marți, martie 19, 2024

Merkel nu e impresionată de covorul roșu întins la Londra

Cancelara Angela Merkel s-a bucurat de cea mai caldă primire făcută vreodată unui lider al Germaniei în Marea Britanie, istoria celor două țări fiind mai degrabă un lung știri de conflicte și lupte pentru influență în lume.

În Camera Lorzilor, sub tabloul care înfățișează înfrângerea lui Napoleon la Waterloo în 1815 de către (pentru o dată) o alianță britano-germană, “doamna de fier” a Germaniei s-a adresat camerelor reunite ale parlamentului britanic.

Este o onoare arareori acordată unor lideri străini, printre ei numărându-se președinții Franței Charles de Gaulle și Francois Mitterand, cancelarul Germaniei Willy Brandt, președinții Statelor Unite Ronald Reagan, Bill Clinton și Barack Obama, Dalai Lama sau liderul sud-african Nelson Mandela.

Cancelara și-a început discursul într-o engleză impecabilă și l-a continuat în germană, iar mesajul ei a fost clar: Uniunea Europeană are nevoie de Marea Britanie, dar britanicii nu trebuie să se aștepte ca Germania să sprijine o reformă fundamentală a tratatului UE.

Premierul David Cameron a întins covorul roșu pentru cancelară cum nu l-a făcut pentru niciun alt lider străin. El are nevoie de sprijinul celui important  lider european pentru o reformă a UE care să repatrieze puteri de la Bruxelles către statele membre, astfel încât să poată, în caz de realegere în 2015, să prezinte electoratului britanic într-un referendum de rămânere sau nu în UE convocat în 2017 un tratat renegociat.

Cancelara a spus direct din start, așa cum îi e stilul, că cei care se așteptau să anunțe o reformă fundamentală a arhitecturii europene vor fi dezamăgiți.

Deși a adăugat că și cei care se așteaptă că ea să anunțe că Europa nu e pregătită să plătească aproape niciun preț pentru a păstra Marea Britanie în UE  vor fi și ei dezamăgiți, mesajul cancelarei este clar: unitatea Europei trece înainte dorințelor britanice de reformă a tratatului.

“E nevoie de schimbări în Uniuneși pentru aceasta avem nevoie de un Regat Unit puternic cu o voce puternică în cadrul UE”, a spus cancelara.

Lidera Germaniei este în acord cu omologul ei britanic că UE are nevoie de mai multă flexibilitate economică pentru a deveni mai competitivă. Acord există și în vederea limitării abuzurilor generate de libertatea de mișcare a persoanelor în interiorul Uniunii, în vederea accesului la beneficii sociale mai generoase.

Aici însă Germania nu este de acord cu limitarea acestui drept fundamental care stă la baza pieței unice europene, așa cum ar dori premierul Cameron.

Cei doi lideri de centru-dreapta au, până la un punct, viziuni similare, mai ales în domeniul economic. Când vine însă vorba despre UE, cancelara este mult mai aproape de viziunea Franței, celălalt motor al integrării europene, dorind instituții europene mai puternice, nu mai slabe, așa cum ar dori premierul britanic.

Totodată, cancelara, care este și lideră a Uniunii Creștin Democrate, nu uită și nu-i iartă prea ușor lui Cameron, care este lider al Partidului Conservator, retragerea acestuia din rândul Partidului Popular European, după cum nu uită și nu iartă poziția britanică mai apropiată de cea a Statelor Unite în afacerea interceptării masive a comunicațiilor, posibil chiar cele ale cancelarei, de către americani.

Covorul roșu: întins degeaba?

Așa încât ofensivă de șarm declanșată de premierul Cameron cu prilejul vizitei cancelarei ar putea să rămână fără efectul scontat.

Angela Merkel n-a fost aleasă de trei ori consecutiv cancelară a Germaniei pentru că a fost amabilă față de cei care o flatează. Ea are ca scop promovarea interesului Germaniei în Europa și aceasta cere adeseori o Uniune Europeană puternică având în frunte o Germanie pro-europeană.

Acest lucru contravine dorințelor premierului britanic și, dacă e să ne luăm după sondajele de opinie, celor ale electoratului britanic.

Poziția britanică nu este ajutată nici de faptul că poziția premierului Cameron nu e foarte clară în ceea ce privește concesiile concrete ce le așteaptă de la UE.

Apoi, există incertitudinea rezultatului alegerilor parlamentare britanice din 2015, când o victorie cu majoritate absolută a Partidului Conservator este incertă și ca atare incertă este și convocarea unui referendum în 2017 pe tema rămânerii în UE a Marii Britanii .

Toate aceste incertitudini au darul să creeze mai degrabă iritare în rândul UE, unde un alt lider important, președintele Franței, Francois Hollande, a declarat recent, tot în cursul unei vizite la Londra, că revizuirea tratatului Uniunii nu e o prioritate înainte de 2017.

Ca o consecință, eforturile premierului Cameron s-ar putea dovedi zadarnice. Nu doar atât, dar politic poziția sa ar putea fi slăbită nu doar în fața aripii euro-sceptice a partidului său, ci și în fața Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), care dorește ieșirea țării din UE.

UKIP are vântul în pupă pentru alegerile europene din mai anul acesta, mai ales pe seama atragerii a mulți foști votanți ai Conservatorilor.

Liderul UKIP, Nigel Farage, îi spunea cancelarei în noiembrie 2012 cu prilejul unei alte întâlniri cu premierul Cameron, să-l îndemne pe acesta să iasă din UE.

Cea mai recentă vizită a cancelarei la Londra îl va încuraja probabil pe liderul euroscepticilor din Marea Britanie: primirea cu covorul roșu, inclusiv o audiență cu Regina Elisabeta a II-a, nu pare să o fi impresionat prea mult pe cancelara de fier.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Cancelarul Angela Merkel ……
    Cancellara (Fabian) este un ciclist elvetian.
    Sau „Cancelara Angela Merkel” ascunde vreo intentie subtila la adresa persoanei in cauza.

      • Ba se poate! Inclusiv in germana: die Kanzlerin Merkel.
        Obsesia romaneasca de a releva in primul rand profesia/functia si nu pe cea sau cel care o exercita n-am inteles-o niciodata.

        • Limba, ca și mentalitatea românească, sunt anchilozate, din vremea când funcțiile politice de vârf puteau fi deținute numai de bărbați.

      • Pentru ca cele doua limbi au norme ortografice si ortoepice diferite!?
        Sau pentru ca nu traducem „God save the Queen” prin „Dumnezeu salveaza regina” :)

          • Domnule Clej,
            Citesc cu interes ceea ce scrieti, atunci cand scrieti; cateodata mai si comentez (pro, contra, n-are a face) etc. Sunt, asadar, unul dintre putinii care mai „consuma” politica externa si care apreciaza sincer valoarea adaugata de Dvs la Contributors. Personal, as fi trecut peste formula „cancelara”, considerand-o un exercitiu colocvial. Poate as fi scris si cateva mici si neinsemnate consideratiuni privind Perfidul Albion. Poate. A intervenit, insa, ceva… Enormitatea asta, folosita de Dvs ca o ultima scuza, e prea de tot:
            „Limba, ca și mentalitatea românească, sunt anchilozate, din vremea când funcțiile politice de vârf puteau fi deținute numai de bărbați”
            Domnule Clej, nu mai cautati explicatii si justificari, caci in limba romana nu merge si basta. E simplu: asta e regula, nu conteaza de cand si de ce e asa. Daca vreti s-o schimbati, luptati-va pentru modificare, izbanditi in aceasta batalie si abia apoi incepeti sa trageti si foloasele, respectiv sa scrieti cum va doriti Dvs. Pana atunci, insa, regula este cea care este. De ceva vreme traiti intr-o lume in care exista reguli. Si stiti bine ca regulile sunt reguli si atat. Tare as fi vrut sa va aud la BBC cu asemenea bazaconii de explicatii. Dar, dupa cum stiti, nu se putea. De ce? Erau niste reguli de respectat. La RFI se poate? Nu cred. Eu inteleg ca pe Contributors scrieti pentru romani, dar ce naiba, nu puteti admite ca ati gresit si gata? N-o sa va ia nimeni gatul pentru asta. Si oricum, ar fi mai putin ridicol decat „extravaganta” citata mai sus.
            Cu stima!

