vineri, martie 29, 2024

Merkel pe buza prăpastiei. Momentul deciziilor cruciale şi jocul la limită

Puncte cheie:

  • Prin ieşirea suprinzătoare de la negocieri, duminică seara, a liderului liberalilor, Christian Lindner (38 de ani), presupusa coaliţie „Jamaica”, negru-galben-verde, pare că a eşuat înainte de a se naşte. N-aş fi aşa sigur, rămâne de văzut. Ceea ce trebuia să fie un guvern format, în premieră, de cele patru partide/trei facţiuni parlamentare, adică formula pestriţă ideologic CDU/CSU+FDP+Verzii, s-a blocat pe chestiuni care, aparent, ţin de nivelul migraţiei în Germania şi de unele măsuri legate de politicile industriale şi fiscale, precum şi de tensiuni pre-electorale puternice între FDP şi Verzi, greu de reconciliat în prezent;
  • FDP, fiind un partid cu accentuat caracter pro-business, a intrat, se pare, „în coliziune” cu Verzii, în esenţă un partid de stânga, pe teme specifice celor două platforme;
  • Politic vorbind, FDP a realizat un reviriment spectaculos sub conducerea lui Lindner, revenind în Parlament după eşecul ruşinos din 2013, cu un scor acum onorabil, de circa 11%, iar carismaticul lider al liberalilor, cu doar şapte ani mai în vârstă decât „vedeta toamnei electorale europene”, Sebastian Kurz din Austria, şi cu vântul în pânze, speră probabil să-şi fructifice la maxim momentul politic bun şi, de ce nu?, să obţină tot ce se poate obţine din trendul ascendent pe care intrase în ultimele luni. Dar s-ar putea la fel de bine ca socotelile şi ambiţiile (exagerate?) ale liberalului Lindner, care vrea mai mult decât o „banală” intrare la guvernare, să nu fie pe placul electoratului german, în general destul de conservator, iar la finalul crizei cel penalizat de opinia publică să fie chiar Christian Lindner şi FDP, mai ales dacă se va ajunge la alegeri anticipate, în 2018, ceea ce eu consider, în prezent, destul de puţin probabil;
  • Circulă şi o altă teză, evident neconfirmată, aceea că impasul ar fi fost cauzat de pretenţia liderului liberal de a primi portofoliul Finanţelor, pe care creştin-democraţii îl consideră esenţial pentru guvernare şi doresc să îl păstreze, chiar în condiţiile în care seniorul Wolfgang Schäuble, titularul incontestabil de până acum, a anunţat că se retrage din guvern, pentru a prelua mai relaxata poziţie de preşedinte al Bundestagului. Este posibil însă şi ca aceasta să fie o informaţie falsă, lansată pentru discreditarea lui Lindner, motiv pentru care doar o menţionez, fără a o lua neapărat în considerare;
  • La două luni de la alegerile generale din 24 septembrie, cert este că Germania nu are încă o majoritate parlamentară pe care să se sprijine un nou guvern, iar Angela Merkel a anunţat că preferă noi alegeri decât să conducă un guvern minoritar;
  • Este o situaţie critică, aşa cum Germania nu a mai avut niciodată după Al Doilea Război Mondial. Imposibilitatea formării unei majorităţi stabile, bazate pe un acord, poate avea două consecinţe posibile: fie votarea în Bundestag a unui guvern minoritar, fie convocarea unor noi alegeri generale, decizia aparţinând în acest caz preşedintelui federal al Germaniei, fostul social-democrat Frank-Walter Steinmeier, care deja a anunţat că nu susţine ideea unor noi alegeri şi cheamă partidele la „asumarea responsabilităţii politice faţă de Germania”;
  • După aparentul eşec al formării coaliţiei tripartite/cvadripartite, la 12 ani de la învestirea în primul său mandat de cancelar, Angela Merkel pare acum pe buza prăpastiei. Mai mult decât oricând în ultimii ani şi ultimele luni, există riscul ca lunga şi strălucita ei carieră politică să se încheie printr-o demisie, care ar arunca însă ţara şi Europa în haos. Merkel urmează astfel să asume decizii cruciale nu numai pentru cariera sa politică, ci şi pentru Germania şi, prin extensie, pentru perspectivele pe termen scurt şi mediu ale Uniunii Europene, care ar putea intra într-o perioadă de câţiva ani de instabilitate şi incertitudine, odată ce prima mare putere europeană ar avea un guvern slab, în pericol permanent de a se prăbuşi. De altfel, riscul unui guvern slab şi instabil în Germania l-am identificat imediat după vot, într-o analiză scrisă în seara alegerilor [1]
  • Îmi displace să fac pronosticuri, mai ales atunci când evenimentele cunosc dezvoltări imprevizibile de la o oră la alta, dar aş risca o opinie personală, anume că Angela Merkel va supravieţui acestei crize politice iar un guvern majoritar se va forma anul acesta la Berlin, probabil cu sprijinul final al FDP, după o nouă rundă de negocieri purtate după toate regulile unui „război psihologic”, în care cine clipeşte primul pierde confruntarea. Pur şi simplu nu cred că liberalii doresc să treacă din nou prin alegeri, după scorul destul de bun obţinut în septembrie, mai ales în condiţiile în care va exista o presiune publică enormă asupra lor, în cazul dizolvării Parlamentului.

*

În Germania se vorbeşte deja despre noi alegeri. Ar fi prima dată, în democraţia parlamentară de după 1949, când ar eşua formarea unui guvern de coaliţie, după alegerile la termen. Germanii au o solidă cultură politică a coaliţiilor de guvernare, pe care le-au experimentat cam în toate felurile posibile în epoca postbelică: CDU/CSU-FDP, SPD-FDP, CDU/CSU-SPD. E drept, ar fi prima oară când s-ar încerca o coaliţie tip „Jamaica”, în care CDU ar avea nevoie nu de unul din partidele mici, ci de două, şi exact de cele care nu se suportă cel mai mult (liberalii cu verzii). Participarea la guvernare a partidelor extremiste, de dreapta (AfD) şi de stânga (Die Linke), a fost exclusă din start de Angela Merkel, aşa încât nu a mai rămas decât o singură variantă de majoritate, teoretic compatibilă.

Aparent, CDU şi Angela Merkel au suferit un semieşec la ultimele alegeri. Nu sunt de acord cu această teză. A câştiga alegerile pentru a patra oară consecutiv, cu 33%, reprezintă o performanţă extraordinară. Să vedem, de exemplu, în România, sau chiar în Franţa, ce partid se mai menţine pe primul loc, după 12 ani de guvernare, fiind încă votat de 33% din corpul electoral? Aseară, la facultate, la dezbaterea pe care am avut-o cu studenţii, referitoare la stabilitatea incredibilă a opţiunilor de vot ale germanilor, o studentă din Germania ne-a spus ultimul banc pe care i l-au spus părinţii pe Skype: „De ce scade totuşi numărul de voturi pentru Angela Merkel? Pentru că mai mor dintre votanţii ei, nu pentru că s-ar răzgândi…”

SPD şi-a reconfirmat decizia de a intra în opoziţie, după scorul foarte slab obţinut în septembrie, 20,5% fiind minimul istoric al social-democraţilor în epoca postbelică. Cu acest scor, fireşte, mai bine rămân în opoziţie şi văd ce e de făcut cu social-democraţia.

Cei care exultă la gândul repetării alegerilor sunt însă extremiştii de dreapta de la AfD, care speră că ar putea să-şi îmbunătăţească reprezentarea parlamentară de 13% pe care au obţinut-o, un scor de altfel excelent pentru un partid care intră prima oară în Parlamentul Germaniei.

Este limpede că, în cazul puţin probabil al reluării alegerilor peste câteva luni, societatea germană s-ar polariza puternic între CDU-Merkel şi partidul naţionalist anti-european AfD, ambele urmând să crească cu câteva puncte procentuale, în timp ce perdanţii ar fi probabil celelalte partide mici şi mijlocii, care nu au un mesaj foarte vizibil în prezent, nici de continuitate, nici de „revoluţie” într-un fel sau altul.

Pe de altă parte, este posibil ca reluarea alegerilor să nu schimbe esenţial datele problemei, în sensul că CDU, chiar dacă ar creşte spre 35-37% (de la 33% în septembrie), tot nu ar putea forma o majoritate doar cu un singur partid mic (liberalii sau verzii), calvarul negocierilor tripartite/cvadripartite urmând a reapărea în 2018. Oricum, în actualul context politic german, nicio guvernare nu este posibilă fără CDU/CSU, cu sau fără noi alegeri. Teoretic, doar numele cancelarului ar putea fi altul (de exemplu, ministrul Apărării, Ursula Von der Leyen) dar mulţi dintre votanţii CDU ar considera schimbarea nedreaptă, atâta vreme cât Germania a mers foarte bine în ultimii 12 ani sub Angela Merkel şi nu sunt motive reale, economico-sociale, pentru înlocuirea cancelarului.

Acestea sunt câteva considerente, la cald, după anunţarea crizei politice „bombă” de la Berlin, care mă fac să cred că negocierile vor fi reluate iar majoritatea va fi până la urmă convenită printr-un acord de guvernare. Niciunul din marii jucători ai acestor negocieri nu îşi doresc cu adevărat organizarea de noi alegeri, costisitoare din toate punctele de vedere. S-ar putea, desigur, să mă înşel, dar nici cancelarul Merkel, nici preşedintele Steinmeier, nici chiar tânărul lider liberal Lindner nu par a avea profilul unor aventurieri, ci mai degrabă al unor lideri pragmatici, care îşi joacă de data aceasta rolul la limită, cu toate atuurile posibile, întânzind o coardă pe care mă îndoiesc că vor neapărat să o rupă.

Chiar dacă prăbuşirea va fi în ultimul moment evitată, vom rămâne cu observaţia îngrijorătoare că aeronava democraţiei germane a zburat la joasă înălţime, trecând razant pe lângă un impact devastator.

Din păcate, este încă un motiv să înţelegem că politica în Europa a ajuns să fie decisă pe muchie de cuţit, cu situaţii excepţionale şi crize în premieră, cu soluţii de ultim moment. O criză politică reală, în Germania şi în Europa, nu a mai fost, de fapt, de multă vreme, dar toate testele electorale din 2017 ne-au arătat cât de fragilă a devenit situaţia alegerilor şi formării majorităţilor proeuropene, din Olanda până în Cehia. Oare cât mai ţine aşa, înainte ca firul să se rupă iar europenii să simtă din nou gustul amar al dezastrului?

21 noiembrie, ora 14

(lucrurile se pot schimba în orice moment)

NOTE_____________

1) https://www.contributors.ro/global-europa/%E2%80%9Cgermany-first%E2%80%9D-paradoxal-ce-ar-insemna-un-guvern-merkel-iv-fragil/

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Daca e adevarat ca „Guvernul May în impas” ori ca „Merkel pe buza prăpastiei”, atunci ar trebui sa nu ne mai cramponam impotriva evolutiei, ci sa acceptam ca lumea e in schimbare. Chiar daca Merkel va reusi nasterea unui guvern prin cezariana.
    Europa a traversat o perioada de dolce farniente sub umbrela hulitilor americani.
    In rasaritul Europei, departe, in Pacific, se intimpla intimplari. De care Uniunea Eurropeana pare a nu fi interesata. Crezindu-se inca axus mundi.

  2. Poate liberalii vor un alt premier. Poate s-au săturat de Merkel după toate fandările făcute, ba cu SUA, ba cu Turcia, ba cu Rusia. În definitiv, ce vrea Germania? Iar dacă vrea să fie cea-a fost şi mai mult decât atât, asta nu se poate!…

    • Mda, a venit Trump (marele om de stat;) sa declare alaturi de bufonul Nigel Farage ca Merkel a facut greseli, ca „Germania este rea”, ca UE se destrama samd. Doresc sa va reamintesc ca Trump a fost ales de catre 26% din cetatenii cu drept de vot. Multi alegatorii naivi din Rust Belt, Virginia, etc chiar au crezut in promisiunile cu redeschiderea turnatoriilor si a minelor de carbune ;) https://www.youtube.com/watch?v=Jvr8_OzflRA

      P.S. pentru cunostintele dvs. generale: Germania se numara printre cei mai mari investitori straini in SUA (si spre deosebire de China, Rusia, etc, Germania este o tara democrata, respectiv marea majoritate a germanilor impartasesc valori comune cu marea majoritate a americanilor). https://www.selectusa.gov/servlet/servlet.FileDownload?file=015t0000000LKMG

  3. Se va încheia ca-n Caragiale cu „pupat Piața Endependenții”. Probabil că circul cu alegerile anticipate va oferi scuza necesară SDP pentru revenirea în coaliție. Cârdășia cu socialiștii și ecologiștii va oferi Angelei Merkel scuza pentru a aluneca și mai mult spre stânga – deja CDU e mult mai „progresist” ca socialiști lui Helmut Schimdt de prin 1980.

    Consecința?! Data viitoare alegerile vor fi câștigate de cineva pe lângă care AfD va păra o chestie moderată și cuminte… Exact același trend și în Franța unde Micronul își exhibă agresiv incompetența și izbutește în timp record să devină mai impopular ca răposatul Hollande.

    Nimic nu e mai periculos pentru democrație ca victoria politicienilor „mainstream” incapabili să facă față vremurilor dar care se zvârcolesc în același timp cu disperare să rămână la butoane. Ei distrug încrederea alegătorilor în democrație favorizând astfel cele mai extreme soluții. Oricum considerând modul și viteza cu care Europa o ia la vale probabil că sunt greu de imaginat niște „extremiști” mai distructivi decât idioții ingenioși aflați la butoanele principalelor țări ale continentului…

    E într-adevăr momentul ca Merkel să plece. A făcut destul rău și pare incapabilă să facă bime dacă mai rămâne.

    • Merkel nu-i nici de stg nici de dr., pur si simplu nu are culoare si ideologie politica. In urma cu citiva ani a vrut sa mareasca durata centralelor nucleare, a venit Fukusima si, peste noapte, a accelerat iesirea.
      Si acum la fel, la sondarile cu celelalte partide a renuntat la tot ce spusese in programul de alegeri, doar, doar ramine cancelara. Probabil ca daca ar ramine cancelara ar face oricum altfel.

      Doua teme sunt extrem de periculoase pt Ge, teme promovate cu incapatinare, in special, de verzi:
      -inchiderea centralelor pe carbune, asta in conditiile in care se vor inchide si centralele nucleare.

      -aprobarea intregirii famililor refugiatilor. Deja sunt peste un milion jumate de refugiati, de altfel nu stie nimeni precis, se spune ca la intregirera familiei ar mai veni 700000, eu nu cred, cei mai multi pe care-i stiu dintre straini, incl. eu, a venit intii unul si mai apoi 5. Mai ales ca islamicii fac mai multi copii ca toti ma astept sa fie spre 8-9.

  4. In Olanda a durat 7 luni pâna s-a format noul guvern. In Austria se va forma probabil în decembrie noul guvern ÖVP-FPÖ centru-dreapta. La Berlin urmează o perioadă mai lungă până se va forma un nou guvern de coaliţie Angela Merkel/CDU. Regulile după Grundgesetz decid ce urmează în urmatoarele luni, dacă nu se va realiza o coaliţie pentru un nou guvern. La primul tur de alegeri ale cancelarului în Bundestag sunt necesare peste 50 %. La al treilea tur decide majoritatea relativă asupra unui guvern minoritar, nedorit de cancelara A. Merkel. După al treilea tur (2018) in Bundestag se poate dizolva parlamentul actual. Un nou scrutin 2018, în 60 de zile după dizolvarea Bundestagului ar putea repeta dilema actuală. Deci în primăvara 2018 un nou Bundestag va alege un nou guvern despre care azi nu se poate spune aproape nimic.

    Văd altfel decât autorul. Nici un fel de criză în Bundesrepublik D, bursa de la Frankfurt a reactionat cu un mic plus, economia e stabilă, democraţia germană e stabilă. Statul federal german functionează în interior fără probleme acute. Rămâne situaţia în UE unde E. Macron vrea repede o zonă ZE.19 mai puternic integrată şi o structură nouă PESCO ca organizaţie (la început numai birocraţie) de apărare a UE.27.

    Pentru Romania nimic nou…. Problemele exterioare au o pondere mult mai mică decât cele acute apăsătoare interne dâmboviţene.

    • @Kurt, pari cam frustrat că românii observă criza politică din Germania. Aici e vorba de Germania, nu de România. Când e vorba de România, discutăm de România.

      Iar criza politică este cauzată de viziunea asupra imigranților, mai exact, asupra marii crize demografice spre care se îndreaptă Germania. Nu este chiar un fapt neînsemnat această criză politică.

      Excelent comentariul lui @Lucifer. Scurt și neiertător. Doamna cea lunecoasă nu pare să se mai potrivească timpurilor.

    • Belgia a fost 541 de zile fara guvern, si a supravietuit..

      Mai toti se grabesc sa formeze guverne ca nu cumva sa se prinda populatia ca se poate si fara!

      Merkel trebuie sa plece, dar din pacate nu e absolut nici o personalitate la orizont care sa aiba sanse.

  5. Ati spus foarte multe despre Lindner si posibilele sale motivatii dar nu ati spus ce anume pare a-l fi determinat sa se retraga din negocieri. Exista informatii ca Verzii au presat pentru permisiunea reintregirii familiilor celor peste un milion de migranti intrati in Germania in ultimii doi ani. Ceea ce ar insemna alte milioane de migranti, familiile din Africa si Orientul Mijlociu sunt rareori compuse din doua persoane. Care ar fi consecintele pentru economia germana ale acestui nou influx de persoane nu doar lipsite de calificare ci si de obisnuinta vietii intr-o societate guvernata de o anumita rigoare privind munca, rigoare care multora dintre migranti le este straina?

  6. 1. Autorul afirma ca Germania o duce ca-n sinul lui Avram datorita lui Merkel – nimic mai fals.
    Fostul cancelar a liberalizat piata muncii si Merkel a profitat.

    2. Succesul economic se obtine cu pretul salariilor mici si al pensiilor si mai mici – un inginer electronist mi-a spus ca pensia lui, peste 30 de ani, va fi considerabil mai mica decit a maica-si – muncitoare deja pensionara.

    3. Impasul electoral se datoreaza strict politicii migrationiste a lui Merkel.

    4. Autorul afirma ca AfD este extremist de dreapta – autorul ar trebui sa-si sprijine afirmatiile pe argumente, citind din programul partidului. Aceeasi observatie despre Linke, fostii comunisti din DDR.

    5. Liberalii au pierdut pentru ca se aliasera cu Merkel; acum ar vrea, probabil, posturi de mare vizibilitate, astfel incit sa aiba o imagine proprie.

    6. Merkel se cramponeaza de putere, e un fel de Mugabe european.

    • @Liviu,
      Absolut de acord.
      Agenda 2010 a lui Schroeder. Dupa ce a adus, in buna traditie socialista, Germania aproape de colaps, a fost nevoit sa faca cea mai a dracu reforma de dreapta posibila intr-un stat cu economie sociala de piata. Merkel traieste din roadele date de aceasta reforma. Femeia, singura, e incapabila de ceva. Taica-sau, pastorul, a hotarit, ca republica federala ii incalca drepturile omului, asa cum le vrea el si a dorit sa traiasca in comunism, tot in comunism a fost Merkel ceva sefa pe la tineretul socialist. Daca nu se schimba istoria Tarii, ea era, astazi, la virful activului de partid si de Stat al DDR.
      Singura ei tinta pt. mizeria asta, e doborirea recordului de putere al lui Kohl, „mentorul” ei.
      Altfel, femeia ii face dreptate lui Erich. Il razbuna din chiar virful puterii care l-a detronat si exilat. Anii pe care i-a trait ea in comunismul biruitor au fost cei mai importanti pt. evolutia politica ulterioara a personajului. Acolo a invatat, ca legea e pt. catei si daca esti cel mai puternic, o incalci fara consecinte, devii legea. Si asta a facut. Ca acum se cramponeaza, chipurile, de Verfassung pt. continuarea singurei ei „contributii” la politica Tarii, e ca un paragraf se potriveste dorintei ei, altfel ar gasi o cale sa-l barbarizeze si pe ala.
      Scriu surse, ca dl. Naumescu ar fi germanofil. Probabil din germanofilism preia formulele de lemn ale corectitudinii politice. Carticica lui Mao a capatat trasaturi moderne si fata umana.
      Bine ca mai lasa loc de indoieli, altfel am fi citit si ca IMErika e iubita neconditionat de intregul popor.
      Intrebarea e, cum a reusit femeia asta, prin merkelitul ajuns politica de Stat si verb in Duden, sa determine un procent de aproape 14% dintr-un popor purtator al sindromului „faptasului”,(Tätersyndrom), infricosat, de generatii, de propriu-i trecut, sa voteze asa cum a votat? Ce anume, atat de cumplit, a determinat curajul asta?

  7. Daca vor organiza alegeri anticipate CDU/CSU Merkel va pierde si mai multe procente. Se va repeta povestea cu anticipatele in UK, doar ca spre deosebire de Merkel, May a reusit sa se scoata prin alianta cu DUP.

  8. Domnule Naumescu,

    Aveti aprecierile mele pentru gandurile de mai sus, chiar data nu va impartasesc toate opiniile.

    Nu ma voi lansa in a face pronosticuri despre dinamici pe care nu le inteleg bine, dar aceasta situatie nu este naparat un rezultat prost. Dumneavostra vedeti lucrurile din perspectiva unei lumi dragi care se duce din pacat pe calea istoriei. Eu le vad din perspectiva unei lumi care trebuie sa se reaseze economic, militar si politic si cu cat lumea recunoaste acest lucru mai repede cu atat mai bine. Aranjamentul politico-economico-militar de dupa 1945 a ajuns la limita si trebuie inlocuit.

    Sigur, exista multe capcane (de exemplu partidele extremiste sau posibile razboaie), dar cu cat partidele traditionale recunosc mai repede nevoia schimbarii, cu atat aceste capcane pot fi evitate. Doamna Merkel trebuie sa plateasca politic in interiorul partidului sau si in Germania pentru decizia deschiderii granitelor si pentru lipsa de viziune pe termen lung pe plan politic german (de ex. prin politica de golire de continut a centrului politic din ultimii ani), sau pe plan european (prin politica de „muddle through” care a frustrat si nemtii si restul Europei).

  9. „Merkel pe buza prăpastiei”

    Un titlu stil Click, Libertatea sau Antena 3.

    Pe Contributors parca era vorba despre articole cu valoare adăugată. Rog autorul sa nu mai repete astfel de titluri „teribile”, ar fi păcat… Siteul este unul dintre puținele platforme civice de opinii și analize de CALITATE!

    In rest, conținutul îl găsesc instructiv și argumentat (chiar dacă nu sunt de acord în totalitate).

    Aștept și alte analize de acest gen…

  10. După părerea mea, repetarea alegerilor parlamentare în 2018 ar complica şi mai mult ecuaţia politică germană.Când doi sau trei se ceartă, câştigă .. al patrulea, adică AfD-ul. Cel mai probabil e că vor ajunge, totuşi, în final la un compromis. Rămâne de văzut dacă acel compromis va fi realizat de Merkel sau de altcineva. Merkel se pare că şi-a atins limitele şi acum e pe panta coborâtoare a carierei sale. Poate e cazul să lase locul altcuiva. Dar cui? Un posibil candidat ar fi fostul ministru de finanţe, Wolfgang Schäuble.

  11. In acest caz, adevaratul „arhitect” al prabusirii UE este Schultz, deoarece nu a reusit sa treaca peste orgoliile si ambitiile sale si nu a dorit sa formeze un guvern cu CDU. Nu am idee de ce…

  12. In nici un caz d-na Merkel nu este pe buza prapastiei, ci intr-un impas (cu totul) trecator.Numai daca prin starea sociala, economica si politica Germania ar fi pe ,,buza prapastiei”, atunci ar ajunge in aceeasi pozitie si cancelarul…

    • Sa speram ca este trecator caci, in caz contrar se darama totul. Daca doamna Merkel se prabuseste, propun s-o „imprumutam” noi pentru 2-3 ani poate resueste sa ne scoata din criza noastra politica si sa-l zboare pe Dragnea and Co.

      • Of, de cand astept sa mai faca cineva propunerea asta! :)
        Oare nu exista forma de numire „angajat cu contract pe durata determinata” si pentru prim ministru?
        Sunt convins ca asa cum functioneaza excelent prin Romania autoturisme germane cumparate la mana a doua, ar functiona si un prim ministru. Oricum mai bine decat ce am vazut pana acum.

        • Fara un proiect de tara cu obiectivul ,,reindustrializarii” , ,,d-na de fier” a Germaniei n-ar putea decit sa continue proiectul Dragnea”!In Germania ea are o singura treaba: sa tina echilibrul dintre SOCIAL si ANTREPRENORIAT, dintre consumatori si producatori de PIB.La noi ar trebui sa construiasca antreprenoriatul si industria, care au disparut dupa 89.De unde sa scoata un astfel de proiect?

        • Propun modificarea Tratatului UE prin adaugarea unei clauze care sa permita „imprumutul” pe o perioada determinata a unor politicieni sau tehnocrati, intre tarile membre UE, in caz de „derapaj” politic in anumite state. In momentul in care un stat o ia razna (Ungaria, Polonia, Romania), guvernul statului respectiv trebuie controlat automat printr-un mecanism UE (de la Bruxelles) si , in functie de situatie, anumiti lideri inlocuiti.
          Suna bine?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro