joi, martie 28, 2024

Lenin decapitat: Revolutie la Kiev (Updated)

Ma pregateam sa scriu un articol despre Lenin in decembrie 1923. Deci despre penultima luna de viata a celui care a intemeiat dictatura bolsevica, un regim care a subjugat, a terorizat si a martirizat milioane de oameni in numele unei utopii aberante. Iata ca istoria inainteaza intr-un ritm ametitor. Astazi, protestatarii ucrainieni au daramat statuia lui Vladimir Lenin din Kiev si i-au retezat capul. Este finalul simbolic al calcaiului de otel al bolsevismului in acea tara. In octombrie 1956, la Budapesta, a fost demolata statuia lui Stalin. Pe piedestal n-au ramas decat cizmele. Aceste cizme bolsevice care au dorit sa stea de-a pururi peste gurile oamenilor, peste mintile lor. Imperialismul neo-bolsevic a primit azi o lovitura mortala.

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/ukraine/10504098/Ukraine-protesters-topple-Lenin-statue-in-central-Kiev.html

Am scris aici zilele trecute un articol cu titlul „Revolutie!”, spuneam ca meteorologia politica nu poate face predictii precise ori macar aproximative, asemeni celei a timpului probabil. Dar sunt lucruri care prevestesc o revolutie. Le putem constata, mai ales daca tinem cont de lectiile anului 1989. Intre acestea mobilizarea civica a guvernatilor (deci a societatii civile) si stupiditatea guvernantilor (cei numiti de Stephen Kotkin societatea necivila). Ucrainienii nu vor sa fie la cheremul Moscovei, nu accepta diktatul lui Putin, vor sa faca parte din Europa, nu din Eurasia. Au tot dreptul sa-si aleaga soarta, iar Vladimir Putin trebuie sa inteleaga ca nu poate sa umileasca natiunile fostei URSS si ale fostului Bloc Sovietic dupa cum i se nazare.

Solidaritatea cu protestatarii din Ucraina este testul vointei noastre de a fortifica mostenirile nobile ale revolutiilor din 1989. Decapitarea statuii lui Lenin anunta intrarea intr-o noua faza a revolutiei. Ucraininenii nu au nici cea mai mica intentie sa satisfaca visele unor stangisti cabotini care vor sa „retesteze ipoteza bolsevica”. Sunt satui de „Marele Experiment”. Le-a ajuns Holodomorul.

http://www.unitedhumanrights.org/genocide/ukraine_famine.htm

Sa urmarim cu atentie evenimentele si sa speram ca se va evita violenta. Cum am mai scris, revolutiile din 1989 au fost, ca directie de gandire si actiune, anti-ideologice si anti-utopice. Au respins violenta. E vorba de revolutii auto-limitate, deci inradacinate in decenta si civilitate. Chiar in Romania, nu revolutionarii, ci guvernantii (intai paranoicul Ceausescu, apoi impostorii fesenisti condusi de Ion Iliescu si Petre Roman) au fost cei care au recurs la violenta.

Un caveat: sunt de acord cu un bun prieten care im scrie ca „decapitarea din seara asta nu are neaparat are o simbolistica definitiva. Asta ramane de vazut. Statuia a mai cazut o data sub Iuscenko si au pus-o la loc, e o recurenta in ambele sensuri (sacralizare-desacralizare)”.

Recomandare de lectura: o pozitie echilibrata a unuia dintre cei mai respectati istorici ai Europei Centrale si de Est, Timothy Snyder.

„If this is a revolution, it must be one of the most common-sense revolutions in history. But the desire of so many to be able to have normal lives in a normal country is opposed by two fantasies, one of them now exhausted and the other extremely dangerous.”

http://www.nybooks.com/blogs/nyrblog/2013/dec/05/ukraine-protests-way-out/

Update (9 decembrie 2013): Cum se putea anticipa, regimul Ianukovici incepe actiunile de hartuire a celor care indarznesc sa-i conteste legitimitatea. Asa procedeaza toate autoritarismele ajunse in momentul unei crize acute: panicati si infricosati, guvernantii, tot mau lipsiti de credibilitate, isi demonizeaza adversarii, ii acuza de tradare, de complot etc Se vor invoca, evident, „oficinele straine”, sustinerea de catre fortele democratice (guverne, ONG-uri, fundatii de partide ori privaye) a societatii civile din Ucraina, se va spune ca in spatele protestatarilor se fasesc „forte anti-nationale” si cate alte bazaconii de acest gen. „The Ukrainian security services have launched a criminal investigation into ‘activities aimed at overthrowing the government’ as hundreds of thousands of pro-EU protesters gathered on Sunday in Kiev in response to calls for a ‘million-man march’.” Nu intamplator i se spune lui Ianukovici Ianucesku:

http://www.ft.com/intl/cms/s/0/7669066a-601f-11e3-b360-00144feabdc0.html#axzz2mzCpA6Iv

Recomand articolul lui Armand Gosu aparut in Revista 22:

http://www.revista22.ro/articol.php?id=34635

De asemenea, pentru cei interesati:

http://www.frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/lenin-beheaded/

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Direcția inevitabilă pare cea a ruperii de Rusia. Să nu ducă însă până la urmă și la ruperea Ucrainei… Asta ar putea fi asociată cu evoluții greu de controlat în regiune, ținând cont și de armata din Transnistria. Poate de-asta a și fost dl Kerry la Chișinău. Dacă situația rămâne sub control pentru noi este o mare oportunitate, va scădea odată cu repoziționarea Ucrainei susținerea externă pentru alianțe mamut pro-estice gen USL și se poate reconfigura o dreaptă majoritară.

    • Sigur ca nu este de dorit dar, chiar daca s-ar rupe, orice parte din Ucraina rupta de langa rusi este un lucru castigat pentru democratie si o slabiciune provocata Rusiei. Intr-un final, mai devreme sau mai tarziu, Ucraina se va reface in integritatea sa teritoriala.
      Mai important mi se pare, insa, ce directie va lua guvernul dupa Ianukovici. Daca se intampla ca si in Romania atunci castigul pentru popor va fi minim, daca quantificabil cat de cat, si un exemplu rau pentru cei ramasi in expectativa sau contra. Caci nicio politica nu poate fi mai plina de succes si dorita a fi copiata decat aceea care reuseste sa demonstreze in practica doctrina sa.

  2. De data asta, nu cred că Putin e problema. Putin nu va intra cu tancurile în Ucraina, vremurile doctrinei Brejnev au apus totuși. Adevărata problemă e conducerea Ucrainei, care pare mai degrabă dispusă să accepte dezordinea, ca în Polonia anilor ’80. Să vedem cu ce rezultate.

  3. România a recunoscut Ucraina în mai multe rânduri, cu diverse rezerve, prima dată acum aproape 100 de ani, v-aș ruga să mă contraziceți dacă greșesc. Iar Ucraina se tot schimbă. Și publicul larg din România nu cred că poate spune ceva despre ” specificul ” ucrainean. Atunci aceste recunoașteri par mai degrabă niște delimitări de necunoscut. Cu cine sau cu ce să ne solidarizăm?

  4. buna seara. off topic. cu scuzele de rigoare.

    in sfarsit dupa multi ani am reusit sa ma apuc de Marele Soc. merge greu deoarece din cauza lipsei de timp parcurg putine pagini pe zi. si chiar ma gandeam despre ce o sa scrieti pe contributors. facusem un pariu cu mine. acum 13 ani intr-o duminica de decembrie C.V.Tudor si Ion Iliescu se aflau in turul doi de vot. un dezastru al dreptei. un triumf al nationalismului (si o scrisoare a lui G.M. Tamas atat de actuala si azi) plus o revenire a lui Iliescu in fruntea tarii. dar nu ati scris despre asta :)

    revenind la Ucraina. cum vedeti evolutia situatiei in urmatoarea perioada? nu prea reiese din articol.

    cu bine.

  5. „Solidaritatea cu protestatarii din Ucraina este testul vointei noastre de a fortifica mostenirile nobile ale revolutiilor din 1989.”

    Una din moşteniri ţinea şi de dreptul la proprietate, or ce se întâmplă în Ucraina acum ar trebui să ne dea de gândit legat de ce se întâmplă acum la noi în ţară: din nou, statul, în frunte cu tătucul Ponta, încă mai are tendinţa să se implice în vieţile oamenilor. De la credite garantate de stat, la achiziţia de maşini parţial decontate de stat, locuinţe oferite de stat, până la exproprieri efectuate de stat, chiar forţat, în numele „creşterii economice” (noua dezvoltare multilaterală). Iar dacă statul nu face exproprierile, lasă anumite corporaţii să o facă, fără a ţine cont de spiritul legii, care ar trebui să fie instrumentul de bază într-un stat de drept.

    Deci, deşi noi suntem în Uniunea Europeană, ne uităm la Ucraina cu invidie, pentru că ei au curajul să facă ceea ce noi nu facem: să ieşim în stradă pentru drepturile noastre.

  6. „…un articol despre Lenin in decembrie 1923. Deci despre ultima luna de viata a celui …”

    Eu stiam ca a murit la 24.1.1924 , deci ce spuneti dvs. a fost penultima luna de viata.

      • Domnule Profesor!
        Voi citi cu interes articolul despre Lenin in decembrie 1923.
        Astept insa cu mult interes si un articol (promis in urma cu cca doi ani) despre modalitatea concreta in care PCR in ilegaliate atragea in randurile lui noi membri: cum ii depistau pe cei care ar fi putut deveni membri de partid, cum ii abordau etc. De asemenea, daca sunt cunoscute cazuri in care unele persoane au cautat ele insele, din proprie initiativa, legatura cu PCR si cum au procedat. Eventual cateva cazuri concete, cunoscute de dvs.

        • Recrutarea ilegalistilor etse un subiect f. interesant. Nu stiu daca am destule date, dar cred ca pot scrie cercetatorii angrenati in proiecte direct legate de subiect. Un asemenea proiect se deruleaza, din cate stiu, la Facultatea de Istorie, sub conducerea profesorului Adrian Cioroianu. In plus, ar merita citite amintirile unor ilegalisti, fie sub forma non-fictiunii (cele nepublicate, de pilda, ale lui Eduard Mezincescu, dar si cele publicate, ale lui Avram Bunaciu) si sub aceea a fictiunii (romanele unui Alexandru Siperco). Traiesc inca persoane care pot povesti (Oskar Redlingher). Mama mea a fost recrutata in UTC inca din anii liceului la Botosani (de catre Anuta Grossman, ulterior Toma). Tatal meu a intrat in UTC la Bucuresti, cand era elev la un liceu tipografic. Mama a atras-o in UTC si pe sora ei mai mica cu un an, Bianca (ulterior Cristina Luca). Din celula lor facea parte si Eugen Bendel (viitorul ambasasdor Mircea Balanescu).

  7. Din pacate nationalistii ucraineni sunt antiromani iar populatia romaneasca din Ucraina este intr-o situatie dificil de gestionat politic.
    Iar noi facem mult prea putin pentru cei din afara granitelor care gandesc romaneste.

  8. Simbolul emanat prin existenta statuilor este intotdeauna mai redus decat mitologia redata de momentul ridicarii si al rasturnarii acestora (precum bine ati mentionat, sacralizare/desacralizare). Prezenta lui Lenin in Piata Basarabiei (ironic, nu-i asa :) ) nu a deranjat timp de 22 de ani regimurile satelit-oligarhice ale Moscovei (Kravciuc si Kuchma) si, din pacate, nici ‘gura de oxigen democratica’ al lui Viktor Iuscenko nu a daramat-o (statuia a ramas in timpul mandatului sau si a fost doar vandalizata in 2009; a fost imediat reparata de P. Symonenko, G. Jiuganov al Ukrainei).
    In urma anilor 1996-2000, societatea civila a incetat sa mai aiba implicarea publica a anilor ’90 (inclusiv prin eliminarea reprezentarii parlamentare), insa a avut un merit infinit mai mare: a stabilit un parcurs ireversibil pro-occidental pentru Romania (nu imi fac iluzii ca in 2000, Iliescu nu si-ar fi dorit o ‘neutralitate originala’, insa asa ceva nu mai era posibil). Nu doresc sa fac un proces de intentie (mai ales acum), insa Iuscenko nu are un asemenea merit: cele mai multe resurse in timpul presedintiei sale au fost indreptate impotriva I. Timosenko.
    Precum am mai mentionat in articolul ‘Revolutie!’, adevaratul succes al Euromaidanului ar fi (re)constituirea unei societati civile veritabile. Momentumul revolutionar se disipeaza , iar o noua initiere se indeparteaza de spiritul civic. T. Snyder a subliniat exceptional cele 2 fantasme (cea epuizata si cea periculoasa).
    Cat priveste fantezia epuizata as dori sa fac o mentiune. Printre cei mai vocali opozanti ai regimului se afla miscarea Svoboda, care a intrunit 10% din voturi la ultimele alegeri (in oblasturile din Vest, chiar 30% si mai mult) si care sustine decomunizarea. Insa ar fi un veritabil dezastru daca aceasta formatiune xenofoba, ultranationalista si antisemita (a se vedea afirmatiile liderului Tiagnibok) ar fi acceptata de adevaratii opozanti ai ideocratiei in randurile lor: scopul nu scuza mijloacele. In privinta fanteziei periculoase, Rusia nu trebuie sa intervina in Ucraina; deja este acolo (la Sevastopol, cel putin pana in 2042); divizarea Est-Vest este mult mai profunda, chiar maniheista (cele mai multe regiuni sunt 70-80% in favoarea unei solutii), iar o dezintegrare ar fi catastrofala (cu efecte globale certe).

    PS: Daca Revolutiile din 1989 au fost anti-ideologice, de ce statuia lui Lenin din Piata Scanteii a cazut la 2 luni de la rasturnarea regimului, dupa 2 mineriade, reinfintarea partidelor istorice si multe alte evenimente? Inteleg ca Iliescu et co. sigur nu doreau asa ceva, dar oamenii care au iesit impotriva lui Ceausescu?

    • Excelent comentariu, informatii importante, va multumesc. Statuia lui Lenin nu mai simboliza ceva palpabil in Romania, national stalinismul facuse din personaj doar o referinta protocolar-ideologica. In schimb, erau stiute figurile importante ale comunismului romanesc (Groza, de pilda). Era stiut monumentul ostasului sovietic, mutat destul de devreme din Piata Victoriei.

  9. Am impresia, si mi-as dori sa ma insel, ca ceea ce vedem la Kiev, cu „decapitarea” lui Lenin, este o mare diversiune, prin care se incearca ambalarea atacurilor asupra statului de drept in ambalajul unei „revolutii anticomuniste”. O aberatie totala! Si daca ne uitam cu telescopul Hubble nu vedem nicio urma de „Leninism”, pluralismul politic si economic functioneaza bine-merci, istoria si-a facut treaba in 1991. Dupa alte doua „revolutii”, in 2004 si 2013, cred ca, mai degraba, este vorba despre Trotki si ideea sa de „revolutie permanenta”, in marja careia se poate justifica orice radicalism. Sunt de-a dreptul surprins de stimularea unei lovituri de stat sub masca unei „revolutii”! Pe de alta parte, nu credeti ca a-l „decapita” a treia oara pe Lenin ar fi o „onoare” nemeritata? (nu ma indoiesc ca stiti cat de mic este pasul de la sublim la ridicol!).

    • Primo, nu protestatarii au provocat varsare de sange, nu ei au recurs la violenta. Secundo, cand vorbiti de stat de drept va referiti la kleptocratia lui Viktor Ianukovici? Reziduurile leniniste nu trebuie sa fie de tipul Lukashenka, ele se pot gasi si in forme mai putin toxice, mai putin asfixiante…

  10. Lenin… Hitler… acesti oameni care s’au comportat in multe feluri intr’un mod subuman au avut un mare avantaj cand au preluat puterea: o societate slabilta, saracita, scarbita, ostenita.

    Cand oamenii isi pierd speranta ratiunea lor adoarme si asta naste monstrii.

    Si speranta oamenilor nu este omorata nici de nazisti si nici de comunisti. nu de extremisti in orice caz. Extremistii omoara oameni. Ei omoara si sperante doar dupa ce ajung la putere. Dar ei vin la putere intr’un moment in care societatea nu poate reactiona. Rusii nu sunt animale, si nici romanii nu sunt, si nici multi altii nu sunt. Si totusi multi dintre ei au facut lucruri greu de crezut. Un cititor intreaba daca puteti confirma cele spuse in film… Da, e greu de crezut. Dar cum au ajuns ei aici? Nu ei… ci societatea lor… de ce nu a putut reactiona in fata acestor sociopati ?

    Raspunsul este criza. Criza economica, criza morala, criza sociala, criza valorilor unei lumi in care toti parvenitii saracesc (in toate sensurile) societatea. O criza in care oameni fara scupule ajuns sa invarta pe degetul mic societati, oameni, sa ii ingenunche, sa ii umileasca, sa ii domine. Oameni cu instinct de pradator… Asa s’a petrecut in Rusia dinaintea revolutie, asa s’a petrecut in Germania la inceputul anilor ’30… Criza a scos mizeria la suprafata si atunci societatea zbatandu’se in mizerie si’a pierdut capacitatea de a reactiona in fata extremistilor.

    Extremistii aveau un atuu. Ei erau sinceri. Ei chiar doreau sa schimbe societatea, o societate care deja se percepea ca „de nesuportat”. Selbsthast… o ura de sine a modernitatii.

    Ei bine astfel de indivizi creeaza premizele totalitarismului. Nu extremistul sociopat, criminal, fanatic &c. ci politicianul abil si uns cu multe alifii, cu multe cunostinte si contracte. Daca vreti sa stiti cam ce figura are si cam ce comportament privitii pe oameni precum Talpes, Hrebenciuc, Severin, SOV, Voiculescu, Videanu, Berceanu, Olteanu si alti multi altii. Nu au neparat o culoare politica… politica lor e contul lor. Dar ce lasa in urma… e jale. O societatea slaba, incapabila sa reactioneze, sa se organizeze, pauperizata. Corupt tot, spatiu public, medii publice, tot. De fapt corup insasi cuvintele. Si treptat omul ori isi ia lumea in cap ori accepta sa se predea unor extremisti in virtutea sentimentului general ca „asa nu se mai poate”. E aproape ca o sinucidere in masa. Oamenii accepta inacceptabilul, sau accepta ceea ce pare mai putin inacceptabil.

    Cred ca acesti ultimi ani ne face sa intelegem mai bine atata comunismul cat si nazismul. Este o experienta cruciala. Oricat am cerceta arhivele aceasta cunoastele nu vine din documente oficiale ci vine din literatura vremii, vine din etosul revolutionar care ii cuprinde si pe cei mai putin inclinati spre idei radicale.

    Trecutul poate fi reconstituit din date de arhiva dar el va ramane asemeni unui monstru pe masa doctorului Frankenstein. Pentru a ii da viata ii trebuie suflul artei, al literaturii, al ideilor care au animat acea societate pentru a intelege cate ceva din ceea ce a fost. Aceasta cunoastere poate veni si din experiente similare. Cum ziceam, cred ca acum stim mai multe.

    Lenin singur nu ar fi putut face nimic, nici chiar cu banii germanilor. La fel si Hitler. Disperarea oamenilor a facut posibile oroarile acelor regimuri criminale care au lasat atatea gropi comune. Si disperarea oamenilor a fost produsa de niste netrebnici care s’au ajuns la putere si si’au batut joc de o societate.

    Asta seara veneam din oras… si ma uitam la luminile de sarbatori intinse prin oras. Este lugubru, grotesc. Un oras cu o față ca o hârcă de babă fardata strident. O lume care priduce repulsie. Si de aici… acel sentiment de a curata totul. de a o lua de la inceput.

    Argumentul lui Roger Griffin din cartea sa Terrorist’s Creed … „whatever their immediate goals of vengeance, fighting for the homeland or religion, or apparently nihilistic destruction, are rooted in the human need for a transcendental meaning to life and for a mytic shild against absurdity.” …Da, nevoia omul de sens… si acest sens este distrus de un numar restrans de canalii care se folosesc de fisurile regimului democratic si acced la putere, saracesc societatea, descurajeaza oamenii, distrug sensul vietii. Caci ce descurajare mai mare poate fi decat sa vezi ca numai canaliile binemerita de la patrie in vreme ce oricine este harnic si silitor are numai umilinte de patimit.

    Cum este sa vezi o patzachina care vine de pe undeva de pe langa Arad… face o facultate particulara, ajunge sefa liberalilor din sat si in cele din urma descinde la Bucuresti pentru a deveni consilier parlamentar. Iar in timpul liber se inscrie de site-uri de hostess si participa la concursuri de scenarii de telenolele la Antena 1. Are sens ? Nu are nici un sens. Si asta este doar un mic fir de nisip din plaja uriasa a mizeriei care de inconjoara.

    Lasand patzachinele la o parte… deschidem televizorul si ii vedem le liderii politici certandu’se ca la ura cortului. Te crucesti si te intrebi precum Andrei Plesu… de unde blestemul asta pe noi sa avem parte de asa ceva (nu mai gasesc editorialul acum pt a cita exact dar cam asta sensul celor scrise). Tot lipsa de sens. Stirile sunt lipsite de sens.

    Asa putem cred intelege destul de bine cum a fost posibil ca niste oameni precum Lenin si HItler sa ia puterea. Lumea i’a lasat! Pentru ca se saturasera de „democratie”. Nu mai ramasese nimeni sa apare democratia.

    Intrebare: Daca maine tara ar fi in primejdie cam cine credeti ca ar apara’o ? Eu cred ca tot amaratii aia de la Pungesti nu cei din Baneasa.

    • M-ati facut sa ma gandesc la von Papen, politicianul onctuos (era sa scriu unsuros), individul uns cu toate alifiile coruptiei morale, fara de care caporalul nu avea cum sa preia puterea. Jocuri lugubre si cinice de-a politica pana la punctul in care der kleine Mann nu mai vede alta solutie decat sa-si abandoneze libertatea in mainile cine stie carui demagog de trei parale ori ale unui St Just convins ca sta de vorba cu Istoria…

    • Da ,dar trebiuie sa ne intrebam ,criza nu este „jocul”de putere??Credeti sauy nu ,dar crizele economice sunt”create’ in scopuri bine definite.

    • ilustrare la cele spuse mai devreme:

      „Caracteristic rămâne faptul că numărul persoanelor de oarecare notorietate din sfera politică sau intelectuală care să fi murit pe front este infim, deşi, în ansamblu, pierderile României, procentual, au fost cele mai mari după ale Franţei. În Franţa, dimpotrivă, lista scriitorilor dispăruţi în război e impresionantă (s-a avansat cifra de 450); au căzut de asemenea nu mai puţin de 17 parlamentari francezi (16 deputaţi şi un senatori). Membrii elitei româneşti au predicat războiul, dar pe front s au jertfit îndeosebi oamenii simpli, ţăranii în primul rând.”
      (Lucian Boia, Germanofilii. Elita intelectuala romaneasca in anii primului razboi mondial, (Bucuresti: Humanitas, 2009)

      *

      von Papen a fost cancelar… mai mult din disperare de cauza. Eu ma gandeam la lichenii din jurul puterii… Acei sobolani care rod rezervele statului pentru propriul lor beneficiu, oameni care sunt vizibili dar nu sunt in primplanul scenei politice. Pot ajunge pentru scurta durata ministri dar asta nu’i avantajeaza. Ei vor relatii nu responsabilitati.

      Cred ca una din problemele sistemului democratic este reprezentata de faptul ca politicienii isi iau voturile de la niste cetateni si apoi isi iau fondurile de la niste intreprinzatori. Aici… e o relatie delicata pentru ca intreprinzatorul nu este obligat de nimeni sa se comporte nici moral si nici democratic. Scopul lui este sa aiba succes.

      Asa se face ca anume politician incearca sa isi ia voturile de la cetateni si banii prin sotia de la Consiliul de administratie al unei corporatii. Nu este o noutate. In perioada interbelica astfel de aranjamante erau la ordinea zilei. Ma gandesc la Octavian Goga care era in consiliul de administratie de la MICA.
      Trebuie si ei sa traiasca, nu?

      Vile, sejururi, proprietati, &c. Sa nu fie asa de rupti in fund fata de ceilalti copegi de putere, investitorii care au fondurile. Sa fie si ei in rand cu lumea. si asa se duce pe apa sambetei… ultima urma de principiu democratic. Asa s’a dus si in ’38.

      Von Papen, ca ziceati de el… era totusi putin diferit. El a lasat un jurnal… va inchipuiti pe Voiculescu scriind un jurnal ? Pe Videanu sau Olteanu ? Pe Hrebenciuc !? :-) Astia nu sunt oameni care sa scrie jurnale. Ei nu prea pot prea bine sa vorbeasca nici la telefon de frica DNA-ului… dar sa mai scrie jurnale :-)

      Alegerile din ’32 in Germania… 37% national comunistii, 15 % comunistii, in total 52% doritori de regim forte, regim de autoritate, regim totalitar. Mai mult de jumatate de populatie nu mai dadea nici un credit democratiei pentru ca democratia ii adusese la sapa de lemn. Toate aceste lepre sunt toate democratice (nu si reciprica e adevarata !). Ele nu iubesc totalitarismul pentru ca in totalitarism zbenguiala lor s’ar sfarsi. Ei iubesc coruptia, ei iubesc libertatea de miscare, off-shore-urile, vacantele in insule exotice, burse straine, &c. Nuuuu, ei sunt sustinatorii democratiei desi prin faptele lor sunt groparii ei.

      @ioan
      Murphy avea o vorba: daca prostia poate fi cauza unui anume fenomen atunci cu siguranta ca prostia este cauza acelui fenomen. :-)
      Nu as miza asa mult pe conspiratii. Pentru conspiratii trebuie minte nu doar smecherie marunta.

  11. Pare ca la Pungesti a inceput, pentru generatia actuala, echivalentul colectivizarii anilor ’50, cu tot arsenalul aferent cunoscut si ras-verificat, cu aceleasi mijloace si, desi e greu de crezut, cu aceleasi motivatii – in proportie de 90 la suta. Din motive care nu-mi scapa, dar nu cred ca e loc si vreme pentru ele aici, in anul 2013 lucrurile se desfasoara, pastrand proportiile, cam in aceeasi tacere, respectiv harmalaie propagandistica a/ale presei, ca-n anii ’50. Pesemne ca nu ramane decat ca aceasta generatie, „colectivizata” astfel, sa-si faca propria ei revolutie si sa darame ce statui va vrea ea. Un bun si solid punct de plecare ar fi, spre pilda, urmatoarele alegeri. Dar si cele care vin dupa ele. Ca si referendumurile de orice fel. Si tot asa. Dar nu numai atat… Bine, toate astea in ipoteza in care vor mai vota cetatenii (din Pungesti), iar nu jandarmii.

    • PS: Domnilor, comentariul de mai sus era un raspuns la nedumeririle unui cetatean ingrijorat de ceea ce se intampla cu gazele de sist, sevroane etc in Romania. Opinia cetareanului respectiv a „disparut”, dar a ramas ceea ce i-am scris eu. Asadar, daca vi se pare ca ceea ce am scris nu are legarura, decat tangential, cu subiectul articolului D-lui Tismaneanu, nu intrati in panica! Vi se pare bine :) …

    • Apropos de Pungesti…
      Ar trebui ca un partid sau partidulet ce se crede de dreapta, astazi, sa promoveze Legea conform careia proprietarul terenului sa fie proprietarul si subsolului, respectiv resurselor minerale, daca exista. Odata avand aceasta Lege in exercitiu, nu s-ar mai impotrivi nimeni explorarii sau exploatarii, evident cu respectarea legilor de mediu UE.
      O astfel de Lege ar pune zabale de otel rozatoarelor din guvern si parlament ce s-ar vedea lipsite de obiectul muncii: furtul avutiei nationale in beneficiul buzunarelor proprii…

  12. Sa nu ne hazardam. Ucrainienii incearca sa scape de dracu'(sa-i zicem Lenin) si s-ar putea sa dea peste nepotu-su(Putin), sau, si mai rau, peste „verisorii” acestuia din UE. Cu alte cuvinte s-ar putea sa inlocuiasca o dictatura explicita cu alta mult mai disimulata si perversa…

  13. Sa ne uitam putin in istorie Ucraina a ajuns stat dupa destramarea colosului sovietic,da dar este un stat :”construit”,construit din trupul altor state-Polonia,Ungaria,Romania si Crimeea tatareasca.Ucrainieni ??sau cea mai ramas dupa asasinarea celor vreo 7 miloane de catre Stalin ,sunt de fapt minoritati rusificate,Ucraina stat??

  14. Prin acest text domnul Tismăneanu face în mod indirect apologia fasciștilor și a extremei drepte din Ucraina. Aceștia sunt cei care au dărâmat aseară statuia lui Lenin. Anti-comunismul visceral, neteoretic și motivat politic se află în mod inevitabil în vecinătatea extremismului de dreapta.

    • Afirmatia ca a sprijini protestele pro-EU din Kiev inseamna a face apologia fascistilor, cu argumentul ca pozitia anticomunista motivata politic se afla la extrema dreapta este in sine nu doar o dovada de ignoranta, ci si una de extremism — argumentul fiind acela ca pozitia liberal-democratica, oricum am lua-o, se bazeaza pe valori motivat politic care sunt solidare nu cu comunismul, ci cu respingerea comunismului. Articolul meu se bazeaza pe informatiile din presa internationala despre demonstratiile din Ucraina. Sunt impotriva oricarui extremism politic ori ideologic. Orice miscare revolutionara de acest gen este inevitabil eterogena. Dar nu sunt dispus sa preiau necritic, fara o verificare atenta, acuzatiile de extremism. Propaganda sovietica a excelat in a vorbi despre „complotul contrarevolutionar al lui Imre Nagy si al colaboratorilor sai”. In august 1968, „Pravda” denunta „grupul oportunist de dreapta condus de Alexander Dubcek”. Ceausescu vedea fascisti pretutindeni. La fel si Iliescu, in 1990. In 1945, guvernul Radescu a fost rasturnat fiind acuzat de fascism. Cardinalul Mindzsenty era fascist, desigur, cum fascist va fi fost si Pal Maleter. Consiliile muncitoresti din Budapesta toamnei lui 1956, o forma de democratie radicala admirata de Hannah Arendt si nu doar de ea, erau, cum altfel, „cuiburi fasciste”. Liderul lor, Jozsef Dudas, a fost spanzurat ca „terorist fascist”. In ani razboiului fusese comunist. Cat despre social-democrati, nu-i numea Stalin „social-fascisti”? Nu s-a plans Daniel Barbu ca a fost victima unui atac fascist nu cu mult timp in urma? Inainte de a recurge la epitete, ar fi preferabil sa ne documentam. Daca se poate, nu (doar) de pe Wiki, sursa neacceptata in textele stiintifice respectabile, de pilda o teza de doctorat. Dl Poenaru stie la ce ma refer :)

      • Domnule Tismaneanu, apreciez ca ati citit cu mare atentia teza mea de doctorat. Imi pare rau insa ca ati pierdut ironia din acea nota de subsol referitoare la pagina dvs. de wikipedia:)

        • Paginile de wikipedia, nu doar in cazul meu, sunt adeseori vandalizate. In ce priveste pagina despre mine (nu pagina mea!) din Wiki, editia in engleza, la care faceti trimitere, care gemea la un moment dat de atacuri imunde (exista o intreaga istorie acolo), profesorul Charles King a descris-o, in „Slavic Review”, drept tribuna pentru hate speech. Poate ca ar fi fost util sa va referiti si la pozitia unuia dintre cei mai respectati autori pe probleme legate direct de subiect, nicidecum un „neoconservator” :)

          Deci, sincer sa fiu, nu prea vad unde este ironia si mai ales cat de adecvata este intr-o teza doctorala. Oricum, Wiki nu este o sursa acceptata intr-o lucrare doctorala (presupun ca profesoara Katherine Verdery este de acord cu mine asupra acestui punct). Mai ales cand asemenea alegatii nu sunt confruntate critic cu alte surse, neanonime. Iar la capitolul persoane in viata, stiti si Dvs ce inseamna libel. In plus, poate ca ati citit si pagina Wiki romaneasca. Acolo se da chiar un avertisment ca este un text disputat etc

          http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Tism%C4%83neanu

          Cat priveste interventia Dvs de ieri, nu pot decat sa adaug aici aceasta informatie:

          http://en.ria.ru/russia/20131202/185219403/Putin-Condemns-Ukraine-Protests-as-Pogroms.html

  15. Inca o revolutie. Parca tot din Ucraina a inceput si cea portocalie.
    Precum in Ferma Animalelor. Poate a doua revolutie va avea efectele pozitive pe care le astapta oamenii.
    Sper sa le reuseasca si sa serveasca exemplu tuturor.

  16. Destramarea Ucrainei ar fi in avantajul Romaniei si al Rusiei. O parte dintre ucrainieni sunt ultranationalisti intratabili si au in cap gargauni imperialisti.
    O Ucraina mai mica si mai vesela la nord, cu afinitati catre Polonia, ar scadea presiunea geopolitica asupra Romaniei, presiune care exista direct sau indirect insa despre care nu se vorbeste in public DE TEAMA. In fapt, Ucraina nu este un partener serios pentru Romania, nici pentru viitorul previzibil; Romania este insignifianta, ei vor sa trateze din pozitii de forta cu marile puteri. Cat inca mai are ceva armata, ceva armament mostenit de vanzare, precum si mentalitatea de pradator mostenita si ea de la URSS, politica ucraineana nu asculta de vocea ratiunii, indiferent cine este la putere. Oligarhia doreste un loc la masa nobilimii, chiar daca nu foloseste cum trebuie tacamurile.
    Rusia nu are interes sa anexeze Ucraina, ci are nevoie doar de o zona tampon imptriva ‘contaminarii ‘ occidentale. Chiar o Ucraina „rupta-n doua” ar fi in avantajul Rusiei. In fapt politicienii rusi de la putere se tem ca, intr-o zi, o miscare/agitaitie interna poate cere apropierea/asocierea/integrarea cu UE. Si probabil ca asa va fi, poate nu chiar maine.

  17. lacomia si minciuna sint precum o caracatita.
    ii tai un tentacul si ramin celelalte sau se regenereaza.
    asa ca lenin sau dezmatul „democratic” nu s foarte diferite.

  18. Legat de ce se intampla la Kiev, am citi cu oroare, cu putin timp in urma, o stire dezgustatoare: „Varsovia: Vandalii au turnat vopsea peste un monument in cinstea soldatilor sovietici.” Un asemenea gest profanator este, la nivel simbolic, ca si cum ar fi pangarit Auscwitz-ul, dar nu am vazut reactiile de condamnare pe care l-ar fi meritat. Cred, ca si D-stra in multe alte cazuri, ca exista multa prostie politica la cei care inspira sau fac raul, crezand ca fac bine. Nu stiu daca si „decapitarea” lui Lenin ar putea fi reprobabila, ar putea exista si aici un cerc care se inchide, prea multe carti si filme ideologice ii pun in spate crimele unui veac intreg, pentru doar 4-5 ani de leadership, si aceia sub incidenta razboiului civil. Va respect ideile, insa, cu voia D-stra, as veni cu o tema de reflectie, nu neaparat divergenta, pentru ca un regim politic de peste 70 de ani este o greseala fundamentala prin insasi durata sa monstruoasa. Putem risca un raspuns, neideologic, la intrebarea cum ar fi aratat Estul, astazi, fara Lenin? In opinia mea, judecand dupa directia de ofensiva, cel mai probabil Estul nu ar fi existat, politic, ori o rezistenta sau afirmare de identitate genereaza alte perceptii si judecati, si nu ar fi primul caz cand cele politice si cele populare ar fi diametral opuse.

    • Tema pe care o propuneti e fasacinanta si cere un raspuns mai lung. Imi cer scuze ca nu pot sa-l dau acum (oricum este un exercitiu contrafactual). In „Diavolul in istorie” spun ca sec XX a fost secolul lui Lenin. Nu doar ptr Rusia si Europa de Est, ci planetar. Fara Lenin, n-ar fi avut loc revolutia bolsevica. Nu o spun eu, a spus-o Trotski. Fara Lenin, n-ar fi aparut partidul de avangarda. Fara vointa sa nesabuita, fara pasiunea sa distructiva, fara angajamentul sau utopic dus la paroxism, multe evenimente tragice ar fi fost, foarte probabil, evitabile.

    • „Aflata in vizita la Moscova, Victoria Nuland a exprimat „ingrijorarea profunda a Statelor Unite pentru situatia din Ucraina si a solicitat Rusiei sa asigure respectarea demnitatii umane si sa gaseasca o solutie politica pentru actuala criza”, a anuntat ambasada SUA. Diplomatul american a reiterat sprijinul Washingtonului pentru alegerea pro-europeana a Ucrainei, in timpul intalnirii cu adjunctii ministrului rus al Afacerilor Externe, Serghei Ryabkov si Alexei Meshkov, precum si cu Yuri Ushakov, consilierul presedintelui Vladimir Putin.” –ibidem

  19. Lumea e in continua schimbare, insa general distrugerea istoriei, a celor din trecut poate aduce adesea la o neliniste gen revolutie sau razboi ceea ce nu poate fi de bine, parerea mea , insa imi pare bine ca suntem oarecum preveniti cu astfel de stiri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro