joi, martie 28, 2024

Mai pot fi salvate Proiectul European şi alianţa cu Statele Unite de poluarea mediatică antioccidentală a Rusiei?

Îmi propusesem să scriu acest articol prin toamna lui 2012, la revenirea în ţară după mai mulţi ani, dar temele punctuale şi fierbinţi ale agendei internaţionale s-au succedat cu repeziciune şi nu au lăsat loc reflecţiilor de ansamblu. Simţeam vag că se petrece ceva în legătură cu încrederea oamenilor în Uniunea Europeană şi în NATO, în alianţa esenţială cu Statele Unite, în percepţia asupra Occidentului şi direcţiei strategice de urmat, chiar dacă nu se crease o masă critică în sens opus. Acum, când guvernul de la Berlin cere explicit serviciilor secrete să declanşeze o investigaţie cu privire la propaganda Rusiei în Germania, lucrurile încep să se lege iar scenariul, din nefericire, prinde contur.

Într-un fel, poate e mai bine că nu am scris atunci pe această temă, fiindcă ar fi arătat altfel, probabil mai estompat, mai dubitativ, cu aerul ezitant al unor bănuieli lipsite de dovezi, de certitudini. Anii care au trecut nu au făcut însă decât să acutizeze simptomele marii schimbări de cultură politică declanşate prin manipulare mediatică în multe din societăţile europene, să îmi confirme observaţia de atunci şi să îmi întărească tot mai mult sentimentul unei tendinţe grave de alienare faţă de setul de valori, principii şi interese care au triumfat la sfârşitul Războiului Rece (evident, cele ale democraţiilor liberale occidentale), cu alte cuvinte faţă de paradigma în care ştiam că s-a format intelectual, profesional, academic şi politic generaţia noastră, în anii ‘90.

Acum nu mai e doar o senzaţie vagă, ca în urmă cu câţiva ani, ci un sentiment clar, puternic, durerors, îngrijorător. Ce este inedit în acest uriaş atac antioccidental şi antiliberal este că vine cu precădere de pe poziţiile dreptei conservatoare, nu ale stângii postcomuniste, care frâna acum 20-25 de ani reformele în Centrul şi Estul Europei şi care a devenit astăzi nerelevantă în spaţiul public. Cine concepe acum manipularea antioccidentală a opiniei publice a înţeles că nu mai poate miza pe discursul stângii muncitoreşti, sindicaliste, ci pe agresivitatea „proaspătă” a naţionalismului reinventat în forme de exprimare moderne, a creştinismului fundamentalist (bineînţeles că există şi aşa ceva), pe argumentaţia pretins pragmatică a democraţiei „iliberale” (cum o numeşte Viktor Orbán), a „specificului şi tradiţiilor naţionale preliberale” idealizate de dreapta poloneză venită anul trecut la putere etc. Dintr-o dată a devenit cool să fii antiliberal, antieuropean, antioccidental. Centrul politic liberal, moderaţia şi raţiunea care au întemeiat dintotdeauna ordinea occidentală, triumfătoare şi în al Doilea Război Mondial şi în Războiul Rece, încep să piardă treptat teren în faţa platformelor revizioniste, a tentaţiilor populiste de esenţă antiliberală şi antioccidentală. Bătălia mediatică e crâncenă, terenul fiind vulnerabilizat de crizele succesive ale Uniunii Europene sau ale statelor membre, de şubrezirea relaţiei transatlantice, de aparenta dispariţie a pericolului unui război devastator cu Rusia, care a ţinut Occidentul unit până la începutul anilor ‘90.

La întoarcerea după o perioadă mai îndelungată petrecută în Canada, am descoperit în România şi în ţările din regiunea postcomunistă a continentului o atmosferă politică, intelectuală şi mai ales mediatică schimbată (cel puţin în relaţia cu ideea de Occident, dar şi pe alte paliere valorice), îmbâcsită de mesaje otrăvite şi ipocrite, de un populism feroce, suspect de atent şlefuit, multe din acestea evident şi voit false, înfăţişând pentru publicul credul şi ignorant, de regulă semidoct sau sfertodoct, realităţi distorsionate ale lumii şi intereselor occidentale, care ar atenta la „puritatea” ţărişoarelor şi popoarelor Estului. Acestui public nu îi place de regulă să îi pui oglinda în faţă, să vadă că marii propagatori ai tezelor antioccidentale sunt tocmai marii corupţi ai societăţii, cei care vor să acopere, de fapt, sub masca grijii patetice pentru viitorul naţiunii, pentru tradiţiile creştine, pentru familie etc. propria agendă personală, disturbată de atacul justiţiei, al principiilor statului de drept, al obligaţiei de respectare a normelor şi procedurilor în tot ceea ce se face, într-un cuvânt oameni pe care îi deranjează atacul asupra „baronatelor” care domină încă viaţa societăţii şi instituţiilor noastre calate pe modelul culturii informale, care de cele mai multe ori bate legea. Nu cei complet ignoranţi şi dezinteresaţi, şi nici cei cu adevărat informaţi şi cunoscători ai temelor aflate în discuţie, ci semidocţii sunt marea problemă a ceea ce numim în prezent „opinia publică”. Fireşte, ei sunt şi cei mai mulţi, din motive obiective. Aceasta este categoria de public cea mai periculoasă, practic a celor care nu citesc (cărţi) şi nici nu consultă surse externe credibile, în limbi străine (chiar şi acelea foarte diferite ca nivel al credibilităţii), oameni care nu ştiu nimic serios sau în profunzime despre fondul problemei (îi oboseşte şi îi enervează dacă cineva vrea să le explice, aşezat, cu trimiteri bibliografice, cum stau în realitate lucrurile, pornind de la legislaţie, analize fundamentate, rapoarte ale unor organizaţii internaţionale bazate pe expertiză ştiinţifică etc.) dar cred că ştiu totul, a celor care se limitează la o spoială de informaţie obţinută seara de la o singură televiziune, fiind înclinaţi spre abordări simpliste, radicale şi colerice. Nu am nimic cu aceşti oameni în sine, e firesc că nu au toţi timpul necesar, posibilităţile educaţionale şi informaţionale ori profesii de natură a favoriza cunoaşterea politică, instituţională sau juridică aprofundată, dar nici nu putem observa că aceştia sunt astăzi ţinta cea mai căutată şi accesibilă a manipulării antioccidentale. Oameni care ştiu foarte puţin dar care au pretenţia că ştiu totul şi, neavând la îndemână cunoaşterea argumentată care întotdeauna conduce la nuanţe şi adevăruri intermediare, se radicalizează în încercarea lor de a deveni cât mai convingători în raport cu semenii. Pe de altă parte, trebuie să reţinem din istorie că lumea se plictiseşte de orice tip de discurs (din păcate, se pare că Europa s-a plictisit de atâta bine) şi, după un timp mai lung sau mai scurt, apare tentaţia ideilor noi, a schimbării, a contestării ordinii existente. Pentru cei care ştiu ceva, dar ştiu puţin, e întotdeauna mai interesant şi mai tentant să îmbrăţişeze ideile contestatare, sceptice, radicale, care circulă cu aerul de semi-zvon şi care pun la îndoială discursul oficial. Toate societăţile occidentale suferă în prezent, în grad variabil, de acest tip de opţiune anti-establishment, în care s-a dovedit că Rusia a investit substanţial în ultimii ani, pentru a zdruncina edificiul de încredere al societăţilor occidentale în sistemul lor de guvernare, încredere care a reprezentat principalul atuu al Vestului în competiţia pierdută de Moscova, în timpul Războiului Rece.

Dincolo de ceea ce se întâmplă în dezbaterea internă din aceste societăţi cuprinse de confuzie valorică şi ideologică, la noi şi în alte părţi, ceea ce îmi reţine atenţia este că poluarea mediatică antioccidentală începe să aibă efect şi în politica externă, nu numai în cea internă, reflectându-se în deteriorarea atmosferei politice din Europa, în ascensiunea partidelor radicale şi liderilor eurosceptici, în decredibilizarea Proiectului European şi a Alianţei fundamentale cu Statele Unite. Nu spun că pentru toate aceste lucruri ar trebui culpabilizată doar propaganda Moscovei, căci ar fi, cred, o exagerare şi la urma urmei o recunoaştere a slăbiciunii propriului sistem de informare corectă a cetăţenilor din ţările Clubului european. Dacă Rusia ar fi putut face singură atât de mult rău sentimentului proeuropean şi încrederii oamenilor în instituţiile şi aranjamentele ordinii occidentale, ar fi de invidiat capacitatea ei de război informaţional şi ar fi în acelaşi timp teribil de grav pentru eficienţa şi integritatea presei noastre sau a mecanismelor legitime de contracarare pe care ar trebui să le aibă orice stat.

Decredibilizarea Uniunii Europene implică într-o anumită măsură şi acumularea efectelor crizelor succesive, a vulnerabilităţilor structurale şi a corupţiei presei locale. Nu o fi numai Rusia de vină pentru declinul paradigmei Uniunii Europene şi a Occidentului în percepţia atât de multor cetăţeni de rând (îi excludem din această categorie pe propagandişti profesionişti şi pe cei direct interesaţi), dar rolul Moscovei în acest proces este deja dincolo de orice dubii. Este foarte bine că Germania abordează tranşant tema, căci la noi, aşa cum s-a văzut recent, cine îşi permite să deschidă subiectul, în spiritul unei lucidităţi critice şi a unei bune ancorări în mediile academice şi politice occidentale, se trezeşte împroşcat cu invective de „patrioţii” de serviciu de pe bloguri obscure sau de telespectatorii indignaţi.

De aceeaşi „schizofrenie” discursivă şi dilemă de percepţie va suferi în anii următori şi ceea ce numim generic Strada. Adică societatea civilă în marş, partea activă, militantă a societăţii civile, cel puţin în teorie. Căci şi aparatul de propagandă, de oriunde ar fi el, a observat ceea ce vedem cu toţii, că ieşirea oamenilor în stradă impresionează, are efect. De aici ideea imbatabilă de a amesteca opţiunile şi interesele, temele care preocupă cu adevărat de cele create artificial în laboratoare de manipulare, ca să producă neîncredere, confuzie şi derută. Odată ce amestecul „societăţii civile” s-a făcut, e practic imposibil să mai separi grâul de neghină fără să fi întrebat pe ton arţăgos cu ce drept îi consideri pe unii îndreptăţiţi să se exprime şi pe alţii nu. N-ai ce răspunde la o asemenea întrebare. Ce, manipulaţii n-au voie să iasă în stradă, ei nu pot fi o voce a societăţii? Cu atât mai mult cu cât, evident, nu sunt toţi pe state de plată, printre demonstranţi aflându-se de regulă şi numeroşi oameni de bună credinţă dar incredibil de naivi, păcăliţi de aparenţa obiectivelor nobile şi generoase ale campaniilor care îi scot în stradă. Poate e doar o temere personală, dar cred că Strada va deveni curând, alături de media convenţionale şi neconvenţionale, un instrument de luptă extrem de controversat ca legitimitate şi corectitudine, înger şi demon în acelaşi timp.

Revenind la întrebarea din titlu, e deja banală observaţia că Proiectul European (în sens clasic, al integrării politicilor şi resurselor statelor Uniunii) precum şi alianţa cu Statele Unite (în sens hard, al prezenţei militare americane pe continent) sunt puse în discuţie de diferite platforme cu discurs antioccidental, alimentate de Rusia. De acest lucru nu se mai îndoieşte, sper, nimeni, niciun cititor care urmăreşte cât de cât multiple surse de informare. Ceea ce nu ştim, este însă cât de departe va merge această eroziune. Odată pornită, o tendinţă de schimbare a opţiunilor şi valorilor culturii politice este în general greu de oprit, la nivelul unei generaţii. Riscul nu e la cei din generaţia mea, ci la cei care vin din urmă, la generaţia lipsită de dimensiunea istorică a culturii politice, la cei care nu au termen de comparaţie. Una e să dezbaţi şi să critici anumite politici şi decizii, în interiorul lumii tale, şi alta e să vrei să distrugi sistemul din care faci parte, pentru a face jocul adversarilor. Din acest motiv, poluarea mediatică antioccidentală, care nu îşi propune altceva decât slăbirea şi apoi dezintegrarea structurilor de rezistenţă strategică ale lumii apusene (aşa cum am cunoscut-o până în prezent şi la care am aspirat să accedem decenii la rând), ar trebui contracarată până nu e prea târziu, adică înainte de a începe să fie internalizată la nivelul generaţiei tinere, care intră acum în procesul firesc de „socializare politică”, urmând să crească şi să promoveze mai târziu ideile pe care le consumă, conştient sau nu, în aceşti ani.

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Dle Naumescu cand vad ca atatia viteji se arata azi cand gluma se cam ingroasa, cum observati si dvs, ma apuca greata.
    Daca in ianuarie 2o12 cand KGBistii antenelor si ai acelui colonel comunist al carui nume nu mi-l amintesc, parca Butoi, evident fost agent de influenta sovietic si azi probabil platit cam de aceiasi patroni se dadeau in stamba si demolau guvernul Romaniei pentru a permite accesul ulterior al monstruozitatii eu spuneam ca suntem teren de joaca al acestor servici ostile Europei si Romaniei, multi imi spuneam ca vad cai verzi pe pereti.
    Desigur aveau dreptate ca cei in serviciu comandat al unor agenturi straine lucreaza in zona unde se strange cartoful sau la casa fanetelor tarii , nu in media si institutii directoare si de importanta ale statului. :)
    Desigur ca terenul este si astazi la fel de amplu si jocul chiar si mai odios. Dar ce sa zici cand acesti agenti straini sunt aparati de la niveluri inalte. Nu ma mir ca si Germania este infestata de cei din est aflati in aceleasi slujbe tradatoare si care cine stie pana unde s-au urcat in ierarhia puterilor statului german.
    Asa ca mi-e si lene, mi-e si sila sa mai adaug ceva.:)
    Spor la treaba!

  2. Sunt surprins si totodata placut impresionat de faptul ca ati lasat deoparte obisnuita (si in principiu necesara) rezerva academica pentru a scrie acest text militant. Cauza banuiesc ca este o constientizare a pericolului propagandei ruse, dar si exasperarea in fata numarului extrem de mic al celor care o recunosc si o combat. Felicitari domnule Naumescu!

  3. Dezamăgitor.
    Nu propaganda rusească e de vină pentru ascensiunea dreptei eurosceptice, ci politica „porţilor deschise” pentru imigraţia musulmană. Nu Rusia e de vină pentru această politică, ba chiar Medvedev a avertizat Germania că „este stupid să deschizi larg porţile Europei şi să inviţi pe oricine vrea sa vina la tine în ţară, politica migraţionistă a Europei este un eşec total, totul este absolut infricoşător”. Dar Rusia nu poate schimba politica Europei în această privinţă.
    Sigur, acum a apărut o nouă teorie a conspiraţiei care spune că Rusia bombardează populaţia din Siria pentru ca aceasta să se refugieze în Europa, pentru a provoca astfel disensiuni între statele UE şi ascensiunea partidelor eurosceptice. Adepţii acestor teorii sunt desigur imuni la argumente raţionale.
    Dreapta conservatoare a ajuns la putere şi în Polonia. Ce legătură are asta cu Rusia? Se stie, conservatorii polonezi sunt rusofobi convinşi.

    • Poveștile cu refugiați musulmani sunt de dată foarte recentă, în timp ce incidentele de la Pungești, de exemplu, sunt cu câțiva ani mai vechi.

      În altă ordine de idei, Russia Today și-a început activitatea în 2005, nu în 2015. Iar dreapta conservatoare din Polonia abia a ajuns la putere. În timpce postacii care promovează pe forumuri agenda și punctele de vedere ale Rusiei nu au apărut nici ei în 2015 :P

    • Dle stii sah la un nivel peste suster matul invatat de copii de 7-8 ani?
      Rusii sunt buni sahist si vad mai multe mutari nainte plus mutar inselatoare numite in sah scrificii bine conduse.:)
      Mai exista si o intrebare fndamentala:Cui prodest.

      Asa ca…bleaah!

    • DanT = un troll putinian (observaţi eleganţa şi rafinamentul exprimării :) ) troll pe care l-am mai semnalat ca atare la articolele lui Edward Lucas, pe această platformă.

  4. Adica daca inteleg bine toti cei care, de exemplu, nu sunt de acord cu politica imigrationista a lui Merkel sunt agenti ai lui Putin ? Dar asta nu e propaganda ? Adica oricine nu e 100% de acord cu noi e cu Putin, cam asta e mesajul. Mai rau, toti cei care critica cea mai mica chestie in legatura cu functionarea UE vor fi acuzati ca „zdruncina edificiul de încredere al societăţilor occidentale în sistemul lor de guvernare”, deci sunt agenti ai Rusiei.
    Poate chestia asta prinde la romani dar pe occidentali mai greu ii mai sperii cu babaul Putin (in Germania copiilor la scoala li se spune ca cei care au cel mai mic dubiu in legatura cu primirea a milioane de musulmani sunt hitleristi, fiecare cu babaul lui).
    Ce-i atat de greu de inteles ca politicienii gen Merkel sau Hollande au decredibilizat complet proeictul european si ca nici nu prea era nevoie de propaganda putinista ? E adevarat ca nici comunistilor in anii 50 nu le venea sa creada ca nu le iese productia ca la carte asa ca acuzau „sabotorii”.

    • „Adica oricine nu e 100% de acord cu noi e cu Putin, cam asta e mesajul”

      Nu, nu cred ca asta e mesajul. Din ce inteleg eu, mesajul e ceva mai subtil. Rusia profita de orice criza/problema a statelor europene si investeste masiv in vehicule de propaganda mediatica, cu scopul de a diminua increderea in proiectul european si in clasa politica.

      Avantajele Rusiei sunt evidente in probblema asta. Si nu face asta de ieri, de azi, caci vad ca va legati de o problema de data recenta, criza emigrantilor.

      Sa exemplificam cu noi, cu tarisoara noastra, dupa cum bine zicea un clasic. Caci evident ca mesajele sunt diferentiate in functie „de piata”.

      La noi mesajele sunt altele, evident. Pentru piata urbana:
      – sunteti niste sclavi ai corporatiilor si bancilor. Eventual se adaug si ceva arome de consipratie mondiala, care tine romanii saraci
      – sunteti o colonie a UE, doar o piata de desfacera
      – UE doar a luat pe gratis activele bune ale tarii, voi nu ati primit nimic. Romania nu a avut niciun avantaj din aderarea la UE
      – intrarea SUA in Ro (scutul antiracheta si prezenta militara) atrage dupa sine razboiul, si asta in mod inutil, Rusia nu e o amenintare pentru Ro

      Pe piata rurala/personae in varsta:
      – occidentul va corupe valorile crestine-ortodoxe-stramosesti, si va aduce doar droguri, pornografie, urmarirea satanica a persoanelor prin card-uri, casatorii homosexuale, etc Evident ca Rusia nu putea sa nu profite de problema cazului Bodnariu, din Norvegia. S-a adaugat si ea rapid pe lista cu mesajul „occidentul va ia copiii”

      Si astea sunt transmise in mediul online romanesc de mai multi ani. Si eu unul constat empiric ca incep sa prinda. E un atac lateral, caci e evident ca Rusia nu poate transmite mesajul direct „Iubiti Rusia, o sa va fie mai bine cu noi”. Nu in Romania, date fiind datele istorice.

      • Problema e ca sunt satul sa aud de fiacare data cand critic ceva din functionarea UE acest argument de 2 bani : „esti rusofil” sau „tii cu Putin”. Putin este folosit in Romania atat de platforma liberal-europeista din care pare ca face parte Dnul Naumescu(„centrul politic liberal, moderaţia şi raţiunea care au întemeiat dintotdeauna ordinea occidentală”) cat si de conservatorii din Inliniedreapta (vezi referintele la rusi pe http://inliniedreapta.net/) si chiar de social-europeisti. Totul se rezuma la formula : „noi impotriva rusofililor” (adversarii respectivi ai fiecaruia fiind calificati de agenti ai Moscovei).
        Fiecare isi prezinta adversarii ca fiind putinisti : Merkel este prezentata de unii ca fiind vanduta lui Putin (ne baga pe gat refugiatii ca sa distruga Europa) in timp ce dnul Naumescu ne-o prezinta ca pe o biata victima a propagandei rusilor.
        Nu zic ca nu exista propaganda rusa, sau chiar oameni de la noi vanduti rusilor si mi se pare evident ca rusii au de profitat de pe urma crizei europei, dar mi se pare stupid sa cautam sa explicam totul prin dusmani exteriori.

        • Toti cei care sunt anti-sistem s-au folosit de brese create intr-adevar de politica mainstream si au creat probleme care au fost ulterior de folos rusilor. Conservatorii mainstream, mi se par si ei vinovati de exact acelasi lucru, doar ca nu au fost la fel de mari admiratori Putin precum conservatorii americani pana cand s-au prins, de fapt, in ce directie merg lucrurile.

          Daca ai o problema reala si vrei sa o rezolvi (gen stat prea mare, prerogative prea puternice pentru institutii europene samd), incerci sa le rezolvi din interior, prin compromisuri politice si plecand de la regulile actuale, care de bune, de rele, ne-au adus pana aici. Adica trebuie sa joci jocul democratiei constitutionale occidentale mai bine decat „mainstreeam-ul” actual.

          Nu faci asta si incerci sa distrugi ceea ce s-a facut pana acum pentru ca pe tine te deranjeaza problema X si vrei neaparat sa fie doar ca tine? ti se pare prea complicat sa faci compromisuri intr-o democratie constitutionala? probabil ca te vei simti mai bine intr-un stat totalitar si te invitam cat se poate de serios sa te duci dracu’ acolo unde este cum iti place tie, pentru ca occidentul va ramane un loc in care calea de mijloc ramane intotdeauna cea mai buna, chiar daca nimeni nu obtine exact ce vrea. Foarte simplu de inteles. Iar sistemul, in mod SIGUR, accepta reforma din interior, spre deosebire de orice alta forma de organizare a societatii din lume.

        • nemo, spui ca „Putin este folosit in Romania atat de platforma liberal-europeista din care pare ca face parte Dnul Naumescu(“centrul politic liberal, moderaţia şi raţiunea care au întemeiat dintotdeauna ordinea occidentală”) cat si de conservatorii din Inliniedreapta (vezi referintele la rusi pe http://inliniedreapta.net/ ) si chiar de social-europeisti. Totul se rezuma la formula : “noi impotriva rusofililor” (adversarii respectivi ai fiecaruia fiind calificati de agenti ai Moscovei).”

          Se fac aproape 10 ani de cand e criticata UE pe inliniedreapta (respectiv patrupedbun ), dar exista critica legitima si critica facuta in folosul Rusiei, nu al UE sau Romaniei. Iar propaganda Rusiei se bazeaza exact pe aceasta forma de confuzie, careia ii cade prada multa lume, dar nu toata lumea.

          Exemplu de critica la adresa UE: Germania are prea multa putere in UE si aceeasi Germanie semneaza, peste capul Europei de est, contracte energetice de miliarde si pe decenii cu Rusia: http://inliniedreapta.net/solidaritatea-europeana-e-pe-fundul-marii-baltice-presa-poloneza-despre-acordul-cu-gazprom/

          In numele solidaritatii europene si pentru salvarea UE, Germania ar trebui sa fie oprita din astfel de aventuri cu mafioti. Prin aceste contracte, Germania face mai mult rau Uniunii Europene decat pot face 10 de ani de propaganda rusa.

        • nemo, ai si tu drepate. E adevarat ce ca zice ILD despre rusi e foarte neplacut. Nenorocirea e ca astia au informat despre Dughin din 2009 si ca ce parea atunci doar un vis urat se pupa cu realitatea pe care o vedem acum. Aici e buba.

        • @ nemo – nu este nimic rău a critica ceva în funcționarea UE, dar corect ar fi ca respectiva critică să fie însoțită și de soluția alternativă propusă. De ex: ”asta se petrece așa la momentul de față, părerea mea este că mai corect ar fi altfel, adică … (iar aici ar urma soluția propusă)”. Inclusiv subsemnatul are și a avut critici la adresa UE, de exemplul faptul că României și Bulgariei li s-a impus acceptarea proiectului de constituție europeană, în timp ce alte țări au avut în mod corect dreptul și ocazia să-și exprime punctul de vedere asupra acelui proiect.

          Problema s-a rezolvat de la sine, Franța și Olanda au respins prin referendumuri acel proiect, așa că el a căzut, însă România și Bulgaria au fost tratate incorect. Iar dacă Putin personal ar fi fost de părere că România și Bulgaria au fost tratate incorect, ar fi trebuit să recunoaștem că el a avut dreptate. Soluția alternativă era evidentă în acest caz, România și Bulgaria trebuiau să aibă ocazia să se pronunțe

          Deci nu Putin e problema aici, ci conținutul criticii. În momentul când UE este ”criticată” pentru încurajarea aspirațiilor occidentale ale Ucrainei, respectivul critic se transformă pur și simplu în portavocea Rusiei lui Putin. Poate fi criticată o eventuală extindere prematură a UE, inclusiv aderarea României și Bulgariei a fost evident prematură, însă de la încurajarea aspirațiilor occidentale ale Ucrainei (sau Turciei, for that matter) și până la extindere este cale lungă.

  5. Un articol lucid.Constatarea stării de anarhie social-politică în Europa începe să devină evidentă.
    Dar această stare nu a apărut numai din influențe exterioare(propaganda rusă sau a altora) ci are și profunde cauze interne.Unele obiective,altele subiective.
    Din cele obiective aș menționa numai globalizarea informației(internet,telefonie,radio,TV) care face ca o cantitatea uriașă de informație să fie accesibilă unui număr mare de oameni.Nu poți avea pretenția ca oamenii obișnuiți să aibă un bun discernământ în a selecta informația ”bună” de ce ”rea”.De aici o pierdere a criteriilor de valoare socială,dar și etice sau politico-cetățenești.Democrația clasică este amenințată de această globalizare a informației.Aș putea chiar generaliza și aș spune că societatea în întregul ei este amenințată de un fel de moarte informațională.
    Ca motive subiective este politica statelor occidentale din ultimii 26 de ani.Victoria din ”războiul rece”,prăbușirea URSS,avantajele economice rezultate din această victorie,toate au făcut ca societatea occidentală să devină autosuficientă.Europa s-a lenevit într-o ”la dolce vita”,experimentând tot felul de idei crețe dintre care ”corectitudinea politică” este cea mai auto distructivă.Dar mai sunt și altele care s-au tot adunat ca migrația acceptată tacit,renunțarea la baza creștină a Europei,drogurile,relocarea marilor industrii,creșterea autorității statului în dauna libertăților și drepturilor civile,fenomenul financiaro-bancar scăpat de sub control,agresivitatea serviciilor secrete și controlul populației,etc
    Toate acestea au șubrezit eșafodajul democratic al Europei.Și aici nu mai este vinovat cineva din exterior ci politica europeană în ansamblu.

    Ne trebuie altceva.Ne trebuie,în condițiile globalismului,o altă filozofie.

  6. Panica nu servește la nimic. După cum, nici desconsiderarea sfătoasă a ”sfertodocților” nu servește la nimic. Valul acesta antioccidental nu poate fi stăvilit, mai ales în rândul tinerilor, cu arma ”etichetelor”: ignorant, sfertodoct, semidoct, naiv, ș.a.m.d. Ceea ce a mers la noi după 1990 cu eticheta ”comunistule!” acum este de neaplicat tinerilor. Nu le pasă de tonul acesta pentru că nu-i apasă istoria.
    O analiză mai matură și mai sinceră a lumii occidentale ar fi un bun început. Nu efectele crizelor succesive au construit valul antiUE sau antiNATO, ci cauzele crizelor succesive și cauzele eșecurilor. Cauzele reale!.
    Critici la adresa politicilor și acțiunilor UE și NATO se aud de mult timp. Liderii respectivelor organizații le-au luat cu adevărat în seamă și au schimbat ce era de schimbat? Nu. Rigiditatea liderilor occidentali a dus la radicalizare și la căutarea altor căi. Nici nu putem fi prea supărați că tinerii îi disprețuiesc, aproape, pe cei numiți astăzi ”lideri”. Trebuie să recunoaștem că sunt umbre tremurânde ale adevăraților lideri de altădată. Ei nu mai inspiră pe nimeni pentru că nu mai au capacitatea de a câștiga încrederea cuiva.
    Cu siguranță, Rusia a investit ceva în acest trend. Dar nu l-a creat și nu îl stăpânește. Doar stă agățată de ultimul fir al cozii acestui tigru. Până când? Până când Occidentul va înțelege să schimbe ce este de schimbat în politicile sale actuale pentru a recâștiga sprijinul societății. În deplină lumină, nu în umbră sau în penumbră.

    • Nu, acum tre’să-i spui „hipstere!” ca să-l aduci la realitate :P

      Ne puteți spune concret, ce era de schimbat în ”politicile și acțiunile UE și NATO?” Pentru că asta e una dintre cele mai insidioase forme de propagandă: guvernul nu face ceea ce ar trebui să afcă, UE nu face ceea ce ar trebui să facă, NATO nu face ceea ce ar trebui să afcă etc. Când tragem linie la sfârșit, rezultă că numai Rusiei nu i se reproșează că nu face ce ar trebui să facă :)

      În privința NATO și UE cu ce doriți să începeți, cu ”Ucraina era de drept a Rusiei”?

      • Rusia rămâne pentru noi, mereu, un potențial inamic. Obiectiv. Necesitățile ei strategice sunt mereu opuse intereselor noastre strategice. Nu avem de ce să-i facem reproșuri. Reproșurile le facem ”familiei” noastre. De Rusia ne apărăm și cooperăm doar acolo unde este nevoie, cu toate ”scuturile” ridicate. Dar alor ”noștri” le reproșăm greșelile și pașii greșiți.

        • Foarte lămuritor răspunsul ăsta cu ”nu avem de ce să facem reproșuri Rusiei” :)
          Confirmă exact ceea ce am explicat eu, iar din acest moment credibilitatea postărilor dvs. e practic zero pentru toată lumea care le citește, nu doar pentru mine.

          Ăsta e tocmai motivul pentru care propaganda Rusiei nu va ajunge nicăieri: oamenii nu pot fi păcăliți la nesfârșit că negrul e alb și albul e negru.

          • Ptr. HARALD:

            Casandra a fost mult prea subtila ptr dvs. Nu ati inteles chiar nimic. Ba mai aveti si fudulia sa afirmati ca mesajele ei nu au niciun fel de credibilitate…

            Va traduc: SUA si Rusia sunt intr’un joc de putere. Romania, ca de altfel si UE, in ansamblul ei, sunt actori secundari in aceasta poveste; de partea SUA, desigur. Implicit, criticile României, sau „supararile” ei fata de deafasurarea jocului trebuie adresate partenerilor, nu adversarilor. Nu te poti plange ca adversarul „joaca prea bine”. E jalnic, suna a mentalitate a la Miorita. Poti, in schimb, sa’ti critici constructiv propria echipa si sa faci tot ce iti sta in putere ca sa iti ridici nivelul de „joc”. Pentru asta e nevoie sa fii in primul rand sincer cu tine si sa iti observi greselile. La asta se referea Casandra.

            • @ Io – se pare că dvs. sunteți cel care nu ați înțeles peisajul: Rusia și Statele Unite nu oferă alternative egal preferabile, deci nu pot fi tratate de pe poziții de egalitate. La fel cum Voiculescu și Băsescu nu reprezentau adversari de același nivel, indiferent ce încearcau să sușțină Antenele. Băsescu era un președinte de stat votat de milioane de oameni în timp ce Voiculescu era doar un lider (oficial sau nu) de partid autoproclamat care nu avea în niciiun caz legitimitatea electorală deținiută de președintele statului.

              La fel merg lucrurile și cu disputa Statele Unite vs. Rusia. Primele sunt exponentul modelului occidental de societate, pe care încearcă în mod justificat să-l exporte pentru că reprezintă o alternativă preferabilă pentru cetățeanul obișnuit, în timp ce Rusia e un stat organizat după mintea unei cete de briganzi, cu populația tratată drept supuși, nu drept cetățeni.

              Așa că nu veniți nici dvs.nici @casandra să ne explicați despre ”jocuri de putere”, despre interesele strategice ”legitime” ale Rusiei sau despre criticile ”justificate” la adresa NATO și UE. România e a 7-a roată la căruță, atât în NATO, cât și în UE, iar dacă ar fi lăsată de capul ei ae deveni imediat ”echidistantă” și ar ajunge practic în situația Ucrainei de azi. Când un interlop îți amenință familia, soluția corectă nu e să-ți critici familia și să vorbești despre nevoia ”legitimă” de bani a interlopului, ci să-i bagi mințile în cap acelui interlop.

              Rusia actuală este un stat disfuncțional, un ”imperiu al răului” aproape în aceeași măsură ca și fosta URSS și o amenințare permanentă la adresa lumii civilizate. Soluția corectă este dezmembrarea ei și includerea în UE bucată cu bucată a fostelor părți componente, la fel cum s-a procedat cu Iugoslavia. Indiferent dacă dvs, sau ‘@casandra sunteți de-acord cu asta sau nu. Cetățenii ruși nu au nicio obligație să suporte conduceri de genul celei actuale de la Kremlin și vor putea face parte din lumea civilizată la fel ca și cetățenii fostelor state socialiste din Europa de Est.

          • Nu am să vă fac reproșuri. Atât înțelegeți!. Dacă am să fac un reproș, îl fac unul om pe care-l prețuiesc, care înseamnă ceva pentru mine, cum ar fi domnul Naumescu. Reproșuri pentru tonul panicat și panicard al textului. Nu fac reproșuri unui perete.

    • ” Nici nu putem fi prea supărați că tinerii îi disprețuiesc, aproape, pe cei numiți astăzi ”lideri”. Trebuie să recunoaștem că sunt umbre tremurânde ale adevăraților lideri de altădată. ”

      Absolut adevarat, ne trebui din nou un Reagan, ne trebuie din nou un Thatcher ;)

    • Si incerc sa raspund si un pic mai serios. Doamna, eu va stiu ca sunteti de stanga. Dar cred ca totusi exagerati un pic si nu vedeti imaginea de ansamblu, cand scrieti ” Valul acesta antioccidental nu poate fi stăvilit”, „Rigiditatea liderilor occidentali a dus la radicalizare și la căutarea altor căi” sau „Până când Occidentul va înțelege să schimbe ce este de schimbat în politicile sale actuale”.

      Ganditi ce se va intampla finalmente daca proiectul actual occidental colapseaza si ce o sa vina in loc. S-ar putea sa nu fie ce va asteptati dumneavoastra sa fie.

      Si ca sa revenim la imaginea de ansamblu asupra statelor din UE, ma refer la cele din vestul Europei, caci ele sunt cele care ponderea maxima in proiectul European.

      Evident ca orice sistem de guvernare e criticabil si ca se poate schimba in bine. Si e evident si ca aceste state au gestionat mai bine sau mai prost crizele de data recenta (criza economica, modul de sustinere a sistemelor bancare, criza emigrantilor)

      Dar totusi: discutam de state puternic dezvoltate economic care redistribuie 45-50% din PIB catre sistemele sociale si sistemele de investitiile publice.

      • Mulțumesc pentru comentariul serios.
        În evitarea colapsării UE trebuie să contribuie toți actorii relevanți. Este descurajant și te înfurie faptul că se fac concesii și pași înapoi numai în standardele și principiile fundamentale de natură socială, însă în privința celorlalte politici UE cei puternici nu concep nicio concesie. În privința pieței enrgetice comune și a relațiilor cu Rusia sub acest aspect, nimic nu arată că există UE. Prețurile negociate cu rușii nu sunt comune, sunt doar ascunse populațiilor europene. Drepturile sociale (nu doar cele de protecție socială, ci și cele decurgând din relațiile industriale) sunt mereu subțiate. UE nu se poate construi doar pe ”cheltuiala” populațiilor, trebuie să accepte costurile acestei construcții și marii actori economici și financiari.

  7. Aveti dreptate, pericolul nu este la generatia matura, noi suntem „vaccinati”, am trait si am vazut destule. Pe pielea noastra.
    Intelectualitatea lucida, viziblia, respectata, incoruptibila si admirata inca in aceasta tara are rolul de a mentine luciditatea vie, combativa,pe toate canalele medis !

    • „Madsen is a regular contributor on Russia Today”, ceea ce ii da dreptate, in parte, autorului acestui articol. „Mesagerii” rusnacilor apar peste tot sa combata orice „umbra de idee” care ar putea desconspira planurile marete ale Rusiei.

  8. Propaganda e o forma de minciuna. Se poate combate cu gargara? Nu, dar UE nu crede in adevar, asa ca nu il cauta si nu combate propaganda. Cum reusea Europa Libera sa faca fata cu mijloce mult mai modeste? Se compara limpezimea ideilor, curajul, eforturile sau riscurile asumate personal de jurnalisti cu ce spun azi eurocratii si eurodesteptii? E usor sa spui ca sunt semidocti toti cei care nu gandesc ca tine. E mai greu sa accepti criticile si faci ceva.
    Proiectul european nu a aparut din neant, e rodul unor secole de civilizatie. Schuman, Adenauer si De Gasperi (daca mai stie cineva cine sunt) erau mai aproape de Adrzej Duda decat de Martin Schultz. Crestini si patrioti, ar fi considerati azi semidocti, fanatici, preliberali, etc.
    Nu e de mirare ca UE a pierdut contactul cu oamenii, ca nu are lideri cat de cat prezentabili si ca nu are nici acum nr ala de telefon la care sa sune secretarul de stat al SUA (al cui e? al lui Mogherini, sau Merkel, sau al ministrului de externe al tarii care are presedintia Consiliului?). Pai sa nu rada si curcile lui Putin? Cum sa nu profite de prostia UE? Ar fi fost lucrurile la fel daca dadea Putin de un Reagan sau de o Margaret Thatcher?

    • Numai propaganda rusească / sovietică e o formă de minciună. Exemplul de propagandă cinstită pe care-l dau eu mereu este baraca de la Checkpoint Charlie: americanii au refuzat să o înlocuiască cu o construcție permanentă, de zidărie, pretinzând că acea frontieră nu ar trebui să existe acolo, iar într-o zi ei or să urce acea baracă pe un trailer și or să plece cu ea de-acolo. Ceea ce în 1991 chiar s-a întâmplat.

      Nu e nimic rău în a interpreta propagandistic niște evenimente, în măsura în care acele evenimente sunt reale. Însă propaganda rusă / comunistă / sovietică etc nu se bazează pe evenimente reale, se bazează pe unele inventate (de genul celebrului viol din Germania) pentru a crea în rândul publicului o isterie goală de conținut. Adică nemulțumirea asta a publicului, deși reală, nu are niciun fel de urmări concrete. Rusia nu-și va recăpăta fostele state satelit dacă Orban conduce Ungaria sau dacă UKIP și presa teleghidată de la Moscova forțează aducerea Brexitului pe agenda europeană.

      Pe de altă parte, să nu uităm că Reagan și Thatcher au instalat rachetele nucleare cu rază scurtă și medie de acțiune în Germania, iar isteria publicului era mult mai mare pe vremea aceea. Mai ales când Thatcher a folosit tunuri cu apă împotriva manifestanților, în ianuarie. Azi e simplu să-i lăudăm că au avut succes, dar la vremea aceea atentatele teroriste în Europa erau cât se poate de comune. Și nu erau comise de musulmani, ci de organizațiile teroriste europene sprijinite de KGB.

      • Mor si acum rusofilii de ciuda pe rachetele alea, ca doar alea au descurajat urssul, nu vorbaria goala.
        Isteria era in presa de stanga, in capul expertilor si uneori chiar al colaboratorilor lui Thatcher si Reagan, nu intre alegatori, ca de aia i-au votat atata vreme si i-ar mai vota si azi (bigoti si preliberali ce sunt ei!!).. Cu fermitate, patriotism, limbaj normal, Europa Libera, Vocea Americii si serviciul extern al BBCului (de atunci !!!), Reagan si Tatcher au facut ce trebuia. Nu suntem obligati sa ii punem in calendar, dar avem enorm de invatat de la ei.

      • stim cu totii foarte bine ca propaganda sovietica in occident a inceput inca de pe vremea lui lenin, si era facuta, ca si azi, cu ajutorul legiunilor de ”idioti utili” si al citorva ”cadre de nadejde” in fiecare din tarile vizate. Si de atunci nu s-a mai oprit. E interesant ca si continutul acestei propagande a ramas la fel in cea mai mare parte, citesti postari ale trolilor sovietici si crezi ca sint luate direct din pravda anilor ’50. Perseverenta mare, imaginatie putina. Dar se pare ca functioneaza, asa ca de ce nu.

        • Dacă vă documetaţi despre răscoala de la tatar Bunar, din 1924, veţi vedea că lucrurile vin de undeva de mult mai în spate. Anii 50 e prea puţin spus, anii 20.
          Operaţiunea de dezinformare „Trust” vă spune ceva?

  9. Si cu Golfstream 2 ce facem?
    Si rachete antitanc germane de ce cumparam cand tancurile de pe aici sunt americane(Abrams)?Si soldati german nu prea se antreneaza pe aici?

    • Rachete antitanc germane cumpărăm pentru că sunt cel mai eficient leac pentru tancurile T 72, T 80, T 90 şi ce ar mai fi capabilă Rusia să desfăşoare la o adică.
      În WW2, soldaţii nemţi denumeau tancurile americane Sherman „Ronson” (vă las pe dvs. să vă documentaţi de ce). Ei bine, aceste rachete (Spike se numesc, parcă) vor readuce, la superlativ, şi vor da un nou sens sintagmei. Tancurile (dvs. :) ) îşi vor binemerita porecla de „Super Ronson”….

  10. Proiectul european si utopia globalista imbratisata de Merkel sunt doua lucruri total incompatibile. Capitalismul nu poate fi salvat doar prin forta de munca ieftina a musulmanilor. Milioanele de USD profit pe zi ale lacomilor de pe Wall St nu pot fi satisfacute de inzecirea productivitatii muncii manuale peste noapte. Plus ca musulmanii sunt total incompatibil socio-economic (ramasi in sec VI) cu capitalismul protestant (spre deosebire de catolicismul hispanicilor). Cat timp capitalurile nu vor migra spre est la rate ale profitului mai mici si implicit dezvoltarea tarilor de mana a doua si a treia, New World Order se va prabusi la fel de repede cum a vrut a fi implementat.

  11. „Una e să dezbaţi şi să critici anumite politici şi decizii, în interiorul lumii tale, şi alta e să vrei să distrugi sistemul din care faci parte, pentru a face jocul adversarilor.”
    UE nu este un sistem ci doar un proiect. Comandat de sus in jos, aceasta fiind cauza pentru care este utopic deoarece nu are baza sociala. Adica suport popular. UE nu exista ca entitate socio-poitico-economica, nu are Constitutie, moneda unica,legi unice, armata , unitate politica, limba oficiala . Asadar nu exista,. Nu exista nici ca sistem functional si in nici un caz nu e „lumea” (apropos de „in interiorul lumii tale”. Lumea mea nu se reduce la UE si nu ma simt de loc „in interiorul”.

  12. Din nou, nu pot sa nu remarc viziunea (sau inspiratia) de care au dat dovada cei ce au infaptuit Parteneriatul Strategic cu SUA. Tarile din UE au fost infiltrate, de-a lungul anilor, de agenti de influenta deghizati in diverse feluri. Astazi, lucraturile lor dau roade.
    De ce credeti ca SUA pune accent pe lupta impotriva coruptiei, ca o conditie esentiala a democratiei functionale? Rusia a „exportat” in Europa (si) un anumit mod de a face politica, un sistem bazat pe coruptie si ticalosie. Indiferent sub ce doctrine s-au ascuns soldatii acestui sistem, ei si-au facut treaba. Inclusiv in Romania. Astazi, tragem ponoasele si multi gandesc ca democratia e de vina.

    Astazi, trebuie sa fim constienti ca, atunci cand mergem la vot, avem de ales intre doua directii: catre Est sau catre Vest. Nu „stanga” sau „dreapta”, fiindca acestea au ajuns notiuni goale de continut. Est sau Vest.
    Multi dintre cei ce latra impotriva Justitiei slujesc interese peste cele personale. Suntem in razboi cu un sistem putred, care se lupta din rasputeri. Justitia este varful de lance, dar noi trebuie sa fim coada solida a lancii. Atati cati suntem. Sa iesim la vot si sa votam altceva decat partide vechi. Ar trebuie sa ne intrebam in ce masura oamenii si partidele din parlamentul roman de astazi mai reprezinta interesele natiunii.

    • Cel mai clar, desigur dupa Ratiu si Coposu, a spus asta presedintele Basescu, numai ca el a si facut-o. Sa nu ne mai ferim sa-i pronuntam numele cum ne ferim azi de unele denumiri tabuu pe care le invaluim cu eufemiste din cauza lasitaii noastre inexplicabile.

      • Si eu consider ca Traian Basescu si-a facut datoria, ca presedinte. La un moment dat, chiar ma consideram „basist”. :) Trecand peste greselile omenesti, consider mandatele sale benefice.
        Insa evolutia si declaratiile domnului Basescu dupa plecarea de la Cotroceni m-au facut sa ma intreb daca nu cumva functia l-a facut alt om, pe perioada mandatelor. Daca functia si institutiile care-o sprijina decid mersul tarii, ma gandesc ca domnul Iohannis nu poate face prea mult rau, cat se afla in functie. :)

        • Se poate discuta si despre evolutia sa post prezidentiala dar fata de un Emil sau Ciorbea sau tatia pe care puterea i-a facut paranoici si in genere plecati cu sorcova Baseu inca spune lucruri demne de retnut. Desigur ca informatiile pe care le primim sunt filtrate de media , mai putin auzim ce spune dlui in direct si nici-un canal media nu-l mai sustine azi .
          Eu insa m-m referit la cele facute in calitate sa le faca.

          PS De altfel daca urmarim atent ce a spus vom vedea ca si in criza refugiatilor a fost cel mai bun nu numai pentru romani ci si pentru UE.

    • Spuneti’le asta cu Estul sau Vestul alegatorilor din Republica Moldova. Alora carora „vestul” le’a luat painea de la gura, iar „pro-europenii” nu sunt altceva decat din aluatul lui Voiculescu (vezi Plahotniuc)

      • Din pacate, ei sunt, acum, acolo unde eram noi in urma cu 15-20 de ani. Trebuie sa-si dea seama singuri de anumite lucruri.
        Si la noi inca sunt destui cei care considera ca, pentru toate relele intamplate dupa ’89, e de vina „democratia”, nu lupii ce si-au schimbat parul la comanda.
        Recunosc, in ’90 nu am inteles cat de important era „punctul 8”.

  13. toate aceste curente distructive sunt finantate. taindu-le finantarea le va disparea si potenta. simplu, cum zice americanul: follow the money. daca rusia are o problema cu restul lumii ar trebui ca restul lumii sa o izoleze, lasand la o parte si argumentul economic pentru neaplicarea unei astfel de masuri radicale. punct.

  14. Geopolitica anglo-americană şi eurasiatică

    1900, când lumea era direct sau indirect în mare parte a anglo-americanilor, Halfolrd Mackinder remarcă vulnerabilitatea puterilor maritime şi pune la îndoială, înlocuieşte doctrina geopolitică a lui Alfred T. Mahan, care credea că o putere maritimă globală este invincibilă. Europa, Asia, Africa sunt o imensă insula, constată el, e inima lumii, a cărei centru, pivot area, este mai ales nordul şi Asia Centrală, unde trăiesc 7/8 die populaţia globului şi se găsesc majoritatea resurselor naturale. De aceea stăpânii lumii sunt aceia care controlează această insula gigantică, nu o putere maritimă, ca cea anglo-americană.
    Această concepţie geopolitică nu lasa nici o alternativă luptei pe viaţă şi moarte cu Rusia sovietică în perioada interbelică şi nici o alternativă la capitularea neconditionala în al doilea război mondial a Germania şi Japoniei. Primejdia că aceste două ţări, ambe sunt părţi ale insulei globale, să ajungă să controleza întraga insula globala, era pentru anglo-americani un adevărat coşmar. Lupta împotriva comunismului, fascismului, rasismului, antisemitismului etc. pentru democraţie, economie de piaţă face în mare măsură parte din propagandă de război, ţelurile geopolitice amintite sunt însă cele determinante.
    1945, după război, Rusia ortodoxo-comunista, sub generalisimul Iosif V. Stalin îşi extinde dominaţia de la Berlin la Marea Japoniei şi din Caucaz la Antartica, cam cât Ginghis Han „Întemeietorul“. Ei sunt cei mai mari cuceritori din toate timpurile pentru că au ocupat o parte însemnată a pivot area din insula globală. În această nouă situaţie geopolitică, teoria lui Mackinder este dezvoltată de Nicholas Spykman, după care nu atât dominarea insulei globale este hotărâtoare, ci mai ales a limesului ei, a marginilor ei, aşa zisă rimland: Scandinavia, Europa Centrală, Balcanii ţările arabe, India, Goa, Siri Lanca, Indochina, Singapor, estul şi nordul Chinei, Hong Kong, Taivan, Coreea. Cine controleza acest rimland e stăpânul lumii, sau cel puţin poate opri ascensiunea altei mari puteri concurente. Izolaţionismul este astfel depăşit şi reson de etat-ul Axel Washington-Londra este de atunci până în zilele noastre politică intervenţionistă globală pentru a nu ajunge anglo-saxonii in nici un caz la periferia lumii.
    Acest limes, rimland, margine a insulei globale sau a inimeii ei afro-asiatice, sunt, dintr-o perspectiva creştină, şi puncte de debarcare majore, la care nu se poate renunta in nici un caz, sunt zona de contact cu miliarde de oameni care aşteaptă standardele de civilizaţie moderne, cele zece porunci, normele şi valorile judeo-creştine ale Vechiului şi Noului Testamnet pe de o parte, pe de altă parte este Rusia şi lumea ortodoxă din Balcani, Orientul Apropiat care aşteaptă si ea refacerea unităţii cu fraţii lor crestinii occidentali. În acest context intalegem mai bine importantă excepţională a Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox de la Constantinopol şi Anul Sfânt de la Roma, din acest an.
    Mai toate teatrele de război recente le găsim în rimland si au fiecare desigur o componenta geopolitica, dar si una religioasa, pe care omul modern refuza sa o vada in Cehoslovacia, Moldova / Transnistria, Ucraina / Crimeea, Balcanii, Orientul Apropiat, Golful Persic, India / Pakistan, Vietnam, China / Taivan, Coreea. În lumina acestei doctrine geopolitce şi practici politice, e uşor de intales dece anglo-amaricanii sunt acuma în razbpoi în Irak, Afranistan şi mai ales în Siria. Bineintales că nu-i vorba de democraţie, ci de intervenţie în rimlad. Asta vedem în reacţia condominiul ruso-chinez şi persanilor, care sunt foarte clar împotriva prezenţei anglo-americanilor în Orientul Apropiat, in Asia.
    Tot aşa cum americani au doctina Monroe inca din anul 1823 (Ameria de Nord şi Sud e în sfera de interese a SUA, şi nici o alta mare putere n-are voie să intervină militar aici), condominiul ruso-chinez şi iranienii vor să impună ceva similar anglo-americanilor, să interzică intevenţia militară a unei alte puteri în sfera lor de interese eurasiatică. E uşor de intales că aste este absolut indiscutabil, intolerabil pentru Axa Washington-Londra-Ierusalim, care are cea mai mare şi bine antrenată armata din lume. După cum am văzut după al doilea război mondial, ei sunt pragmantici pot renunţă la multe, numai la intervenţia militară în rimland-ul insulei globale, conform doctrinei lor, n-au cum, nu pot, şi în nici într-un caz, aceste ţării de margine nu pot fi nici lăsate mai mult sau mai puţin democratic, quasi libere, de izbelişte, pentru că vidul de putere ar fi imediat umplut de o altă mare putere.
    Amalgamarea acestor două mari concepte geopolitice, lupta modernă pentru dominaţia mondială, pentru rimland şi vechia Chestiunea Oriental au generat conflictul in Siria, Irak, Afganistan, Turcia în întregul Orient Apropiat în care este implicată şi Europa / UE, aici urmează să vină legal şi ilegal, peste zeci de milioane de refugiaţi musulmani şi idolatri.
    Extras din vol. BISERICA SI STATUL, ed. Dr. Falk, Eppstei si ed. Artpress 2016
    http://www.viorel-roman.ro / viorel-roman-bremen.over-blog.de / Bremen la 26 feb. 2016

  15. In loc de tatucul URSS au venit alti tatuci sub forma de ambasadori, ONG-uri sau de alt fel.
    UE si USA dicteaza la fel cum dictau URSS-ul prin comisarii sovietici, nu exista alegere. Pana la urma romanii sunt aliati sau supusi in genunchi sa spuna da la tot ce li se vara pe gat.

    Si ce e FALS in lista de mai jos despre RO. ?

    – sclavi ai corporatiilor si bancilor.
    – colonie a UE, doar o piata de desfacera
    – UE doar a luat pe gratis activele bune ale tarii, voi nu ati primit nimic. Romania nu a avut niciun avantaj din aderarea la UE

    Pe piata rurala/personae in varsta:
    – occidentul va corupe valorile crestine-ortodoxe-stramosesti, si va aduce doar droguri, pornografie, urmarirea satanica a persoanelor prin card-uri, casatorii homosexuale, etc

    • @ RO-Exit – pur și simplu vorbești din auzite despre lucruri de care habar n-ai. Știi tu cum se comportau comisarii sovietici și ți se par comparabili cu cei de la Bruxelles? Nici măcar sensul termenului ”commissioner” din limba engleză nu-l înțelegi. Iar dacă sovieticii au folosit ”comisar” în sensul lor propriu, tot așa te exprimi și tu, asta ca dovadă despre locul unde ai învățat limba română :)

      Singurul lucru cinstit din postarea ta este că te referi la români drept ”voi”. În condițiile astea, nu ți se pare că plângi la mormânt străin? :P :P

    • Ro-exit

      Te faci de râs cu asemenea postări tovarășe.

      Beneficiile aderării la Uniunea Europeană și la NATO pentru România au fost uriașe. Beneficii pe care Rusia nu le vede cu ochi buni. Indiferent cât de greu a fost pentru unii români perioada asta, din 2007 încoace, anii aceștia vor rămâne în mintea românilor ca ani foarte buni.

      Încă odată așa cum mulți români cred, Cu cât Rusia e mai departe de granițele românești cu atât ne va fi mai bine, o vom duce mai bine.

  16. Citesc cu interes articolele publicate de autor pe aceasta platforma, articole care sunt adevarate analize ale unor evenimente externe.
    Articolul de fata, in opinia mea, este altceva. Incearca sa explice de ce majoritatea romanilor nu sunt incantati de politica occidentala sau a UE in ceea ce ne priveste. Dupa ce face referiri nu tocmai magulitoare despre o majoritate, (pe ce studii sociologice se bazeaza ?) considera ca atitudinea antioccidentala a acestei majoritati o constitue propaganda ruseasca. Eu nu cred. Sunt cateva milioane de roamani care lucreaza in Vest. Majoritatea la munca de jos, dar si in domenii de varf. Ei constata ca diferentele dintre Vest si noi nu se micsoreaza ci se adancesc. Cei ramasi acasa au sperat ca prin intrarea in UE o vom duce mai bine si constata ca numarul locurilor de munca se imputineaza sau nu cresc, fabricile la care mergeau parintii lor nu mai exista, magazinele sun pline, dar buzunarele tot mai goale, posibilitatile tinerelor familii de avea o locuinta proprie sau cu chirie sunt reduse, firmele care mai functioneaza sunt ale altora, pamantul isi schimba proprietarii autohtoni, padurile dispar etc, etc. Infrastructura nu progreseaza, iar firmele, in general straine, ce incearca sa faca autostrazi, la preturi extrem de mari fata de piata europeana, ori pleca ori fac lucruri de mantuiala ce trebuie refacute.
    Pentru toate acestea sa fie oare vinovata propaganda ruseasca ?
    Eu ca semidoct sau sfertodoct nu inteleg cum pe toate acestea le-a creat o simpla propaganda. Nu cumva o realitate este speculata de o propaganda si nu creata ?

    • Pana acum cateva zile toata presa se plangea ca Vestul pierde milioane in urma embargoului rus. Ce aflarăm ieri? Surprize! Surprize! „Statele membre ale UE au intensificat exporturile către SUA şi China, astfel că Rusia a căzut două poziţii în clasamentul celor mai importante pieţe de desfacere ale UE…Exporturile de produse agroalimentare din statele membre au înregistrat anul trecut o valoare record de 129 de miliarde de euro, cu 6% peste nivelul din 2014… Practic, cu excepţia a două luni ale anului, statele membre au reuşit să vândă în fiecare lună peste graniţe mai mult decât în perioada similară a anului anterior.” http://www.economica.net/europa-a-depasitpericolul-dupa-embargoul-rusesc-a-gasu-douza-noi-piete-de-desfacere_115247.html#ixzz41N3qzumO
      La fel e si cu rusofilia romanilor. Nu apare in sondaje. Nu se aude pe strada. Toata lumea ii injura pe ruşi. Intelectualii de fiţe se plâng că românii sunt rusofobi pt că sunt sfertodocţi şi nu cunosc marea cultură rusă. Ambasadorul rus e nemulţumit. Sondajele arată că românii sunt cei mai pro-UE europeni (din păcate). Despre ce vorbim?
      Mai bine să vorbim de opacitatea experţilor care au fost până acum surzi la părerea sfertodocţilor şi nu i-au citit pe cei care spun că ruşii şi-au schimbat părul dar năravul ba. Ei, care le ştiu pe toate şi care află abia acum, în 2016, că UE face tâmpenii mari şi multe.
      E clar că UE ar trebuit să fie mult mai exigentă cu omuciderea şi cu furtul. Au fost foarte sensibili la bunăstarea homosexualilor, dar de victimele comunismului i-a durut în cot. Nici un reprezentant al CE sau al vreunei ţări din UE nu a cerut pedepsirea criminalilor comunişti. De Vişinescu nu au avut nimic de zis. Tare aş vreau să aud că măcar un om de afaceri german a fost prins dând mită. Toate firmele germane alimentează corupţia.

  17. Daca articolul s-ar numi „Cei doi mari agenti de influenta – Dragnea si Ponta + Socrul ” verisunea de manual in limba romina, descrierea comoprtamentala a celor de mai sus invocati ar fi 1:1. Articolul merita predat in licee. Felicitari.!

  18. Am trait peste 10 ani in lumea anglo-saxona – asta ca sa nu imi puneti nu stiu ce eticheta. Sunt satul atat de propaganda rusa cat si de cea occidentala. Care a fost motivul pentru care USA a atacat si facut praf Irakul? Un an de zile ne-au intoxicat cu faimoasele arme pe care le detinea Sadam si care reprezentau un pericol mondial. Au adus vreo dovada dupa razboi? Nici vorba, au pus stapanire pe pompele de petrol. In anii ’80 cand englezii au atacat trupele argentiniene din Insulele Falkland s-a revoltat cumva Europa sau America?

    • Nu, scumpule, în 1982 ”America” a făcut mai mult decât să se revolte: le-a oferit englezilor un portavion fără chirie, pentru că trupele tale argentiniene ocupaseră un teritoriu britanic. Tocmai de aia se cheamă ”Falkland”, argentinienii îi spun ”Malvine”, dacă te întreabă cineva :)

  19. Efectele nu sunt doar cele evidente, doar ca alternativele posibile sunt la fel de ingrijoratoare. Puterea actuala nu va renunta cu una cu 2. Vor aparea mai degraba alianta intre dreapta si stanga, decat sa cedeze fraiele puterii. Problema este ca daca vor fi presati in aceasta pozitie, democratia europeana va avea chiar mai mult de suferit din punctul meu de vedere.

    Dezbinarea mi se pare mult mai putin probabila decat acest scenariu… mai ales daca ne uitam la cat de afectati au fost in mod real cei care detin puterea la ora actuala in europa. Nu ei au fost loviti, ci partidele de opozitie care au pierdut teren in fata celor populist-extremiste si eurosceptice. Ar putea fi o buna ocazie sa ii curete pe cei corupti cu legaturi la moscova – scenariul optimist, dar cel mai probabil va duce la o consolidare a puterii de catre factiunile curente, cu sprijinul americanilor care nu ar vrea sa scape situatia de sub control.

    Lipsa de lupta politica, acest consens nu poate duce decat la coruptie transpartinica. Nu este deloc un lucru bun pentru viitorul europei. Iar capacitatea de a lua decizii mai prompte in timp de crize nu pare a fi suferit imbunatatiri. Nu cred ca rusii si euroscepticii primesc ce vor, din contra, doar ca Europa ca atare a avut mult mai mult de suferit decat pare la o privire superficiala.

  20. Felicitari! Articolul este excelent, chiar ar trebui predat in liceu. Dl Naumescu atrage atentia nu atat asupra impactului propagandei rusesti si a dreptei iliberale si nationaliste, cat asupra generatiei care vine, a mass mediei si a strazii in schimbarea in rau a perceptiei publice si a politicii euro-atlantice.

  21. De cand exista, Rusia este un stat banditesc, niciodata nu a produs plus valoare, de cateva sute de ani traieste din furt, munciuna, silnicii, crime, inselaciune, ocuparea de teritorii. Nu a produs nimic bun pentru umanitate, marile lor cuceriri stiintifice sunt doar propaganda si furt (bomba atomica, concord). Si, lucrul cel mai rau, este un alt tip de civilizatie decat cea occidentala, este o civilizatie de tip medieval, asiatic. Omul, la ei, nu are nici o valoare. Ca moare unu, zece sau o suta nu are nici o importanta. Civilizatia europeana este total opusa, omul este principala valoare a acestei civilizatii. Este clar ca in acest context Rusia trebuie sa dispara. Cu totul si definitiv din istoria omenii. Este singura solutie pentru salvarea umanitatii si sper ca liderii occidentali sa priceapa la un moment dat acest lucru. Su rusilor le-ar fi mult mai bine daca acest stat terorist ar disparea.

  22. Proiectul european nu poate fi si nici nu trebuie salvat de propaganda antioccidentala, putinista sau altcumva, caci o inglobeaza prin definitie. Proiectul european la care va referiti -Uniunea Europeana de dupa Maastricht- este anti-Occident, anticapitalist, antidemocratic, antiamerican, antinational, este subversiv, agitator si distructiv pe fata, fara nicio jena din partea politrucilor ce controleaza butoanele si microfoanele.

    Si ca sa ilustrez evidenta nu o sa scormonesc dupa dudele de duzina ale comisarilor si politrucilor din ograda eurolacilor adulatori de tirani asiatici, ci o sa’l citez pe insusi seful Komisariatului, tovarasul Juncker, prea umila sluga a tarului Putin insarcinata cu curatarea scamelor regionale de pe gulerul stapanului:

    “Russia must be treated decently. We can’t let our relationship with Russia be dictated by Washington.”

    “I know from my conversations with (Russian President Vladimir) Putin that he (does not accept) phrases like when Barack Obama said Russia was a regional power. What does that mean? You can’t talk about Russia like that,”

    Cand seful executivului de proiect european se face pres in fata Rusiei, ba mai si apostrofeaza presupusul aliat american pentru ca nu’i acorda suficienta importanta, nu cred ca mai are vreun rost ori vreun sens sa vorbim de o Uniune Europeana pro-occidentala. Uniunea asta, condusa de specimenele astea, este in mod clar anti-europeana.

    Asa ca ceea ce e musai sa fie salvat nu e un proiect birocratic, ci o civilizatie, un continent intreg amenintat de o elita politica uzurpatoare ce a subrezit deja statele nationale si cauta sa’si mareasca puterea asupra cetatenilor europeni printr’o propaganda penibila ce prezinta niste fanfaroni utopisti drept eroi neinfricati ce lupta la pieptul gol cu fiarele Rasaritului, chiar in timp ce au loc intalniri, negocieri si aranjamente dubioase cu tirani precum Putin ori Erdogan. Nu numai liderii -corupti, tradatori, lasi, dezaxati-, ci mai ales Proiectul trebuie urgent modificat, inlocuit cu o schema mai simpla si mai realista de functionare a Pietii comune sau pur si simplu abolit, dar deh, toate acestea nu stau in puterea noastra, in fapt rumanii nici macar nu indraznesc sa’si imagineze viata fara UE, fara perfuziile, carjele si drogurile financiare livrate de Bruxelles, d’aia si latra lugubru la obraznicaturile alea eurosceptice din UK ce au tupeul sa faca si referendum pe tema asta…a guvernarii prin forte proprii.

    • ”seful executivului de proiect european” nu are nici comanda Flotei a 6-a din Mediterana și nici comanda armatei a 7-a americane. În relația cu Rusia el trebuie să fie ”the good guy” și exact asta este :P

    • @ euNuke – vedeți că ”guvernarea prin forțe proprii” din UK își propune inclusiv retragerea din ECHR (CEDO pentru români) întrucât, după părerea UKIP, ”este inadmisibil să nu existe cale de atac internă la deciziile ECHR”.

      Așa că înainte de a aplauda asemenea euroscepticism, ați face bine să vă exersați un pic logica: ce nevoie ar avea UKIP să fie finanțat de Putin și ce nevoie ar avea UK să se retragă de la CEDO? Pentru că asta e varianta prezentată britanicilor dornici de ”guvernarea prin forțe proprii”: nu ne putem retrage din ECHR atât timp cât suntem membri UE. Ceea ce e perfect adevărat, de altfel. ECHR / CEDO nu aparține UE, ci Consiliului Europei, însă a fi membru ECHR / CEDO este o condiție obligatorie pentru aderarea la UE.

  23. “…….Una e să dezbaţi şi să critici anumite politici şi decizii, în interiorul lumii tale, şi alta e să vrei să distrugi sistemul din care faci parte, pentru a face jocul adversarilor……….”

    Ca să separăm apele şi mai clar: dl Naumescu nu e împotriva criticilor la adresa sistemului occidental, ar fi absurd să nu mai poţi critica punctual politicile UE şi doar să ridici osanale, ci este împotriva distrugerii acestui sistem, imperfect desigur, dar perfectibil. În fapt constatăm o revenire la dualitate în politica mondială: autoritarism vs liberalism. Înainte de ’89 era comunism vs liberalism. Noi, după ’89, am aderat la liberalism, sigur cu multe sincope şi ocolişuri mai mari sau mai mici. Dar totuşi am intrat, târâş-grăpiş, în tabăra liberalismului. Vedem, însă, că încet, încet, se structurează şi tabăra opusă: cea care promoveavă autoritarismul, fie el laic sau religios. În acest context nou, dl Naumescu ţine să sublinieze importanţa reunirii eforturilor noastre de a menţine acest sistem, evident prin îmbunătăţiri şi corecţii aduse pe parcurs, împotriva unei tendinţe tot mai evidente chiar şi în statele ce au nascut sistemul liberal, de a distruge acest sistem liberal şi de a instaura unul autoritarist. Sigur că astfel de persoane sau organizaţii sunt văzute drept cai troieni ai adversarilor liberalismului, adică prieteni ai taberei autoritariste. Dar important e ceea ce subliniază şi dânsul, că nu critica constructivă face diferenţa între tabere, ci cea distructivă, cea care doreşte dărâmarea sistemului liberal şi înlocuirea lui cu unul autoritar. Deci să nu ne grăbim cu etichetele. Sunt de acord cu dânsul şi cred că e bine să gândim serios la ce sistem ne dorim: unul liberal sau unul autoritar. Eu îl prefer pe cel liberal cu toate că ştiu că are şi hibe. Ele, hibele, se pot corecta mai uşor în sistemul liberal decât în cel autoritar şi îţi lasă deschise cu mult mai numeroase posibilităţi şi alegeri decât celălalt.

  24. Pentru un proiect si o alianta deja ciuruite de crize, greseli, inconsecvente scl este nepotrivit, cred, sa se mai puna problema salvarii. O carpeala ar insemna ea insasi un risc, nu exista nicio garantie de durabilitate sau ca raul cel mare a trecut. Cred ca mai degraba ar trebui sa ne preocupe o ideologie a alternativei, decat una a esecului. Este evident ca proiectul european are alternativa de a ocupa pozitii retrase, succesiv sau direct pana la aliniamentul dur, originar. Tarile membre de pe cercul periferic, chiar si cele de pe cel intermediar, nu au insa alternativa. Exceptand, bineinteles, trecerea de la un acord de integrare la un acord de asociere. O revenire, de fapt. Daca mijloacele s-au dovedit nepotrivite, nu ar trebui insa ca o data cu acestea sa fie aruncat la cosul istoriei si scopul integrarii, care ar trebui recuperat. Prin urmare, o ideologie a alternativei ne-ar putea ajuta la regenerare, la unirea in jurul unui nou obiectiv strategic national, care sa le inlocuiasca pe cele obosite sau consumate si sa ne aduca o energie proaspata, puternica si pe termen lung.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro