vineri, martie 29, 2024

Marea Britanie: UKIP – uragan politic sau furtună într-un pahar cu apă

Liderii partidelor tradiționale din Marea Britanie sunt îngrijorați. Au și de ce, ca urmare a rezultatului excelent al Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP) în recentele alegeri pentru Parlamentul European în care a obținut 27,5% din voturi și 24 de mandate din totalul de 73.

UKIP are un țel foarte precis: ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană și nu se complică cu prea multe detalii de program.

Alegerile din 22 mai au constituit primul scrutin în 100 de ani când un alt partid decât cel Conservator (actualmente la guvernare, lider premierul David Cameron) sau cel Laburist (acum în opoziție, lider Ed Miliband) se clasează pe primul loc pe plan național.

Și tot în acest scrutin, pentru prima oară în cei 182 de ani de existență, Partidul Conservator nu s-a clasat pe unul din primele două locuri, fiin d devansat de Partidul Laburist (24% față de 25,4%).

Partidul Liberal Democrat, partenerul de coaliție al Conservatorilor, a fost marele perdant al serii, văzându-și scorul înjumătățit la 7% și păstrându-și doar unul din cei 11 eurodeputați pe care-i avea la alegerile din 2009.

UKIP este condus de un lider, Nigel Farage, pe care unii îl consideră charismatic, alții văd în el doar un bufon și un demagog.

Cert este că mesajul UKIP a fost receptat cu interes în toate regiunile britanice, cu excepția Irlandei de Nord și parțial a Londrei.

Potrivit sondajelor, pentru partidul lui Farage au votat cu precădere foști votanți ai Partidului Conservator, dar și un număr important de foști votanți Laburiști – mai ales în nordul Angliei – și Liberal Democrați, ca și persoane care nu au mai votat niciodată sau nu mai votaseră de 20 de ani.

Votul UKIP a fost considerat de majoritatea comentatorilor și a liderilor partidelor tradiționale unul “anti-sistem”, un vot care exprimă profunda nemulțumire față de actuala clasă politică.

Nu este neapărat un vot împotriva UE, dar ceea ce a influențat votul UKIP a fost migrația, percepută a fi semnificativă în ultimii 10 ani de când Uniunea s-a extins și a cuprins 11 state foste comuniste din centrul și estul Europei.

Farage a bătut monedă pe “invazia” românilor și bulgarilor și a stârnit indignare într-o parte a mass mediei  și a clasei politice când a făcut o legătură directă între românii din Marea Britanie și rețelele de crimă organizată.

Un astfel de mesaj rezonează într-o parte a electoratului, mai ales în orașele mici, unde migrația nu este văzută atât ca o amenințare a locurilor de muncă ale autohtonilor, cât mai ales ca un fenomen de ciocnire a culturilor. Am auzit alegători care votaseră UKIP spunând că nu mai recunosc cartierul, orașul, țara în care locuiesc, care le-a devenit străină din cauza migrației.

Este UKIP un partid rasist, xenofob, homofob, islamofob, chiar de extrema dreaptă așa cum a fost catalogat de critici? Fără îndoială că destui dintre activiștii săi au astfel de vederi, iar presa a dezvăluit în campania electorală aproape zilnic astfel de manifestări, iar Farage a fost nevoit să explice că aceștia sunt niște “idioți” ale căror vederi nu sunt reprezentative pentru UKIP.

Pe de altă parte, dintre cei 24 de eurodeputați proaspăt aleși unul este musulman de origine asiatică iar primul eurodeputat ales vreodată în Scoția este homosexual declarat cu vederi critice însă asupra legalizării căsătoriei pentru persoane de același sex.

În Parlamentul European UKIP a făcut parte până acum din grupul Europa Libertății și a Democrației (EFD) alături de partide ca Lega Nord din Italia sau Partidul Poporului din Danemarca.

Farage a afirmat în repetate rânduri că nu vrea să aibă nimic de a face cu celălalt mare partid eurosceptic, Frontul Național din Franța, pe care l-a calificat drept extremist și antisemit.

În Marea Britanie există și Partidul Național Britanic (BNP) considerat de extrema dreaptă, care a scăzut de la 6% la 1% și și-a pierdut cei doi eurodeputați  câștigați acum cinci ani, fără doar și poate o victimă a succesului UKIP.

Ce rezervă viitorul pentru UKIP?

Importanța alegerilor europene este mai mult una de test politic cu un an înaintea alegerilor parlamentare.

Scrutinul european nu poate fi luat ca o un indicator precis pentru că, spre deosebire de alegerile parlamentare are loc prin scrutin de listă cu reprezentare proporțională.

Dar în paralel cu alegerile europene au avut loc și alegeri pentru consiliile locale în Anglia, desfășurate prin scrutin majoritar uninominal, la fel ca și cel parlamentar.

Aici reprezentarea UKIP a crescut de la doi la 163 de consilieri față de acum patru ani, iar echivalentul votului pe țară a fost estimat la 17% (Laburiști 31%, Conservatori 29%, Liberal Democrați 13%).

Proiecția unui asemenea scor ar da UKIP la parlamentare un singur mandat de deputat, deoarece sprijinul partidului e răspândit uniform în teritoriu și nu-i permite să se claseze pe primul loc în aproape nicio circumscripție electorală.

Dar UKIP poate influența rezultatul alegerilor. Un sondaj la ieșirea de la urne arăta că jumătate dintre votanții UKIP vor vota altfel anul viitor la parlamentare, majoritatea întorcându-se la Partidul Conservator.

Voci din aripa eurosceptică a Partidului Conservator i-au cerut după acest scrutin premierului Cameron să convoace mai curând de 2017 un referendum privind apartenența Marii Britanii la UE.

În Partidul Laburist liderul Ed Milliband a fost criticat pentru faptul că în campanie nu a atacat UKIP preferând să accepte avantajul ca acesta să ia voturi de la principalul rival, Partidul Conservator. Iată însă că UKIP a luat voturi și în nordul Angliei, chiar în fiefurile sale, de la Partidul Laburist.

Cât despre liderul Partidului Liberal Democrat, Nick Clegg, el este contestat puternic în propriul partid, care s-a clasat al cincilea în scrutinul european,  după Verzi, plătind prețul asocierii la guvernare cu Conservatorii.

Farage susține că votul de protest UKIP s-a permanentizat și că la anul partidul va fi prezent în parlamentul de la Westminster.

Nu e clar dacă așa ceva se va întâmpla, pentru că în alegerile parlamentare oamenii tind să nu-și irosească votul, ci să aleagă un guvern.

Dar temele ridicate de UKIP în campanie, anume nemulțumirea față de relația Marii Britanii cu Uniunea Europeană și funcționarea însăși a UE nu sunt efemere, probă că ele apar practic în majoritatea țărilor Europei Occidentale.

Momentul adevărului pentru UKIP va veni deci anul viitor, în mai 2015, când britanicii își vor alege parlamentul.

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Imapctul pe care il va produce scorul UKIP este dincolo de reprezentarea in Parlamentul European.
    Mesajul UKIP poate fi pus in aplicare atat extrinsec (prin castigarea alegerilor din 2015), cat si intrinsec (prin posibiliatea de a influenta partidele sa isi schimbe platformele). Singurul partid major care este (sau, mai bine zis, ar fi) in masura de a acapara electoratul UKIP este chiar cel care a fost cel mai afectat de scorul UKIP: Partidul Conservator.
    Sunt ferm convins ca liderii conservatori sunt constienti ca oamenii tind sa nu-si iroseasca votul, dar un procentaj substantial (chiar si 10%) pentru UKIP ar fi de natura sa faca diferenta in colegiile decisive si sa le ‘arunce’ in bratele laburistilor.
    Sunt de acord ca UKIP, in 2015, nu vor obtine foarte multe mandate (poate chiar niciunul), insa daca Partidul Conservator le va prelua mesajul, obiectivul va fi indeplinit. Iar la cum arata scorul alegerilor din 25 mai, o preluare a mesajului UKIP de catre (oricare din) cele 2 partide majore ar aduce victoria in alegerile din 2015.

    • Aici este și dilema Partidului Laburist care știe că în circumscripțiile marginale (cu diferențe mai mici de 5%) deținute de Partidul Conservator votul UKIP îi este unul util.

      Chiar și în 2010 când UKIP a obținut doar 3% în alegerile generale (față de 16% cu un an înainte la europene) în 21 de cicumscripții câștigate de Partidul Laburist și cel Liberal Democrat diferența de voturi a fost mai mică decât numărul de voturi obținute în acea circumscripție de UKIP.

      Conservatorii au obținut 306 mandate, majoritatea absolută fiind 326. Desigur că, așa cum am arătat, nu există o proveniență exclusivă a voturilor UKIP de la Conservatori, dar succesul acestui partid afectează în primul rând partidul condus de premeirul Cameron.

    • „asta e lumea contemporana” spune domnul Clej, referindu-se totusi doar la „marile orase occidentale” de genul Paris-ului (da, acolo unde acum cativa ani au avut loc violente rascoale rasiale in periferiile islamizare si arabo-africanizate – peste 80% din populatia departamentului Seine-Saint-Denis, cat un judet de-al nostru, e de origine araba, berbera si africana; mai nou exista si un Partid Musulman Democrat Francez). Pentru ca imediat ce te duci in orasele mai mici si prin sate din Europa occidentala constati ca nu mai exista cosmopolitism decat printr-un amarat de ghetou construit cu locuinte sociale destinate special imigrantilor. Exista judete/departamente franceze unde „Frontul National” a depasit 40% din voturi si e util de stiut ca acest partid anti-islamic, anti-imigratie, anti-UE a iesit pe primul loc in 24.000 de comune din cele 36.000 ale Frantei (date oficiale).

      Unii refuza cu incapatanare sa vada in interiorul UE ascensiunea refuzului imigratiei de masa non-europene, refuz concretizat in aparitia a tot felul de partide anti-imigratie si anti-islamice inclusiv in tari foarte prospere si traditional tolerante, ca Suedia, Finlanda sau Elvetia (ea nu e in UE, doar in spatiul economic european comun).

      Nici in UK, nici in Franta, liderii anti-imigratie si anti-islam nu vor ataca frontal problema imigratiei din afara UE, de teama hartuirii juridice sub pretext de „rasism”. Nu trebuie uitate nici cetateniile britanice si franceze dobandite de milioane de africani, arabi si asiatici, e vorba de o masa de electori.
      In Franta, liderii FN nu mai ataca direct „magrebinii”, ci „romii”, desi toata lumea stie ca a restabili frontiere, controale si a expulza clandestini nu vizeaza cei 30.000 de tigani din Romania, Bulgaria sau fosta Iugoslavie, ci acei 5-6 milioane de africani si berbero-arabi stabiliti in Franta in ultimii 20-30 de ani. Multi fara sa fie chemati de nimeni, veniti clandestin. Si uite ca la ultimele alegeri a ajuns FN sa faca scor mare chiar si in cartiere de magrebini !

      „Romii” sunt cetateni europeni si atunci se pune mai greu problema de „rasism”, Romania e un stat cunoscut pentru faptul ca evita cu disperare orice conflict diplomatic, iar cetatenii romani si bulgari nu au obisnuinta sa faca rascoale, sa dea foc la masini, sa urle „Dumnezeu e Mare” si sa promita sange si bombe. Deci nu e risc daca insulti Romania, romanii si tiganii/romi.

      Cred ca Nigel Farage a fost sincer uimit ca o parte a presei l-a acuzat de rasism cand i-a insultat pe romani, nevasta-sa a si spus ca „bea si fumeaza prea mult, dar nu e rasist”. Ar fi inteles acuzatia daca ar fi spus ca e ingrijorat daca pe strada lui s-ar muta un grup de barbati indo-pakistanezi.. dar asa, romani, unde-i problema?! Omul chiar nu intelegea..

      Evident, in plan intern, conservatorii vor trebui sa preia macar in parte tematica UKIP daca nu vor sa piarda puterea. Deja guvernul conservator preconizeaza inasprirea conditiilor de imigrare, iar David Cameron da cu Juncker de pamant prin Bruxelles sa vada lumea ca el „nu accepta”.

      Din Suedia pana in Elvetia si din Finlanda pana in Franta, populatiile europene trec printr-o criza de identitate exacerbata si de criza economica la care mecanismele UE par sa nu faca fata. Iar liderii traditionali nu mai au autoritate si asta favorizeaza emergenta unor „populisti”, oameni care spun cu voce tare ceea ce „poporul” gandeste si din pacate propun si solutii utopice si demagogice.

      • Nigel Farage a vorbit în cursul interviului de la LBC când s-a referit la români despre „calitatea imigrației” și până la urmă a ajuns la concluzia pe care o cunoaște toată lumea că nu migrația DINAFARA UE nu poate fi controlată (ea a scăzut în ultimii ani), ci cea DIN INTERIORUL UE (predominant albă, creștină, etc). Farage spunea în acel interviu: „We would be far better off if the policy that did not discriminate against doctors from New Zealand or engineers from India in favour of anybody regardless of background and skills coming from southern and eastern Europe and that is the great debate.” Vă recomand să ascultați interviul aici http://www.lbc.co.uk/watch-nigel-farage-v-james-obrien-live-from-1130-90532

        Așa că se pare că nu prea ați nimerit-o cu aceste clișee rasiste abia voalate.

        • Gradul 0 de inteligenta intr-o argumentatie pe acest subiect, al imigratiei masive necontrolate, sunt acuzatiile de „rasism”. Aroganta si ironia grosiera cu care dispensati certificate de buna purtare inter-rasiala spune multe despre expunerea dvs la „corectitudinea politica” stangista, de altminteri falimentara in Europa si respinsa ultramajoritar de electori atunci cand sunt chemati sa raspunda.

          Nu ati adus nici un fel de argument principial, iar factual ati scos din context cativa termeni utilizati de Farage, dupa care ati tras dvs o concluzie pe seama si in locul lui.

          Dar uite cam cum gandesc de fapt liderii UKIP si probabil ca veti avea astfel ocazia sa va reafirmati adeziunea la „gandirea unica” (aia caruia ii pasa grozav de focile din Groenlanda si balenele din Arctica dar care priveste cu dispret la disparitia treptata a unui avantaj evolutionist pentru specia umana, diversitatea) ce a pus deja in genunchi Europa suicidar de toleranta cu problemele imigratiei necontrolate.

          Jeremy Zeid, presedintele filialei UKIP din Harrow, crede ca Partidul Laburist este complice in ceea ce el a anumit „disparitia diversitatii din Ilford”, un cartier din nord estul Londrei. El a scris pe Twitter: „Tocmai am trecut pe la biroul din Ilford. Absenta aproape totala a fetelor albe pe strada e ingrijoratoare”, arata The Independent.

          „Mike Gapes (un lider laburist, n.red.) este atat de preocupat sa fie corect incat ori e orb, ori complice pe fata la epurarea etnica din Ilford”, a mai scris el.

          Comentariile lui au declansat reactia altor utilizatori ai Twitter, multi intrebandu-l ce gaseste el atat de „ingrijorator”. Zeid a replicat: „Nu sunteti ingrijorati cand dispare diversitatea?”.

          Jeremy Zeid a esuat in a fi ales in alegerile de saptamana trecuta, primind doar 4% din voturi. Ilford este unul din locurile cu cea mai mare diversitate etnica din Marea Britanie. Doar 42% dintre residenti sunt albi si o treime sunt nascuti in afara Marii Britanii, potrivit unui recensamant din 2011.

          • Este hilar cum Farage și UKIP sunt „buni” când se iau de non-albi sau și „răi” când se iau de români. De ce acest dublu standard?

  2. NIMENI din lumea businessului britanic nu accepta ce vrea Farage. Ei spun ca e o catastrofa economica iesirea din UE.
    Iar expulzarea imigrantilor nu va crea locuri de munca pentru haimanalele ce l-au vota majoritar pe Farage.

    • @pragmatic-la-extrem,
      ai perfecta dreptate. si din fericire vocile (apartinatoare creierelor care produc bunastare) care sustin aceste lucruri incep sa se faca auzite. problema este cum explici acest lucru populimii – „haimanalele” care o ard dubios pe ajutoare sociale.

      • Ati gresit adrisantul.
        Majoritatea celor care traiesc din ajutoare sociale sau sunt principalii beneficiari ai asistentei sociale voteaza cu Partidul Laburist.

        Problema cu imigratia in UK este cat se poate de reala si negarea ei este o naivitate care nu va rezolva problema. Noile tinte ale lui Farage sunt romanii si bulgarii pentru ca astea sunt tinte corect politic (majoritatea sunt albi si crestini) si nu genereaza imediat replica „esti rasist!”. Dar nu din cauza romanilor si a bulgarilor Londra a devenit Londonistan.

        • Nu cred că Londra este un exemplu bun, pentru că aici 40% din populație este născută în afara Marii Britanii, iar scorul UKIP mai slab decât în restul țării – 17%. Cele mai bune scoruri sunt în East Midlands – 33%, East Anglia – 34%, Sud-Est 32%, Yorkshire și Humber 31%. Iar migrația cea mai mare în ultimii 10 ani despre care vorbim – de departe – este cea din țările UE (albi și creștini).

          • Aveti dreptate.
            Am folosit Londra ca exemplu pentru ca acolo impactul „vizual” al imigratiei este foarte mare si usor de sesizat chiar si de turisti.
            Altfel, cred ca problema imigratiei in UK este mai veche dar in anii de boom economic a fost mai usor de ascuns sub pres. Odata cu dificultatile economice s-a cam umplut paharul (incepand cu polonezii, cei mai numerosi din primii est europeni si terminand cu noi si bulgarii).

            • Da, dar nu cred că e o problemă predominant economică, ci una culturală, așa cum am scris în articol. Londra nu diferă seminificativ din punctul de vedere al compoziției etno-rasiale, de alte orașe ale Europei Occidentale, Paris, Amsterdam, Berlin, Madrid, etc. Asta este lumea contemporană. Marea Britanie este în plin boom economic și fără acești migranți nu s-ar putea găsi necesarul de forță de muncă, mai ales în industria construcțiilor.

              În plus, când vorbiți de „impactul vizual”, cum distingeți dacă cineva este imigrant prima generație sau cetățean britanic la a treia generație?

    • Paul Sykes, om de afaceri cu avere estimată la 650 de milioane de lire sterline, a finanțat campania publicitară a UKIP cu 1,5 milioane de lire. Electoratul UKIP nu e format din haimanale sau din persoane care trăiesc pe beneficii sociale, altfel nu ajungea la 27%. Aveți aici un sondaj care poate fi edificator http://www.conservativehome.com/wp-content/uploads/2014/05/LORD-ASHCROFT-POLLS-Post-Euro-Election-Poll-Summary-May-2014.pdf.

      Așa cum scrie și în articol, dacă cumva l-ați citit cu atenție, marea majoritate a votanților UKIP sunt foști votanți ai Partidului Conservator, ai Partidului Laburist și ai Partidului Liberal Democrat.

      • Sunt eurosceptici adunați de pe la toate partidele, toți frustrații din epoca lui Tony Blair și până în zilele noastre. Ăștia votează cu UKIP, deși mulți sunt persoane foarte educate, a se vedea Tom Gallagher.

          • Cred că abilitățile dvs.de comunicare necesită unele ajustări. Ripostați de dragul ripostei, fără să încercați să înțelegeți punctul de vedere exprimat de interlocutor. Dacă reușesc să conversez cu dl.Pleșu sau cu dl.Tismăneanu, iar cu dumneavoastră nu, înseamnă că problema nu e la mine :P

            • Punctul dumneavoastră de vedere este unul subiectiv care pleacă de la o antipatie politică. V-am demonstrat că vă contraziceți practic de la un comentariu la altul.

            • Ce-ar fi să vedeți articolul următor?

              http://www.hotnews.ro/stiri-international-17396104-david-cameron-amenintat-iesirea-marii-britanii-din-daca-juncker-deveni-presedinte-comisiei-europene-presa-germana.htm

              Dacă cele relatate în articol sunt reale (iar eu cred că sunt) aveți ocazia să vă formați o părere despre adevărata față a lui David Cameron. La reuniunea aceea nu mai era vorba de a obține voturi, acolo omul a demonstrat cum gândește cu-adevărat. Cât îl duce pe el mintea, mai pe românește spus. Iar un bufon ca ăsta conduce astăzi Marea Britanie! :P

            • V-am mai spus eu despre abilitățile dvs.de comunicare :P
              Chiar nu puteți citi un text de câteva zeci de cuvinte până la capăt?

              Nu e nicio problemă să te opui alegerii lui Juncker, problema e când te comporți ca Gigi Becali, amenințând că scoți echipa de pe teren. Pentru că asta face măscăriciul de Cameron, iar rezultatul o să fie complet neașteptat: o să piardă șefia partidului, iar UK o să rămână în UE, dar cu alt prim-ministru. N-o să plece Juncker, o să plece Cameron.

            • Aroganța și teribilismul dumneavoastră devin o regulă. Se pare că n-ați învățat mare lucru din traiul în Regatul Unit. În orice caz, nu prea vă uitați în jur sau dacă vă uitați nu înțelegeți mare lucru.

  3. Problema reală nu e UKIP, problema reală e incompetența manifestă a lui David Cameron în materie de guvernare. A fost destul de ușor pentru UKIP să obțină voturi în condițiile astea. Nu poți să te afli la guvernare într-o țară membră UE și să promiți referendumuri pentru ieșire. Că în felul ăsta lumea înțelege că UKIP are dreptate. Și-atunci la ce să mai voteze cu conservatorii, care au guvernat bine-merci cu țara fiind în UE? Nu mai bine votează direct cu UKIP?

    În urmă cu câteva luni, când am explicat prima dată chestia asta, dl.Petru Clej îl ridica în slăvi pe Cameron, că înțelege direcția în care se îndreaptă publicul și de asta promite referendumuri. Ei, uite că asta nu-i aduce și voturi.

    • Chestia cu ridicatul în slăvi e o minciună grosolană. UKIP nu a luat naștere sub guvernarea lui Cameron și încă din 2004 a obținut rezultate foarte bune la alegerile europene. Este depozitarul unui vot de protest, indiferent de cine se află la guvernare, într-o țară în care sentimentul eurosceptic este real și nu inventat.

      • UKIP este depozitarul unui vot de protest, dar numai Cameron a reușit să-l aducă la asemenea rezultate, despre asta era vorba în propoziție. Se pare că nu v-ați deranjat să încercați să înțelegeți nici comentariul precedent, nici pe cel din urmă cu câteva luni.

        • Asta e o interpretare profund subiectivă. Până una alta UKIP ia voturi de la toate cele trei partide, iar Laburiștii, care în „competența” lor au lăsat în 2010 cel mai mare deficit bugetar din istoria țării și cea mai mare recesiune de la război încoace, au realizat performanța de a fi primul partid de opoziție care nu reușește să se situeze pe primul loc în alegerile euriopene de 30 de ani încoace și a căror performanță generală a fost salvată de prestația din Londra. De asemenea, este primul partid de opoziție în istorie care intră în anul de alegeri fără a avea cei mai mulți consilieri locali. Studiați sondajul de opinie realizat de lordul Ashcroft și pe urmă mai vorbiți. Voturi masive eurosceptice nu s-au înregistrat doar în Regatul Unit, ci și în Franța, Danemarca, Austria, Grecia sau Ungaria și importante în Italia, Finlanda, Suedia sau Olanda.

  4. Nu stiu daca titlul e inspirat. Furtuna intr-un pahar cu apa a fost PMP dar rezultatul UKIP e fara indoiala un uragan, singura intrebare e ce consecinte ar avea pe termen lung si nu m-as grabi sa cred ca se va disipa precum partidul lui Dan Diaconescu, asta pt ca euroscepticii britanici inteleg bine ca deciziile importante le va lua parlamentul de pe Tamisa nu europarlamentarii.

    • Comparația cu România n-are are niciun temei, nu se poate compara Prmiership cu liga a patra. UKIP a apărut acum 20 de ani și votul său a stagnat cam până prin 2009 când a început să crească. Vă rog să recitiți articolul și mai ales partea cu sistemul de vot.

      • De acord cu prima parte, m-am referit doar la cifre (in paranteza fie spus scuza PMP ca e partid recent infiintat e usor penibila, au existat partide noi care au luat de 3 ori mai mult). Ipoteza ca UKIP va avea doar un deputat e insa gresita. Inteleg bine sistemul de vot, dar la parlamentarele voturile nu vor fi deloc uniform dispersate, carisma candidatului va conta enorm, iar daca UKIP si-ar mentine rezultatul ar avea foarte multi deputati. E o chestiune de statistica. Cred, ca si dvs, ca multi britanici au tras un foc de avertisment trimitind un comando acolo unde nu vor sa fie, iar la parlamentare „they will think twice” si UKIP va lua un scor ceva mai prost dar bun totusi.

        • Nu înțelegeți sistemul de vot absolut deloc și în general cred că aveți o foarte vagă idee despre alegerile parlamentare din Marea Britanie, unde acționează în general așa numitul „swing” – procent mediu de deplasare a voturilor de la Partidul situat pe locul 1 la cel situat pe locul 2 (sau invers) – care este relativ uniform indiferent de circumscripție. De aceea alegerile sunt decise de circumscripțiile „marginale” – circa 20% din totalul de 651 – în rest câștigătorul fiind practic cunsocut dinainte. Sunt circumscripții din Țara Galilor sau nordul Angliei care de aproape 100 de ani n-au ales altceva decât deputați Laburiști (se spune că dacă pui un măgar cu rozeta roșie în piept va fi ales indiferent de contracandidat) după cum există circumscripții în sudul Angliei care de aproape 100 de ani nu au ales decât deputați Conservatori.

          Iar Nigel Farage a candidat în 2010 în circumscripția Buckingham – cea a Speakerului Camerei Comunelor (John Bercow – inițial de la Partidul Conservator), unde prin convenție celalate mari partide nu prezintă candidați și a ieșit pe locul al treilea cu 17% din voturi. Ca să nu mai spun că imensa majoritate a candidaților UKIP sunt niște iluștri necunoscuți.

          Puteți să mă credeți pe cuvânt, nu spun altceva decât niște chestiuni elementare pe care le cunoaște toată lumea în această țară. Forget about Romania, nu are absolut nicio legătură ce se petrece acolo cu ceea ce se petrece în Marea Britanie.

          • E un sistem uninominal banal, nu e nimic complicat de inteles. Ce sustin e ca daca UKIP ar lua acelasi procentaj la alegerile generale ar castiga f. multe locuri pt ca voturile nu vor mai fi dispersate atat de uniform (isi vor concentra campania acolo unde au sanse mai mari, unii dintre candidati vor fi mai carismatici decat opozantii laburisti sau conservatori, etc). Vedem problema diferit, nici o suparare din partea mea, sa punem un pariu mai bine.

            • Repet – nu aveți nici cea mai vagă idee despre alegerile parlamentare din Marea Britanie „isi vor concentra campania acolo unde au sanse mai mari, unii dintre candidati vor fi mai carismatici decat opozantii laburisti sau conservatori, etc” asta e de-a dreptul caragialescă. Nu păreți să înțelegeți că votul majoritar uninominal la alegerile parlamentare e un vot preponderent de de partid.

              Recitiți articolul. Puneți-vă o întrebare: de ce la alegeri desfășurate în aceeași zi – europene și locale – UKIP a obținut scoruri diferite – 27%, respectiv 17%. Am scris – degaba aparent – că sondajul la ieșirea de la urne făcut de Lordul Ashcroft pe 4000 de subiecți – arată că din cei 17% doar jumătate intenționează să voteze pentru UKIP anul viitor.

              Aveți exemplul 2009 (europene) – 2010 (parlamentare) când raportul a fost 17% – 3%.

              Încăpățânare demnă de o cauză mai bună.

      • D-le Clej, incapatanarea vine din parte dvs. V-am crezut unul din autorii mai rezonabili dar cu regret constat ca sunteti unii din autorii care vor mortis sa aiba dreptate chiar si atunci cand dau pe-alaturi cum e cazul acum. Cel putin am aflat asta, nu ma mai obosesc.

  5. Domnule Clej, am două întrebări pentru dumneavoastră :
    – Cum se explică relativa pasivitate a Irlandei de Nord ? E pur și simplu un rezultat al faptului că mai puțini imigranți fac din ea o țintă predilectă ?
    – Există un grad de interactivitate între curentul anti-european britanic și cel separatist scoțian ?

    • În Irlanda de Nord, unde se practică un sistem de vot diferit – cu numerotarea candidaților în ordinea preferinței (ca în Republica Irlanda) candidatul UKIP a înregistrat mai puțin de 4%, iar cel Conservator 0,7%, în timp ce Laburiștii și Liberal Democrații nu au avut candidat propriu. Nu cred că sunt mai puținii migranți în Irlanda de Nord, unde au mai fost probleme, amintiți-vă romii din România în vara lui 2009, dar acolo problema sectarismului comnitar este în continuare dominantă.

      Partidul Naționalist Scoțian (SNP) și UKIP sunt la cuțite. Liderul SNP Alex Salmond a spus „Votați SNP ca să respingem UKIP din Scoția”. Nu a reușit, UKIP a câștigat 10% și primul lor deputat.

      • Vă mulțumesc pentru răspuns. Din câte am citit, este în interesul economiei scoțiene ca să facă parte din UE. Presupun deci că una din cauzele animozității față de UKIP ar fi tocmai aceasta. Nu cunosc legislația Uniunii Europene- presupun că o Scoție independentă, chiar dacă asta nu s-ar realiza peste noapte, ar fi nevoită să se angajeze într-un proces de aderare fără a fi admisă automat, ca fostă parte a Marii Britanii. Iar acest proces ipotetic, nu va fi nici el instantaneu. Chiar mi-aduc aminte că la un moment dat, partea valonă a Belgiei spunea că va face tot ce-i stă în putință pentru a bloca și întârzia o aderare flamandă la UE. Trecând peste vendete seculare, în afară de blocarea influxului de imigranți, UKIP mai vântură și un morcov economic? Din câte ați scris, pare că mișcarea este „classless”- am înțeles correct ?

        • Ultima noutate din Scoția: cât costă independența, varianta SNP vs varianta guvernului UK

          http://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-scotland-politics-27595415

          Că aderarea unei Scoții independente la UE nu va fi automată a spus-o Jose Manuel Barroso

          http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-26215579

          UKIP se declară partid libertarian. Iată manifestul lor european:

          http://d3n8a8pro7vhmx.cloudfront.net/themes/5308a93901925b5b09000002/attachments/original/1398869254/EuroManifestoLaunch.pdf?1398869254

          Ca politică economică distinctă au introducerea ratei unice a impozitului pe venit.

          Nu se poate defini electoratul lor, în sudul Angliei sunt oameni cu câștiguri medii, patroni de firme mici, oameni în vârstă, dar nu săraci, în nord clasa muncitoare albă, în Țara Galilor toată lumea (aproape au bătut Partidul Laburist acolo). Nu sunt tari în orașele mari cu populație amestecată – exemplu Londra.

          Aveți aici un profil al votanților UKIP din februarie 2014

          http://yougov.co.uk/news/2014/02/24/where-ukip-gets-its-support/

          • Spuneti ca nu sunt tari in orase ca Londra unde au 17% dar avand in vedere ca jumatate din electoratul din Londra e format din emigranti mai vechi sau mai noi si deci nu-s cei carora li se adreseaza, ajungem la ~30% din electoratul format din localnici ceea ce e in media nationala sau chiar mai sus.

            • Ce înțelegeți dumneavoastră prin „localnici”? Și sunteți cumva votant al Frontului Național că văd că le împărtășiți în totalitate ideologia.

            • Prin localnici inteleg englezi, altii decat imigrantii.
              Am rude si prieteni care lucreaza in Anglia dar asta nu ma face sa privesc lucrurile cu ochelari de cal.
              Puteti sa nu fiti de acord cu observatia mea dar probabil ca exista o explicatie pentru faptul ca anumiti britanici voteaza UKIP si altii nu.

            • Aha, și deci de pildă nevasta lui Farage nu e localnică, fiind germană. Iar Amjad Bashir, eurodeputat UKIP, nu e localnic, fiindcă nu e englez. Eu care locuiesc în Londra de 23 de ani și mai sunt și cetățean britanic, nu sunt localnic. Și toți cei care nu sunt englezi, chiar dacă sunt născuți în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, unii dintre ei la a treia generație, nu sunt localnici. Asta da logică. Cât privește propoziția „Puteti sa nu fiti de acord cu observatia mea dar probabil ca exista o explicatie pentru faptul ca anumiti britanici voteaza UKIP si altii nu.” este demnă de panseurile lui Gâgă.

          • Vă mulțumesc pentru link-uri. Sînt foarte sceptic în ce privește acuratețea estimărilor de acest gen în general. Îmi aduc aminte o dispută a economiștilor federali vs. cei provinciali într-unul din momentele în care Quebec tindea din nou spre separare. Erau niște discrepanțe colosale- în plus, interveneau factori la care nu se putea stabili un consens nici măcar în ce privește metodologia calculelor. Nefiind scoțian :) și deci neputând participa emoțional la dezbatere, nu pot decât să citez prea-înțeleptele cuvinte ale fostului prim-ministru al Canadei, Jean Chretien : Today, you gonna ‘ave a big party. Tomorrow you gonna ‘ave a big ‘eadache.

            • Ăsta e cu totul alt subiect, extrem de complicat. După cum vedeți din comentarii, este greu de înțeles și ăsta cu UKIP…

          • Manifestul lor european e rubbish, ca să vorbim pe limba lor. Cât de retardat poate să fie cineva, încât să creadă povestea cu 3.600 legi impuse Marii Britanii de către UE din 2010 încoace?! Iar continuarea e tot rubbish: 13 milioane de cuvinte, 92 de zile ca să le citești?!

            În manifestul pe care mi l-au trimis mie acasă, lucrurile erau exprimate mult mai simplu, exact cum le explica și Tom Gallagher pe Contributors: ”mai întâi o să ieșim din UE, după care o să ne retragem și de la ECHR (CEDO). Este inacceptabil să nu existe cale internă de atac pentru hotărârile ECHR”. Așa că revin la întrebarea inițială, cât de retardat poate să fie cineva, încât să pretindă că trebuie să existe cale internă de atac la hotărârile CEDO? Ar mai avea vreo valoare hotărârile CEDO?

            • Intrebarea mi se pare foarte pertinenta. Cine pretinde o cale de atac interna ptr.hot.CEDO inseamna ca e un pafarist crunt sau un manipulator care mizeaza pe ignoranta publicului. Spun asta ptr.ca orice actiune introdusa la CEDO inainte de epuizarea TUTUROR căilor de atac din dr.national va fi respinsa ca prematura……

            • Partea cu CEDO, care este si foarte des invocata in campaniile din UK, este o gogomanie demagogica. Acelasi mesaj populist peste tot: CEDO ne obliga sa acordam drept de vot puscariasilor.
              Insa CEDO nu a spus niciodata asta, ci ca nu poti sa ai o interdictie generala (niciun puscarias nu are drept de vot, indiferent de infractiunea comisa ori pedeapsa primita). Unul din motive consta in faptul ca cei care au fost condamnati pentru infractiuni savarsite din culpa sa poata vota. De asemenea, CEDO recomanda ca restrictiile electorale sa fie la aprecierea judecatorilor, insa permite sa restrictii legale specifice (eg cei condamnati pentru frauda electorala nu au drept de vot); repet, nu permite o restrictie generala.

          • „UKIP se declară partid libertarian. Iată manifestul lor european:”

            Pai daca astia-s libertarieni inseamna ca von Mises se rasuceste in mormant ca suveica!
            Cum poti sa te declari libertarian si sa te framante subiectul „Public Services Under Threat” sau „Local Homes for Local Families” (adica Social Housing)?

            Se pare ca unul din doi (Nigel Farage sau Petru Clej) nu si-a facut lectiile…

            • Nu știu ce amestec are Petru Clej în declarațiile pe care le face Nigel Farage pe toate drumurile.

          • @ Petru Clej – am înțeles până la urmă care e problema: dvs. vă auto-clasificați printre străinii ”buni” din UK, a căror intrare în țară a fost aprobată printr-o viză, în timp ce neisprăviții ăștia de români și de bulgari din ziua de azi intră în UK ca la ei acasă și îi doare la bască de cultura și de tradițiile (adesea ridicole) ale englezilor, pe care dvs.ați făcut atâtea eforturi să le adoptați :P

            Dincolo de asta, definiția dvs.pentru rasism este foarte restrictivă, deși englezii merg până la distincții între White-British și White-Irish. Ar fi interesant cum s-ar transpune asta în România,dacă ne-am apuca să facem distincții gen ”ăla avea față de oltean” vs. ”față de bucovinean” sau ”de bănățean”.

            Oricum, chiar și fără rasism, xenofobia feroce tot xenofobie rămâne. Poți aduce orice acuzație unui individ pe baza faptelor sale (deci raportat la ceea ce face) dar nu-l poți acuza pe baza etniei (deci raportat la ceea ce este acel individ). În cei 23 de ani de stat în Anglia, s-ar fi cuvenit să înțelegeți că asta e o atitudine greșită a englezilor (exploatată acum magistral de UKIP) și să o priviți critic, nu să v-o însușiți cu fervoare de neofit, denigrând comentatorii articolelor dvs. Cam asta-i.

            • Ca de obicei precum nuca în perete. Încep să suspectez o profundă rea credință.

    • În mod natural, așa se pare că stau lucrurile, toți suntem rasiști. Și rasismul albilor e o joacă de copii, pe lângă rasismul care poate fi întâlnit la unii afro-americani (împotriva albilor) sau la unii japonezi (împotriva afro-americanilor).

      Însă în Anglia există legi anti-rasism, care se și respectă. Astfel că un consilier local UKIP a fost deja exclus din partid, după nicio săptămână de la obținerea mandatului. Pentru că în Anglia poți să spui ce vrei despre români și bulgari, dar nu despre malieni și pakistanezi :)

      ”He also predicted that „thousands more scroungers” would soon arrive in the UK from Mali as a result of a range of coalition Government policies. Mr Small also complained in a November 2012 post that he was not allowed to use the term „Paki”.”

      http://www.mirror.co.uk/news/uk-news/newly-elected-ukip-councillor-sacked-3618818

      Tot legat de asta, e amuzant că o mulțime de englezi albi sunt gata oricând să-ți explice cât de ipocriți și de naziști sunt nemții :P

  6. Deși Franța are o tradiție de la sfârșitul secolului XIX de partide și mișcări, mai mici ori mai mari, în linia FN, mă încăpățânez să cred că o parte importantă a votului obținut la alegerile europarlamentare a fost de protest și dezgust față de întreaga clasă politică.
    Dacă e să luăm UKIP, există sondaje care să poată discerne între votul de sod-off și schimbări mai profunde în electoratul britanic ?

    • Am indicat mai multe linkuri de sondaje privitoare la votul UKIP din 22 mai: provenienţă circa 50% de la Partdiul Conservator şi 50% vor vota altfel la alegerile generale din 2015. Dacă luăm ca bază 17% de la alegerile locale de joia trecută, asta înseamnă 8 – 9%. În principiu, această situație ar trebui să avantajeze Partidul Laburist care prin modul de câștigare a circumscripțiilor – predominant urbane, cu majorități mai mici – față de Conservatori – circumscripții mai mari, suburbane și rurale, cu majorități mari și deci voturi risipite. Pe ansamblu, Partidul Laburist poate obține o majoritate absolută cu un avans pe țară de la 2 – 3% față de Partidul Conservator, în timp ce Partidului Conservator îi trebuie un avans minim de 7% față de laburiști ca să obțină o majoritate absolută în Camera Comunelor.

      Actualul guvern de coaliție s-a apucat să reducă circumcripțiile la 600 (de la 651) și să le egalizeze ca număr de alegători. Dar înțelegerea, în fapt proiectul de lege, s-a prăbușit deoarece când Conservatorii nu au dorit să sprijine reforma Camerei Lorzilor (alegerea prin vot direct) Liberal Democrații și-au retras sprijinul pentru reforma Camerei Comunelor. Avantaj Partidul Laburist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro