Home » Financiar »Global / Europa »Macro » Citesti:

Moare euro? Sau cat conteaza credibilitatea

Aura Socol mai 24, 2012 Financiar, Global / Europa, Macro
5 comentarii 990 Vizualizari

In vreme ce liderii europeni incearca sa gaseasca solutii reale, tensiunile din zona euro cresc exponential. Principala problema ramane Grecia. La care se adauga Spania, Portugalia, Italia, semn clar ca externalitatile negative se intind dinspre Grecia catre din ce in ce mai multe tari din eurozeone si nu numai. Teoretic, cine intra in zona euro nu are si alternativa de a iesi. Nimeni nu stie inca ce rau ar putea fi mai mic. Ca Grecia sa ramana in continuare in zona euro, cu toate problemele ei, tragand dupa ea toata constructia europeana. Sau fara Grecia in zona euro, asta insemnand inainte de toate o schimbare semnificativa de viziune si constructie cu privire la fundamentarea insasi a uniunii monetare europene.

Or asta e un pas urias. Ce ar insemna pentru zona euro ca un stat sa aiba alternativa de a alege daca sa stea sau ramana, dupa ce a experimentat intrarea in uniunea monetara? Romania, de exemplu. Ar intra in 2015, dupa cum si-a propus, dupa care, imediat ce-si da seama ca are mai multe costuri decat beneficii (ma gandesc numai la rigorile pe care trebuie sa le respecti odata intrat, plus toate riscurile pe care le-am identificat cu o alta ocazie), evident isi va dori sa iasa cat mai repede si sa-si administreze singura propria saracie. Incertitudinea deci cu privire la ce s-ar putea intampla in orice clipa ar fi omniprezenta, exact de ce nu are nevoie zona euro.

Ceea ce este cu adevarat grav este ca intregul context din zona euro a determinat o deteriorare masiva a increderii in general si a increderii investitorilor in special. La care se adauga incertitudinile legate de continuarea planurilor de austeritate fiscala impuse in continuare in tarile europene. Acestea sunt cauzele de fond care au condus in primul rand la deprecierea monedei euro, dar si la deprecierea in masa a monedelor nationale ale tarilor din Europa Centra si de Est. Am asistat pe parcursul ultimelor saptamani la iesiri masive de capital din zona euro in conditiile in care intrarile au scazut in ultima perioada semnificativ. Avand in vedere incertitudinile legate de cauzele ce au determinat deteriorarea valutelor, nimeni nu poate spune sigur in acest moment cat timp va continua aceasta tendinta. Multi cred insa ca acesta este primul semn demn de luat in seama care ne spune ca zona euro se apropie de colaps. Si nu gresesc. Pana la un punct.

De ce. Credibilitatea in sine conteaza mult mai mult decat poate parea la o prima vedere. Solutiile de tip Tratat fiscal, sau Tratat fiscal + Pact de Crestere au o valoare aproape nula atat timp cat nu sunt credibile. Iar lagul cu care decidentii europeni au gasit solutii (mai mult sau mai putin temporare) pare sa nu ajute deloc zona euro. In cuvinte foarte simple, ce inseamna de fapt credibilitatea? Euro este moneda in care „pietele” isi tin banii (in banci, sau titluri de orice fel, sau investitii reale, sau multe alte forme de a exista in zona euro ca investitor). Care este prima reactie, fireasca si spontana de cele mai multe ori a acestora, atunci cand riscul creste iar credibilitatea scade proportional? Vinzi moneda a carei evolutie este incerta (euro) si cumperi moneda considerata mai stabila in raport cu prima. Riscul poate lua multe forme, incepand de la riscul de a pierde din simpla depreciere a monedei euro, sau diminuarea valoarii investitiilor reale detinute, sau prin detinerea de titluri ale statelor probleme din eurozone, etc., pana la aversiunea fata de riscul ce deriva din simpla perceptie vis a vis de deteriorarea situatiei in zona euro sau un eventual colaps.

Cred cu tarie ca ceea ce lipseste acum zonei euro este, alaturi de solutii concrete, mesajul pozitiv. Mesaj care ar pune o piatra pretioasa la temelia credibilitatii zonei. Desi credibilitatea este un concept greu cuantificabil, lipsa acesteia poate avea efecte colosale. As aminti aici o lectie importanta din trecut, pe care se pare ca o ignoram aproape complet acum. Sistemele monetare anterioare, considerate  precursoare ale zonei euro de astazi, Sistemul Monetar International de la Bretton Woods si Sistemul Monetar European au esuat in momentul in care nu au mai fost credibile. Problema imposibilei trinitati, aparuta in urma liberalizarii contului de capital, problema N-1 sau problema asimetriei sistemice (inconsistente tehnice aparute in cadrul SMI), au fost toate probleme rezolvabile. Totul s-a dus de rapa insa in momentul in care pietele nu au mai crezut in sustenabilitatea sistemului insusi, moment in care atacurile speculative s-au dovedit necontrolabile. Speculatiile pe monedele slabe au scapat de sub control, astfel incat ceea ce se credea ca s-ar putea intampla a devenit realitate. Interventiile „nelimitate” ale Bundesbank ului de atunci s-au dovedit a fi extrem de limitate in lipsa credibilitatii sistemului in sine. Lectie: cand toata lumea crede ca se poate intampla ceva, actioneaza ca atare, astfel incat se ajunge sa se si intample in realitate ceea ce inainte era privit doar ca probabilitate.

In plus, se pare ca uitam cu totii un lucru esential. Decizia de formare a uniunii monetare europene a fost, evident, inspirata de obiectivul politic privind unificarea Europei. Ideea de a forma o uniune monetara in Europa nu a aparut peste noapte. Sunt zeci de ani de cand a fost creionat proiectul monedei euro. Ideea a iscat de altfel discutii ample in lumea academica, inca de la inceput. Principala obiectie a fost aceea ca Europa nu este o zona monetara optima.

Altfel spus, se stia inca de la inceput ca exista un „nucleu” de tari, pentru care stabilitatea macroeconomica (ceruta tuturor prin Tratatul de la Maastricht) venea ca o manusa, deoarece aceste tari au in spate un „background” economic foarte solid. Adica, pentru niste tari puternic tehnologizate, cu rate de productivitate de invidiat, si, pe fond, puternic competitive, stabilitatea macroeconomica este un proces de tip „fine tuning”.Acestea sunt de altfel tarile care au avut beneficii nete de pe urma intrarii in zona euro si cele peste care criza a trecut fara sa lase urme foarte adanci.

Restul statelor, cele care nu fac parte din „nucleul” amintit sunt cele care vor avea de suferit cu prima ocazie. Iar prima ocazie a fost criza, caci fisurile unei constructii ies la iveala pe timp de recesiune, nu de expansiune. Evident, asta nu inseamna ca este de dorit ca lucrurile sa ramana asa. Suntem in punctul in care se cauta solutii tocmai pentru aceste state. Totul se rezuma insa la o singura intrebare: bun, zona euro are problemele ei, se stie; insa ce alternativa avem? Zona euro sa dispara. E o varianta, adevarat. Ma intreb, insa, cui i-ar folosi asta? In nici un caz nu europenilor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Moneda este un atribut al suveranitatii. “Suveranitatea impartasita” nu e insa tot una cu suveranitatea total (sic!).

    Altfel spus, o moneda unica a unui grup de state nu are sanse decat daca si statele reunta in totalitate la suveranitate.

    Nu vreau sa spun ca Uniunea ar trebui sa fie federala pentru ca sa-si permita o moneta unica, ci doar ca nefiind federala oricum nu are o moneda unica, ci doar un etalon unic.

    Principala problema a guvernarii UE este exact indecizia cronica. Bine sau rau, o decizie trebuia luata inca de acum un an in ce priveste Grecia. De ce nu au luat liderii UE o decizie atunci?

    Probabil pentru ca nu stiu sa decida intr-o astfel de alianta “adancita” cum e Uniunea Europeana.

    Mai simplu spus, dilema a mai grava decat cu Grecia sau fara Grecia (asta imi aduce aminte de vanatotrul pe caer ursul l-a pus sa decida daca vrea cu alifie sau fara alifie, si spunand el ca vrea “cu alifie” (ca sa ii fie mai usor…) ursul striga: “Ma Alifie! Hai si tu ca asta vrea si cu tine!).

    Dilema e de fapt chiar constructia institutionala eruropeana sau disolutia.

  2. iudita spune:

    Foarte bine spus ” … sa-si gestioneze singura saracia”.

  3. Muad_Dib spune:

    Aş dori să fac câteva precizări, dacă îmi este permis:

    vorbiţi în articol de o depreciere a monedei euro datorată scăderii credibilităţii. De ce nu explicaţă ce înţelegeţi dumneavoastră prin depreciere? Asta deoarece există mai multe păreri cu privire la această problemă. Eu consider că nu poate să apară o depreciere fără o creştere a masei monetare. Într-o economie cu masă monetară constantă, producerea mai multor bunuri şi servicii ar duce la o apreciere constantă a monedei, deoarece cantitatea de bunuri şi servicii trebuie împărţită la aceeaşi cantitate de monedă. De aici rezultă că unitatea monetară va putea cumpăra din ce în ce mai multe bunuri şi servicii. Puterea ei de cumpărare se va aprecia.
    Dar în cazul în care masa monetară este expandată la o rată superioară celei de creştere a cantităţii de bunuri şi servicii din economie, unitatea monetară va putea cumpăra din ce în ce mai multe bunuri şi servicii. Drept urmare ea se va deprecia.

    Monedele actuale au nevoie de credibilitate pentru a rezista deoarece sunt monede discreţionare, reprezentând mijloace fiduciare de efectuare a schimbului. În era monedei marfă (adică etalonul aur) deprecierea nu era posibilă deoarece cantitatea de aur disponibilă la un moment dat este relativ fixă. Astfel ea nu avea nevoie de “încredere” pentru a putea circula, pentru că fiecare utilizator ştia că nu poate fi mărită artificial cantitatea de monedă disponibilă (exista totuşi inflaţie cauzată de practica rezervelor fracţionare de către băncile comerciale, dar rata de creştere era inferioară ratei de creştere a ofertei de bunuri şi servicii din economie.

    Acum, legat de afirmaţia că “Principala obiectie a fost aceea ca Europa nu este o zona monetara optima.” Nu există zonă monetară optimă. Acest lucru a fost foarte logic şi elegant demonstrat de Jorg Guido Hulsmann în al său eseu “Politica monetară optimă” ( click).

    Grecia va ieşi din zona euro, one way or the other. Este imposibil să rămână. Dar acest lucru se datorează exceselor statului elen. După ieşire şi revenire la drahmă, statul va putea devaloriza moneda aşa cum va dori, iar cei care vor suferi vor fi, ca de obicei, ultimii care vor intra în posesia banilor nou tipăriţi.

    Eu cred că euro va dispărea ca monedă, deoarece fundamentul pe care este ea construită este unul putred. Singura monedă care nu ar putea dispărea este moneda-marfă. Celelalte vor dispărea în momentul în care, aşa cum spuneţi dumneavoastră, scade credibilitatea monedei respective.

  4. ww spune:

    Pana una alta sa nu uitam un lucru mai apropiat si mai evident: se pare ca leul cade cu o acceleratie mai mare decat euro :(

  5. angelomiu spune:

    Ha, ha, ha…..///….acum doi – trei ani, aceeiasi specialisti (nu stiu daca si autorea articolului facea parte dintre ei sau nu…nu am chef sa caut pin arhiva) profeteau de zor caderea dolarului si faptul ca economiile lumii vor migra catre euro si cum va deveni euro moneda de baza a globului…..si tot asa……

    Acum profetesc caderea euro si iti argumenteaza cu sute/mii de cuvinte de ce se va intampla asta……

    Maine, daca interesele sau lipsa de neuroni functionali, dupa caz, o vor cere vor profeti fie urcusul euro si caderea dolarului sau urcusul yuanului si caderea dolarului sau cine stie ce altceva…..

    “Specialisti lui peste prajit” nu au inteles un singur lucru: euro a devenit element absolut necesar pentru fiecare european care vrea sa mearga intr-o tara din zona euro, mai ales, daca vrea sa mearga in vacanta in una sau mai multe tari din zona euro…ca sa nu mai vorbesc de cei care fac afaceri..pai, cand s-o trezi neamtul (de exemplu, poate fi francez si spaniol sau olandez) ca vrea sa se plimbe in Franta si Spania (sau Germania si Olanda s.am.d.) si da-i si schimba marci in franci francezi si apoi in peso si apoi ce ii mai ramane inapoi in marci…cam cum credeti ca o se simta? Iar exemple pot continua la nesfarsit inclusiv cu cetateni din zone non euro care vor sa mearga in tari din zona euro sau vro sa faca afaceri cu tari din zona euro si tot asa…..
    Credeti ca vor fi de acord sa dispara euro? Sa fim seriosi…nimeni care are doi neuroni functionali nu va fi dea acord, in ciuda tuturor “specialistilor lui peste prajit” de genul lui tanti asta care isi da cu parerea in articolul de mai sus



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Aura Socol


Aura Socol

Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supr... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)