”China militează pentru creșterea unei națiuni ce va împărtăși viitorul comun al umanității și încurajează dezvoltarea unui sistem global de guvernanță. În acest fel vom fi martorii creșterii influenței Chinei pe scena internațională, a abilității noastre de a inspira și a puterii noastre de a modela lumea; iar China a adus deja mărețe contribuții la dezvoltarea lumii și la pacea globală.”
Xi Jinping[1]
Scopul acestui articol este acela de a trece în revistă câteva repere ale viziunilor chineză și, respectiv, europeană asupra cooperării bilaterale și globale. Voința de cooperare economică dintre părți este certă și substanțială, chiar dacă unele dintre guvernele europene au anumite rețineri (multe justificate) cu privire la investițiile chineze de pe continentul european, pe de-o parte, în timp ce, pe de altă parte, condițiile oferite de piața chineză companiilor europene sunt viciate de interferența politicului și de sistemul precar de protecție a proprietății asupra mărcii ori a proprietății intelectuale.
Când se ajunge la drepturi și libertăți cetățenești China și Europa se despart, întrucât viziunea părților este net diferită: Uniunea Europeană, cu toate accidentele și particularitățile din unul sau altul dintre statele membre, este un sistem democratic, liberal, în timp ce China comunistă vede libertatea individului în limitele stricte fixate de stat, adică de politicile Partidului Comunist, și chiar și aceste limite sunt adesea abuzate, atunci când politicul consideră, arbitrar, că se impune.
În anul 2017 Eurozona a avut un PIB cumulat mai mare decât cel al Chinei cu mai puțin de 200 de miliarde de dolari. Probabil că, în anul 2018, PIB-ul Chinei ar putea să atingă aproximativ 13.200 miliarde de dolari și l-ar putea depăși pe cel al Eurozonei (anticipat să atingă 12.800 miliarde de dolari) cu peste 400 miliarde de euro, potrivit calculelor Bloomberg[2]. Cu alte cuvinte, China ar putea deveni în 2018 prima economie a lumii. În plus (figura 1), de mulți ani balanța schimburilor comerciale China – UE este favorabilă statului asiatic, așa cum o arată datele publicate de Eurostat[3].
Figura 1
Pentru a completa imaginea, în articol m-am oprit asupra câtorva chestiuni care pot contribui la o privire de ansamblu asupra relațiilor dintre China și Europa, astfel încât să releve problemele cheie, aflate în evoluție, cum ar fi:
▪istoricul relațiilor diplomatice stabilite între Uniunea Europeană și China, stadiul acestor relații, precum și a celor dintre Uniunea Europeană și alte teritorii chineze, cum sunt Hong Kong ori Taiwan;
▪politicile chineze în viziunea actualului lider autoritar al Partidului Comunist Chinez și șef al statului – Xi Jinping, dar și elementele care particularizează atitudinea guvernului chinez față de Uniunea Europeană și Statele Membre;
▪viziunea europeană asupra relației cu China, în termeni diplomatici, dar și pe dimensiunea economică, precum și argumentele favorabile ori temerile exprimate punctual de guvernele anumitor State Membre în privința relațiilor cu China;
▪câteva din dezvoltările recente ale relațiilor dintre România și China și cheia în care sunt acestea văzute de majoritatea observatorilor politici și economici autohtoni.
PATRUZECI ȘI TREI DE ANI DE RELAȚII DIPLOMATICE SINO-EUROPENE ȘI CINCISPREZECE ANI DE PARTENERIAT STRATEGIC
Uniunea Europeană a stabilit relații oficiale, diplomatice cu China în 6 mai 1975. În mai 1985 a fost semnat Acordul de Cooperare Comercială și Economică dintre Comunitatea Economică Europeană și China, care a fixat cadrul prin care s-au negociat și implementat relațiile comerciale și economice dintre părți. Uniunea Europeană și China au stabilit formal cadrul de dialog politic dintre părți în anul 1994, pentru ca în anul 2010 să se creeze cadrul de Dialog strategic la Nivel înalt al Uniunii cu China.
Negocierile pentru încheierea unui Acord de Parteneriat și Cooperare între părți a demarat în 2007, iar pentru un Acord Bilateral pentru Investiții în 2014. Acordul pentru cooperare tehnologică și științifică dintre UE și China a intrat în vigoare în anul 2000, iar Acordul pentru Parteneriat în Știință și Tehnologie s-a semnat în mai 2009. În fine, în 21 noiembrie 2013, părțile au agreat Agenda Strategică de Cooperare.
Formal, relațiile diplomatice dintre UE și China sunt gestionate: (i) din partea UE de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), în timp ce (ii) în China, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe este creat (pentru gestiune strict tehnică) un Departament al Afacerilor Europene, dar care nu are drept obiectiv expres doar relația cu UE, ci relația cu întreaga regiune – State Membre UE și state non-UE.
Conform SEAE, Uniunea Europeană și China au convenit să coopereze în domenii ca pacea, prosperitatea, dezvoltarea durabilă și a facilitării schimburilor interpersonale. În timp ce Uniunea Europeană este pentru China cel mai important partener comercial, în cazul Uniunii China este al doilea cel mai mare partener comercial, după SUA – situație care ar putea să se schimbe în curând.
Figura 2
Ar mai fi de menționat faptul că, după represiunea decisă de oficialii chinezi la începutul lui iunie 1989, în cazul protestelor din piața Tiananmen, Comunitatea Europeană a luat măsura instituirii unui embargou asupra livrărilor de armament către China, decizie politică pe care oficialii chinezi au dezavuat-o de la bun început, insistând permanent în dialogul diplomatic pentru o revizuire din partea Bruxellesului.
În octombrie 2018 cooperarea militară dintre UE și China a dat ușoare semne de dezgheț, în condițiile în care a fost organizat și s-a desfășurat primul exercițiu militar comun, cu participarea unor categorii de forțe și capacități ale Forței Navale a UE și cele ale Armatei Populare Chineze de Eliberare. Exercițiul s-a derulat cu succes la o bază militară din Djibouti (figura 2) și s-a convenit planificarea și derularea în viitor și a altor exerciții similare.
Figura 3
În anul 2012 s-a înființat formatul de cooperare ”16+1” C – ECE, având ca obiectiv impulsionarea relațiilor dintre China și țările din regiune și să promoveze Inițiativa Centura Economică și Drumul Mătăsii. Dintre cele 16 țări, șapte, adică Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Slovenia și Serbia sunt țări din spațiul Balcanilor de Vest, Estonia, Letonia și Lituania sunt state baltice și lor li se alătură Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România și Polonia; unsprezece state sunt membre ale Uniunii Europene.
Secretariatul formatului 16+1 este la Beijing și există câte un coordonator național în fiecare dintre cele 16 țări[4]. Formatul organizează întâlniri anuale: în 2012 la Varșovia, în 2013 la București, în 2014 la Belgrad, în 2015 la Suzhou, în China, în 2016 la Riga, în 2017 la Budapesta și în 2018 la Sofia. Dintre proiectele convenite în cadrul formatului pot fi enumerate: (i) autostrada și linia de cale ferată dintre Belgrad și Budapesta, (ii) construcția podului Peljesac și a conexiunilor sale rutiere, (iii) achiziția unor companii poloneze de către investitori chinezi (divizia de inginerie civilă și construcții de mașini Huta Stalowa Wola, respectiv KFLT Rulmenți Polonia), sau liniile expres terestre și maritime între Europa de Est și de Sud și China.
Uniunea Europeană a stabilit relații economice profitabile și intense și cu celelalte teritorii chineze, cum este cazul Hong Kong sau Taiwan. Pentru Hong Kong, de exemplu, UE este al doilea partener comercial, după China. Uniunea este regiunea care oferă cea mai importantă sursă de companii străine înregistrate în Hong Kong, a căror prezență acoperă o serie întreagă de sectoare economice: servicii financiare (bancare, asigurări) și de promovare a afacerilor, comerț, logistice, construcții sau vânzări cu amănuntul.
Taiwan este membru al Organizației Internaționale a Comerțului din anul 2002 și un participant activ la runda Doha de negocieri asupra comerțului internațional și al tarifelor. Acesta este cadrul în care UE, care având relații diplomatice cu China nu poate, implicit, să recunoască statul Taiwan, derulează relațiile comerciale cu respectivul teritoriu chinez.
În anul 2017 Taiwan a devenit al șaisprezecelea partener comercial al UE, iar schimbul bilateral de bunuri a atins valoarea de 50,2 miliarde de euro. De asemenea, UE este cel mai mare investitor străin din Taiwan. UE a promovat, începând cu anul 2014, sub egida Camerei Europene de Comerț din Taiwan, Programul European de Cooperare în Domeniul Afacerilor și Reglementării, special conceput pentru a constitui cadrul de dezvoltare a relațiilor economice bilaterale.
Desigur, UE este extrem de interesată de protecția proprietății mărcilor europene și a proprietății intelectuale – o chestiune preocupantă în privința relațiilor cu China în general – astfel că programul de cooperare menționat are ca principal obiectiv ameliorarea serioasă a cadrului de reglementări în relațiile bilaterale.
REÎNOIREA CHINEZĂ ÎN RETORICA LUI XI JINPING
Drumul Mătăsii sau Centura Economică a Drumului Mătăsii, cunoscută global ca BRI – Belt and Road Initiative sau OBOR – One Belt One Road, reprezintă denumirea unei strategii de dezvoltare a relațiilor internaționale ale Chinei (figura 4) ce-i aparține președintelui Xi Jinping și a fost enunțată pentru prima dată public în cursul unui turneu diplomatic asiatic al înaltului oficial chinez ce s-a derulat, în septembrie-octombrie 2013, în Indonezia și Kazahstan.
Figura 4
După ce a fost enunțată oficial de Xi Jinping, tema a fost intens mediatizată de toate canalele de comunicare chineze ca fiind una din căile prin care China înțelege să contribuie la dezvoltarea armonioasă a relațiilor globale, devenind parte a soluției care să detensioneze cooperarea internațională și parteneriatul echitabil.
În același timp, guvernul chinez a descris strategia BRI ca fiind o șansă, o ofertă de îmbunătățire a conectivității regionale (Asia-Pacific) și inter-regionale (cu Europa și Estul Africii), pentru un viitor mai bun. Aproape imediat, mai mulți observatori specializați în relațiile internaționale au semnalat că inițiativa face parte din arsenalul retoricii oficialilor comuniști chinezi care încearcă de fapt să-și consolideze poziția de pivot în comerțul mondial.
Iulian Chifu remarca[5] faptul că BRI a fost instituționalizat de XI Jinping ca instrument oficial de politică externă a statului – ”Includerea inițiativei Belt and Road în Constituția Partidului Comunist, cu ocazia Congresului de anului trecut, demonstrează locul central al acesteia în politica externă a Beijingului, în care China începe să se prezinte ca un model alternativ de dezvoltare celui occidental. Pe termen lung, strategia chineză cu Belt and Road în centrul său este văzută ca o amenințare la adresa ordinii internaționale bazate pe principiile pieței libere. Lipsa de condiții politice atașate investițiilor chineze, precum referirea la democrație și drepturile omului, pare atractivă unor state și regimuri, însă după câțiva ani în care China și-a extins prezența prin proiectele Belt and Road, practicile chineze au demonstrat obiectivele pe termen lung ale Bejingului, care nu iau în considerare interesele statului în care are loc proiectul, proiectele reprezentând doar un instrument pentru atingerea intereselor geo-economice ale Chinei.” -, ceea ce ar întări argumentația analizelor critice occidentale privind scopurile reale atât ale strategiei, cât mai ales ale puterii politice chineze în privința rolului pe care urmărește China să-l joace pe scena internațională.
În discursul lui Xi Jinping la al XIX-lea Congres al Partidului Comunist, din octombrie 2017[6], nu au lipsit referirile la strategia BRI (explicite și implicite), atât în prima parte a alocuțiunii, în care a făcut referire la succesele repurtate în cincinalul 2012-2017 de guvernarea partidului[7], cât și în a doua parte, unde a trasat viziunea de viitor și principalele coordonate ale efortului de reînnoire a Chinei.
De exemplu, în prima parte a alocuțiunii – Ultimii cinci ani, Munca noastră și Istorica schimbare – Xi Jinping a insistat pe ideea că printre realizările guvernării comuniste: (i) creșterea PIB cu 33%, de la 54 la 80 de trilioane de yuani, (ii) contribuția de 30% la creșterea economică globală, (iii) progresul urbanizării în China cu 1,2% și dezvoltarea rapidă a infrastructurii de transport a țării sau cucerirea spațiului etc., inițiativa BRI și-a găsit locul său în dezvoltarea regională echilibrată a țării, oferind exemplul regiunii Beijing-Tianjin-Hebei.
Dar, și mai important, BRI este menționată ca instrument al progreselor diplomației chineze pe toate fronturile: (i) lansarea prin efort comun a strategiei, (ii) inițierea Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură, (iii) înființarea Fondului Drumul Mătăsii și (iv) găzduirea primului Forum internațional al Drumului Mătăsii – prin care s-a contribuit la creșterea influenței Chinei pe scena internațională, a abilității de a inspira și a puterii de a modela lumea.
În ceea ce privește viitorul, așa cum îl văd Xi Jinping și conducătorii Partidului Comunist: ”Roata istoriei se învârtește; valurile istoriei sunt vaste și grandioase. Istoria îi privește cu simpatie pe cei cu soluții, pe cei îndrăzneți și ambițioși, plini de curaj; nu-i așteaptă pe cei care ezită, sunt apatici ori se tem de schimbare. (…) Trebuie să unim toate forțele care pot fi unite și să ne angajăm toți ca unul pe cale progresului spre viitorul luminos al renașterii națiunii.” – provocarea pe care și-o asumă este o China care îndrăznește mai mult în plan global, reunind efortul națiunii, al celor care trăiesc în granițele țării sau oriunde în lume.
În mod evident și nu foarte dificil de anticipat, soluția lui Xi Jinping pentru o China care îndrăznește mai mult este cuprinsă în doctrina Socialismului chinez original pentru o Nouă eră, pe care o definește în opt pași:
(i) modernizarea și renașterea națiunii, pe baza construcției, până la mijlocul secolului XXI, a unei societăți prospere, puternice și avansată cultural;
(ii) pentru că principala provocare pentru societatea chineză pare a fi dezechilibrul existent între nevoile chinezilor și dezvoltarea inadecvată, pentru viitor este necesară o recentrare pe nevoile oamenilor în materie de dezvoltare a societății, dar și un efort reînnoit de construire a cetățeanului bine educat și format;
(iii) întărirea încrederii în calea, teoria, sistemul și cultura socialismului original chinez;
(iv) adâncirea reformei societății, în toate domeniile, trebuie să conducă la îmbunătățirea și dezvoltarea sistemului socialist chinez original, dar și la modernizarea și îmbunătățirea sistemului chinez de guvernare;
(v) o guvernanță bazată pe un sistem cuprinzător și avansat de domnie a legii este văzută (de fapt) ca fiind posibilă prin consolidarea unui sistem socialist, original chinez, de domnie a legii;
(vi) un obiectiv al Partidului Comunist este și acela de a construi o armată puternică și competitivă, în pas cu vremurile, dar care să se supună comenzilor partidului, să aibă capacitatea de a învinge în luptă și de a menține un nivel ridicat de disciplină;
(vii) desigur, diplomația chineză trebuie la rândul său să aibă caracteristici originale, dedicată scopului de a contribui la construirea unui nou tip de relații internaționale prin care să fie edificată o comunitate globală ce împărtășește un obiectiv comun pentru viitorul omenirii;
(viii) rolul conducător în transpunerea în practică a obiectivului de construcție a unui socialism chinezesc original îi revine evident Partidului Comunist; argumentul forte, de altfel, al sistemului original socialist în China este tocmai conducerea asigurată de partid, pentru că partidul este forța conducătoare a organizării politice interne.
China viitorului nu se va mulțumi să culeagă resturile de la masa Occidentului și nu-și mai dorește să fie văzută ca industria manufacturieră a lumii, ci ca o putere cu o economie în expansiune, capabilă de inovație și producție de calitate, capabilă să seteze trenduri și să furnizeze securitate. BRI se menține ca temă-etalon a ambițiilor Chinei, în viziunea lui Xi Jinping, descrisă ca atare în Implementând o Nouă viziune asupra dezvoltării și Dezvoltând o economie modernă:
(i) deschiderea (către lume, n.m.) aduce cu sine progresul, în timp ce auto-izolarea înseamnă rămânere în urmă. China nu va închide porțile în fața lumii; vom deveni, dimpotrivă, tot mai deschiși;
(ii) va trebui să promovăm Inițiativa Drumul Mătăsii ca pe-o prioritate, să acordăm egală importanță atitudinii globalizatoare și dimensiunii globale, urmând principiul de creștere de care să beneficieze toate părțile care colaborează, să intensificăm deschiderea către cooperare în construcția capacității noastre de inovare;
(iii) să extindem comerțul extern, să dezvoltăm noi modele și noi forme ale comerțului, transformând China într-un partener recunoscut pentru calitate;
(iv) toate afacerile ce se înregistrează în China vor fi tratate sub semnul egalității;
(v) vom dezvolta noi modalități prin care să facem investiții în străinătate, să promovăm cooperarea internațională în dezvoltarea capacităților de producție, să construim rețele de comerț orientate global, sisteme de finanțare ale actelor de comerț, a serviciilor și producției, să fortificăm argumentele noastre în cooperarea, dar și competiția economică internațională.
STRATEGIA UE – CHINA DE COOPERARE 2008 – 2020: OPTIMISM MODERAT ȘI ÎNGRIJORĂRI
Ca actori importanți într-o lume multipolară, UE și China împart responsabilitatea promovării păcii, a prosperității și a dezvoltării durabile, în beneficiul tuturor. Părțile agreează să continue consolidarea și dezvoltarea Parteneriatului Strategic în beneficiu mutual, bazându-se pe principiile egalității, respectului și încrederii. UE reafirmă respectul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei. China reafirmă sprijinul său pentru integrarea europeană.
În acest cadru, ambele părți adoptă Agenda Strategică de Cooperare UE – China 2020. Părțile înțeleg să se asigure, prin întâlniri anuale, că vor urmări implementarea deplină a Agendei Strategice de Cooperare, prin care se oferă setul strategic care ghidează relațiile mutuale; prin trei piloni pe care se va susține organizarea oricărui Summit anual – (i) Dialogul Strategic anual la Nivel Înalt; (ii) Dialogul anual la Nivel Înalt privind Relațiile Economice și Comerțul și (iii) Dialogul bianual privind Schimburile și Relațiile Interpersonale -; prin întâlniri periodice ale părților și o gamă largă de teme ale dialogului sectorial.
Citatul de mai sus a fost extras din declarația de intenții a Agendei Strategice de Cooperare dintre UE și China, al cărei format este constituit pe patru capitole principale de dialog și altele subsecvente, după cum urmează:
1. Pacea și securitatea;
2. Prosperitatea: (i) Investiții și comerț, (ii) Industrie și informație tehnologică, (iii) Agricultură și (iv) Transport și infrastructură;
3. Dezvoltare durabilă: (i) Știință și tehnologie, (ii) Colaborarea în spațiu și aerospațială, (iii) Energie, (iv) Urbanism, (v) Schimbări climatice și protecția mediului, (vi) Oceanul, (vii) Politica regională, (viii) Progresul social, (ix) Politicile publice și (x) Cooperare în dezvoltarea globală;
4. Cooperarea și schimburile interpersonale: (i) Cultură, educație și tineret, (ii) Facilitarea schimburilor între oameni.
Relația strategică dintre Uniunea Europeană și China este dictată de aspectul esențial că ambele părți au de profitat din dialogul internațional și din intensificarea cooperării economice și a schimburilor comerciale. Integrarea europeană este văzută de China nu ca un obstacol în calea cooperării ci, dimpotrivă, ca un atu al adâncirii și intensificării dialogului diplomatic și al cooperării economice și comerciale: aspect în care, cel puțin la acest moment, China lui Xi Jinping se diferențiază fundamental de America lui Donald Trump și Rusia lui Vladimir Putin.
Bruxellesul observă în relația sa cu China trei teme mari care împiedică, sau ar putea împiedica intensificarea dialogului între părți, și anume: (i) în primul rând faptul că administrația chineză nu manifestă suficientă voință, pe măsura declarațiilor sale diplomatice, privind protecția mărcilor și a proprietății intelectuale pe teritoriul Chinei, apoi (ii) faptul că este reluctantă în abordarea problemei protecției drepturilor și libertăților individuale pe teritoriul Chinei și, în fine, (iii), că ar putea avea o agendă politică ascunsă atunci când promovează inițiative economice și investiții, inclusiv în Europa.
Poate în mod paradoxal, Administrația Donald Trump și agenda America întâi de toate a început să creeze tot mai multe orizonturi de apropiere între UE și China, desigur în materie de cooperare economică și comercială, dar și militară, pe măsură ce sapă tranșee tot mai vizibile în Blocul Atlantic. Așa se face că anul 2018 a marcat diverse premiere în relația UE cu China, de la reafirmarea importanței Agendei Strategice, la inițierea cooperării în domeniul militar.
Mai trebuie observat și faptul că UE nu este cu adevărat pregătită să vorbească pe-o singură voce cu Beijingul la acest moment. Germania, Franța și Marea Britanie, de exemplu, au inițiat anumite măsuri pentru a întări regulile de control asupra investițiilor chineze pe teritoriul acestora, iar lipsa unei abordări comunitare unitare pe această temă nu avantajează Bruxellesul. Există, de asemenea, și abordarea Estului, cu formatul de dialog separat 16+1, care include unsprezece state membre UE favorabile deschiderii către capitalul și investițiile chineze.
RELAȚIILE OSCILANTE ALE ROMÂNIEI CU CHINA DIN ULTIMII ANI
Victor Ponta a fost, în politica românească din ultima decadă, principalul promotor al retoricii unei cooperări pe multiple planuri cu China, în special în sectorul economic, unde guvernele sale au propus sectorului de afaceri și băncilor chineze mai multe oportunități de a investi în proiecte din România: energie, infrastructură de transport, exploatarea de resurse minerale, telecomunicații etc..
Extrem de atent la dimensiunea dialogului cu China, guvernul Ponta l-a sancționat drastic, de exemplu, pe fostul deputat Remus Cernea, care aflat într-o vizită de ”documentare” în Taiwan, în vara anului 2013, la invitația oficialităților taiwaneze, a declarat că ”este în interesul României să stabilească raporturi cu Taiwanul”.
Guvernul României a reacționat imediat, ministrul de externe de la acel moment, Titus Corlățean, dispunând retragerea pașaportului diplomatic al lui Remus Cernea, iar MAE a dat publicității un comunicat oficial, menit să atenueze iritarea Beijingului: ”Ministerul Afacerilor Externe reafirmă poziția României privind respectarea principiului ′o unică Chină′ și reiterează totodată importanța relațiilor speciale de cooperare cu Republica Populară Chineză. MAE dezavuează deplasările unor reprezentanți ai statului român, inclusiv parlamentari, care prezintă aparența unor misiuni oficiale, în zone precum Taiwan, care nu au fost recunoscute de statul român.”[8].
Victor Ponta s-a deplasat, așadar, în cursul mandatului său de două ori în China: (i) prima dată într-un turneu asiatic, în Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan si China, care a durat o săptămână (la începutul verii anului 2013), iar (ii) a doua oară la începutul anului 2014, de fiecare dată întâlnindu-se cu nou instalatul la putere în Beijing, președintele Xi Jinping.
Totuși, deschizătorul de drum nu a fost Victor Ponta, ci Emil Boc, care în august 2011 s-a deplasat în China[9] ca un semn de deschidere a guvernului român către investițiile chineze (v. și figura 5). Pe agenda discuțiilor economice au fost puse proiectele de investiții privind: (i) cooperarea cu China Development Bank, (ii) investiția în centrala hidroelectrică (CHEAP) de la Tarnița – Lăpuștești, construcția reactoarelor U3 și U4 ale Centralei de la Cernavodă, sau deschiderea unei linii aeriene București – Beijing.
Figura 5[10]
Elementul comun, din punct de vedere tehnic, a fost probabil fostul ambasador român la Beijing (numit în China de fostul președinte Ion Iliescu) Viorel Isticioaia-Budura[11], cel care, din 2011 și până în 2014 (în președinția lui Traian Băsescu), a deținut poziția de director al Departamentului Asia-Pacific din MAE. Și tot ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura este, cred eu, cauza (firește, fără voia domniei sale) pentru care, după 2014, relațiile cu China nu au cunoscut progresul așteptat și prognozat în 2011, pentru că a părăsit postul din cadrul MAE pentru cel de ambasador extraordinar și plenipotențiar al UE în Japonia.
Victor Ponta a ținut încă din anul 2013 să ofere o explicație, dar și o replică la anumite acuzații lansate în spațiul public, pentru care guvernul său vede absolut normală tendința de dezvoltare a relațiilor cu China, ce ar fi ancorate în cadrul european și nu în afara acestuia[12]:
”Nimic din ceea ce s-a (…) nu afectează în vreun fel parcursul nostru european. De altfel, nu facem decât să învățăm de la țările mai vechi din UE care au relații extraordinare, parteneriate strategice cu China și relații comerciale extraordinare, și nu știu de ce să nu facem și noi la fel. Lumea are patru puncte cardinale și noi suntem membri ai UE, ai NATO, dar e un semn de mare miopie să crezi că, dacă ai relații bune cu alte țări din afara UE, înseamnă că ești împotriva UE. Repet, mergem pe drumul pe care au mers de mulți ani Germania, Franța, Italia și alte țări, și cred că pentru orice om rațional acest lucru este evident.”
Între timp, unul câte unul, proiectele economice angajate de Emil Boc cu fostul premier chinez Wen Jiabao și apoi intens promovate de Victor Ponta au fost abandonate, dintr-un motiv sau altul, iar cele care mai sunt astăzi în discuție se găsesc într-o zonă de profundă incertitudine (de exemplu proiectele energetice de la Cernavodă sau de la Rovinari).
Desigur, sunt oferte chineze depuse pentru PPP ce vizează cooperarea cu statul român în construcția autostrăzii Comarnic – Brașov, dar să nu uităm că, recent, un contractor chinez tocmai a fost nevoit să renunțe la un contract privind construcția unui segment din centura de nord a Capitalei[13]; așadar există motive să privim cu pesimism și această variantă de cooperare.
Guvernele de după noiembrie 2016, create după chipul, asemănarea și valorile afișate de Liviu Dragnea, ar fi trebuit – dacă este să acceptăm ad litteram atât discursul liderului PSD, cât și enunțurile politice din programul Îndrăznește să Crezi – să fie deosebit de pragmatice în abordarea dialogului economic (și, evident, politic) cu China, în condițiile în care investițiile chineze nu sunt însoțite de condiționări privind promovarea democrației liberale, așa cum este cazul abordărilor Occidentale.
Nu am să intru aici în amănunte – cu siguranță o voi face într-un material viitor -, dar și liderii de la Beijing sunt foarte atenți atunci când negociază termenii investițiilor chineze în străinătate, cu atât mai mult în cazul țărilor membre ale UE. Apoi, așa cum a făcut cunoscut președintele Xi Jinping încă din 2017, administrația sa este în plină luptă cu corupția din sânul Partidului Comunist și a statului chinez, iar observatorii care îl urmăresc atent pe președintele Chinei au remarcat faptul că nu are obiceiul să lase lucrurile neterminate[14].
Un exemplu cunoscut opiniei publice din România este cel al arestării președintelui China Energy Corporation, deținută de CEFC, Ye Jianming[15], într-o perioadă în care compania acestuia anunțase încheierea unor acorduri cu corporația kazahă KazMunaiGaz, pentru achiziția iminentă a afacerii din Europa, deținută prin KazMunayGas International Amsterdam; deci inclusiv rafinăria și benzinăriile Rompetrol din România. Arestarea lui Ye, dincolo de explicațiile legate de lupta pentru putere de la Beijing, are ca motivație formală încălcarea legii prin mituirea unor oficiali africani din țări în care CEFC era prezentă.
Faptul că despre conducerea de astăzi a coaliției de guvernare de la București ambasada chineză din România și ambasadele din alte capitale europene nu doar că transmit, cred eu, către Beijing omniprezentele semnale legate de corupție, dar și analize amănunțite privind inconsistența actului de guvernanță, poate fi una din motivațiile pentru care guvernul chinez a ridicat vizibil piciorul de pe accelerație în negocierile proiectelor de investiții cu România (figura 6).
Să ne imaginăm, de exemplu, cum privesc oficialitățile chineze faptul că orice multinațională ce are afaceri în România întâmpină în ultimii doi ani o avalanșă de schimbări în legislația fiscală, răstimp în care s-au schimbat trei premieri și nu mai puțin de 70 de miniștri, că pentru a-și proteja investiția o companie străină este nevoită, împreună cu ambasada statului din care provine, să bată la ușile lui Liviu Dragnea, pentru negocieri între patru ochi, așa cum scrie presa de la București[16], ori că CNAIR, după ce în februarie i-a declarat câștigători pe chinezii de la Sinohydro pentru lărgirea la patru benzi a Centurii București (între DN2 și A2), i-a descalificat în noiembrie, în urma reevaluării ofertei; deși premierul V. V. Dăncilă își exprimase în iulie ac., la Sofia, în Cadrul oferit de summit-ul 16+1, C – ECE, interesul deosebit pentru realizarea de proiecte regionale în infrastructura de transport etc..
Figura 6[17]
Părerea mea este că Xi Jinping (în stilul caracteristic pentru un lider al unei mari puteri condusă de un aparat puternic centralizat), undeva pe-un document, le-a cerut diplomaților și serviciilor de informații monitorizarea atentă a relației cu guvernele PSD – ALDE și analiza atentă a riscurilor angajării de raporturi economice consistente cu o administrație atât de puțin previzibilă și puternic marcată de corupție; în condițiile în care investițiile chineze în străinătate trebuie să aducă profituri sănătoase și rapide, iar companiile chineze să nu poată fi public asociate cu relații angajate cu reprezentanți ai unor guvernări corupte.
Xi Jinping are toate motivele să nu caute asocierea guvernului său cu un guvern corupt, ca cel de la București, pentru că: (i) Xi Jinping însuși și-a construit pe plan internațional o imagine de cavaler anti-corupție și (ii) se ferește să ofere Bruxellesului imaginea unei Chine care pescuiește în ape tulburi. Așa cum observă comentatorii avizați asupra relațiilor UE – China, chiar și formatul 16+1 ar putea suferi anumite amendări din partea Beijingului[18], reuniunile urmând să aibă loc o dată la doi ani.
Ideea este aceea că Parteneriatul Strategic cu UE contează mult mai mult pentru China și este preferabil ca Bruxellesul să nu fie antagonizat pentru o miză care se dovedește mult prea mică, așa cum realitatea a dovedit că este cazul pentru formatul 16+1; de guvernul V. V. Dăncilă ce să mai vorbim…?
NOTE__________________
[1] Extras din discursul președintelui chinez la Congresul XIX al Partidului Comunist, din data de 18 octombrie 2017
[2] https://www.zf.ro/business-international/2018-este-anul-in-care-economia-chinei-o-va-depasi-pe-cea-a-zonei-euro-17053526
[3] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/China-EU_-_international_trade_in_goods_statistics
[4] În România coordonatorul național este secretarul de stat Monica Doina Gheorghiță, numită în funcție în ianuarie 2017, după ce anterior fusese director în Direcția Asia-Pacific. Este absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, promoția 2003, și a Institutului de Drept al Afacerilor și al Cooperării Internaționale Nicolae Titulescu-Henri Capitant (studii postuniversitare în limba franceză), în cadrul aceleiași universități (2005). În 2012, a obținut titlul de doctor în științe militare și informații în cadrul Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, sub îndrumarea prof. univ. Cristian Troncotă. În perioada 2014-2015, a urmat studii postdoctorale la Academia Română, Institutul de Economie Mondială.
[5] https://adevarul.ro/international/asia/proiectele-chineze-dominatie-globala-belt-and-road-1_5af54fc5df52022f75d7c516/index.html
[6] http://www.chinadaily.com.cn/china/19thcpcnationalcongress/2017-11/04/content_34115212.htm
[7] Conform obiectivelor fixate în ”al XII-lea plan cincinal de dezvoltare al Chinei”, asumat de Partidul Comunist
[8] https://www.gandul.info/politica/cum-a-amenintat-remus-cernea-relatiile-romaniei-cu-china-mae-i-a-retras-pasaportul-de-serviciu-11230871
[9] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-9735938-emil-boc-efectueaza-vizita-lucru-7-zile-china.htm
[10] https://www.scribd.com/doc/68361974/Guvernul-Romaniei-10-10-Raspuns-Dan-Tanasa-Ref-Vizita-PM-Emil-Boc-in-China
[11] https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/cv_-_mr_viorel_isticioaia-budura_.pdf
[12] http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/ponta-e-semn-de-mare-miopie-sa-se-creada-ca-esti-impotriva-ue-daca-ai-relatii-cu-china-1270071
[13] http://www.economica.net/pica-primul-drum-chinezesc-din-romania-ultima-sectiune-nelargita-la-4-benzi-din-centura-de-nord-a-capitalei-a-ramas-fara-constructor_162077.html
[14] https://adevarul.ro/international/asia/china-xi-jinping-lauda-ovictorie-zdrobitoare-coruptiei-1_5c14e854df52022f75805fd1/index.html
[15] http://www.ziare.com/rompetrol/stiri-rompetrol/proprietarul-cefc-compania-care-se-pregateste-sa-preia-51-la-suta-din-actiunile-fostului-rompetrol-group-a-fost-arestat-in-china-1505532
[16] https://inpolitics.ro/acuzatie-grava-se-duce-si-negociaza-comisioane-cu-multinationalele_18441426.html
[17] European Think-tank Network on China – ”Chinese Investment in Europe, A Country-Level Approach”, 2017; pg. 125 – 135
[18] https://www.ecfr.eu/article/commentary_trump_cannot_bring_europe_and_china_together
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
/
Am fost de citeva ori in China ca neamt dar am fost surprins sa observ ca si ca roman as fi fost simpatizat.
Chinezii cauta un cap de pod in Europa, Romania ar putea avea mari avantaje din asta chiar daca la nivel EU ar putea fi considerata o mica tradare. Dar daca n-o face Ro o vor face altii, Parisul are deja un China town in crestere exponentiala.
Deci invatati chinezeste
OK, „neamtu tiganu”, deci esti neamt si roman, nu tigan…
Mersi pentru sfat, o sa-l urmam
Apropierea dintre China și UE nu e creată de Trump, dar e comod să fie el vinovatul de serviciu. Apropierea e creată de similaritățile ideologice și de noua înclinație a Europei spre vechile totalitarisme. În urmă cu 30 de ani citeam mereu în presa socialistă despre mărețele realizări ale Uniunii Sovietice, acum citim despre mărețele realizări ale Chinei. Fiindcă oamenii trebuie mereu învățați cum să gândească, așa funcționează Europa.
Mare putere dom le, mare! Pe mine insa m ar interesa investiții germane si americane, pe lîngă echilibrarea balanței comerciale cu China.
„În anul 2017 Eurozona a avut un PIB cumulat mai mare decât cel al Chinei cu mai puțin de 200 de miliarde de dolari. Probabil că, în anul 2018, PIB-ul Chinei ar putea să atingă aproximativ 13.200 miliarde de dolari și l-ar putea depăși pe cel al Eurozonei (anticipat să atingă 12.800 miliarde de dolari) cu peste 400 miliarde de euro, potrivit calculelor Bloomberg[2]. Cu alte cuvinte, China ar putea deveni în 2018 prima economie a lumii.”
– „mai mare decât cel al Chinei cu mai puțin de 200 de miliarde de dolari”.
Probabil „mai mare decât cel al Chinei cu aproape 200 de miliarde de dolari”.
– „Cu alte cuvinte, China ar putea deveni în 2018 prima economie a lumii.”
Daca „lumea ar fi compusa doar din UE si China.
Trebuie cautata si SUA.
Am citit in articolul precedent al autorului ca singura sansa reala a Romaniei este sa respecte liniile directoare ale Uniunii Europene!Chiar asa sa fie?Si de ce Uniunea insasi nu s-ar afla pe un drum gresit?Daca greseste UE nu va plati nimeni ca Uniunea Europeana e prea importanta pentru lume?Chiar asa sa fie?Uniunea Europeana se afla pe pozitii divergente fata de SUA!E bun acest lucru?Ne aliem cu Chinezii? Sau de ce nu cu Rusii ca oricum au mare trecere pe la Berlin!Apropo Uniunea Europeana a devenit si mai dependenta de Petrolul si Gazele Rusesti!E un lucru bun?E de viitor?Oricum constructia insasi a Uniunii Europene e complet nedemocratica!Si stiti de ce?Pentru ca e un ghiveci prea divers economic,financiar,militar,cultural si al INTERESELOR mari puteri EUROPENE si ASIATICE!Era nevoie de un mare Dusman si de o Mare Criza pentru ca Europa sa coaguleze interesele elitelor sale!Astfel ca au inventat Pericolul pierderii Monedei Euro dupa Criza Recenta din America!Cautati si aflati!Apoi mai nou Dusmanul Comun pare a fi Trump,nu Putin,nu Xi Jimping!Ce se va alege de Occident depinde de alegerile pe care le va face spunea cineva mai demult!Oare?Acum e prea tarziu,Europa a ales China si Rusia,o cale sigur pierzatoare!Nu e buna reorientarea SUA privind NATO si banii alocati bugetului comun?Nu e buna noua reorientare a SUA privind Comertul?Cat timp isi dorea Europa doar privilegii de la SUA?Asteptati putin si o sa vedeti consecintele alegerilor Europei!In curand va fi o mare invazie a unora(ma feresc inca sa spun a cui) si nu o sa mai respiram de IMIGRANTI OSTILI!Asteptati inca putin!Si ca sa revin la intrebarile cu care am inceput o sa spun doar atat:Franta si Germania,principalele vinovate vor supravietui dar noi ca Natiune mica ce ziceti?Promit ca e ultima postare fiindca sunt sigur ca nu va place!Nici cu Victor Ponta nu mie rusine!E la fel ca Dragnea si Cosmin Gusa!Cercetati si vedeti!
„…singura sansa reala a Romaniei este sa respecte liniile directoare ale Uniunii Europene!Chiar asa sa fie?”
Din când în când se întâmplă să se uite că România ESTE Uniunea Europeană. Este o parte constitutivă a UE. Eu știu de ce șansa statului Texas este să respecte liniile directoare ale Washingtonului?! Chiar așa să fie? Unii văd chiar disensiuni în NATO, anarhie, distrugerea alianței nord-atlantice și a modelului său cultural, social și politic. Și asta place la nebunie „iliberalilor” din Rusia, China, ori, mai aproape, Ungaria. De ce? Simplu, petru acces la resurse. Și cum pentru acest acces este o competiție pe viață și pe moarte, destructurarea Statelor Unite, ori a Uniunii Europene este visul unor ticăloși care altfel sunt insuficient de competitivi.
invatati, invatati si iar invatati devine desuet. inmultiti va, inmultiti va si iar inmultiti va este actual. consumerismul are nevoie de astia din urma, asa c o sa ciuruiasca terra precum omizile frunzele copacului. o sa roada mai apoi scoarta, si n final radacina.
Este o mare greseala istorica a Europei aceasta apropiere de China Autoritarista care nu are alt scop decat eliminarea suprematiei Americane!Odata ce va fi realizat acest lucru Europa intreaga va fi inghitita comercial,economic si perdanta militar in fata Chinei!De asemenea China intradevar a depasit in 2018 PIB-ul Zonei Euro insa nu devine in mod necesar si cea mai mare Economie a Lumii!De ce?In fata sa se afla inca Economia Ameriicii care chiar este cea mai mare din lume!China a depasit in 2014 PIB-ul SUA la Paritatea Puterii de Cumparare dar inca mai are de tras pana va depasi America chiar si Economic!Intr-o alta ordine de idei China adora coruptia din tarile cu care vrea sa faca „afaceri” si in nici un caz nu le dezavueaza sau ocoleste!Faptul ca pare ca ocoleste Romania se datoreaza altor factori nicidecum celei de campion al luptei anticoruptie!De altfel coruptia este in mare masura raspunzatoare de o mare parte din cresterea economiei Chinei!Verificati va rog mai bine!Textul desi se vrea obiectiv ascunde destul de prost admiratia autorului pentru acest regim al lui Xi Jinping!Sper ca ceilalti ofiteri din Serviciile Secrete Romanesti nu tradeaza orientarea Romaniei spre NATO si Parteneriatul Strategic cu SUA!SUA sunt inca departe de asi fi spus ultimul cuvant in lume!Sper ca nu ma cenzurati in buna traditia a Comunismului de ieri si de azi pentru ca oricum voi face orice sa postez acest text plus comentariul meu!Jos Xi Jinping!JOs Putin si Khamenei alaturi de Macron si Merkel!
Ce sa zic ” Xi Jinping are toate motivele să nu caute asocierea guvernului său cu un guvern corupt, ca cel de la București”……ca ei or fi „usa de biserica”.
A se vedea aici cat de cinstiti sunt oameni de afaceri chinezi…poate nu o fi cazul conducatorilor lor dar daca si ambasadorul Chinei se amesteca in treburi precum afacerea Shanghai cred ca „piciorul pe acceleratie( in relatiile romano-chineze)…. a fost luat” nu din cauza ” coruptiei’ de la Bucuresti (sau nu numai) ci si de pe alte meleaguri…
Eu cred ca de fapt acolo e buba.
https://www.tolo.ro/2018/01/23/cuprins-toate-capitolele-din-investigatia-gsp-cazul-shanghai/
http://www.ancheteonline.ro/2011/08/mafia-chineza-a-spalat-400-de-milioane-usd-in-romania-prin-afaceri-necurate-in-portul-constanta-si-complexul-comercial-dragonul-rosu/
http://gazetadecluj.ro/mafia-chineza-preluat-intreaga-exploatare-cuprului-din-romania/
Din 2014, bugetul de cercetare chinez a depasit pe cel al UE , iar in urmatorii ani dupa 2014 a crescut vertiginos.Doar EEUU inca il depaseste. Probabil ipeste 10 ani, se vor simti rezultatele.
Expansiunea Chinei stârnește angoase nu doar la Washington sau Bruxelles ci și în Asia. Am constatat asta discutând cu ceva localnici intr-o călătorie în Asia de SE.
Totusi China nu va deveni cu adevarat puternică decât cand va controla sistemul bancar mondial care este încă solid înțepenit la NY, Tokyo, Londra și Frankfurt.
In Asia monedă de preferinta este încă US $ iar în Europa euro și nu cred ca vom putea plăti hotelul prea curând cu bani chinezești.
Chiar daca China a copiat sistemul corupt de împrumuturi practicat de WB (vezi cartea lui Perkins) totusi penetrarea capitalului chinezesc este limitata la Africa, Pakistan și ceva insulite din Pacific.
O modalitate simpla si corecta de a lupta cu China este introducerea de standarde de calitate ridicate pentru orice produs care intră în UE. Dacă aceste standarde ar exista atunci europenii s-ar reobisnui sa cumpere lucruri durabile Made in EU. .
Avem nevoie de un program EU First, dar gandit de un om inteligent.
„Xi Jinping are toate motivele să nu caute asocierea guvernului său cu un guvern corupt, ca cel de la București, pentru că: (i) Xi Jinping însuși și-a construit pe plan internațional o imagine de cavaler anti-corupție”
Asta inseamna sa fii specialist jinpinguin de nadejde: sa pritocesti fara nicio rusine la imaginea de cristal a dictatorului comunist Xi cu aerul ca o faci spre binele Europei si al cetatenilor sai. Fenomenal. Ar trebui sa’l rugam pe Xi sa ne trimita niste tovarasi specializati in lupta anti-coruptie sa puna umarul la curatarea politicii de elementele fascistoide si corupte, ca uite ca ai nostri bravi magistrati nu mai fac fata, iar Bruxellul nu poate sa ne mai ajute [fiind ocupat cu combaterea extremistului Trump] si abia de indrazneste sa’i dea cu tifla lui dragnea, prin intermediul veoricai.
:)
@euNuke- nu faceti pe prostu’ cu un astfel de comentariu. Este evident ca daca vor sa obtina sprijinul UE in lupta pentru o ordine mondiala multilaterala, daca vor tehnologie europeana, chinezii nu ii vor calca pe bataturi pe cei de la Bruxelles ( in speta Germania si Franta), si ca urmare o vor lasa mai moale cu infiltrarea in infrastructura Europei Centrale si de Est cat si cu obtinerea de pachete de actiuni semnificative la firme strategice europene. Ei au razboiul lor cu SUA pentru suprematia in Pacific si orice aliat temporar este binevenit, indiferent de ideologie. Ce se intampla azi nu mai are nicio legatura cu ideologia, in ciuda incercarilor comentatorilor de tipul tau de a citi toate evolutiile de pe scena internationala intr-o cheie ideologica. Este cel mai pur razboi economic declansat de SUA impotriva marilor puteri economice emergente: UE si China. China este o oportunitate imensa pentru cine intelege acest lucru. Cei mai feroce brexitisti se uita cu jind in directia Chinei si-si fac planuri de proiectie globala inspre Asia de Sud-Est, chiar si militara de vreo doua trei zile (cu baze navale prin diverse zone indepartate…). Ei nu pot fi acuzati ( ca si europenii continentali) de vreo nostalgie autoritara si/sau socialista.
Problema SUA cu China este structurala si nu poate fi rezolvata relativ simplu, asa cum s-a intamplat cu Japonia in anii ’80. Cu o populatie de aprox. 3x mai mica ca si SUA, si cu un acord Plaza care prevedea devalorizarea USD fata de JPY si DM, cresterea Japoniei a fost plafonata la treizeci si ceva de mii de USD/ capita pentru decenii la rand. Ia calculati ce PIB va avea China la 30k USD/ capita, daca s-ar adopta aceeasi metoda! SUA nu poate astepta sa-i creasca nivelul de trai chinezului de rand pana cand ( de prea multa bunastare…) sa se palfoneze cresterea economica , sa para crize economice si acesta sa ajunga sa conteste rolul conducator al partidului comunist.
Problema este prost pusa de americani, China nu poate fi oprita sa devina cea mai mare economie a lumii pe motiv de populatie. La fel si India intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Chestiunea fundamentala este accesul firmelor straine la piata chineza si respectarea proprietatii intelectuale. Daca acestea se rezolva pentru europeni , japonezi si coreeni ( de sud) SUA poate fluiera la luna.
Mai exista un aspect prostesc al razboiului tarifelor, pe care americanii nu l-au invatat in urma cu patru decenii cand actionau asemenator in relatia cu Japonia. Tarifele au oprit Japonia, nu firmele japoneze care si-au mutat facilitatile de productie in tari exceptate ( Taiwan, Coreea de Sud, China, Thailanda, Indonezia…) si in loc de un competitor s-au trezit cu mai multi si in cazul Chinei si mai periculos. Tarfiele americane nu vor putea opri companiile chinezesti care sunt deja mari ( ZTE, Huawei, etc…) mai ales in zona bunurilor de larg consum ( telefoane mobile de ex.) pentru ca acestea deja isi muta asamblare in tari exceptate de la tarife: Vietnam si India. Daca SUA vrea sa accelereze si cresterea Indiei, poate continua incercarea de a sufoca cresterea Chinei. Vezi, nu este nicio urma de ideologie in toate aceste evolutii, doar economie si dorinta asiaticilor de a trai mai bine. Si pentru asta muncesc de rup, nu ca altii!
Un comentariu bine informat. Totusi, cum spuneam intr-o nota mai sus, China nu poate sa-si impuna moneda pe pietele financiare si asta o face expusa speculatiilor controlate de americani. Parafrazand o replica dintr-o faimoasa piesa de teatru romanesc, oricand li se poate proiecta un mic faliment.
UE a fost construita ca o contrapondere defensiva la dominatia americana absoluta si pentru moment acest proiect a reusit cel putin sa fugareasca dolarul american din Europa. Pana prin 2010 inca puteai plati hotelul cu banconete de US$, astazi nici macar in Grecia nu sunt acceptate.
Chinezii vor castiga partida in Pacific cand la Tokio, Taipei sau Sydeny renminbi va fi recunoscut ca moneda respectabila.
Protectionismul american nu e nou, are cel putin 200 ani si la inceput a fost indreptat importiva imperiului britanic, mai dezvoltat economic. In final acel protectionism a fost un success si abia dupa WW2 a fost abandonat pentru ca britanicii au ajuns datori vanduti si cu o industrie invechita.
Ce este nou este protectionismul indreptat unei economiii mai slabe, si aste este chiar greu de inteles pentru o tara care se declara campiona liber-schimbismului. Nu cred ca exista precedente prea multe in istorie pentru un astfel de protectionism si e greu de anticipat cum se va termina acest razboi.
@Cinicul – renminbi o să fie monedă respectabilă atunci când o să fie liber convertibilă. Iar asta nu se va întâmpla în viitorul previzibil.
Asa este. Cred insa ca asta nu se doreste la Beijing pentru ca asta i-ar face mai dependenti de decizii luate la NY. Probabil ca o vor face cand vor ajunge si mai puternici.
Abandonarea acoperirii in aur, la inceput de catre europeni si apoi de USA, cand lira, francul si dolarul au dat semne serioase de slabire imi spune ca monedele convertibile (scuzati cacaofonia) nu sunt chiar asa de lipsite de influenta politicului.
@Ioan – mai multe jumătăți de adevăr nu se completează reciproc, fac doar o minciună mai stufoasă. Firmele chinezești își pot muta producția unde vor ele, noile țări gazdă nu vor sponsoriza acele firme în maniera în care o face statul chinez. Iar monedele naționale ale acelor țări vor fi mult mai ”flexibile” sub presiunea americană, dacă va fi cazul.
China nu va ajunge să respecte proprietatea intelectuală în cursul vieții noastre. Când or să cumpere companiile aeriene americane avioane chinezești, iar companiile feroviare europene or să cumpere trenuri chinezești, atunci va fi și China interesată de respectarea proprietății intelectuale. Asta însemnând cel mai devreme de prin 2060 încolo.
Ce se întâmplă acum în Europa e mult mai simplu: un anti-americanism feroce, la fel ca pe vremea lui Ceaușescu și Honecker. În maximum 7-8 ani veți avea ocazia să vă convingeți că și rezultatul va fi același. Așa cum scria undeva Mihail Sadoveanu, persiflând Internaționala: ”Ei, și dacă ai să te unești rob cu rob, ce-ai să faci?” :)
Visele UE de coalizare cu China sunt pur ideologice, niște politicieni europeni rupți de realitate speră să-și păstreze astfel fotoliile. Dar prima care nu dă doi bani pe acei politicieni e chiar China.
@Harald. Nu cred ca UE are vreun program ideologic in relatia cu China. Cand politicienii britanici merg la Beijing si cauta disperati nise pe piata din China o fac de pe pozitii ideologice?
Tarile europene, inclusiv UK, lupta pentru supravietuire intr-o lume in care sunt mai multi pretendenti la tortul mondial, la fel cum fac si americanii. Europenii din pozitia de second best si americanii din pozitia de hiperimperiu, cum il denumea Jacques Attali.
Europenii au dezvoltat un scepticism sanatos fata de fratele mai mare de peste garla: cand descoperi ca CIA asculta telefoanele lui Mutti nu poti sa mai ai incredere intr-un pretins aliat.
@Cinicul – când Merkel primește directive de la Kremlin, câtă încredere poți să ai în ea ca aliat? Cu toate afinitățile ideologice de pe vremea lui Obama (el îi asculta telefoanele lui Merkel, nu Trump) insistența lui Merkel de a grăbi închiderea centralelor nucleare germane și construirea Nord Stream 2 a fost mai mult decât suspectă.
Politicienii britanici sunt adepții aceleiași fiscalități furibunde ca și cei de pe continent. Nu-i considerați pe britanici un fel de americani rătăciți pe malul greșit al Atlanticului, pentru că nu sunt. Sunt niște socialiști europeni sadea, unii chiar neo-marxiști.
„politicienii” „lumii libere” sunt presati de situatia economica din zona lor, SUA, respectiv statele UE si vad China ca o oportunitate economica pe termen scurt. pe termen lung nu cred ca mai gandeste nimeni in afara de chinezi. contributia Chinei si influenta ei la nivel global vor creste continuu, iar peste 2 generatii tabloul va fi mult balansat in favoarea Chinei.
Romania ar avea loc de crestere a relatiilor cu China, dar din cauze de prostie interna sau de sicane gen ne admiterea in spatiul Schengen, nu le valorificam. Inca avem imagine favorabila acolo, dar imi aduc aminte de o faza cu Boc la o conferinta in timpul vizitei sale cand, dupa ce si-a terminat discursul, a fugit efectiv din sala, lasand multi participainti dezamagiti ca nu au putut avea o strangere de mana sau o poza cu premierul Ro. Iar in ziua de azi, cu siguranta niste tricouri semnate olograf de Halep ar fi niste atentii foarte bine primite de oficialitati, mai ales de cei unde se desfasoara turneele feminine de tenis.