Pârvu, mergeţi la arhiva (online) a Contributors, luaţi articolele lui Edward Lucas la mână (lăudabilă iniţiativa de a-l publica) şi citiţi cu atenţie comentariile. O să vă lămuriţi în ce ligă joacă DanT.

  4. ” cel mai mare truc facut de diavol a fost sa convinga oamenii ca el nu exista” – The ususal suspects, 1995, Brian Synger
    E limpede ca zilnic sintem asaltati de propaganda , de reclame, de tot felul de sisteme de dezinformare. Internetul devenind unul dintre cele mai active in domeniu.
    Sa pretindem ca dezinformarea este apanajul unei singure tabere este o prostie. Toata lumea dezinformeaza – in definitiv Dumnezeu a dat omului alb limba pentru a-si putea ascunde gindurile” (Karl May). Din momentul in care USA a justificat atacul in Irak prin existenta armelor de distrugere in masa cred ca orice apreciere si evaluare a unor asemenea actiuni trebuie sa fie facuta cu maxima circumspectie de oriunde ar veni.
    Dezinformarea este utilizata zilnic pt a scoate de pe piata rivali, pt a modifica obiceiurile consumatorilor, pt a promova o anume locatie de vacanta in detrimentul alteia. Inainte de orice ar trebui sa trecem totul prin filtrul propriu.
    Si e atit de usor sa aliniezi lumea in spatele unor falsi profeti! Cei nesiguri pe ei si cu o gindire simpla se simt mai bine aderind la diverse grupuri: politice, „naturiste”, „anti-vaccinare”, anti-rusia, anti-occident, de conservare a traditiilor, etc. La prima vedere oricare din aceste optiuni sint legitime – din momentul cind totul este privit numai din acel punct de vedere (un fel de pat al lui Procust ideatic) combinat cu multa „teoria conspiratiei” actiunea devine rizibila sau chiar frizeaza patologia.
    Consider ca a intimpina asemenea goange mediatice cu un ris sanatos si devoalarea lor ca erori de calendar – respectivul emitent nedindu-si seama ca nu e 1 Aprilie – ar potoli rapid asemenea incercari. Idiotii utili insa le transforma in bombe de presa sau in inflamari sociale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Septimius Parvu
Septimius Parvu
​​Septimius​ Pârvu​ este expert în bună guvernare și procese electorale​ în cadrul Expert Forum​. Are o experiență de peste ​nouă ani în coordonarea proiectelor ​legate de cetățenie activă, educație, monitorizarea alegerilor​ și clientelism politic​. Este trainer experimentat și coordonează de ​șase ani Școala pentru Democrație, un ​program dedicat tinerilor​ activisti civici​ și profesorilor ​din Romania și Republica Moldova. Începând cu 2009 a participat ca expert sau a coordonat mai multe campanii de monitorizare a ​alegerilor din România și la nivel internațional. În​tre​ 2012 și 2016 a coordonat 7 campanii de observare a alegerilor, la care au participat mai mult de 4000 de observatori interni. Septimius are experiență electorală internațională în țări precum Republica Moldova sau Muntenegru​. În 2015 a observat utilizarea votului prin Internet în Estonia. Septimius ​analizează clientelismul politic, finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și a publicat un număr important de rapoarte cu privire la aceste teme, precum și o platformă interactivă care ilustrează rezultatele. Septimius a absolvit un master în Politică Europeană și Românească la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro