Home » Global / Europa » Citesti:

Marşul demnităţii de la Kiev: despre agresiunea rusă şi onoarea Occidentului

Ioan Stanomir februarie 24, 2015 Global / Europa
10 comentarii 1,054 Vizualizari

La un an de la prăbuşirea regimului lui Ianukovici, Marşul Demnităţii de la Kiev a fost ocazia de a reaminti Occidentului că tragedia din Ucraina înseamnă cu mult mai mult decât o îndepărtată criză regională:ea este provocarea pe care Vestul o are de înfruntat, spre a salva moştenirea instituţională şi de solidaritate pe care se bazează întregul său edificiu de legitimitate. Ucraina este testul ce are drept miză reafirmarea valorilor asumate de Occident şi declarate a fi nenegociabile. Capitularea în faţa Rusiei înseamnă sfârşitul unei epoci şi debutul unui ev al raptului şi arbitrariului.

Marşul Demnităţii se suprapune peste peisajul unei Europe măcinate şi slăbite de laşitate şi oportunism. Efuziunea vizitei de la Budapeste a lui Putin a marcat cimentarea unei relaţii de amiciţie şi de alianţă. Între populismul etnocratic al lui Orban şi demagogia naţionalist-imperială a lui Putin, afinităţile sunt evidente. Existenţa unui inamic comun, Statele Unite, este de natură să întărească o legătură ce subminează solidaritatea Europei în chestiunea Ucrainei şi nu numai. Prin cultivarea relaţiilor cu statele marginale şi rebele ale Uniunii Europene, Vladimir Putin continuă o linie de politică internaţională ce mizează pe exploatarea fisurilor din blocul atlantic. Sentimentul de încercuire pe care îl generează aceste noi alianţe în cazul unui stat cum este România nu poate fi subestimat. Propaganda rusă mobilizează, cu rafinament şi tenacitate, un sindrom al fricii.

Prin vocile lui Putin sau Lavrov, Rusia trimite un mesaj lipsit de echivoc, destinat să submineze liantul de încredere pe care se întemeiază NATO şi securitatea europeană. Jocurile retorice al Moscovei au un sens uşor de decelat- în cele din urmă, Europa Centrală va fi abandonată, iar promisiunile de intervenţie vor fi uitate. Înţelegerea cu Rusia este alternativa la anihilare.

Politica Rusiei, în Ucraina ca şi în Europa, este una fundamental revizionistă. Ţinta ei deliberat asumată este înlaturarea unui sistem de garanţii şi de aranjamente teritoriale care a definit ordinea de după 1989. Propensiunea ei imperială nu poate fi subestimată. Epoca diplomaţiei postmoderne la care visa Uniunea Europeană a trecut. Agresivitatea rusă este o ameninţare la care un răspuns retoric este deja inadecvat. Evocarea, fie şi declarativă, a unui atac împotriva unei naţiuni din NATO arată că Rusia lui Putin este pregătită să treacă Rubiconul. Divizarea Occidentului este breşa pe care istoria i-o oferă. O breşă pe care regimul lui Putin nu va evita să o folosească, spre a- şi continua înaintarea.

La un an de la înlăturarea lui Ianukovic,proiectul unui protectorat rusesc asupra Ucrainei a fost înlocuit de realitatea divizării de facto: armistiţiul de la Minsk nu face decât să confirme existenţa unei noi ordini juridice trasate prin sânge şi şenile de tancuri. Anexarea Crimeeii şi asaltul din teritoriile separatiste nu sunt accidente iraţionale, ci expresia unei determinări implacabile de a reinstitui un imperiu.Conciliatorismul la care recurg politicienii europeni expune nu doar impotenţa unui continent, ci şi deriva sa etică. Marşul de la Kiev evocă, prin disperarea sa nobilă, demnitatea abandonată a Occidentului însuşi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. radu spune:

    mi-as pune o problema ce face China?

    Pentru ca in ultimul an presiunea chineza a slabit in Asia de Sud est (nu mai sunt jocuri militare cu Taiwan, nu mai sunt mari mari demonstratii antiJaponeze, pana si aliati lor NKoreeni sunt probabil in teambuilding prelungit pentru ca nu mai zic cum vor distruge ei lumea). Iar pe directia rusia sunt tot felul de povesti cu super proiecte nefezabile si care probabil nu se vor face.
    Iar asta da spatiu de manevra SUA(UE nu e un jucator global) lasandu-le resurse pentru a se ocupa de Rusia in Ukraina si Siria.

    Probabil China se pregateste pentru o Pace Rece cu 2 superputeri (West si China).

  2. DanT spune:

    Domnule, intelegeti odata ca politica si morala sunt lucruri diferite. Putem sa ne indignam fata de actiunile Rusiei, dar indignarea nu trebuie sa devina baza actiunilor politico-militare.
    UE si NATO exista pentru a asigura prosperitatea si securitatea TARILOR MEMBRE precum si organizarea lor democrat-liberala.
    Occidentul nu poate si nu trebuie sa apere toate victimele impotriva tuturor agresorilor. Asta ar insemna supraextindere si ar avea drept consecinta pierderea suprematiei pe plan mondial.
    Adica un conflict Rusia-Occident pentru Ucraina ar accelera ascensiunea Chinei in pozitia de putere mondiala dominanta.
    Ceea ce ar insemnna si un regres la scara mondiala al valorilor democrat-liberale pe care le pretuim cu totii.

  3. Decebal spune:

    Asa cum capitularea Occidentului in fata Rusiei pare de neconceput, capitularea Rusiei este de neconceput.
    Domnul Putin le-a exacerbat rusilor “mandria nationala”, iar acum o calareste. Nu poate sa opreasca acest cal si nici sa descalece elegant. Ori calareste pana moare calul sub el, ori calul il arunca la pamant.
    Si Ungaria si Germania sunt conduse de politicieni, care nu-si pot permite sa inchida robinetul de gaz al alegatorilor lor.
    Faptul ca Rusia a apelat la solutia militara este semn de slabiciune, zic eu. Este lovitura sub centura pe care o da cel ce simte ca pierde lupta purtata dupa reguli. Si, din pacate, solutia militara este primul pas pe un drum fara intoarcere.
    Timpul nu este aliatul Rusiei. Sanctiuni economice progresive, din ce in ce mai aspre, care sa duca si la izolarea Rusiei, pot contracara propaganda regimului Putin si pot naste nemultumire si revolta in populatia rusa. Oricum, pe fundalul sanctiunilor economice, NATO trebuie sa fie, permanent, capabil de reactie rapida.
    Un conflict militar poate fi bun pentru afaceri, chiar pentru ambele parti. Dar un razboi economic este devastator pentru cel mai slab pregatit. Cati bani sunt dispusi sa piarda miliardarii Rusiei, oare?

  4. Cristian Ioan spune:

    “onoarea Occidentului”?!
    Cand dinspre rasarit navaleste un super-gigant agresiv, nu mai este loc pentu onoare, se discuta doar de supravietuire!
    Occidentul acesta este strict pragmatic, la fel ca in 1933, face un targ cu agresorul (care atunci era Germania nazista, acum este Federatia lui Putin): “te lasam sa iei Romania, Polonia, Cehia, Grecia si Bulgaria, Statele baltice, etc., iar dumenata te opresti pe Oder, pe noi ne lasi in pace!”

  5. Dr.M.Man spune:

    Europa occidentala s-a revenit dupa al II RM si prospera sub protectia SUA. Trebuie sa inteleaga ca NATO, o formula a razboiului rece , mai mult politica decat militara, continutul militar 8o% revenind tot SUA, nu-i mai asiguira securitatea de care trebuie sa se ocupe imediat, incluzind o forta militara performanta.

  6. ion adrian spune:

    Care onoare? :) :) :)

  7. Dan Nicolescu spune:

    Care onoare a occidentului , dle Stanomir ?
    Cea din 1938 ?
    Cea dela Yalta ?
    Sau poate onoarea pierduta a Katherinei Blum ( citeste Angela Merkel ) ?

  8. avenirv spune:

    ce inseamna
    “sistem de garanţii şi de aranjamente teritoriale ”
    ?
    includea si iugoslavia ?
    includea NATO ?
    aranjamentele teritoriale se fac de cineva peste capul popoarelor ?
    rusii vor sa isi refaca imperiul la cotele mai de dinainte.
    nu cumva acum, cu croatia, slovenia, kosovo, albania in zona de vest s-a mai refacut ceva ce aduce aminte de vreun imperiu ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)