            • Faptul ca „se poate” la RFI nu inseamna nimic altceva dacat ca ati „putut” tot Dvs si acolo (ca si aici). Plus ca imi dau seama ca mai degraba as admite eu ca „se poate” oriunde, inclusiv la BBC sau chiar ca e corect „cancelara”, decat sa admiteti Dvs ca ati gresit.
              Aveati dreptate: pierdere de vreme…

            • @Hedera Helix

              Intransigenta cu care urmariti acest „subiect” este mai degraba demna de ardoarea masei comentatorilor mediocri ce-si probeaza utilitatea prin vanarea greselilor gramaticale, chiar si celor indoielnice, omitand fondul pe care, din motive ce nu doresc a le comenta aici, il plaseaza intr-un plan exterior. Pedanteria nu este o calitate in acest caz, mai degraba un minus.

              Nu spun ca gramatica nu este esentiala in vorbire, insa, intre corectitudine gramaticala si importanta ideii, acord prioritate celei din urma.

              Un sfat, nu va transformati intr-o poison ivy, vazand numai malul gri de pe marginea unei superbe poieni inflorite..

            • cum doamna/n Lucky sa trecem cu vederea aspectul limbii ca o miere care a fost si este(e drept cam singurul)liantul acestui mindru popor ?de aia am luptat noi atit ?

            • @Lucky
              Poate ati citit in graba comentariul meu initial si va scapa vreo nuanta, ceva. Nu greseala e problema, ci justificarea ei ulterioara e scandaloasa: da-o incolo de regula, ca si-asa nu e buna si mai e si veche (in rezumat); si asta vine de la jurnalist care traieste in Occident.
              In fine, daca tot dati sfaturi la altii cu o larghete senioriala si cu o intelepciune de om trecut prin ciur si prin darmon, ca tot nu costa nimic si ridicolul nu a ucis pe nimeni etc, firesc ar fi sa stiti deja ca mediocrii si/sau pedantii nu primesc lectii de la orice agramat exaltat sau habarnist gures, fie el autor sau comentator de forum. Au si ei o demnitate a lor…
              PS: Anglia nu e o natiune, e altceva.

          • @ Herbera Helix
            Daca as fi Mark Twain v-as recomanda:

            Feriti-va sa cititi carti de medicina. Ati putea muri datorita unei greseli de tipar.

            • @Lucky
              Din fericire, nu sunteti Mark Twain. Insa ceva anvergura tot trebuie ca aveti, de dati sfaturi pretioase in continuare. D-alea din carti, asa…
              Sincer, cred ca aveti o problema fundamentala de intelegere la nivel primar. Ia sa-ncerc altfel, tot cu vorbe, ca n-am cum sa va fac un desen. Asadar, explicit: nu greseala e problema, ci atitudinea fata de ea; negarea regulii nu duce la anularea/disparitia ei. E a treia oara cand o spun si poate acum pricepeti si Dvs. Din pacate, mai clar si mai concis nu se poate.
              PS: era sa uit, Anglia nu e o natiune, e altceva.

            • @Herbera Helix,

              Iata, din doua vorbe mi-ati facut portretul robot, facandu-ma sa vad acum incapacitatea mea de a intelege, la nivel primar, chestiuni foarte simple. Va promit ca voi adresa cu atentie aceasta inabilitate.

              „Anglia nu e o natiune, e altceva”:

              Intransigenta cu care urmariti o posibila victima nu trebuie sa preceada asigurarea ca nu veti deveni chiar dvs. victima propriei haituieli. In mod „diavolesc” mi-am propus sa ignor provocarea dandu-va o sansa ca, cel putin, sa va-ntrebati de ce nu v-am raspuns la prima provocare. Este ceva gresit aici? M-as fi intrebat…
              Daca erati dominata de curiozitate sa cunoasteti adevarul, sa spunem, si nu de convingerea apriorica „Anglia nu e o natiune” ati fi cercetat o definitie a Natiunii si, sigur, gaseati una, de genul:

              „O natiune este o Tara Ce se guverneaza pe sine in intregul sau, si este in controlul propriilor sale afaceri externe (Relatii Diplomatice) si Apararii, printre alte lucruri. Majoritatea Tarilor de pe Planeta sunt, intr-adevar, Natiuni sau un Commonwealth de Natiuni…”

              As fi putut, pe de alta parte, sa va intreb: „Ce este Anglia?” Dar nu doream sa aud raspunsul simplu: o tara… In final, o Tara este o Natiune, ambele notiuni fiind parte inseparabila a aceluiasi intreg. Cel putin asta imi spune perceptia mea primara…

            • @Lucky
              … si ca sa ma haituiesc singur pana la capat, cazandu-mi victima: Hedera, iar nu Herbera. Helix. Ma gandesc acum daca nu carelecumva toate interventiile Dvs de la acest articol or fi bazate pe o confuzie originara asemenatoare cu aceasta semnalata acum…
              PS: cu toate ca ne „certam” aici, la d-l Clej pe Maidan :) si desi nu vi se poate parea posibil/plauzibil, in rest eu va apreciez sincer activitatea si implicarea de pe Contributors. Si da, aveti dreptate mai sus: si eu urmaresc mai mult continutul, importanta ideii, cum ii ziceti Dvs, decat forma. In cazul de fata, insa, problematica era nitelus mai diferita.

            • @Hedera Helix,
              Confuzie originara? Sau nu, va las dumneavoastra libertatea sa decideti.
              In rest, este bine, si important, ca ne departim in termeni prietenosi, termeni care ar trebui sa stea la baza oricarui dialog.
              Cu simpatie,

  2. … ///

    Altfel, am vazut si eu luarea de cuvant in Parlament. Practic nu a spus nimic concret, doar a lansat mesajul ca UK poate supravietui doar in UE. Sa contracareze cumva toate derapajele pe care le-a avut UK in ultima vreme, cel putin in plan declarativ.

  3. probabil, sau nu a vrut sa arate ca e impresionata, caci perfidul Albion a fost cam intotdeauna o nuca prea tare pentru nemti.
    Si inca ramine.

    • A fost cândva o nucă tare, însă asta datorită verișorilor de dincolo de iaz, nu lor înșile. Numai că Marea Britanie a ajuns astăzi o țară săracă (în comparație cu Germania, nu cu România, evident :P ) în care mentalitatea de cetate asediată compromite șansele de progres și dezvoltare.

      Atitudinea Angelei Merkel, capabilă să spună direct lucruri neplăcute, ar trebui să fie o adevărată lecție pentru Cameron, dar nu va fi. Acesta din urmă e mult sub nivelul funcției pe care o ocupă.

      • Este așa de săracă încât migrația netă crește de la trimestru la trimestru în pofida eforturilor mediocrului Cameron. Din ce în ce mai mulți oameni vor să trăiască într-o țară săracă. Ce idioți…

        • Faptul că săracii din Europa de Est sau din țările mediteraneene vin să trăiască în Anglia nu face din ea o țară comparabilă cu Germania. Nemții sunt greu de suportat ca oameni, de aceea prefer să trăiesc în Anglia, dar asta nu mă face suporterul unei galerii de echipă de fotbal, ca pe dvs.

          Englezii au și ei defecte, nu numai calități. Nu v-am văzut niciodată menționând vreunul din aceste defecte.

          • „Săracii”, „englezii”, „germanii”, „defecte” – ca foarte mulți români operați cu generalități, clișee și prejudecăți. Vă reamintesc, dacă tot trăiți aici, că Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu e locuit numai de „englezi”. Ca să nu mai spun că există englezi cumsecade și englezi răi, așa cum există germani, români, malaezieni, ruși, ucrainieni, americani, kenieni, etc, cumsecade și răi. Cred că ar trebui să faceți eforturi să depășiți acest nivel de discuție.

        • „Saraca”, asa cum il foloseste Harald e o relativizare. Migratia neta din Germania o depaseste pe cea din UK, desi bazinul Commonwealth e net superior. Nu e nici asta un indicator absolut, dar daca l-ati utilizat sa-l ducem pana la capat!

          Victor L,
          Speculatiile nu sunt Argumente. De exemplu, as putea sa o fac si eu, presupunand ca Fara trupele Britanice si americane, Romania ar fi fost azi Land german. Existenta redege a fost mai degraba posibila datorita dimensiunilor reduse. O intreaga Germanie cu o populatie de peste 70 milioane ar fi fost o inghititura prea mare chiar si pentru Stalin.

            • Fostele colonii Britanice sunt mai extinse decat toate posesiunile prusace. Ma astept deci ca maorul, indianul, polinezul sau sudafricanul, care doreste sa inceapa o viata noua pe vechiul continent, sa aleaga mai degraba UK decat Germania ca tinta a devenirii sale.

            • Alt clișeu exprimat metaforic și depășit de mult. Cei despre care vorbiți nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene și ca atare nu se pot stabili în Regatul Unit atunci când li se năzărește.

            • Cu tot respectul, dle Clej, dar nu pot intelege argumentatia dv. Era vb de afluxul de emigranti ca indicator al bunastarii a Regatului fata de Germania. Nu reiese de nicaieri ca trebuie redusi potentialii venetici doar la cetatenii Uniunii Europene.
              Iar in ce priveste legislatia aferenta, nu exista diferente majore intre cele doua state, asa ca aducerea in discutie a acestui aspect este irelevanta.

              Nu consider insa ca Harald ar avea dreptate. Am vizitat de cateva ori insula si n-am avut senzatia ca ar exista deosebiri intre standardele de viata dintre cele doua puteri economice Europene.

            • Eroare: nu am adus NICĂIERI în discuție o comparație între Regatul Unit și Germania. Am spus doar că Regatul Unit are un flux migrator net pozitiv ceea ce dovedește atractivitate și nici într-un caz sărăcie – un fel de exprimare teribilistă. În ceea ce privește „veneticii” se pare că nu ați înțeles esența dezbaterii. Dacă vă uitați la ultimele statistici publicate de Institute for National Statistics (INS) veți vedea că cea mai mare parte a creșterii migrației nete este pe seama migrației din țările UE, nu doar din România și Bulgaria (24000 în anul încheiat în septembrie 2013 față de 9000 cu un an înainte), ci și din țări ca Polonia, Spania, Grecia sau Portugalia. De aici vine problema pentru care și Cameron și-a exprimat dorința de concertare cu Merkel, de limitare a migrației din UE. Migrația din afara UE este total diferită pentru că poate fi controlată și deci nu intră în discuție.

      • Harald,
        permite-mi sa nu raspund la enormitatea cu „Numai că Marea Britanie a ajuns astăzi o țară săracă (în comparație cu Germania”
        Daca trupele Marii Britanii si a celor ” de dincolo de iaz” nu erau pe teritoriul refegist, azi erau la nivelul fostului redege.

      • Diferenta intre Germania si UK in ceea ce priveste GDP per capita e de max 5% in favoarea Germaniei. Perceptia nu e de multe ori realitate.

  4. Cum ar putea Merkel sa fie de acord cu repatrierea puterilor de la Bruxelles?!? Pai este impotriva insasi ideii fundamentale a UE: integrare din ce in ce mai adinca. Repatrierea puterilor merge exact in sens invers. Slabirea „puterilor” europene arunca un dubiu asupra viitorului UE si n-o sa faca decit sa „recreeze situatiile de conflict economic din trecut si sa redeschida cursa ptr.dominatie” pe continent.
    Inca de la inceput UK s-a opus conceptului. De aceea nu a aderat decit atunci cind nu a mai avut incotro.
    O traducere aproximativa a unor rinduri, scrise in 1959 de Jean Monnet, ce tratau EXACT aceeasi tema a situatiei UK si al viitorului sau, pe fondul contestarii si opozitiei la CECA/CEE/CE/UE.
    „Am cunoscut la Londra epocile glorioase ale City. Era centrul unei puteri mondiale fara egal. Am admirat echilibrul imperiului si, pe urma, am admirat retragerea ordonata a lui. Am vazut, timp de doua treimi de secol, diminuind rolul Marii Britanii, dar nu am asistat la un declin. Daca as fi intrebat: ce mai ramine astazi din aceasta surprinzatoare Mare Britanie??!? as spune: Mai ramine poporul englez. Acest popor nu a iesit in mod subit din istorie. Dificultati pasagere pot eclipsa contributia sa, dar odata depasite o sa vedem ca puterea creatoare hranita timp de secole nu dispare asa de repede……”
    Triste rinduri.
    Diminuarea rolului UK si declinul sint evidente astazi mai mult decit oricind. Pacat.
    Euroscepticii britanici fac un joc stupid care defavorizeaza exact obiectul grijii/dragostei lor: UK.

  5. cred ca o schimbare de atitudine a England in raport cu UE depinde mult de rezultatul referedumului scotzian,iar acum se pot face doar speculatii

  6. Anglia este natiunea mea preferata. Calitatile acestei natii privind admistrarea si democratia nu mai trebuiesc demonstrate, vorbesc de la sine numai vazand rezultatele colonizarii Americii, Canadei, Australiei, Noii Zeelande unde s-au dezvoltat unele dintre cele mai frumoase democratii ale lumii noi.

    De cealalta parte, Germania, exceland prin dictatura teutonica, s-a impus prin forta armelor si curatarea etnica, ceva extrem de asemanator cu procesul intrebuintat de rusi in toate teritoriile ocupate. Daca il consider pe Carol I intemeietorul Romaniei moderne pentru care ii sunt vesnic recunoscator, nu-i pot ierta mentinerea iobagiei la romani impiedicand astfel evoluarea acestei puternic majoritare populatii din punct de vedere spiritual, racila pentru care azi platim cu totii un pret atat de mare. Total diferita ar fi fost situatia de azi a Romaniei daca regele ce a venit dupa Cuza ar fi fost englez.

    Ca Germania este principalul motor economic al Europei este un lucru bun, dar unde ne indreapta acest motor? Va arata societatea Europei viitorului dupa chipul si asemanarea germana, vom fi transformati in robotei vorbind o limba cu accent predominant german si miscandu-ne intr-un tempo ein-zwei intre casa si campul muncii?

    Parerea mea este ca avem intr-adevar de o Europa puternica si unita, disciplinata dar, in aceeasi masura, si poate chiar mai mult, avem nevoie sa regasim, spre a renaste, izvoarele propriei noastre fiinte, nealterate de inalte considerente economice.

    • ptr ca prima dvs interventzie mi a placut,la asta ash adauga si io ceva ;
      considerentele economice trebuie sa fie cele care dau tonul(altfel UE moare in globalizare),sigur impreuna cu identitatea europeana.
      acum e drept ca istoria recenta e in defavoarea germanilor(poate si datorita rezultatului,acum sint cinic),dar germanii cred au invatzat lectia si societatea lor poate azi e mai dificil de manipulat pe considerente etnice chiar comparind o cu cea engleza.sigur,la capitolul democratzie englezii sint fruncea,e si parerea mea.

    • :) „Anglia este natiunea mea preferata” :)
      N-am mai citit in continuare, ca sa vad si „importanta ideii”. Bine macar ca am apucat sa inteleg motivul solidaritatii dv cu inventatorul „cancelarei” cu motivatie inclusa.
      Dupa ifosele si sfatosenia pedagogica, cu plusuri si cu minusuri, din interventia de aici:
      http://www.contributors.ro/global-europa/merkel-nu-e-impresionata-de-covorul-roșu-intins-la-londra/#comment-175563
      ati reusit, dupa vreo ora de gandire, sa mai scrieti inca un cometariu. Unul serios, legat de tema, cum vine treaba. Va luaseti cu besteleala si uitaseti „fondul pe care, din motive CE nu doresc a le comenta aici”, era altul. Si, ce sa vezi, comentariul nascut cu atata greutate incepe exact asa cum trebuia: „Anglia este natiunea mea preferata”. Poiana inflorita era cam parguita.
      Cum le mai aranjeaza El, Dumnezeu…

  7. Multumesc pentru apreciere si atentie.
    Nu am avut in vedere ca Germania sa fie ignorata sau inlocuita de Anglia, nici nu s-ar putea.
    Cred ca britanicii ar trebui sa colaboreze substantial la proiectarea noii arhitecturi europene, sunt convins ca aportul lor ar fi ultra benefic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro