joi, martie 28, 2024

Merry Christmas şi Jihad la Lindt Chocolate Cafe! Terorism, tortură şi iar terorism. Mai poate fi oprit războiul civilizaţiilor?

O imagine puternică sparge rutina începutului de săptămână. Teroare la Sydney, pe malul Pacificului de sud, în însorita şi prospera Australie, unul dintre cele mai atractive şi binecuvântate locuri de pe pământ, unde până şi englezii protecţionistului Cameron vor să emigreze.

Două simboluri civilizaţionale se suprapun brusc, şocant, dramatic, în vitrina unei cafenele agreabile din centrul faimoasei metropole: urarea Merry Christmas de la marca elveţiană de ciocolată Lindt, cu litere aurii, prietenoase, şi steagul negru islamic, vorbind despre Allah – unicul Dumnezeu şi profetul său, Mahomed. Este, probabil, şi aş adăuga din nefericire, imaginea anului, simbolul atât de relevant, de crud şi de intens al uriaşului clivaj săpat cu ură şi sânge, între civilizaţia occidentală şi islamismul politic al ultimelor decenii.

La ora la care scriu aceste rânduri nu ştiu cum se va finaliza atacul terorist de la Lindt Chocolate Cafe. Din perspectiva acestui război al modelelor culturale profunde ale lumii în care trăim, are de fapt mai puţină importanţă. Acest episod punctual se va termina cu sau fără victime. Dar tensiunea între cele două viziuni divergente asupra vieţii va continua. Noi crize ar putea erupe în zilele, săptămânile şi lunile următoare, în oraşele strălucitoare şi bogate ale lumii, opunând paradigma individualist-liberală a lumii de inspiraţie occidentală (să considerăm Australia parte a acestei lumi, prin istoria şi etosul ei, deşi geografia ne spune altceva) şi cea întunecat-dogmatică a unui Coran prost lecturat şi interpretat, tradus catastrofal în codul unui islamism militantist de esenţă criminală.

De o parte, spaţiul democraţiilor liberale, care pun preţ pe viaţă, libertăţi şi demnitate umană, care gustă confortul discret-religios şi burghez al sărbătorilor, cu oameni relaxaţi savurând o cafea într-un local elegant, înainte de Crăciun, cu sentimentul proiectelor împlinite, al reuşitelor personale sau cel puţin al speranţelor pentru viitor, de partea cealaltă ura colcăitoare a unor eşuaţi de la periferia societăţii, lucrând la planuri secrete de distrugere a bucuriei occidentale, indiferenţi până la urmă faţă de riscul pierderii propriilor lor vieţi nefericite, cu convingerea că Allah le va mai dărui oricum alte vieţi mai bune. Între cele două lumi, pare că nu mai este nimic de negociat. Sunt pur şi simplu sensibilităţi şi trăiri diferite, ireconciliabile, ale umanităţii.

Recent, o Comisie a Senatului Statelor Unite a dat publicităţii un amplu Raport cu privire la metodele şi tehnicile de tortură folosite în închisorile secrete ale CIA, după noiembrie 2002 (se pare, până în 2004-2005), pentru a obţine informaţii utile de la suspecţii de terorism. Fireşte, programul „interogaţiillor consolidate”, un eufemism al torturii instituţionalizate derulate de statul american pe teritoriul unor ţări aliate, contra unor sume cash plătite direct din valize unor funcţionari locali, pentru a le cumpăra tăcerea, urma la vremea respectivă şocului şi disperării produse în Statele Unite de abominabilele atacuri teroriste de la 11 septembrie 2001, care au făcut exact 2996 victime dar, mai mult decât atât, au terifiat comunitatea naţiunilor civilizate şi, nu e o vorbă prea mare, au schimbat lumea în care trăim.

În viziunea ofiţerilor anchetatori, nimic nu era aşadar interzis pentru a obţine informaţii care ar fi „putut salva vieţi nevinovate” (şi poate chiar au salvat, aşa cum spune John Brennan, directorul CIA, pe care aş fi tentat să-l cred), evitând repetarea unor atacuri de monstruozitatea celor din 9/11. În faţa unor tragedii şi suferinţe de asemenea proporţii, noi, muritorii de rând, susţinători ai drepturilor omului, putem face cu greu judecăţi morale comparative. Ce e mai oribil? Ce e mai condamnabil, violenţa teroriştilor sau violenţa apărătorilor valorilor liberale? Ce e justificat şi ce nu? Umanitatea şi conştiinţa noastre sunt puse serios la încercare.

Ca oameni, vedem argumente şi contra-argumente la fel de răscolitoare, şi într-un sens, şi în celălalt. Demnitatea umană a fost adânc afectată, în înţelesul ei cel mai sensibil. Ca specialişti însă, putem vedea cum tabloul relaţiilor Occidentului cu lumea islamică s-a deteriorat continuu iar numărul adepţilor grupărilor fanatice a crescut, nu numai în ţările majoritar musulmane, dar recent şi prin racolări din ţările europene şi, în general spus, occidentale. Este suficient un număr de lideri fundamentalişti şi câteva mii sau zeci de mii de adepţi pentru ca suspiciunea şi anatema să cadă asupra unor întregi comunităţi. Exagerările devin inevitabile. Este limpede că ceva nu merge în ecuaţia acestei mega relaţii inter-culturale şi inter-civilizaţionale şi, dincolo de limitarea atacurilor teroriste (atât de necesară, dealtfel), problema de fond nu a fost rezolvată, ci adâncită. Spirala urii urcă vertiginos.

Din păcate, nu întrevăd o soluţie imediată în acest război al sistemelor de viaţă. Ura, violenţa şi teroarea cu care radicalii islamici vor trata sistemul instituţional politico-economic global şi modul de viaţă liberal vor continua. Amalgamarea religiilor, etniilor şi raselor în urma globalizării şi migraţiei a făcut, oarecum paradoxal, ca riscul confruntării şi ciocnirii identităţilor să fie mai mare, nu mai mic, aşa cum se credea acum 25-30 de ani, când globalizarea era abia la începutul marii sale ofensive strategice. Samuel Hungtington a avut, fără îndoială, dreptate în celebra sa The Clash of Civilizations, dar remarca acestuia venea totuşi mai târziu, în perioada 1992 (primul lui articol pe această temă) – 1996 (anul apariţiei propriu-zise a cărţii), deci mult după optimismul iniţial al ofensivei libertăţilor de orice fel, al pieţei globale şi liberalizărilor politice, economice, culturale, comunicaţionale.

Acum, prin deschiderea şi interconectarea lumilor (religioase, naţionale, culturale etc.) şi prin oferirea de instrumente de comunicare accesibile (de la Internet şi media online, la Facebook şi telefonul mobil), prin dezvoltarea reţelelor de transport şi aprovizionare imense, cine vrea să distrugă vieţi poate să o facă infinit mai uşor, mai devastator şi mai senzaţional decât în anii ’70, să zicem, când lumea era mai închisă, mai celulară, mai uşor de supravegheat. Prin reluarea unui clişeu atât de larg răspândit, să admitem şi noi că trăim într-o lume globalizată, interconectată, „plată” (cum ar spune Thomas Friedman în The World is Flat), dar mult mai nesigură.

Şi totuşi, deşi premisele sunt acum nefavorabile, afirm că marele demers politic de reconciliere inter-culturală şi inter-civilizaţională trebuie început de undeva, urgent. Războiul devastator al paradigmelor concurente de înţelegere a vieţii trebuie oprit! Nu e vorba de a negocia cu teroriştii, ci de a oferi perspective şi şanse educaţionale şi materiale mai bune unor populaţii care au pierdut pariul istoric cu dezvoltarea şi modernizarea. Terorismul îşi trage seva din frustrările adânci ale unei lumi subterane, marginale din toate punctele de vedere, adesea ignorate de mainstream-ul celor integraţi. Şi, când spun periferie, am în vedere inclusiv pe cei care, deşi aparent integraţi social, cu studii şi locuri de muncă mai mult sau mai puţin respectabile în angrenajul Sistemului, nutresc în ascuns nemulţumiri reale sau patologice faţă de lumea occidentală. O ură pe care nici măcar salariul şi traiul relativ decent din ţările dezvoltate nu o mai pot vindeca, precum şi o neînţelegere (dezaprobare) profundă a sensului politic al lumii. Fac aceste precizări tocmai pentru a atrage atenţia că riscul cel mai mare îl reprezintă astăzi „terorismul intern”, derulat prin racolarea unor cetăţeni naturalizaţi sau chiar născuţi în democraţii liberale (Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Australia etc.), şi nu cel planificat în statele aparţinând formal lumii islamice.

Desigur, ar exista teoretic şi varianta impunerii respectării ordinii şi valorilor occidentale prin forţă instituţională crescută, prin control şi coerciţie din partea sistemului, dar costurile vor fi imense, de ambele părţi. Nu poate continua la infinit această teroare a bombei neştiute. Nu putem trăi tot timpul cu groaza dispozitivului criminal din avion, din sala de teatru, mall sau cafenea. Ar însemna că al Qaeda, Statul Islamic sau oricine ar fi de partea duşmanilor libertăţii au câştigat, de fapt, partida. Nu bomba în sine, ci însăşi teama că ea ar putea exista, undeva pe aproape, aruncă în aer liniştea şi bunăstarea clasei mijlocii care savurează satisfacţiile capitalismului, oriunde în lume. Apoi vin tortura, închisorile secrete, crunta vânătoare de terorişti, disperarea de a îi afla urgent. Apoi din nou explozia unui dispozitiv capacană sau luarea de ostateci, ca „sfântă răzbunare”.

Suferinţa naşte suferinţă, violenţa atrage violenţă. Nevroza terorismului, a urii celui diferit şi a confruntării totale va denatura viaţa generaţiei copiilor noştri. Ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie încercat pentru a opri acest război. Cine şi cum ar putea întrerupe cercul vicios?

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Teorismul islamic e doar una din reactiiile la alienarea si nihilismul promovate, direct si indirect, de sistemul „capitalist” (neoliberal) global.Reprezinta reactia de aparare a unei societati ‘traditionale’ si inapoiate educational si tehnologic. Una deci , desi numeroasa, incapabila sa lupte efectiv si astfel sa sa schimbe ceva.Mai degraba in primitivismul si cruzimea ei (deci „prin-contrast”) legitimeaza capitalismul global.

    • da, ma, capitalismul neoliberal e de vina, ce bine era pe vremea antineoliberalului ceausescu, internet nu exista, iar imbecilii criminali ca tine, care justifica crimele altor imbecili, asasinii medievali islamisti, care viseaza zeci de fecioare in raiul lor insingerat, nu ar fi putut posta aberatii pe forumuri, dar le-ar fi racnit de la tribuna oficiala. Ce bine ar fi sa explodeze o bombita de-asta antineoliberala linga tine pe strada sa vedem ce mai zici dupa aia. Daca mai poti. Si daca te simti in stare, iti stau la dispozitie cu nume real, adresa, nr de telefon, sa vedem cit esti de convins de ideologia criminala pe care o indragesti atit..

      • Nu te infierbanta si nu personaliza, nu convingi cu asemenea ‘argumente’.

        In primul rand, nu e un „razboi al civilizatiilor”.Neoliberalism global nu e o civilizatie, poate e o corporatie dar nu o civilizatie, e o anti-civilizatie.

        Adica e un razboi al tuturor civilizatiilor (inclusiv cea europeana in general, si/sau celor nationale) impotriva dezintregrarii si anihilarii.Alianta insa intre civilizatii e insa ceva greu de realizat chiar in conditiile unui pericol comun.

        In al doilea rand, Islamul – asa imens cum pare ca. 1 md- e mult prea slab pentru ca sa constituie un pericol real pentru ordinea neoliberala „we are living in amerika, coca-cola sometimes war”.
        Pericolul real vine insa, asa cum intuieste Valentin Naumescu, vine din „interior”.Va exista mai devreme sau mai tarziu o reactie la acest gen de ordine („alienanta” cum ar zice Marx), o reactiie fie sub forma reafirmarii explozive a identitatilor nationale, sau a miscarilor sociale egalitariste, sau anarhiste-nihiliste, sau altceva- ..nu prea conteaza ce, important pentru aceste miscari va fi sa serveasca la destructurarea globalismului mercantil si a nihilismului civilizational neoliberal ( „city of pigs” a lui Plato).

        • da mai tovarase, miscarile antineoliberale vor construi o lume noua, mai buna si mai dreapta, neomarxisti din toate tarile uniti-va, hai la lupta cea mare, semidoct frustrat cu semidoct frustrat sa ne unim si internationala anarho-nihilista prin noi s-o faurim, occupy, occupy, aplauze si urale etc In ce priveste argumentele, cu asemena tovarasi criminaloizi nu se poate discuta, istoria a dovedit-o de prea multe ori. Repet dragi tovarasi, va stau la dispozitie daca aveti cojones, fie ele si rosii, fapt de care ma cam indoiesc.

  2. Excelent, ca intotdeauna, Dle Naumescu.
    Cred ca faceti totusi o concesie inacceptabila , atunci cind afirmati ca lumea intunecata dogmatica a islamismului militant de esenta criminal se inspira dintr-un Coran prost lecturat şi interpretat, tradus catastrofal . Nu, religia islamica si Coranul se bazeaza dela bun inceput pe fanatism, violenta si crime in massa.
    In sprijinul afirmatiei Dvs privind terorismul exportat Islamic in tarile dezvoltate apartinind civilizatiei de tip European ( unii zic de tip iudaico- crestin ) , va sugerez sa explorati atent ce se intimpla acum in Statele Unite.
    Asistam aici la escaladarea unei situatii de criza, provocata de frustarile religioase si rasiale ale presedintelui Barack Obama si ale anturajului sau. Obama este musulman, oricit s-ar ascunde, frustatiile rasiale sint ancestral inregistrate in memoria sa si sint exacerbate de influentele comuniste din tinerete si islamiste de acum. Explozia societatii americane pe care o urmareste metodic Barack Obama de 6 ani , pare din ce in ce mai posibila si atunci va mai exista oare vreun bastion in calea revarsarii generale a urii si crimei ?

    • Da, foarte adevarat! Islam-ul are niste probleme uriase. Si daca nu va fi revizuit, vor fi probleme in continuare. W. Bush a spus o prostie mare ca Islam e o religie a pacii. Nu trebuia sa spuna nimic, nu l-a intrebat nimeni. Si nu e.

      Occidentul ar trebui sa le spuna societatilor islamice: baieti, da, e bine petrol, relatii economice, insa aveti niste probleme mari. Atita timp cit luati de bun tot ce scrie in Coran, o sa fie probleme. Nu e posibil in secolul 21 sa vrei sa omori cu pietre oameni, sa tratezi femeile ca obiecte, sa raspindesti ce crezi matale cu iataganul in mina, sa-i omori pe cei care pleaca de la Islam, sa spui idiotenii de genul „evreii= fii de porci si de maimute”. Deci orice imam care sugereaza asemenea timpenii nu e ok.

      Ideologia care impinge la asa ceva nu poate fi „a pacii”.

  3. Occidentul se comporta ca o victima violata si batuta care are mustrari de constiinta ca si-a pierdut capul si l-a insultat pe agresor. Nu exista nici o spirala a urii, adeptii miscarilor teroriste nu le pasa cu adevarat de faptul ca adversarii lor folosesc tortura ca raspuns la actiunile lor. De fapt nu au nici o problema morala cu tortura in sine ci doar cu faptul ca este folosita impotriva lor.
    Iar problema occidentului nu este modul in care este privita aceasta civilizatie de adversarii ei de pretutindeni, de fapt niciodata nu a fost privita altfel, atata doar ca inainte nu ii pasa. Cainii latrau si caravana isi vedea de drum.
    Problema occidentului este una interna, defetismul omniprezent care a urmat succesului, autoculpabilizarea si ura de sine care si-a facut cuib in cadrul acestei civilizatii sub numele de politica corecta, care nu numai ca ofera argumente pentru orice atac indreptat impotriva valorilor occidentale dar impiedica orice rezistenta. Nu mijloacele folosite fac pana la urma diferenta morala ci scopurile pentru care sunt folosite acele mijloace. Civilizatiile nu pot supravietui daca refuza sa lupte pentru propriile valori, violenta nu poate fi oprita decat prin violenta, iar in situatii exceptionale apelezi la mijloace exceptionale, tot restul sunt utopii.
    In aceste conditii, occidentul a devenit de bunavoie o colonie a unor civilizatiilor ratate, care nu pot face frustrarilor pe care le genereaza sentimentul ratarii decat prin violenta si ura.

    • @Ventidius : hodoronc tronc !!!
      Intr-un sondaj Fox News – Wall Street Journal (grupuri de presa interzise publicului larg de la noi,- incredibil, la 25 de ani de la caderea comunismului !!!- cel putin in domeniul tv, unde mediocrele BBC news si CNN varianta europeana), publicul american aproba,in proportie covarsitoare, declaratia publica a fostului vicepresedinte al administratiei Bush, Dick Chenney , potrivit careia ar semna in orice moment aprobarea metodelor de tortura impotriva celor inchisi la Guantanamo ,daca asta ar asigura evitarea atacurilor teroriste asupra Statelor Unite !

  4. „Terorism, tortura si iar terorism”, intr-adevar, acestea sunt semnalele cu care sustinatorii conflictului civilizatiilor incearca, prin spirala emotiilor, sa treaca de la teorie la practica. Profesorul Valentin Naumescu decripteaza corect subtilitatea unui contrast provocator, creat prin alaturarea simbolurilor crestine si islamice. Reactia naturala, in termenii legii cosmice a actiunii si reactiunii, este respingerea falsei paradigme huntingtoniene prin paradigma cooperarii civilizatiilor. Am vazut deja, recent, in zona de contact euroasiatica,, un prim pas spre construirea noii paradigme cooperatiste, sunt sperante ca acest curs se va consolida.

  5. Eu cred ca o separare clara a societatior se poate face si de altfel este inevitabila.

    Traiesc in una din aceste societati occidentale unde islamismul creste exponential cu fiecare luna. Desi nu pare asa, traim in una din sutele de <>

  6. Eu cred ca o separare clara a societatior se poate face si de altfel este inevitabila.

    Traiesc in una din aceste societati occidentale unde islamismul creste exponential cu fiecare luna. Desi nu pare asa, traim in una din sutele de <> ale Europei anului 2014. Cu fiecare zi, sunt semne foarte clare ca nu mai poate continua asa si ca cava malefic se organizeaza peste tot la periferii.

    Exista un dispret enorm al tuturor celor implicati (musulmani) fata de lumea in care traiesc. De aici pana a avea cateva zeci de adolescenti si tineri religiosi in fiecare comuna franceza care se gandesc la lucruri rele pt concetatenii lor este doar un pas. Urmatoarele stiri de genul celei din Australia vor veni din Europa si va fi ceva comun.

    Ca un simplu martor de la fata locului pot doar sa afirm asta: Or noi, or ei.
    Nu exista cale de mijloc, pur si simplu societatea adusa de ei in orasele europene nu accepta integrare.

    • Intradevar in multe din societatile occidentale islamismul creste exponential cu fiecare luna. Se estimeaza ca in decurs de 20-30 de ani daca continua actuala rata de crestere, islamismul va avea un procent de peste 30% din populatia europei. Si in Rusia e aceasi problema. Islamismul va reprezenta in viitor o mare problema in UE.

      Problema e ca UE din cauza scaderii natalitatii populatiei autohtone are nevoie de imigratie pentru a-si asigura ciclul economic. Daca s-ar fi mentinut o natalitate macar la nivelul de inlocuire a generatiilor (2.1 copii) imigratia ar fi fost redusa considerabil. Ma intreb, oare de ce cresterea nivelului de trai aduce dupa sine o scadere a natalitatii? Si de ce o mama care isi arunca copilul la nastere e judecata ca criminala, iar daca ar fi avortat cu cateva luni inainte e considerat un lucru firesc.

      • dacă îmi explicați diferența dintre ”islam” și ”islamism” încerc să vă cred. altfel rămîn la convingerea că încă cineva perorează jonglînd cu prejudecăți comode, fără a se informa adecvat. Sănătate!

  7. De ce s-o dam la intors. Aici e care pe care.

    Pana or sa se prinda politicienii si think-tankurile lor, baietii si fetele in burka si pijamale or sa le zboare toate libertatile cu bombe si asasinate odioase. Si idiotii astia care ne conduc or sa faca ceea ce stiu ei cel mai bine: or sa ascunda problema sub pres pana le explodeaza in fata, dupa care or sa stranga surubul tot pe cetatenii onesti.

    Pe cine afecteaza weapons ban-ul din Australia? Pe teroristul care isi procura materialele clandestin sau pe cetateanul care nu se poate apara nici de un hot comun, daramite de un nebun cu o bomba?
    Pe cine cocseaza mai rau controalele din aeroporturi si restrangerea libertatilor pe strada? Pe nemernicul care-si ascunde explozibilui in fund sau plateste un functionar corupt sa care plutoniu peste granita, sau pe cetateanul cinstit care trebuie sa-si care pasta de dinti intr-un ziploc si sa fie controlat si-n fund (la propriu) cand vrea sa calatoreasca?

    Unde sunt serviciile pentru care platim cu totii sa ne protejeze de nebuni si teroristi? Sunt ei pe strada, incercand sa previna atentate? Nu, sunt calare pe tine pe net pentru ca downloadezi torente si te uiti la filme cu vedete porno cu sani mici (really, google „Australia small breast ban”).

    De ce? Pentru ca tu, cetatean onest care nu ia ostateci si pune bombe, esti mult mai usor de urmarit si hartuit decat aia neonesti. Pe aia chiar trebuie sa se chinuie sa-i gaseasca. Si baietii au bugete pe care trebuie sa le justifice. Ca asa le dau mai multi bani politicienii aia pe care tu i-ai ales sa te reprezinte.

    Aici nu mai e vorba de egalitate si fraternitate. Indivizii cu bombe si gaturi taiate nu vor bani, femei si masini. Pe ei in mana in lupta dorinta sincera de a distruge in totalitate felul in care eu si cu tine, cititorule, traim acum. Tot ce luam de bun: net, libertate, drepturi sociale, sistem de legi si reprezentanti alesi. Toate astea se duc pe apa sambetei daca baietii si fetele in burka castiga. Deci e care pe care. Ori ei pe noi, ori noi pe ei.

    Partea proasta e ca, vorba domnului Naumescu, nu ne mai putem face ca ei nu exista. Ca-s departe. Ca nu ne pot face rau. Pentru ca globalizarea i-a adus in casa noastra. Sunt oameni de afaceri prosperi, picolo in restaurante, baietii care livreaza pizza, functionari in banci, paznici la depozite de explozibili, instructori de fitness si doctori in drept. Si tot ce asteapta e un semn de la imam. Semnul sa inceapa entifada.

    Sa nu te amagesti ca daca le dam ce vor or sa ne lase in pace. Nu vor bani si faima, femei si masini. Vor ca eu si cu tine sa murim sau sa ne plecam capul in tzarana in fata lui Allah.

    Cei de o religie cu ei, aia normali la cap, integrati, de ce credeti ca au plecat de acolo? Nu fix sa scape de dilii si de isterici? Intrebati orice musulman iubitor de pace de ce a plecat din tara lui. Inevitabil raspunsul o sa vina „sa fug de nebuni”. Da, se castiga mai bine in lumea vestica, dar omul ala si-a lasat familie, nevasta, copii, sa scape de dictatori si de fanatici.

    Daca ei intre ei nu reusesc sa se inteleaga, cum crezi dumneata, domnule Naumescu, ca societatea vestica o sa poata sa ajunga la un numitor comun cu aia care nu vor altceva decat distrugerea sa? Cum sa faca pace mielul cu lupul?

  8. Sunt destui din occident care nu vor cu adevarat sa se termine lupta asta. Ne dam foc la casa ca sa incasam asigurarea. Daca nu s-ar mai intampla asta.. ar fi clar care-s partile combatante si ar fi mai usor de gestionat. Pe de alta parte gobalizarea e partiala.. de aia sunt probleme asa mari. Unele aspecte(valori sau nu) ale vietii occidentale au penetrat peste tot.. altele nu. Frica de schimbare genereaza reactiile astea violente. Eu cred ca intr-un interval de timp asociat unei generatii se poate schimba major perspectiva lor. Intrinsec omul isi doreste binele.. si daca ajunge sa vada optiunile va alegea calea meai usoara. Dar pana atunci trebuie sa se vrea cu adevarat asta.. din partea noastra.. a celor care le putem arata un altfel de viitor.

  9. Probabil ca alta ar fi fost situatia daca lumea araba nu ar fi avut „sub talpi” cele mai importante rezerve de petrol ale lumii… Vrem, nu vrem, pana la urma tot vom ajunge la o confruntare globala intre cele doua lumi. Problema trebuie transata cat mai curand deoarece pe masura ce trece timpul gruparile teroriste devin din ce in ce mai puternice. Ce asteptam, sa vedem primul oras american sau european devastat de o explozie nucleara?… Inca nu au ce le trebuie dar sunt ferm convins ca odata ce vor avea o bomba atomica la dispozitie, jihadistii nu vor ezita sa o foloseasca…

  10. Mi se pare deplasata aparitia acestui articol in conditiile in care suntem inca in plina „ceata a razboiului”. Inca nu stim exact motivatiile persoanei in cauza, nu stim daca are vreo legatura cu ISIS sau daca informatia cu steagul a fost doar o facatura a mass-media. Articolele de analiza nu se scriu la cald, ci dupa putin timp, cand informatia nu mai e haotica, avem confirmari oficiale si lucrurile pot fi analizate la rece. Mai tineti minte ca dupa atentatele de la maratonul de la Boston se zicea ca al-Qaeda a atacat SUA din nou? Si cum ne-am inselat!

    In plus, nu sunt de acord cu diferentele ireconciliabile prezentate de Huntington si preluate de autor ca fiind din start valide, dar asta e o treaba subiectiva.

    • Eu tin minte ca la atentatele din Boston toata presa americana incerca sa ne convinga ca atentatul nu putea fi facut de un musulman ci numai de un alb crestin, extremist de la Tea Party. Asa, pentru corectitudine politica.

    • Intre timp s-a vazut ca are legatura cu ISIS. Probabil nu sinteti „de acord” nici cu gravitatia? Ca loveste fara mila pe copii, saracii! Dar tot se intimpla…

  11. Problema devine serioasa si are la baza accesul la educatia de calitate din cauza polarizarii tot mai accentuate.Capitalismul va trebui sa rezolve doua mari probleme : cea demografica (pe care acum au rezolvat-o prin imigratie si care ii asigura ciclul economic de crestere economica (dar care risca sa nu il mai poata controla din pdv etnic si religios )si spinoasa problema a distributiei veniturilor care dupa criza financiara s-a accentuat si va reprezenta scanteia revoltelor sociale ce vor urma.De fapt actualul sistem financiar depasit (sistemul rezervelor fractionare trebuie schimbat)

  12. 1. Asupra eficacităţii metodelor utilizate de CIA.
    „nimic nu era aşadar interzis pentru a obţine informaţii care ar fi „putut salva vieţi nevinovate” (şi poate chiar au salvat, aşa cum spune John Brennan, directorul CIA, pe care aş fi tentat să-l cred), evitând repetarea unor atacuri de monstruozitatea celor din 9/11.”

    Din 2001 incoace jihadiştii au săvârşit 24621 de atacuri teroriste. Câte atacuri au fost oprite datorită activităţii CIA? Zero. De unde ştiu? Simplu: dacă s-ar fi întâmplat o aşa lucrătură senzaţională oamenii CIA din presa mainstream ar fi defilat zile in şir cu agenţii eroi pe la televiziuni, binenţeles, cu feţele blurate. Dacă numărul victimelor produse de un atac jihadist este de „doar” 200 şi nu de 3000, asta înseamnă că atacul este doar un incident trist, iară nu o monstruozitate?
    http://www.thereligionofpeace.com/pages/thelist.htm

    2. Asupra relaţiilor statelor democratice cu ţările captive Islamului.
    „Ca specialişti însă, putem vedea cum tabloul relaţiilor Occidentului cu lumea islamică s-a deteriorat continuu iar numărul adepţilor grupărilor fanatice a crescut”

    Ca nespecialişti insă, putem vedea raporturi excelente menţinute de Statele Unite şi aliaţii săi cu teocraţiile şi monarhiile islamice ale Golfului. Cu excepţia Iranului -persan, şiit, şi a Siriei -stat cvasilaic, toate celelalte ţări islamice -arabe şi sunnite- întreţin atât relaţii diplomatice cât şi comerciale fructuoase cu America şi Uniunea Europeană. Nicio grăzăvie săvârşită de autorităţile statului tiranic Arabia Saudită nu pare să tulbure caldele raporturi perverse dintre petroliştii americani şi satrapii saudiţi. Nici măcar faptul că majoritatea ucigaşilor din avioanele groazei ce au distrus turnurile gemene erau cetăţeni saudiţi nu pare să fi stricat in vreun fel relaţiile minunate dintre liderii politici americani şi monarhia saudită [să ne aducem aminte de dansul sinistru al preşedintelui Bush la braţ cu partenerii saudiţi petrecut după atentatul din 2001]. Mă întreb -ştiu, complet aiurea- oare care ar fi fost reacţia politrucilor americani dacă atacul abominabil din 2001 ar fi fost produs de un grup de 20 de ruşi, creştini ortodocşi.

    3. Asupra Multiculturalismului.
    „marele demers politic de reconciliere inter-culturală şi inter-civilizaţională trebuie început de undeva, urgent. ”

    Breakin news: procesul de reconciliere a început de multă vreme, de vreo 4 decenii şi procesul a fost accelerat in ultimele 2. Se numeşte multiculturalism. Din păcate demersul are o singură direcţie, căci a fost îmbrăţişat exclusiv de liderii lumii democratice, civilizate, ultratolerante. Exemplu: in Franţa există astăzi peste 2000 de moschei, insă jumătate din ele au fost construite in ultimii 10 ani [informaţie furnizată de un ministru de interne francez]. Asta deşi, in optica islamistă, o moschee reprezintă un teritoriu supus islamului echivalent ambasadelor moderne, deci un spaţiu in care se aplică Şaria, iară nu legea locului, cea a infidelilor. A se compara acest fenomen al expansiunii fără precedent a islamului in Europa cu situaţia creştinismului in Arabia Saudită: număr de biserici creştine in această teocraţie odioasă – ZERO.

    4. Asupra dogmei religioase.
    „paradigma întunecat-dogmatică a unui Coran prost lecturat şi interpretat, tradus catastrofal în codul unui islamism militantist de esenţă criminală.”

    Vă invit la modul cel mai serios să lecturaţi pentru noi Coranul, să-l interpretaţi şi, vorba preşedintelui Obama, să ne ajutaţi să înlăturăm toate stereotipurile negative asupra islamului răspândite in lumea civilizată de nişte atei răi -printre care mă număr- cunoscuţi sub numele infam de islamofobi. Vreau să aud un specialist in dogme cum înlătură orice suspiciune asupra versetelor ce ar incita la violenţă religioasă şi de gen in opinia acestor răuvoitori atei. Vreau să aud un specialist cum declară public că nu avem niciun motiv serios să ne temem de islam, că spaima islamofobilor e cu totul iraţională.

    https://www.youtube.com/watch?v=LoRHLrXmqbc&list=PLE62746126719EA74

    • 1. „Câte atacuri au fost oprite datorită activităţii CIA? Zero. De unde ştiu? Simplu: dacă s-ar fi întâmplat o aşa lucrătură senzaţională oamenii CIA din presa mainstream ar fi defilat zile in şir cu agenţii eroi pe la televiziuni, binenţeles, cu feţele blurate.”

      Nicidecum. Din câte am citit prin manualele de istorie, Nelson nu s-a oprit la Trafalgar dupa prima corabie scufundata ca sa-si urle izbânda într-o portavoce, la fel cum n-a facut nici Hitler când mai reusea sa depisteze vreo „unitate”, samd. Stiu si eu ca americanii sunt speciali, dar nici chiar asa.

      2.“Mă întreb -ştiu, complet aiurea- oare care ar fi fost reacţia politrucilor americani dacă atacul abominabil din 2001 ar fi fost produs de un grup de 20 de ruşi, creştini ortodocşi.”

      Într-adevar, aiurea. Exista un motiv precis pentru care grupul celor 20 nu putea fi compus din rusi crestini si ortodocsi: ei TREBUIAU SA FIE islamisti din Orientul Mijlociu si suficient de fundamentalisti.

      3. „A se compara acest fenomen al expansiunii fără precedent a islamului in Europa cu situaţia creştinismului in Arabia Saudită: număr de biserici creştine in această teocraţie odioasă – ZERO.”

      Perfect adevarat. O colonizare într-un singur sens nu se poate numi multiculturalism. Dar pâna la urma e logic: din ce cultura (crestina sau nu…) ar putea sa provina indivizi pe care sa-i fascineze traiul din Arabia Saudita?

      4. „Vreau să aud un specialist cum declară public că nu avem niciun motiv serios să ne temem de islam, că spaima islamofobilor e cu totul iraţională.”

      Corect si dezamagitor de gresit. Ar fi, într-adevar un lucru de dorit. Problema e ca acesti specialisti exista deja, au afirmat deja cele asteptate de noi, dar, mare coincidenta, sunt cu totii reprezentati islamici.

      • In ceea ce priveste numarul 3, problema e ca sunt 0 din cauza ca sunt interzise.
        De altfel, exista si pedeapsa cu moartea, daca nu ma insel, pentru prozelitism pentru o alta religie.
        In AS traiesc ceva expati, nu pentru ca sunt fascinati de cultura, ci pentru ca se castiga foarte bine.

  13. Ca si european crestin, indragostit pana peste cap de lumea mea, asa cum este, si pe care altii o urasc de moarte, sunt multumit cu situatia actuala: macar stiu din ce parte se trage in mine, ceea ce constituie baza fundamentului intr-un conflict asimetric (adica premiile Nobel sunt la noi nu la ei), mai ales in caz de ambuscada :)

  14. Cred că Occidentul se află în fața unui impas tactic- pe de-o parte, o bună vreme politica a constat în a sprijini dictaturi, care firesc s-au arătat ostile oricărui fel de extremism neaservit intereselor puterii locale. Prin această prismă, înlăturarea lui Saddam sau a lui Khaddafi, nu are nici o logică. Pe de altă parte, a sprijini liberalizarea politică în societăți care nu au o tradiție democratică, pare să ducă invariabil la victoria extremiștilor- lucru logic, dat fiind nivelul superior de organizare, de disciplină și evident de coeziune ideologică. Rămâne de văzut dacă nu există și o cale de mijloc.
    Într-un documentar realizat de Frontline (PBS), era construită o vedere panoramică a efortului anti-terorist începând cu septembrie 2001 și concluziile (trase de profesioniști și nu de activiști Wikileaks :)) erau că lasă de dorit. Zecile de miliarde de dolari cheltuite, noile departamente sau cele vechi întărite cu personal adițional, încercarea de a coordona activități și nivela rivalități inter-disciplinare, par să nu fi dat un rezultat palpabil, pe măsura efortului depus.
    Fără a avea câtuși de puțin intenția de a compara partizanii anti-naziști cu extremiștii islamici de astăzi, a provoca reacții nemăsurate este o tactică devenită deja clasică. Rivalul lui Tito, Draja Mihailovici, a refuzat să cauționeze operațiuni care ar fi pus în primejdie viața sătenilor în vreme ce rivalul lui comunist le-a căutat cu precădere. Iar dacă într-un sat unde fusese atacat un pluton german erau executați 10 sau chiar 50 de civili pentru fiecare soldat, rezervorul de recrutare pentru „insurgenți” creștea și el exponential. E o lecție care merită studiată.
    Nu știu dacă doar ea, în sânul conglomeratului de intelligence din SUA, dar CIA cu siguranță a suferit de o dependență crescândă față de gadget-uri și o lipsă endemică de „humint”, de agenți (de spionaj sau influență) în multe din teritoriile cheie. Cred că este aproape tautologică afirmația că acest gen de conflict nu poate fi câștigat nici din satelit și nici cu dronele. În ce privește capacitatea de predicție, CIA are un portofoliu mai mult decât pestriț. Presupun că una din carențele majore (și nu doar la CIA) a constat într-o lipsă de specialiști. Dată fiind pasiunea lor pentru Orient (din motive nu întotdeauna dezinteresate :)), îmi pare că în trecut britanicii au fost într-o poziție ceva mai bună (și T.E. Lawrence, înainte să devină of Arabia, a schițat conștiincios „ruinurile de la Carchemiș” :), nu fără a stârni oarecari suspiciuni otomane).
    Mi se pare oarecum ipocrit valul de proteste stârnit de raportul asupra utilizării torturii- sînt lucruri știute de ani și faptul că au fost „oficializate” nu le face notorii pentru cei care în ultimii ani au avut interesul să se documenteze. În panica (ca să nu spun isteria) stârnite de atacul din 11 septembrie, s-au cerut rezultate immediate și în timp și legile sau regulamentele au fost modificate pentru a permite anchetări „energice”. Dacă torționarul CIA este „culpeș”, atunci nu mai puțin trebuie puși în aceeași postură și cei care i-au pregătit un cadru legal sau semi-legal pentru a-și desfășura „activitatea”. În plus, modus operandi pentru serviciile secrete egiptene, libiene sau siriene, toate cooperând de spaimă și din interes cu partenerul american, face tratamentul CIA să pară prin comparație o ședință de „gym”.
    Există și un factor cinic, amoral, legat de eficiența metodelor de interogație dure, și anume acela că „randamentul” este scăzut. Fie în custodia CIA, fie a unora din genul de servicii amintite mai sus, oamenii au ajuns să confabuleze, producând arestări ale unor persoane care nu aveau nimic în comun cu terorismul Islamic. Echipa de la FBI care a vizitat Guantanamo în repetate rânduri și care a aplicat o tehnică de interogare proprie serviciului căruia aparținea (interesant că ei au fost mai puțin afectați de imperativul de a da rezultate peste noapte, cu orice metodă), a obținut rezultate bune în câteva cazuri, fără a fi nevoie să apeleze la metode extreme. E drept, nu s-a petrecut în 24 de ore, care era imperativul post 9.11.2001.
    Dincolo de șocul firesc produs de atentatul celor 19 (20, în fine, unul nu s-a mai putut infiltra), absolut toate personajele de rang înalt din administrația Bush nu doar că au fost luate prin surpriză, dar din motive să le zicem umane, cât și pentru a preîntâmpina eventuale critici, au devenit luptători fanatici peste noapte, debordând de declarații belicoase, aproape hollywoodiene, cum ar fi fost cea a lui Coffer Black, șeful serviciului CIA anti-tero, care a afirmat că vrea capul lui bin Laden pe tavă, cu muște zumzăind pe orbitele ochilor. Nu declarații de acest gen câștigă conflictele asimetrice, chiar dacă ele „dau bine” și „asigură” un public aflat încă în stare de șoc.
    Dacă războiul anti-drog ar avea parte de o re-evaluare periodică și nepartizană, asta ar putea duce la o „ajustare”, în special în ce privește resursele risipite- poate și cel împotriva terorismului Islamic ar trebui să beneficieze de similare recalibrări. Dar ceea ce astăzi este numit „bipartizan”, în contextual actual de la Washington pare mai curând utopic.

  15. Senatorul Carl Levin a citit joi, 11 decembrie 2014, un text in Senatul american care, din pacate, nu a ajuns si in presa romaneasca. Un text plin de invataminte pentru toti aliatii Americii neoconservatoare (politicieni, militari, servicii secrete, jurnalisti, oengisti, postaci de rind). E pus in lumina felul in care oficialii administratiei Bush au dezinformat natiunea si, implicit, lumea intreaga pentru a obtine suportul popular de care aveau nevoie pentru a invada Irakul.

    O marturie socanta inclusa in speech-ul lui Levin provine din memoriile publicate in acest an de catre Jiri Ruzek, care conducea serviciul ceh de contraspionaj pe 11 septembrie 2001 si dupa. Citez din textul lui Levin:
    „Mr. Ruzek published a memoir earlier this year, which we have had translated from Czech. It recounts the days after the terror attack, including how his nation’s intelligence services first reported a single-source rumor of a Prague meeting between Atta and al-Ani, how CIA officials under pressure from CIA headquarters in turn pressured him to substantiate the rumor, and how U.S. officials pressured the Czech government when Czech intelligence officials failed to produce the confirmation that the Bush administration sought.

    Mr. Ruzek writes, “It was becoming more and more clear that we had not met expectations and did not provide the ‘right’ intelligence output.” Mr. Ruzek goes on: “The Americans showed me that anything can be violated, including the rules that they themselves taught us. Without any regard to us, they used our intelligence information for propaganda press leaks. They wanted to mine certainty from unconfirmed suspicion and use it as an excuse for military action. We were supposed to play the role of useful idiot thanks to whose initiative a war would be started.”

    That’s chilling. We have a senior intelligence official of a friendly nation describing the pressure that he and other Czech officials were under to give the Bush administration material it could use to justify a war.

    When it came to the most serious decision a government can make – the decision to commit our sons and daughters to battle – the Bush administration was playing games with intelligence. The full, still classified cable includes critically important, relevant information, and it has been redacted and denied to the public in order to protect those in the Bush White House who are responsible.”

    Puteti sa cititi „Levin releases new information from CIA cable debunking Atta Prague meeting” pe levin.senate.gov.

    In articolul de pe independent.co.uk
    „CIA ‘torture report’: Agency conduct was driven by pressure to link Iraq to al-Qaeda following 9/11”
    By Patrick Cockburn
    se demonstreaza ca, intr-adevar, oficialii administratiei Bush cautau cu luminarea pretexte pentru ceea ce ei hotarisera demult: invazia Irakului. Ar fi fost acceptabile si marturiile false stoarse prin tortura.
    (Patrick Cockburn is an Irish journalist who has been a Middle East correspondent since 1979 for the Financial Times and, presently, The Independent. He has written four books on Iraq’s recent history.)

    Acelasi Patrick Cockburn are un alt articol foarte bun, tot in Independent:
    „CIA torture report: It didn’t work then, it doesn’t work now”

    Alte articole recente denuntind tortura:
    American Torture – Past, Present, and… Future?
    Beyond the Senate Torture Report
    By Rebecca Gordon
    (Rebecca Gordon is the author of Mainstreaming Torture: Ethical Approaches in the Post-9/11 United States. She teaches in the philosophy department at the University of San Francisco.)

    „The CIA and Its Torturers”
    by ANDREW P. NAPOLITANO

    „Do They Really Oppose Torture?”
    By Ron Paul

    „Torturers Are Not Patriots”
    By Eric Margolis

  16. Este limpede că ceva nu merge în ecuaţia acestei mega relaţii inter-culturale şi inter-civilizaţionale şi, dincolo de limitarea atacurilor teroriste (atât de necesară, dealtfel), problema de fond nu a fost rezolvată, ci adâncită. Spirala urii urcă vertiginos.

    Din păcate, nu întrevăd o soluţie imediată în acest război al sistemelor de viaţă. Ura, violenţa şi teroarea cu care radicalii islamici vor trata sistemul instituţional politico-economic global şi modul de viaţă liberal vor continua. Amalgamarea religiilor, etniilor şi raselor în urma globalizării şi migraţiei a făcut, oarecum paradoxal, ca riscul confruntării şi ciocnirii identităţilor să fie mai mare, nu mai mic, aşa cum se credea acum 25-30 de ani, când globalizarea era abia la începutul marii sale ofensive strategice.

    Suferinţa naşte suferinţă, violenţa atrage violenţă. Nevroza terorismului, a urii celui diferit şi a confruntării totale va denatura viaţa generaţiei copiilor noştri. Ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie încercat pentru a opri acest război. Cine şi cum ar putea întrerupe cercul vicios?

    Eu cred ca exista solutii.

    Una ar fi revenirea USA la izolationismul cel mult hulit de neoconi. Cum scria cineva, „Isolationism cannot possibly be worse than what’s going on now”. Chiar nu intelegem ca cele in jur de 1000 (o mie!) de baze militare ale Imperiului American care impinzesc lumea produc nemultumire, ca americanii nu sint doriti in multe parti ale lumii in care s-au instalat nechemati? Chiar nu intelegem ca razboaiele pe cit de stupide pe atit de interminabile, paguboase, criminale si costisitoare ale Americii din ultimele decenii sint generatoare de ura in afara si ruina in interior?

    O a doua solutie vizeaza debarasarea de corectitudinea politica. Se vede cu ochiul liber ca se apropie ziua in care se va rupe digul conflictelor rasiale si interetnice din USA, „cultivate” cu atita grija de la Marcuse incoace printr-o legislatie devenita de-a dreptul sufocanta si cu participarea unor uriase cohorte de propagandisti de presa isterici semanind teribil cu cei de pe vremea lui Ceausescu.

    Mai mult ca sigur, insa, ca se va merge „inainte” pina cind si USA, la fel ca URSS, se va prabusi sub propria greutate. Probabil ca revolutiile singeroase sint inevitabile in anumite situatii.

    Inchei cu ceva din Theodore Dalrymple:
    “In my study of communist societies, I came to the conclusion that the purpose of communist propaganda was not to persuade or convince, not to inform, but to humiliate; and therefore, the less it corresponded to reality the better. When people are forced to remain silent when they are being told the most obvious lies, or even worse when they are forced to repeat the lies themselves, they lose once and for all their sense of probity. To assent to obvious lies is…in some small way to become evil oneself. One’s standing to resist anything is thus eroded, and even destroyed. A society of emasculated liars is easy to control. I think if you examine political correctness, it has the same effect and is intended to.”

    Bineinteles ca e exact asa. Corectitudinea politica, asa cum, cu precizie, o defineste Patrick Buchanan ( „Political Correctness is Cultural Marxism, a régime to punish dissent, and to stigmatize social heresy, as the Inquisition punished religious heresy. Its trademark is intolerance.” ) nu e nimic altceva decit inca o fateta a marxismului, alaturi de comunism, socialism, fascism si nazism.

    La fel cum comunismul a ruinat Europa de Est si tot ce i-a mai stat in cale, corectitudinea politica si multiculturalismul aproape ca au ruinat America si Europa de Vest.

    • Faptul ca jurnalistii sau politicienii ar putea spune ca Islamul este o religie violenta si musulmanii o comunitate periculoasa nu ar afecta cu nimic recrutarea islamista – nu e ca si cand tinerii recrutati si nu isi dau seama ca a omori pe cineva este un act violent si trebuie sa le citeasca in ziar. Doar I-ar inflama si I-ar face mai violenti pe o parte din ne-musulmani, apropiind momentul unui conflict deschis.
      Pur si simplu s-a facut o greseala: primirea unui numar prea mare de emigranti. Si nu e de ieri, de astazi problema – sa nu uitam ca Germania importa masiv turci inca de prin anii ’60- ’70 (nu imi amintesc datele). Si a tot continuat. In fine, de acum ei sunt in Europa si e greu sa ii mai dai afara.Din cazua asta s-a ajuns la exagerarea cu corectitudinea politica – nu ea e cauza tensiunilor, este necesara pentru a evita escaladarea tensiunilor.
      O necessitate ar fi oprirea emigratiei, dar, din nefericire, se tot cere mana de lucru. UK, de pilda, are cam doua milioane de someri si tot primeste emigranti. E nebunie, e clar ca necesarul de forta de munca e mult mai mic decat spun unii ca sa justifice necesitatea emigratiei, de fapt – in clipa in care ai atat de multi someri si totusi ai nevoie de emigratie, inseamna ca ai niste probleme de gestiune a sistemului de educatie, legislatie a muncii etc., nu o problema de lipsa reala a muncitorilor.
      O alta necessitate ar fi gestionarea educatiei, a legislatiei muncii / ajutoarelor sociale. Ocuparea mai multa a locurilor de munca de catre oameni deja aflati in tara ar reduce si numarul de noi emigranti, si la integrarea unui numar mai mare de emigranti deja aflati acolo. De ce sunt atat de multi someri ? Nu au calificarea necesara ? Nu se pot determina nevoile de calificare si indrumarea sistemului de educatie in aeca directive ? Nu se poate face mai atractiva munca prin reducerea ajutoarelor sociale ? Nu stiu, dar ma rog, eu nu am nici informatiile nici specializarea necesara ca sa pot raspunde. Problema e ca se pare ca nu stiu nici cei care sunt alesi tocmai ca sa gestioneze aceste probleme.
      S-ar putea lua masuri, care sa nu fie indreptate impotriva unei entii / religii anume; doar ca nu o fac, din motive pe care nu le inteleg – ori nu ii duce capul, ori presiuni ale mediului de afaceri care vrea muncitori ieftini si supusi, nu localnici care cer mai multI bani si se asteapta sa fie tratati ca niste oameni, nu ca niste animale de povara …
      Ma uitam, de pilda, la chef Jamie Oliver, care ii lauda pe muncitorii est europeni si spunea ca el nu mai angajeaza englezi de ai lui, pentru ca sunt mai lenesi si se asteapta sa lucreze 48 de ore pe saptamana, pe cand el lucra in tinerete si 80 si 100 de ore. 80 de ore inseama 16 ore pe zi, daca luam 5 zile lucratoare pe saptamana. Adica, doar muncesti. Sau nu muncesti atat in fiecare zi, dar muncesti si in weekend -in ambele cazuri, viata perivata …. mai deloc. Dorinta de a avea o viata privata e dovada de lene ? Probabil ca Jamie Oliver nu e singurul angajator de acolo care gandeste asa, de unde si nevoia de a tot importa emigranti, daca nu gasesc destui britanici care sa accepte astfel de conditii.
      In conditiile astea, repet, la ce ar folosi renuntarea la corectitudinea politica ? Sa zicem ca incepe de astazi. Asa, si ? Ai deja cateva milioane de musulmani, mai aduci si altii, dar si incepi sa spui la televizor ca sunt periculosi, ca Islamul e o mare porcarie etc. Exact cum rezolva asta problemele ? Ca aia tot cateva milioane sunt, doar ca mai multi vor incepe sa-i urasca pe localnici, plus un numar mai mare de cetateni ai tai care sa ii vada din ce in ce mai mult ca pe o problema de care nu pot scapa. Deci ? Ce rezolvi, decat ca te indrepti cu pasi mult mai mari si mai rapizi spre un conflict religios / etnic sau cum s-ar mai clasa ?

  17. Înca o problema fara solutie. Cel putin e bine enuntata. Pentru orice civilizatie, repet, ORICE civilizatie (inclusiv cea umana în ansambul ei) exista diferite stadii de dezvoltare. Stadiul ultim e cel al unei civilizatii capabile sa se autodistruga. Pâna cum suntem în grafic.

  18. Nu e vorba de a negocia cu teroriştii, ci de a oferi perspective şi şanse educaţionale şi materiale mai bune unor populaţii care au pierdut pariul istoric cu dezvoltarea şi modernizarea.

    Cum? Argumente concrete. La teorie suntem cu toți experți mai greu este cu practica.

    Reamintesc că la 11 septembrie 2001 America și-a pierdut inocența. Don’t tread on me scrie pe un steag folosit în timpul revoluției de acum mai bine de 200 de ani. E firesc că nu percepeți în profunzime efectul pe care atentatele teroriste le-au avut asupra societății americane pentru că acestea s-au întâmplat la mare distanță de România, ați privit la televiziune știrile din confortul sufrageriilor pesonale, nu le-ați trăit, în familiile dvs. nu există nimeni care să se fi prăpădit la WTC, Pentagon sau în Pennsylvania. De pe margine e simplu de comentat, de montat teorii conspiraționiste, chiar de a da sfaturi în domeniul securității naționale sau -preferabil- critica administrația Bush. In general, românul se pricepe la toate, natura sa este mai receptivă la efect, în același timp ignorând cauzele, succesiunea evenimentelor care au împins lucrurile unde sunt în prezent. Concluzia: vai, săracii cei care au fost „torturați” de americani!

    Este război în toată regula. De altă natură comparativ cu cel clasic, al celor două armate care se confruntă direct pe câmpul de luptă.

    Aceasta este provocarea lumii contemporane în care trăim, a civilizației iudeo-creștine care stă la baza societăților libere occidentale. Cum se pot apăra securitatea națională, modul de viață a milioane si milioane de oameni de un inamic invizibil care se infiltrează cu ușurință, profită de libertățile cetățenești și lovește după bunul plac oriunde și oricum?

    Nu există soluții simple sau soluții minune. Firesc, lupta s-a mutat în domeniu informațional, inclusiv în spațiul cyber. Succesul depinde de abilitatea lumii civilizate de a răspunde repede și a preîntâmpina astfel de atacuri, jucănd întotdeauna cu o mutare în fața grupurilor (interne sau externe) care plănuiesc lucruri abominabile. Așadar nu înțeleg emoțiile provocate de publicare acestui raport. În primul rând raportul servește o agendă politică (cea a unei secțiuni a stângii americane, întotdeauna politic-corectă), aparent documentul a omis să includă declarațiile unor persoane cheie, asociate cu tehnicile de interogare si are ca țintă clară culpabilizarea CIA. Din punct de vedere legal, tehnicile extinse de interogare / tortură cum preferă criticii să le numească, au fost aprobate de DOJ. Încercările din timpul administrației Bush de a le deturna au ajuns inevitabil la Curtea de Justiție în câteva rânduri. Și tot de același număr de ori au fost respinse.

  19. Cred ca problema radicalismului islamic isi poate gasi gasi solutia numai prin constientizarea si iesirea in public a personalitatilor religioase islamice. Numai ei pot sa denunte un curent fanatic pe care pana si Al Quaeda se delimiteaza public. Numai ei vor fi ascultati si urmati de adeptii Coranului, pentru ca sunt singurii respectati si urmati. Asa cum un religious leader poate sa declare public a fatwa prin care cere supusilor religiosi sa elimine fizic o persoana care a denigrat sau insultat Islamul, tot la fel de bine acelasi religious leader poate sa interzica public barbarismul si violenta stupida care este motivul de baza al grupurilor extremiste islamice.

    Atata vreme cat conducatorii islamici nu ies la rampa si nu denunta atrocitatile pe care nici macar nazistii nu au visat sa le puna in practica, lumea musulmana va tacea. Si va suferi. Dar liderii musulmani nu au de gand sa faca asa ceva. In ciuda opozitiei globale (pana si oficialitatile chineze au condamnat puternic atrocitatile ISIS – iar chinezii nu sunt deloc adeptii unei democratii occidentale) liderii musulmani refuza sa faca asa ceva. Ceea ce atrage consecinte negative asupra intregii comunitati islamice.

    Traiesc in Canada dar calatoresc foarte des in USA. Va rog sa ma credeti ca nu este un timp propice sa fi musulman in USA si curentul se propaga cu rapiditate si in Canada, mai ales dupa atacurile teroriste de luna trecuta, unul din ele asupra Parlamentului din Ottawa. Incet si pe tacute sunt marginalizati, eliminati din posturi publice, sau le sunt oferite job-uri mult sub pregatirea si experienta pe care o au. Pentru ca sunt judecati pentru apartenenta la o religie care are ca tel suprem eliminarea civilizatiei occidentale, un tel care este repetat public.

    S-a discutat si s-a filozofat mult in ultima vreme asupra „home grown terrorism” atat in Canada cat mai ales in USA. Tineri nascuti aici, de multe ori din familii americane sau canadiene care nu au nici macar un membru al familiei adept al Islamului devin in scurt timp radicalizati si apar pe youtube in military fatigue luptand in Iraq sau Syria si decapitand cu entuziasm infideli.

    Sunt tineri marginalizati, fara un viitor, de multe ori au probleme cu legea, uneori respinsi chiar de familiile lor. Anii petrecuti in fata Xbox-urilor cu game wars sterg demarcatia intre realitate si fictiune. O viata in care poti sa ucizi in voie, sa-ti dai drumul la cele mai perverse frustrati si sadisme si sa fi rasplatit cu femei pe care poti sa le lichidezi fara probleme dupa ce le-ai violat, este un argument greu de demontat pentru un individ care nu-si gaseste locul intr-o societate normala. Care este pretul? Sa crezi fara sovaire in Coran, sa inveti versuri pe care sa le reciti fara prea multa noima si sa executi cele mai atroce barbarii fara sovaire. Incredibil cati adepti se ofera voluntari chiar si din Europa.

    Convingerea mea este ca problema se poate rezolva numai prin interventia directa si deschisa a personalitatilor religioase musulmane. Pana acum nu au facut-o? Oare de ce? Pentru ca ISIS a declarat „Noul Califat Islamic” si prin legea islamica orice musulman este obligat sa sprijine acest califat?

    Pentru ca se ghideaza dupa o filozofie din sec. VII ? Pana si Inchizitia catolica a avut capacitatea sa-si regandeasca dogmele si treptat sa se adapteze la evolutiile civilizatiei. Islamul se pare ca inca nu are aceasta capacitate.

    Asa ca vom asista mai departe la varsari de sange inutile si dureroase pana cand unul din grupurile respective va reusi sa detoneze un exploziv nuclear si sa pulverizeze sute de mii de oameni, evident, pentru gloria Islamului. Va fi momentul in care lumea occidentala va abandona brusc linia civilizata.

    Sa nu uitam ca Harry Trumann a fost pus sa aleaga intre doua variante: sau 500,000 de americani morti pentru invazia Japoniei, sau bomba atomica. A semnat ordinul in 10 minute. Asa au avut loc Hiroshima si Nagasaki. Pe romaneste, mai bine sa planga mama lor decat mama mea.

      • Gestiunea terorii… Cum lumea civilizată îi poate controla pe acești sălbatici, pe acești barbari care fac ce fac. Am dat un exemplu recent cu școala din Pakistan. Mâine se poate întâmpla oriunde în altă parte. În timp ce facțiunea progresistă a stângii americane invită anchetatorii să îi pupe pe obraji pe teroristi sau pe cei care au avut legături cu ei, pentru a-și urma o agendă politică, realitatea de pe teren este cu totul alta. În concluzie, CIA-ul si-a făcut treaba. Punct.

  20. Mi se pare ca o reconciliere nu e posibila daca lucram cu imagini bloc de „civilizatie”. Se spune ca liderii musulmani nu au denuntat atacul in Syndey. Incorect, cautati pe google, sunt si imagini cu musulmani depunand flori in memoria celor morti.

    Si in nici un caz nu e posibila reconcilierea daca trivializam contributiile Occidentului la radicalizarea anumitor grupuri. O anecdota mai jos, desi sunt deja studii academice despre originile ISIS in Siria si Irac:

    http://www.theguardian.com/world/2014/dec/11/-sp-isis-the-inside-story

    Asta nu inseamna ca justificam atacurile teroriste dar sa fim constient de puzzle-ul geopolitic si international care duce la anumite evenimente. Si sa nu trivializam raportul Democratilor asupra torturii. Chiar daca suntem tentati sa raspundem „da si ei..” asta nu inseamna ca US, „bastionul libertatii si demnitatii” umane trebuie sa se contrazica pe sine si sa recurga la practici barbare si medievale – care nu vin bine cu deminitatea si libertatea umana.

    Cat despre calitatea informatiilor obtinute prin tortura, lucrurile sunt clare: de multe ori informatiile fusesera deja obtinute prin alte metode. Tortura, pentru o societate fundata pe valori liberale, tre sa fie un taboo. Referintele la „ticking bomb” sunt folosite in mod abuziv pentru a justifica abuzuri executive pe care o democratie liberala nu trebuie sa le tolereze. Mai ales ca scenariul „ticking bomb” este atat de exceptional incat sa nu justifica o politica generala de stat de torutura.

    Cat despre „corectittudinea politica” CP am impresia ca nu avem claritate asupra notiunii. Acest concept este denigrat in mod abuziv. Cum nu ne place noua, romanilor, sa fim insultati si considerati cetateni UE de mana a doua (benefit tourists, hoti, corupti etc), asa nu le plac nici mulsmanilor sa fie bagati toti in aceeasi oala istorica. CP nu e decat respect pentru persoana si deminitatea ei, este semnul unui progres moral pe care nu trebuie sa il violam. Trebuie sa invatam sa vedem ca anumite presupozitii despre persoane bazate pe apartenenta ei la un grup nu fac decat sa insulte, sa raneasca si sa exacerbeze conflictul. Asadar, sa il lasam pe Huntington sa se odihneasca in pace si sa avem o imagine mai nuantata asupra realitatii politice in care ne aflam.

  21. Multiculturalismul este o prostie. Viza sau rezidenta trebuie sa devina un privilegiu, ceva foarte greu de obtinut, cetateniile sa poata fi retrase. Capitalul poate circula foarte frumos si fara libertatea de circulatie a oamenilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro