joi, martie 28, 2024

Milovan Djilas, apostat, disident și intelectual critic

Milovan Djilas a fost un mare disident. Un autentic apostat și un intelectual critic. A fost un fanatic care a reușit să se defanatizeze, un ideolog care a depășit ideologia. Cred sincer că a simbolizat posibilitatea unui marxism luminat. Un marxism care se desparte de procustianul pat al dogmei și desfide sistemul in numele promisiunilor trădate. Un marxism care crede că emanciparea clasei muncitoare nu se poate realiza prin dictatura partidului unic. Acesta a fost mesajul marxismului critic din Europa de Est, o direcție de gândire care ii scotea din minți pe pontifii ideologici. Reluind o imagine a lui Leszek Kolakowski, Djilas a ales să fie bufonul care ii face de râs pe sacerdoții mumificatei doctrine oficiale. In final, a fost, ca și Kolakowski, un critic al utopiei marxiste.

In anii 50, Djlias a renunțat la toate funcțiile, inclusiv aceea de vicepreședinte al Iugoslaviei, pentru că a vrut să rostească adevărul. Era, alaturi de Edvard Kardelj, intelectualul Partidului Comunist din Iugoslavia. A deconspirat abjecta duplicitate a nomenclaturii comuniste, faptul că toate dictaturile de sorginte leninistă tratau omul nu ca pe un scop, ci ca pe un mijloc.Comunismul a fost triumful rațiunii instrumentale in forma ei paroxistică. Aceasta a fost (și este) perversa sa modernitate.

Ii datorăm imens, uman, moral, spiritual. A fost un antifascist veritabil, dar și un stalinist, până la ruptura cu Moscova din 1948. După care s-a trezit și a plătit cu ani grei de temniță curajul de a sfida dictatura titoistă. L-am cunoscut și l-am admirat. Sunt prieten cu fiul său, istoricul Aleksa Djilas.

Născut in 1911, Milovan Djilas, autorul esențialelor carți „Noua clasă” și „Conversații cu Stalin”, a încetat din viață acum două decenii, în aprilie 1995. Grație lui, știm cum vedea Stalin lumea de după razboi: cine pune primul piciorul pe un teritoriu, iși impune sistemul politic. A apucat să vadă prăbușirea URSS, pe care a anticipat-o, dar și dezintegrarea Iugoslaviei, pe care a deplâns-o. Dacă vrem să înțelegem totalitarismul, daca vrem să înțelegem secolul XX, trebuie să îl citim pe Djilas. It’s a must.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Poate exista oare un ” marxism luminat „, adica ” un marxism care se desparte de procustianul pat al dogmei și desfide sistemul in numele promisiunilor trădate, un marxism care crede că emanciparea clasei muncitoare nu se poate realiza prin dictatura partidului unic” ?
    Cred ca asta ar insemna sa desparti doctrina economica marxista de doctrina social-politica, ceeace nu cred ca este posibil. . Filozofia marxista, daca exista asa ceva , in amalgamul numit marxism ( ma gindesc la cele trei parti constitutive ale marxismului, vorba lui Ilici ), cred ca trebuie privita unitar si atunci nu prea e loc de ” lumina” . Importanta acordata ” practicii ‘ este definitorie in marxism si tocmai practica ideilor marxiste a insemnat, daca nu moartea lor, macar compromiterea in fata unor intelectuali cinstiti.
    L-am citit pe Leszek Kolakowski, dupa ce am citit comentariile si referirilie Dlui prof. Tismaneanu. si cred ca ideea lui de baza depre comunismul de sorginte marxista drept intrupare a raului absolut esfe justa. Corifeii marxismului modernizat si umanizat ca Lukacs, Althuser si altii nu au facut decit sa prelungeasca influenta lui malefica. Daca nu ai temperament de luptator ( poate Djilas a fost unul dintre acestia ! ), atunci cind te trezesti din utopia comunista nu ai alta alegere decit Gramsci.. De aceea, cred ca un ” Marxism critic” trebuie sa fie dus pina la capat, sau daca nu poti, ramii Marxist . fara a fi si critic..
    A propos de utopia comunista si de trezirea din ea. Citesc acum ( am ajuns la pagina 500 din ceel aproape 900 ) , ” INTERNATIONALA MEA „, cartea de memorii a lui Ion Ianosi . N-as putea spune ca ma dezgusta, apreciez sinceritatea, dar imi displace profund. Sint cu 11 ani mai tinar decit dl Ianosi si am trait si eu din plin epoca , cu virf si indesat. Nu cred in ruptul capului ca un om de factura intelectuala a lui Ion Ianosi, in pozitiile in care a fost, nu a stiut nimic despre crimele continui ale comunismului romanesc fata de oamenii simpli de zi cu zi, ci numai de cele fata de fostii ilegalisti.. Imi lasa un gust amar de tot.

  2. Abjectia nomenclaturii comuniste a fost de fapt principiul PUTERII,prin abjectie ca educatie s-au inaltat la PUTERE si structurile asa zis democratice post asa zis revolutionare.Cred ca am o idee in privinta ABJECTIEI POLITICE de sorginte COMUNISTA, in asa zisa perioada democratica post razboi ,abjectia de sorginte comunista a condus Romania si nui numai,dar din pacate abjectia a incorporat si ultimile idei asa zis democratice…exemple de partide asa zis democratice sau de exponenti…haideti sa radem si sa uitam la televizor…..

  3. Djilas e un apostat, un critic sever care cunoaste sistemul din interior si-l dezvaluie in toata hidosenia sa. Am apucat sa citesc de el „Tito” si „Conversatii cu Stalin”. Ambele captivante si pline de informatii inedite. Am ncercat si „Noua clasa” luata la pachet cu primele doua dar traducerea in egleza e cumplita si am abandonat-o pe moment. Oricum e remarcabil ce au facut Djilas si alti cativa defectori de rang inalt care au parasit sistemul criminal in fruntea caruia ajunsesera la un moment dat si ca nu au ezitat sa-l atace cu argumente ucigatoare. In aceeasi categorie l-as include si Ion Pacepa care se pare ca a scris mai mult decat Djlas si poate ca, cel putin la nivelul publicului larg, are mai mult impact

    E insa si o intrebare spionasa.care se naste in privinta defectorilor comunisti de rang inalt. Oamenii astia n-au ajuns in fruntea sistemului din greseala. Atat Djilas cat si Pacepa (indiferent ce ar spune ei) au ajuns in fruntea sistemului stind foarte bine ce fac si luptand cu dintii si cu ghearele pentru aceasta parvenire. Genul de povesti cu stai nene ca am ajuns la 40, 50 , sau chiar 60 de ani (cazul cel mai comic, al lui Iliescu) pretinzand cu seninatate ca abia atunci au realizat monstruozitatea sistemului frizeaza ridicolul. Nici unul din acestia (il excludem pe Iliescu care a urmat cuminte linia farului calauzitor de la Kremlin – nu e nici un secret in asta) nu a povestit niciodata in mod onest ce anume le-a provocat ruptura cu sistemul. Djilas a plecat deja cu secretul sau in mormant. Foarte probabil ca si Pacepa va face la fel.

    Expilcatiile pe care le-au dat pur si simplu nu stau in picioare. Nu e posibil sa realizezi caracterul criminal al sistemului abia dupa ce ajungi # 2, sau #3 in stat si partid (cazul lui Djilas) sau ditai seful ajunct al spionajului extern si general de securitate in cazul lui Pacepa. E ca si cum o madama de bordel ar pretinde ca a ramas fecioara neprihanita. Asta e singurul repros pe care il am pentru Djilas si cei ca el. Poate ca dezvaluirea a cine stie ce conjuncturi nefavorabile sau motive meschine ce au provocat ruptura ar mai diminua din aura lor de luptatori neinfricati impotriva monstrului comunist, dar in acelasi timp le-ar da mai multa credibilitate cel putin in fta mea.

  4. Am citit „Convorbiri cu Stalin” ,o carte in care Djilas dovedeste un real talent narativ ,in stilul scriitorilor slavi : astfel,el prezinta un bogat material informativ osciland permanent intre exuberanta si patetism. Cea mai interesanta informatie mi s-a parut a fi intentia lui Stalin din decembrie 1947 de a crea state federative din tarile comuniste : Iugoslavia+Bulgaria+Albania respectiv Romania+ Ungaria. …Citind cartea,am inteles de ce comunistii romani s-au grabit sa proclame republica la 30 decembrie ; era o conditie obligatorie pentru realizarea proiectatei federatii romano-maghiare ! Noroc cu rebeliunea Iugoslaviei care a silit astfel pe Stalin sa isi amane punerea in opera a planului sine die …

  5. Astept cu interes transformarea Papei Francisc din marxist veritabil in marxist luminat. Poate e vremea sa-l citeasca pe Djilas.

    • Ar spune unii ca Papa Francis este un Marxist ( ” luminat ” sau nu, asta este o alta poveste, fiindca asa cum am spus in comentariul direct, nu cred ca marxismul, sursa de baza a comunsimului ajuns intruparea raului, alaturi de fascism , poate fi luminat ) in sensul in care si Iisus, ca si cel mai sincer si gingas propovaduitor al sau, Sft. Francisc de Assisi, au fost ” comunisti ” avant la lettre.”, adica intr-n send edulcorat, apostolic.
      Nu este asa. Papa Francis este in mod cert un comunist, nu stiu daca Marxist, sint inclinat sa cred ca un fel de castrist, guevarist, pe urmele lui Trotki. Cred , ca asa cum Inchizitia s-a rafuit cu ereticii, ar fi gata sa inceapa o cruciada pentru nimicirea prin foc si singe a exploatatorilor capitalisti.. La fel, sint convins ca nu crede in ierarhia catolica si probabil va face totul sa o distruga, si sa fie ultimul papa, indeplinind astfel profetia Sf Malachia
      By the way, imi aduc aminte de o carte a lui Upton Sinclair, publicata prin 1945-46 la editura VREMEA sub titlul ” Mi se spunea Dulgherul ” in care autorul imagineaza a doua venire a Mintuitorului in lumea moderna, cu acelas final. Nu mai tin minte daca in final era ucis sau numai izgonit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro