Home » Global / Europa » Citesti:

Lui Vladimir Putin nu-i pasă ce crezi!

Bogdan Deleanu iulie 30, 2014 Global / Europa
14 comentarii 2,572 Vizualizari

Și de ce i-ar păsa? Fie că ești un jurnalist, simplu cetățean european, Barrack Obama, protestatar ucrainean, luptător cecen sau procuror rus, ce ai putea să-i mai faci în acest stadiu al vieții sale? Presa și articolele scrise de experți din ultimele zile aproape că nu mai fac față în a repeta „de data asta s-a întrecut orice măsură!”, cu o oarecare nuanță expectativă. Ceva trebuie să putem face! Sancțiuni, să tăiem gaz… pardon, cumpărarea gazului, să boicotăm caviarul și blănurile rusești? Toate aceste soluții aparțin unei paradigme din care noul țar a ieșit de mult. Lui Putin nu-i mai pasă ce crede Vestul despre el!

Un Stalin mai cool

În acest articol nu mai vorbim de Ucraina, care este doar o mică piesă dintr-un mozaic al puterii tot mai mari si mai stabile a lui Vladimir Putin. Prăbușirea avionului MH17 este numai ultimul trist eveniment dintr-un șir foarte lung de necazuri ce s-au abătut asupra cetățenilor nevinovați din întreaga lume. De când noul ideal despre Rusia a fost promovat de acest lider totalitar, problemele nu au încetat să apară.

În primul rând, suntem toți de acord că Vladimir Putin este un dictator? Este la putere în Federația Rusă de pe 31 decembrie 1999 (s-a corelat cu Y2K-ul), unde acum servește un al treilea mandat de președinte, de această dată unul de 6 ani. A fost, sigur, o perioadă Primul Ministru, sub mandatul de președinte al lui… cum îl cheamă, cum îl cheamă… ah da, Dmitry Medvedev, actualul Prim Ministru și pe care nu prea îl mai vedem sau auzim din 2012 încoace.Sigur, Iosif Stalin avea o ideologie în spatele căreia își ascundea faptele. Putin, dincolo de un pan-slavism sau mai degrabă pan-rusism (vezi Novorossyia și ideile lui cu o Europă unde Moscova e un punct pivotal), nu s-a mai obosit. Fură limbajul despre valori pe baza căruia Vestul s-a obișnuit să trăiască, dar în rest dă semne că urmează pașii marelui dictator sovietic: eliminarea tuturor rivalilor interni, crearea unui cult al personalității, idealizarea ideii de Rusia deasupra oricăror alte popoare. Putin este un lider absolut, controlează excelent aparatul de stat, justiția din țara sa și structurile de securitate.

Dar nu numai. Controlează media, ba chiar și unul dintre cele mai urmărite canale de limbă engleză din lume, RussiaToday. Este, se pare, unul dintre cei mai bogați oameni din lume (surse neconfirmate îi estimează averea între 40 și 70 de miliarde de dolari), neducând lipsă de tot ce înseamnă lux, de la ceasurimașinicaseiahturidistracții scumpe și așa mai departe. Și ce dictator care se respectă din lumea asta nu a avut la activ cel puțin o desfășurare grandioasă și extrem de scumpă… de exemplu, un eveniment sportiv?

Ah da și o prietenă tânără, frumoasă și flexibilă.

Cum să nu-l placă publicul rus, în aceste condiții? La urma urmei, cum să nu-l respecte și vesticii, când se pare că el își trăiește visul american, la Moscova? E greu să-l compari pe Putin cu cineva, dar dacă e să fim pesimiști sau realiști, ar trebui să ne gândim la Stalin – un om cu putere absolută, un lider puternic și agresiv și cu ambiții nemăsurate pentru el și pentru supușii săi. Diferența – un know-how de media modernă excelent.

Un palmares al succesului

Poate o să sune exagerat, dar ar fi timpul să ne gândim la Vladimir Putin la fel cum îl priveam pe Gaddafi, sau o facem acum cu Bashar al-Assad. Câtă vreme Putin se bucură de un dialog legitim din partea vestului, de o imagine diferită de oameni ca Lukashenko, Mugabe, Al-Bashir sau chiar Niyazov, nu prea întrevăd politici realiste privind noul război rece. Dar dacă ne uităm rapid la genul său de comportament politic și extern, poate nu va mai părea așa de exagerat.

Vladimir Putin a avut, pe de-o parte, un „noroc” extraordinar când vine vorba de adversarii săi politici. Unul câte unul aceștia au fost scoși de pe scena publica, sau chiar a vieții, fără ca autorii faptelor să fie în general prinși. Enumăr aici doar câțiva: Skuratov, umilit public, Yushenkov, asasinat, Shchekochikhin, mort de o boală misterioasă, Trepashkin, condamnat pentru spionaj,Khodorkovsky, trimis în Siberia pentru fraudă, Politkovskaya, asasinată, Litvinenko, otrăvit cu Polonium radioactiv… Ca sa nu mai vorbesc de lista incredibil de lungă de jurnaliști asasinați.

Deja ar trebui să avem mai puține zâmbete când vedem altă poză amuzantă pe net cu Putin fotoshopat călărind un urs polar. Poate însă că mulți cetățeni ruși își zic că acesta e prețul pentru o țară relativ stabilă economic, amintindu-și cu groază de anii 90. Există însă semne că nici măcar nu e chiar așa, dar nici nu ne interesează cu adevărat – nu suntem ruși. Iar pentru cetățenii multor alte state, Putin nu este altceva decât o veste proastă.

Cecenia, Georgia sau acum Crimeea și Ucraina pot atesta ce înseamnă ambiția lui Vladimir Putin, dar poate am uitat deja de armele chimice folosite în Siria de al-Assad împotriva propriului popor. Sigur, nu spun că Putin a folosit el armele chimice. Dar sprijinul politic și militar, mai ales în cele mai critice momente ale regimului Al-Assad, îl face responsabil de perpetuarea conflictului și mai ales deteriorarea lui. La fel cum, la 180 de grade, în Ucraina sprijină rebelii împotriva regimului și devine astfel responsabil de morțile provocate de aceștia.Ne putem gândi la conflictele înghețate din Transnistria și din Nagorno-Karabagh, ambele întreținute mult dincolo de răbdarea combatanților prin presiuni rusești. Același Putin a sprijinit în ultimii ani absolut fiecare lider, mișcare sau țară care a părut să i se opună Vestului. Serios, ce mai e nevoie să facă omul acesta ca să fie clar pentru toată lumea că dialogul prietenos cu el nu va funcționa niciodată?

Alternative

Nu există nici un fel de soluție ușoară la ecuația pe care Vladimir Putin a scris-o pe tabla relațiilor internaționale. Violența, prin prisma relațiilor de putere militare și nucleare, este cu siguranță cel mai prost rezultat. Asta, cel puțin, pentru Vest, pentru că este în avantajul Rusiei să semene mici conflicte prin lume, pe care apoi să le folosească ca surse de presiune/tensiune. La urma urmei, Putin a favorizat escaladarea conflictului din Siria într-un moment în care ONU era aproape de o decizie mai radicală, apoi tot Putin a părut a fi marele salvator când a venit cusoluția la problema armelor chimice.

Pe de altă parte, la nivelul cel mai realist, ar fi extrem de nefast pentru noi europenii dacă de mâine nu mai cumpărăm gaz rusesc. Dependența energetică este imposibil de rezolvat de pe o zi pe alta, în special în contextul în care efectele imediate s-ar simți mai mult pe partea europeană decât pe cea rusă. Un Vladimir Putin care trebuie să îndure suferința populației pe care oricum a ajuns să o controleze aproape fără probleme va fi mult mai calm decât zecile de partide politice ale diverselor state UE, care, în absența unei strategii comune și a unei populații unite sau controlate, vor ceda una câte una în fața unor economii care se prăbușesc.

Dar nici cu dialogul frumos nu merge. Oricâte semnale dure va trimite Uniunea Europeană sau sancțiuni chirurgicale impuse secretarilor și miniștrilor din Kremlin, ele sunt nesubstanțiale în fața genului de politică pe care Putin o stăpânește. Alternativa reală este, pentru început, să recunoaștem natura dușmanului – pentru că, fie că ne place să acceptăm fie nu – Uniunea Europeană, nemaivorbind despre SUA, au ajuns încet să fie din nou principalii rivali ai Federației Ruse.

Războiul Rece a fost câștigat, cel puțin în parte, printr-o politică globală de „containement”, adică blocarea oricărui fel de expansiune rusească și comunistă. Poate că acum avem nevoie de ceva similar dar, evident, mai subtil. De exemplu, chiar dacă momentan va fi nevoie în continuare să facem afaceri cu Vladimir Putin, asta nu înseamnă că el mai trebuie validat ca un lider legitim în același fel. Pot fi blocate orice fel de viitoare afaceri cu el și ai lui, investiții, tranzacții și în general, UE și SUA ar putea începe un proces mai amplu de marginalizare a influenței pe care Rusia o oare în lume. Dar chiar și acasă. La urma urmei, UE are deja experiența de a sprijini mișcări alternative îndeajuns de subtil cât să nu supere prea tare liderii totalitari dar legitimi prin Africa și nu numai.

Rămâne de văzut, chiar și în idealul unei UE cu o politică perfect unitară și coordonată, dacă mai e ceva ce îl poate face pe Vladimir Putin să se teamă. Poate cumva poporul rus se va trezi că de fapt nu are nevoie de noi teritorii dar de democrație și drepturi și libertăți individuale. Poate că apropiații lui Putin, supărați că nu-și vor mai putea trimite copii la Oxford, nevestele la Milano și amantele la Saint Tropez, îl vor părăsi. Dar un fost spion cu o avere imensă și un apetit mondial cu siguranță că și-a pus și el deoparte destul pentru zile negre.

Articol aparut pe site-ul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Razvan spune:

    Kant, in Despre pacea eterna, se gandea ca un regim republican si o opinie publica internationala sunt cele mai bune instrumente prin care pacea eterna poate fi realizata. Sistemul republican insemna pe atunci o putere politica rezultata din alegeri, guvern responsabil fata de cetatenii care au ales. Opinie publica insemna o societate civila care sa reactioneze la posibilele tendinte ale puterii politice de a uzurpa puterea. Or, povestea din Rusia arata ca tara asta nu este nici un sistem reprezentativ de natura liberala si nici nu are o societate capabila sa se opuna uzurparii suveranitatii poporului in folosul oligarhiei politice si economice. Cu alte cuvinte, Rusia nu are cetateni ci supusi (in majoritatea lor). In ceea ce priveste modul clasic de legitimare a unei puteri de Ancient Regime el este acela de cucerire a unor noi teritorii, noi supusi, noi bogatii. Carisma puterii asigura supusenia oamenilor prin fascinatia cvasi religioasa pe care conducatorul o exercita.

    Ideea este ca problema este profunda si nu tine de Putin numai ci de natura inapoiata a unei lumi in care societatea nu se poate articula intr’o forma moderna. Asta se intampla in toate tarile din est nu numai in Rusia. De aceea si puterile politice estice tind sa fie corupte si slabe. Insasi regimul lui Putin este un regim slab. Orice regim este slab daca se bazeaza pe slabiciunea cetatenilor. Un regim puternic inseamna cetateni puternici, guvern legitim si o opinie publica nefalsificata. Cand cetatenii voteaza pentru tuica si papuci… cum am vazut daunazi… asta nu mai e societate ci o lume tribala unde nu sociologia este stiinta potrivita ci antropologia… cam ca la triburile din Amazonia… (relatiile de rudenie sunt esentiale pentru a intelege astfel de lumi).

    Or, triburile ori sunt cucerite ori cuceresc… dar nu ajung sa aiba guvern reprezentativ, nici societate civila si nici opinie publica. Cat despre pacea eterna… nici gand. De aceea am ajuns in zodia razboiului. De aceea sanctiunile nu folosesc. De aceea Imperiul Megalomania contraataca. Nici nu are alta posibilitate, in logica lui. Logica lui este simpla pentru ca este una naturala: mananca sau esti mancat. Nu trebuie multe argumente pentru a ii face pe taranii din Urali sa inteleaga asta.

  2. Stefan spune:

    Istoria se repeta, iar discursul lui Reagan este mai actual ca oricand:

    Admittedly, there’s a risk in any course we follow other than this, but every lesson of history tells us that the greater risk lies in appeasement, and this is the specter our well-meaning liberal friends refuse to face—that their policy of accommodation is appeasement, and it gives no choice between peace and war, only between fight or surrender. If we continue to accommodate, continue to back and retreat, eventually we have to face the final demand—the ultimatum. And what then—when Nikita Khrushchev has told his people he knows what our answer will be? He has told them that we’re retreating under the pressure of the Cold War, and someday when the time comes to deliver the final ultimatum, our surrender will be voluntary, because by that time we will have been weakened from within spiritually, morally, and economically.

  3. cir spune:

    Pe un dictator il descurajeaza doar forta armata. Cat despre afaceri, ce afaceri se pot face cu ucigasi din aceeasi teapa cu Hitler, Stalin ?

    • divaria spune:

      @ cir: pai cum ce afaceri? afaceri si colaborari cum au avut intre ele regimurile hitler – stalin, incepind din 1933 si pina in 1941, si in special din 1939 pina in 1941, 22 iunie…

      din 1933, dar chiar si dupa 1939 Wehrmachtul a format si oferit alte tipuri de instruire ofiterilor Armatei Rosii.

      plus, tot felul de exporturi de arme/armament… vezi actualmente cazul celor 2 nave Mistral ce urmeaza a fi livrate de Franta rusilor… mai mare embarrassment nici ca se poate in situatia geopolitica actuala, insa nu pt lideri slabi de genul Hollande .. din pacate.

    • Razvan spune:

      1989 Tienanmen, China, Apple, IBM, &c …
      capitalismul iubeste monopolul
      bati palma cu un singur om si nu te intereseaza piata…

  4. it_s__not_news spune:

    Un articol curat. Impartasesc viziunea d-voastra. Putin si-a asumat riscuri bine calculate, si-l doare in cot de Occident, priviti in bloc ca impotenti in fata brutalitatii deschise.

    Primul comentator, Razvan, crede ca regimul lui Putin este slab. Eu m-as teme al dracu de tare de el; istoria este plina de brute nesimtite care au dat de-a dura cu civilizatiile rafinate.

    • Razvan spune:

      ai dreptate. Doamne feri de nevolnicul ajuns intr’o pozitie de putere…
      Hambalistul acela care a fost injunghiar intr’o discoteca din Ungria… criminalul era o starpitura.
      E doar un exemplu de fapt divers.
      Dar la modul general, doar cel puternic poate fi generos. Cel slab… isi va exhiba frustrarile si va ajunge usor la crima, razboi &c. Regimul slab are nevoie de razboi pentru ca astfel mobilizeaza masele. E mai usor. In timp de razboi e normai ca nu tolerezi criticile. Toti trebuie sa fie stransi uniti in jurul conducatorului.

      O putere slaba este pe spezele populatiei care ramane in starea vegetala pana la un anumit punct cand explodeaza si ii da jos pe cei ce i’au uzurpat drepturile &c. Dar ciclul e luat de la cap tocmai pentru ca sociatatea e slaba. Si elitele sunt mai degraba oligarhice si nu reprezentative. Il lumea asta nu exista argumente, nu exista morala, nu exita principii pentru ca nu exista societatea care sa le asume. Aici puterea bruta e moneda de schimb. Imi dai iti dau… Si cine ia mai mult e mai puternic. Nu exista “impreuna”. De aceea un astfel de regim nu sufera societatea deschisa, presa libera, libertatea de opinie, drepturile omului, &c. Un astfel de potentat vede astfel de idei ca pe o ingradire samavolnica a puterii lui si implicit a ideii de stat pe care o reprezinta. Ei functineaza cu imagini organice. Individualismul este bun numai daca este al colectivului, comunitatii… narodului, narodnaia…

      • it_s__not_news spune:

        Stiu si inteleg foarte bine ce vreti sa spuneti. Dictaturile insa au acest prost obicei de a rezista astfel incit generatii intregi sint sacrificate.

    • Harald spune:

      Ca realitate istorică, e adevărat. Însă în vremurile noastre, Statele Unite nu reprezintă tocmai o civilizație rafinată, ci o națiune-conglomerat care a învățat că dreptatea nu face doi bani, fără capacitatea de a o impune prin forță. Și ca eveniment destul de rar pentru România, de data asta se află în tabăra potrivită :) .

  5. Harald spune:

    Putin e Putin și nimic nu îl va schimba. Dar în condițiile astea, la ce naiba i-a trebuit un ”reset” lui Obama? Doar ca să i se urce Putin în cap, la fel cum Brejnev (în timpul adevăratului Război Rece) i s-a urcat în cap lui Carter, care promova ”destinderea”.

    Democrații nu știu să trateze Rusia și nu înțeleg mentalitatea rusă.

  6. cosmin spune:

    Imi este teama.ca Putin se gandeste sa tensioneze situatia, si asa exploziva, din zona tarilor arabe.In logica razboiului, este foarte posibil sa incerce sa taie toate caile de aprovizionare cu energie ale UE.

    • Cat spune:

      Energia nucleara este o alternativa viabila si future proof. Polonia, Lituania, Finlanda construiesc deja noi centrale nucleare. Daca si Germania ar intelege absurditatea Energiewende…

  7. Alex Stanciu spune:

    cred ca e o chestiune de timp pana cand Putin o sa se potoleasca, chiar si imaginea asta negativa asupra lui il incanta se vede in declaratiile lui! Sunt altii mai importanti decat el care pot lua masuri mai vizbile incat sa-l linisteasca cu nebunia lui.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Deleanu


Bogdan Deleanu

A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti şi la Institutul de Studii Europene al Université Libre de Bruxelles. A lucr... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)