Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Mali – Operaţiunea Serval

Theophyle ianuarie 19, 2013 Global / Europa, Sinteze
19 comentarii 4,020 Vizualizari

Operatiunea Serval (Felida – Felis serval) este numele de cod al intervenției militare a armatei franceze pe teritoriul statului african Mali. Operatiunea a inceput la data de 11 ianuarie 2013, la cererea guvernului din Mali, în urma solicitărilor guvernului Mali si a  ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane) pentru a facilita o interventie militară străină. Solicitarea a fost facuta la data de 12 octombrie 2012.  Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în unanimitate o rezolutie  propusa de Franta prin care o forta ECOWAS sa asiste armata din Mali, în combaterea militantilor islamisti  pe baza capitolului VII din Carta Natiunilor Unite. Rezolutia a permis o perioada de 45 de zile pentru “recomandări detaliate si realizabile” pentru interventia militară. In timpul acestor 45 de zile, toate provinciile din nord fusesera deja ocupate de rebelii islamisti.

Cateva cuvinte despre Mali

Incepand cu anul 1905, majoritatea teritoriului statul Mali de astazi a devenit posesiune franceza impartit intre Maroc si ceea ce francezii au numit Sudanul Francez. In 1959, Sudanul Francez si Senegalul au format Federatia Mali. In august al aceluiasi an, Federatia  a fost dizolvata, Senegalul si Republica Mali castigandu-si fiecare independenta devenind doua state suverane separate. Imediat dupa capatarea independentei, presedintele ales, Modibo Keïta, s-a declarat socialist, a desfiintat toate partidele politice si conducandu-si tara  sub influenta si cu suportul  URSS si al altor state din Estul comunist al Europei.

In 1968 regimul “socialist” a fost rasturnat si inlocuit cu o dictatura militara, care a durat pana in 1989-90. In 1991 s-a format un guvern de tranzitie, care organizat primele alegeri democratice în 1992, fiind ales Alpha Oumar Konare. După realegerea sa în 1997, Konare a continuat reformele politice si economice luptând contra coruptiei. După terminarea mandatului prevăzut de constitutie, a fost urmat în 2002 de Amadou Toumani Touré, fost general, dar care a sustinut democratizarea tarii. Dupa 1992, Mali a fost un stat democratic relativ stabil sustinut de puterile occidentale in frunte cu Franta. Una din marile probleme ale acestui stat este sclavagismul inca existent in zonele de nord ale tarii. Aproximativ un sfert de milion de persoane traiesc de facto ca sclavi, desi sclavagismul a fost abolit prin lege la inceputul anilor ’90.

Actualul conflict este o evolutie aproape anticipata de rezultatele razboiului din Libia. Mali este un stat constituit din   Nord, care cuprinde trei trei regiuni -  Gao, Kidal si Tombuktu si Sud care cuprinde 5 regiuni – Kayes, Kulikoro, Mopti, Segu, Sikasso si districtul Bamako, capitala tarii. Dupa terminarea razboiului libian, multi mercenari apartinand triburilor Tuareg, care au luptat pentru Gaddafi, s-au retras spre Mali incercand sa  ocupe ceea ce ei numesc teritoriile lor istorice, in Nordul Mali si cele trei provincii ale acestei regiuni (Gao, Kidal si Tombuctu). Nu este prima insurgenta si prima incercare de cucerire a acestei regiuni de catre triburile tuareg, de fapt este a cincea (1916–1917, 1962–1964, 1990–1995, 2007–2009 si ultima din 2012).

Rebeliunea din 17 ianuarie 2012

Mii de membri ai tribului Tuareg, care au servit anterior în armata lui Gaddafi, s-au întors acasă in Mali, iar acest flux de millitari cu o experienta indelungata, de fapt mercenari, a re-energizat insurgenta de lunga durata a tuaregilor împotriva guvernului din Mali. Acesti insurgenti tuaregi au format o noua grupare politico-militara – Miscarea Natională pentru Eliberarea Azawad (MNLA – Movement for the Liberation of Azawad). In 16-17 ianuarie 2012, militantii MNLA au atacat  o cazarmă militară si o bază a garzii nationale din Menaka, reginea Gao. Pentru prinma data in istoria revoltelor Tuareg, rebelii se folosesc de arme grele, de provenienta occidentala, provenind din Libia.

La 22 martie 2012, presedintele Touré a fost demis printr-o lovitura de stat, cu o lună înainte de alegerile prezidentiale, fiind acuzat de incapacitatea de a administra situatia creata in nordul tarii. Touré nici nu avea cum sa reuseasca impotriva rebelilor, mercenari de profesie, Mali opunand o armata de 7500 de soldati, inclusiv o garda civila si jandarmi, plus o garda republicana cu un efectiv de 2500 de soldati. Armata prost platita, neinstruita si cu 60 de generali de tot felul si cu un armament din anii ‘60-‘70 de provenienta ruseasca nu au avut nici o motivatie sa lupte impotriva tuaregilor. Dupa lovitura de stat militara s-a format un guvern format in majoritatea lui de militari, numindu-se cinic, Comitetul National pentru restaurarea democratiei si a statului (CNRDR). Consecintă a instabilitătii create de lovitura de stat, cele trei regiuni din nord – Kidal, Gao si Timbuktu au fost capturate de rebeli extrem de facil. La data de 5 aprilie 2012, dupa capturarea orasului Douentza, MNLA a declarat ca si-a îndeplinit obiectivele si a proclamat independenta statului turaeg Azawad prin secesiune de Mali.

Lucrurile s-au desfasurat destul de simplu, fara un interes desosebit al puterilor occidentale, care nu au recunoscut nici guvernul din Mali format dupa lovitura de stat si nicidecum independenta partii nordice ale statului, Azawad. In martie 2012, s-a alaturat rebelilor MNLA o fractiune tuarega islamista cu legaturi stranse cu al-Qaida (AQIM), Ansar a-Din (Slujitorii Islamului), formata din  doua fractiuni, prima condusa de Ag Ghali, veteran al rebeliunii din 1990 si a doua fractiune afiliata la Al-Qaeda din Magrebul Islamic (AQIM – Al-Qaeda in the Islamic Maghreb) condusa de varul lui Ag Ghali, Hamada Ag Hama. Ambele grupuri militau in orice caz la islamizarea totala a regiunii si formarea unui stat condus dupa regulile islamice (Sharia). Aici lucrurile s-au complicat si puterile occidentale s-au hotarat sa intervina.

Operațiunea Serval are ca scop sprijinirea trupelor statului Mali pentru respingerea atacurilor  grupurilor armate islamiste, care au luat controlul total asupra regiunii Azawad, de fapt toata partea de nord a țării, care cuprinde  regiunile Gao, Kidal si Tombuktu. Obiectivele acestei interventii, asa cum au fost exprimate de președintele francez François Hollande la data de 15 ianuarie 2013, sunt pentru a opri ofenziva forțelor jihadiste spre Bamako, capitala  Mali  și pentru a asigura recuperarea integrității sale teritoriale. Avand in vedere situatia fortelor armate ale statului Mali, lucrul pare foarte nesigur fara sprijinul toatal si activ al europenilor.

Fortele insurgente, asa cum am mai mentionat in articolul anterior, sunt formate din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawad (MNLA), Mișcarea Salafista Din e’-Ansar, combinate cu alte mișcări islamiste afiliate  al-Qaida (AQIM ). Una din marele probleme ale acestui conflict, la fel ca cel din Libia, este sa intelegi “cine este impotriva cui”. Avand in vedere ca unele  unitati ale statului Mali, de fapt exact acelea care erau mai pregatite, au o componenta ridicata de etnici tuaregi, duc la multe probleme cu loialitatile impartite.

Multi soldati, de fapt unitati intregi, au trecut de partea insurgentilor si altele au trecut granitele unor state vecine in asteptarea constatarii “unde ar trebui sa se alature”, conform oportunitatilor pe teren. Ca lucrurile sa fie si mai complicate, potrivit cotidianului New York Times, trei din cele patru unități de elită sub comanda tuarega din  Mali au fost formate si antrenate de  Statele Unite la inceputul anilor 2000 si au trecut in totalitate  în tabăra rebelilor la inceputul conflictului din 2012. Lucru bineinteles negat cu vehementa de autoritatile maleze.

Rebelii jihadiști, în esență, poseda armament de infanterie din arsenalele libiene sau cumpărate de la dealeri de arme, prin venituri din comertul de droguri, ființe umane si răscumpărarea de ostatici. Armamentul usor este compus din arme ușoare AK-47, puști cu lunetă Dragunov, mitraliere grele de 12,7 mm și 14,5 mm sau lansatoare de rachete RPG-763. Majoritatea armamentului mai greu este montat ca si in razboiul libian pe furgonete de provenienta japoneza.

Derularea evenimentelor

La data de 10 ianuarie 2013, după mai multe luni de lupte, situația militară se deteriorează rapid pentru armata din Mali. Insurgenții ocupa orașul.  Konna indreptandu-se spre Mopti, ultima fortificatie serioasa spre capitala, Bamako. iar Președintele Mali (interimar) Dioncounda Traoré, declară starea de urgență în țară și face apel la președintele francez, François Hollande, cerând ajutor imediat militar din Franța pentru a contracara ofensiva jihadista.

La 11 ianuarie 2013, François Hollande accepta ca  Franța, alături de partenerii săi africani, la cererea autorităților din Mali, în cadrul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU sa  ajute la oprirea atacului, considerat de el ca atac  terorist.

In 13 ianuarie 2013, ministrul de Externe, Laurent Fabius, a declarat că ofensiva grupurilor islamiste spre sud este oprită și Franța au început să “aibă grijă” de bazele din spate ale teroriștilor. La rândul său, ministrul apărării, Jean-Yves Le Drian a anunțat că raidurile aeriene franceze se desfășoară continuu în partea de nord a țării și asigură  implicarea franceză.

Din 14 ianuarie, incep lupte pentru posesia orașelor Diabaly și Konna, care blochează drumul spre capitala Bamako. Forțele jihadiste au cucerit Diabaly in 14 ianuarie, după o luptă cu armata maleza. În replică, fortele aeriene franceze efectueaza cateva raiduri  impotriva acestor obiective în noaptea dintre 14 – 15 ianuarie.

La 15 ianuarie, în paralel cu o vizită in Emiratele Arabe Unite, Francois Hollande a declarat ca cele “trei obiective” ale operațiunii sunt: stoparea ofensivei jihadiste spre capitala Bamako, “Protejarea” Bamako, unde traiesc si 5000 de cetateni francezi  si ajutor statului Mali pentru a recupera integritatea sa teritoriala prin “sprijinirea misiunii încredințată forțelor ECOWAS”, subliniind că Franța nu intenționează să rămână în Mali.

În 18 ianuarie, armata Mali a emis un comunicat de presă declarând “am preluat controlul total al orașului Konna, după pierderi grele la inamic.” Informația a fost confirmată de către Ministerul Apărării de la Paris. Soarta orașului Diabaly este inca necunoscuta.

Tot la data de 18 ianuarie 2013, 1800 de soldațI francezi facand parte din Legiunea Straina sunt angrenati direct in acest conflict, ocupand pozitii pentru a proteja Markala, un pod construit peste râul Niger și pentru a preveni accesul trupelor luptătorilor islamisti, care sunt situati la 80 km nord de acest pod. Aceasta actiune este prima operațiune a armatei franceze în ceea ce privește personalul angajat in afara Frantei de la iesirea din Afghanistan.

În dimineața zilei din 16 ianuarie 2013, un grup islamist a luat ostatici peste 200 de persoane, în principal algeriene si probabil un numar de patruzeci vestici angajati de BP, Statoil și Sonatrach. Strainii sunt de origina norvegiană, japoneză, franceză, americană, britanică șI romana pe o platformă de gaz, care opereaza in Amenas în sud-estul Algeriei, în apropiere de granița libiana. Deoarece nu sunt cunoscute inca (cu adevarat) detaliile aceste actiuni o vom relata in articolul urmator.

Deocamdata:

  1. Acelasi scenariu ca in Libia, adversarii ajung la un succes clar (in cazul Libiei, occidentalii ii sustineau pe rebeli, care erau infranti si Bengazi era in pericol sa cada), Franta deschide operatiunile armate tragand dupa ea toti aliatii europeni;
  2. Nu sunt clare obiectivele tactice si este la fel de clar ca exista posibilitatea unui confilct lung si costisitor din toate punctele de vedere;
  3. 3. La fel de clar este ca Europa nu are armata si nici o politica de aparare comuna, ca sa nu discutam de politica externa coerenta si lucrurile se fac ad-hoc si conjuctural;
  4. Sper ca Romania sa trimita, ca si in cazul Libiei, cele 2 fregate :) care navigheaza foarte bine in nisipurile sud-sahariene;
  5. Tarile care au promis ajutor logistic sunt Belgia, Canada, Danemarca, Spania si Marea Britanie. Germania, ca si in cazul Libiei, ofera numai sevicii de transport trupelor tarilor africane care doresc sa ajunga in Mali. Cine a spus ca dna Merkel nu este un bun strateg?

Un articol nou in zilele urmatoare.

O bibliografie:

NYT – French Strikes in Mali Supplant Caution of U.S. / 13.01.2013
Telegraph- Mali air strikes: ‘The situation has become much more volatile,’ says Ban Ki-moon / 14.01. 2013
BBC - France: How was it dragged into the Malian conflict? / 14.01.2013
BBC – Mali crisis: West African leaders to meet in Ivory Coast / 19.01.2013
BBC – Algeria siege: ‘Around 30′ hostages unaccounted for / 19.01.2013

Nota: Articolul este o sinteza a unor articole publicte pe PoliteiaWorld (Razboi in Mali)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "19 comments" on this Article:

  1. Petre Opris Petre Opriş spune:

    Felicitări pentru articol, Theophyle! Este clar, concis şi foarte departe de caii verzi pe pereţi visaţi de domnul Victor Negrescu (http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-este-oportuna-o-interventie-a-romaniei-in-mali-participare-la-reflectia-ministerului-afacerilor-externe-roman/). Probabil că domnul respectiv habar n-are cum se introduce un cartuş pe ţeavă şi din ce direcţie bate vântul în Sahara, dar îndeamnă la implicarea României în conflictul din Mali. Cap are, minte ce-i mai trebuie? A studiat degeaba în străinătate şi acum doreşte să se afirme politic (este membru PSD), scriind un articol stupid pentru (probabil)autopromovarea sa, în condiţiile în care nu are habar despre capacităţile de intervenţie externă ale României şi motivele care stau la baza organizării unei astfel de acţiuni politico-militare. Theophyle spune bine: Trimitem cele două fregate de la Constanţa să navigheze prin Sahara (sau poate pe fluviul Niger, înarmate cu catapulte şi nuci de cocos).

    • maximus spune:

      excelent comentariul!! armata RO este sublima dar… pe cale de disparitie [o veste minunata pt prietenii rusi si ukrainieni,dar nu numai,cand criza va ingenunchia SUA + UE vom intelege mai bine despre ce vorbim]… Multumim distinsului domn Theophyle pt inca un articol la obiect,care ne ridica ceata asupra fenomenului.Maestre: excelsior!

      • cititor spune:

        Sincer, daca vom avea probleme cu vecinii, as prefera sa avem ceva veterani, nu armata care a actionat la revolutie. Daca e prin voluntariat platit cu banii Frantei, de ce sa nu cream veterani pe banii lor? Un pic de realism nu face rau nimanui. E o vorba veche, meseria nu se invata, se fura.

    • Anonimul nevenetian spune:

      Am trait s-o vad si pe asta: pesedistii sint mai solidari cu verst-europenii decit cei de dreapta!

  2. corina spune:

    Draga Petre Opris, vad ca esti foarte caustic si agreezi si ceva atac le persoana. Departe de mine gandul de a il apara pe V Negrescu, desi l-am cunoscut bine prin 2006 cand era student. Intr-adevar, poate ca s-a grabit putin cu unele observatii, poate ca nu cunoaste Africa dar nici nu e afon, omul are baza teoretica si da, e prea entuziasmat de rolul pe care Romania si l-ar putea asuma. Probabil ca nu stie sa bage glont pe teava find prea tanar sa fi prins serviciul militar. Totusi nici tu nu esti asa mare specialist in problema, stiu adica tin minte ca te pricepi la Razboiul Rece, politichie externa ceusista, stii si ceva poloneza, loialitatea ta e impartita intre Romania si Polonia ca doar ai si sotie de acolo, in fine, nu cred ca ai o opera atat de vastasi nici o faima atat de uriasa incat sa ai motive sa fii caustic cu debutantii. Putina modestie nu ti-ar strica, mai ales ca nici tu cand erai tanar ofiter SPP nu prea bagai glont pe teava ci tot prin birouri stateai, asezat comod la calculator. Iar ca june istoric militar….nu ti s-a dat in cap cand ai mai facut chestii care nu erau OK, corect?

    • Petre Opris Petre Opriş spune:

      Dragă corina (dacă aşa te numeşti), am scris foarte caustic deoarece exaltarea acestui tânăr nu are ce căuta pe http://www.contributors.ro. Dacă doreşte să publice asemenea articole, poate găsi alte căi de popularizare a ideilor sale şi îl pot ajuta în acest sens (chiar dacă nu mă aflu în România). Pentru “Liga I” (contributors), tinereţea nu este suficientă, mai ai nevoie şi de echilibru în abordarea problemelor pe care doreşti să le dezbaţi (exact cum face Theophyle). Da, comentariul meu poate fi considerat atac la persoană. Însă sunt greu de acceptat exaltările celor care se cred buricul Pământului şi îndeamnă la intervenţii militare fără să ştie cum miroase praful de puşcă. Cât priveşte aşa-zisa bază teoretică a unui tânăr student, dă-mi voie să fiu sceptic în privinţa utilităţii sale, în acest moment. Site-ul http://www.contributors nu este o revistă pentru studenţii care cred că tot ce zboară se mănâncă. Referitor la cariera mea militară, povestea este “un pic mai lungă” (1987-2009), plină de artilerie, rachete antitanc, Revista de Istorie Militară şi, în cele din urmă, SPP.

      • A. spune:

        Domnule Opriş, sunteţi cumva acelaşi dr. Petre Opriş care scrie în Jurnalul Naţional? Mulţumesc anticipat pentru răspuns.

        http://jurnalul.ro/autor/dr–petre-opris.html

        • Petre Opris Petre Opriş spune:

          Da.

          • Petre Opris Petre Opriş spune:

            Suntem pe data de 8 martie 2013. A trecut o lună şi jumătate de la isteria unui june privind participarea României la conflictul militar din Mali. Situaţia a evoluat în sensul dorit de francezi, fără intervenţia războinică a domnului menţionat anterior. Sau poate mă înşel? :) Oricum, s-a aşternut praful şi pulberea (Saharei) peste ideile sale. Amin!

    • Doru Dragan spune:

      Acelasi grup de oameni care e indignat de faptul ca unii occidentali ne confunda cu tiganii, acelasi grup de oameni face eforturi disperate sa ne aduca inapoi in randul tarilor “nealiniate”, tarilor “lumii a treia” in care eram inainte de 1990. Cu greu am reusit sa patrundem in Uniunea Europeana si NATO, cu greu am fost inclusi in lumea occidentala, pe la coada dar suntem acolo. Si acuma vin niste “baieti” si se incoarda din toate puterile sa ne explice ca locul nostru nu e in occident ci in orient. Innapoi la mama Rusia daca se poate. Laolalta cu pravoslavnicii si ortodoxia greaca. Normal. Asta vara efortul asta era cat pe ce sa reuseasca. Ce s-a reusit de fapt a fost boicotarea proiectului NABUCO si promovarea proiectului South Stream.

  3. Ciobanul Bucur spune:

    Theophyle, ca de fiecare data, te citesc cu mult interes. Din tot ce am citit in ultimele zile despre evenimentele din Mali, numai de la tine am inteles ce e acolo.

  4. vlad spune:

    Un articol excelent, la obiect, fara complezenta dar fara “soparle” antioccidentale cum am mai intalnit prin cele aparute in media romaneasca pe aceasta tema.

  5. DanielS spune:

    Felicitari pentru articol.

    Romania este atit de absorbita de subiecte interne, incit neglijam evenimente importante ale comunitatii internationale.

  6. herodot1 spune:

    Din câte înțeleg, marea majoritate a populației nu dorește prezența francezilor așa că, de fapt este vorba de un război de agresiune, un ajutor cerut de un reprezentant interimar al statului Mali. Indiferent dacă este adevărat sau nu că forțele rebele doresc un regim islamic se pare că aceasta este dorința majorității populației chiar dacă nu este pe placul puterilor străine. Nu văd ce treabă avem noi acolo mai ales că nu este implicat NATO.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Buna Ziua,

      1. “marea majoritate” este formata din cei care au glas si acces la presa internationala, care de fapt nu sunt exact o “mare majoritate” ci o minoritate;
      2. NU, nu este un “razboi de agresiune” avand in vedere ca se desfasoara conform rezolutiilor ONU – capitolului VII din Carta Natiunilor Unite.

  7. matei spune:

    Franta are interese strategice in Africa, nu cred ca vor pleca prea curind. Sper sa invinga si sa nu avem un nou Vietnam. Europa probabil are nevoie de o victorie pentru moral.

  8. Danon spune:

    Concis si bine prezentat. Daca pot sa-mi permit totusi, cateva completari ca sa intelegem mai bine cauzele profunde ale conflictului:
    - Mali este una dintre cele mai sarace tari din lume, cu un PIB de vreo 1000 USD per capita (mai putin de 10% din cel al Romaniei). Daca adaugam lipsa de activitati economice si coruptia endemica a guvernului de la Bamako avem o vizibilitate mai buna asupra unui caz de scoala de “failed state”.
    - Nu numai climatul din nord, dar si eroziunea solului din sud sunt probleme insolubile. Adugati explozia demografica. Mali are un teritoriu arabil de vreo 3% din suprafata totala (si in scadere, datorita supraexploatarii si eroziunii), iar populatia creste cu peste 3%/an. Femeile au in medie peste 6 copii. Matematic, aceasta situatie nu poate dura. Mali depinde de multa vreme de ajutorul international si are in fiecare zi nevoie de mai mult.
    - ca multe state postcoloniale, Mali este un stat destul de artificial, multietnic si fara coeziune nationala.
    - Tuaregii sunt unul dintre ultimele popoare migratoare din Sahara. Ca toate popoarele migratoare, care depind de comert si animale (lucruri usor de pierdut) si nu de pamant cultivabil, el are un cod de onoare si curaj extrem de puternic: un tuareg nu lasa nici o jignire nepedepsita pentru ca, daca o face azi, maine risca sa piarda mult mai mult.
    - tuaregii si islamistii integristi sunt anti-Bamako dar au agende foarte diferite. De fapt, in mare parte acestea sunt contradictorii si grupurile inarmate din cele doua tabere se amesteca si se coordoneaza putin. Mai mult, tuaregii ii dispretuiesc pe islamistii integristi, societatea lor fiind fondata pe principii foarte diferite (un exemplu, rolul femeilor in societatea tuarega).
    - sa nu confundam cei cativa mercenari tuaregi libieni cu intreaga comunitate tuarega. Armele sunt larg disponibile si tuaregii au avut totdeauna suficient de multe arme usoare. Ce s-a intamplat nou a fost, mai mult decat sosirea unor mercenari antrenati si inarmati, slabiciunea guvernului central.

    Probabil lucrurile ar fi usor de rezolvat in cazul in care comunitatea internationala ar recunoaste independenta Azawad-ului (un teritoriu pe care Bamako nu l-a controlat cu adevarat si nici nu-l va controla vreodata) si ar ajuta tuaregii sa-si construiasca un stat viabil. Dar comunitatea internationala nu vrea noi secesiunii fiindca ele ar declansa un val de noi cereri si conflicte.

  9. Theophyle Theophyle spune:

    Danon salut,

    Nu am vrut sa intru in detalii, dar exista o problema rasiala accentuata – negrii vs albi. Majoritatea populatiei din Mali sunt negroizi (50% Mande – Mandinka, 17% Fula, 12% Voltici) Tuaregi sunt considerati albi si sunt numai 10% din populatia tarii. Nici macar in Nordul tarii Turaegii nu sunt majoritate.

    Deja astazi si ieri au fost pogromuri in Bamako impotriva tuaregilor si a arabilor, lucrurile se complica si o sa avem acolo niste scene mai teribile decat cele care au avut loc in Libia, sper din toata inima sa gresesc.

  10. Dedalus spune:

    Ce or fi avand de impartit tare nu-mi dau seama… chiar nu s-ar putea intelege intre ei?

    Mie imi plac articolele acestea, ne arata ca lumea e mult mai diversa decat ce vedem la TV sau chiar pe diverse site-uri internet. Imi amintesc de revista Lumea, din vremea comunista, cand mai puteai citi cate ceva si in afara de ce se intimpla in URSS. Cu deosebire ca aici nu mai avem nici o cenzura.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)