marți, martie 19, 2024

Ne mai interesează Republica Moldova? Ne-a interesat vreodată?

De sub mormanul de ipocrizie politică, patetism de cenaclu literar-artistic şi oarece interes electoral (bun şi acela la vremuri grele) abia se mai zăreşte Chişinăul. Îngropat sub neputinţa cenuşie a Estului, indiferenţa Vestului, ruptura istorică de Bucureşti şi micimea oamenilor politici. Ce-i drept, nici dincolo de Prut nu vibrează ideea românească. De fapt, nu vibrează nimic altceva decât dorinţa tinerilor de a pleca mai repede în Occident, pentru a scăpa odată de blestemul, sărăcia şi mediocritatea locurilor. De la Chişinău nu mai răzbate nicio speranţă de integrare şi niciun proiect coerent de modernizare a micii republici post-sovietice, născută dintr-o serie de accidente istorice. Poate există, dar faptul că nu se mai aude nimic notabil nici măcar până în presa din Carpaţi este măsura interesului nostru reciproc de a lucra efectiv la ceva împreună. De 22 de ani, România şi Republica Moldova nu găsesc un limbaj comun, un interes comun, un program comun: ce vor ei nu putem noi, ce-am vrea noi nu îi interesează pe ei. Doar două exemple, poate derizorii, poate nu: acum 6-7 ani, la vizitele simpaticului premier moldovean la Bucureşti, tinerii funcţionari de la guvern care alergau cu dosarele încoace şi încolo trăgeau veseli concluzia momentului politico-diplomatic: „Vine iarna, iar a venit Tarlev să ceară curent”. Peste ani, tinerii moldoveni care juraseră cu câteva minute în urmă (în română, fireşte) credinţă ţării care avea să le dea paşaportul pentru Occident, vorbeau între ei cu pasiune ruseşte pe culoarele consulatului. Era, desigur, dreptul lor. Formalitatea fusese îndeplinită cu succes iar rusa le era oricum mai la îndemână. Mai întrebau miraţi de ce nu sunt gratis paşapoartele pentru moldoveni, că ei au auzit că „pentru moldoveni trebuie să fie gratis” (confuzie cu vizele), dar oricum plecau mulţumiţi că vor avea şanse mai mari să trăiască „în Vest”. Dincolo de ajutoare şi de paşapoarte, autorii de strategii de dincoace şi de dincolo de Prut vor trebui să descifreze (şi, de ce nu, să ne şi explice) liniştea grea care s-a aşternut peste veşnica „temă prioritară” a politicii externe româneşti.

Aflăm totuşi, la rubrica diverse, că Alianţa pentru Integrare Europeană şi-a dat obştescul sfârşit. De la distanţă, detaliile nici nu contează: nu ne interesează cine, ce, de ce. N-avem timp de explicaţii. A mai murit o idee naivă în spaţiul ipocrit al lumii româneşti. Când, în 2009, le spuneam colegilor de la Bucureşti că AIE va dura maxim doi ani, fiind vorba de „guvernul lor CDR” şi de momentul „1996” al tranziţiei postcomuniste din Moldova (necesar dar trecător), m-am înşelat: a durat trei ani.

Mulţi nu vor fi de acord nici cu ceea ce spun acum: până la urmă, tot răul spre bine. Pe termen scurt vine probabil o criză politică dar pe termen mediu (alţi doi-trei ani) se va intra în adevărata etapă post-Voronin a Republicii Moldova. Comuniştii înşişi vor trebui să-şi cioplească un nou chip şi un nou nume, dacă vor să reintre în joc (şi vor, de bună seamă): n-am nicio îndoială că peste câtva timp vor fi „socialişti” sau „social-democraţi” de tip european şi vor avea un lider dintr-o generaţie mai tânără, în fond am mai văzut filmul acesta la noi şi prin alte părţi ale fostului bloc socialist. Ruptura coaliţiei pro-occidentalilor este sfârşitul iluziilor primei „iubiri” post-comuniste  de la Chişinău. Va marca însă trecerea la etapele următoare ale tranziţiei politice, ale maturizării partidelor, ideilor şi „elitelor” politico-administrative (dacă termenul nu este cumva prea pretenţios), ale depăşirii unei anumite paradigme a discursului politic local, pe care am trăit-o şi noi cu pasiune şi idealism în anii 90. Există viaţă şi după AIE, o să vedeţi, după cum nici cu AIE, nici fără AIE, Moldova tot nu ar fi aderat prea curând la Uniunea Europeană („la pachet cu Balcanii de vest”), în caz că cineva chiar a crezut asta. Paradoxal, este un aparent pas înapoi dar care obligă partidele de la Chişinău să se reinventeze şi să facă zece paşi înainte pentru a supravieţui.

Nu soarta acestor lideri politici ne interesează, în caz că ne mai interesează ceva legat de subiectul Republica Moldova, ci eventual proiectul care urmează. O parte din ceea ce a fost România se zbate acum la limita dintre două spaţii culturale şi strategice (să nu spun „de influenţă”) esenţialmente diferite: cel rusesc şi cel european. Măcar celor care am avut bunici sau părinţi născuţi acolo nu ne poate fi indiferent. Generaţiile vechi, poate mai apropiate cultural de ţara mamă, şi-au epuizat resursele de apropiere şi sensibilizare. Tinerii pleacă în lumea mare. România luptă la rândul ei pentru ieşirea dintr-un retard istoric, pentru reducerea deficitelor de modernitate culturală în raport cu Occidentul, a celor de dezvoltare economică, instituţională şi educaţională, pentru a face faţă ca naţiune competiţiei din secolul XXI. Uneori reuşim, alteori nu: dar avem norocul că suntem unde trebuie, avem cu cine să ne consultăm, avem instrumente de a face ca lucrurile să meargă totuşi înainte. Privind în fiecare dimineaţă spre Washington, Bruxelles, Berlin sau Paris, poate nu avem întotdeauna timpul şi răbdarea să ascultăm poveşti provinciale cu Filat, Voronin, Lupu, Plahotniuc, Ghimpu et comp. şi nici entuziasmul să mai propunem poduri de flori. Nu cred că România va mai „curta” prea curând Republica Moldova, din varii motive.

Este probabil momentul ca o nouă elită intelectuală a Republicii Moldova, şcolită sau nu în România (dar care să stăpânească româna cel puţin la fel de bine ca rusa), să asume (dacă doreşte) misiunea apropierii şi să ne propună, convingător şi profesionist, proiecte comune: diversificate, suculente, atractive, care să capaciteze tânăra elită românească din universităţi, din administraţie locală, firme mici şi mijlocii, instituţii culturale, cinematografie, centre de cercetare şi inovare, agricultură şi indutrie agro-alimentară, energie etc. Fără identificarea unor interese comune „la firul ierbii”, interesul politic de a avea un destin comun nu se va întări, nici aici nici dincolo. Vom rămâne blocaţi în ipocrizii, în aniversări fade de tip Ştefan cel Mare sau Mihai Eminescu, şi în discursuri populiste care mai strâng poate un pumn de voturi, incapabili să depăşim etapa paşapoartelor şi a dezamăgirilor reciproce.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Jocul din R. Moldova nu il cunoastem, sunt implicati rusi, americani etc.

    Bine ar fi sa cascam gura la ce ne zic presedintele, prim-ministrul, ministrul de externe si cei din serviciile de informatii.

    Asa speculatii putem sa facem multe, dar nu stiu cat sunt de productive.

    • Romanii din Romania cunosc putine lucruri despre Republica Moldova si este rusinos. Locuitorii din Republica Moldova cunosc destul de bine ceea ce se intampla in Romania acum. In tara vecina sunt televiziuni, radio din Romania, dar in Romania nu este nimic din tara sora de peste Prut. Intre Nistru si Prut viata este putin mai grea decat in Romania, moldoveni, rusii muncesc in egala masura si numar in tarile europene si Rusia. Este rusine pentru moldovenii din Romania ca nu merg in vizita si cu afaceri in Republica Moldova, caci olteni, banateni nu au aceiasi apropiere.

  2. Este totusi important ca Eminescu si Stefan cel Mare sa nu fie uitati, atat in Basarabia, cat si oriunde in Romania. Asta privitor inclusiv la „elitele”, scolite sau nu in Romania.

  3. Integrarea Moldovei alaturi de Romania nu a fost asumata ca un proiect national, precum intrarea in NATO ori aderarea la UE. Mai intai trebuie sa gasim la noi o forma eficienta de organizare administrativa si economica care sa genereze profit si nu datorii (vezi infiintarea unor comune care nu-si pot sustine cheltuielile, vezi fondul de pensii care genereaza datorii, vezi sistemul de sanatate care nu functioneaza, vezi sistemul de invatamant care nu functioneaza). Cand problemele acestea le vom rezolva corect atunci moldovenii vor dori sa devina cetateni europeni (romani). Pana atunci, Romania ramane doar o oportunitate excelenta de emigrare.

  4. Este momentul să ne uităm în sus și să nu-i mai vedem pe acești ”frați-pirați” de schadenfreunde. De 20 de ani ROmânia a tot pompat în Republica Moldova, din prostie crasă. De la Iliescu încoace, ar fi trebuit să existe consilieri care să aibă măcar un mic acces la istorie- și să citească cum vedeau moldovenii pe români în anii vremelnicei uniri. Și imaginea rămasă- și care n-are nici o legătură cu URSS sau cu serviciile NKDV sau GRU este cea a jandarmului român și a modului cum bătea el. Sincer și cinstit , unirea cu ROmânia sau sentimente pro-românești au doar urmașii funcționarilor trimiși din Țara Românească să colonizeze Basarabia.
    Ar trebui să ne limităm pierderile, să nu mai dăm nici măcar bună ziua și să-i lăsăm să se descurce- pentru că cei care pierdem suntem noi. Nici un leu n-ar mai trebui investit- decât cu siguranța recuperării a 10 lei.
    Marea majoritate a celor care primesc cetățenia română- ca să facă pasul următor spre occident- sunt rackeți și infractori de cea mai joasă speță. Ar trebui ca cetățenia să fie un proces mult, mult mai minuțios (în SUA durează cam 7 ani) – iar cel care primește cetățenia să facă dovada că a lucrat minim 5 ani continuu în România.

    • Draga domn Andrei George,

      Ei sunt romani ca si noi. Vorbim aceeasi limba. Moldovenii ne iubesc si noi ii iubim pe ei. Moldova a avut o istorie tragica si asta e problema lor. Trebuie sa ne ajutam pentru ca sunt fratii nostri.

      Ar trebui sa fim mai nationalisti si sa ne dorim ca Moldova si Romania sa fie din nou unite. Nationalismul adevarat a disparut. Toata lumea fuge din tara si noi ne plangem de mila. Nu mai suntem puternici.

      Unde e dragostea de tara (Romania intreaga)?

      Sa va uitati le Eurovizion si sa vedeti cum Romanii il voteaza pe Moldoveni si cu Moldovenii ii voteaza pe Romania. Aici se vede dragostea de frati. Asta conteaza!!!

    • Nu putem sa ii abandonam pur si simplu. E legea sangelui aici. Numele lor e si numele nostru. Cand se spune despre ei ca sunt cea mai saraca tzara din Europa, se spune indirect si despre noi. Asta e problema, ca nu ne putem dezice de ei oricat de nevolnici ar fi ei.

  5. Romanii sunt departe de o natiune care sa pretinda ca are forta sa apropie cultural pe cineva din jur… nivelul sub orice critica de scazut al moralitatii si creativitatii, rata uriasa de cersetorie si coruptie de la nivel de stat in relatiile internationale pana la nivel personal in relatiile cu vecinii de scara la bloc nu dau tarii si poporului nicio sansa de extindere, ba chiar le pericliteaza existenta… Nu pot fi acuzati moldovenii de tradare, caci ei isi pastreaza cu indarjire limba si (in parte) religia, prin mijloace proprii, nu prin implicarea simbolica, de forma, a celor de la Bucuresti… Ipocrizia romanilor e sa-i acuze pe moldoveni de tradare pentru a-si ascunde propria impotenta generata de imbecilitatea degenerativa a conducatorilor si populatiei de dincoace de Prut… Ori au jurat, cumva, moldovenii ceva Romaniei? Tinerii care iau pasapoarte romanesti beneficiaza legal de un drept conferit fara a le cere vreun juramant. Si ce e cu complexul asta de inferioritate manifestat de autor, cum ca ar vorbi ei ruseste? Sau numai limba de dincoace de Prut, siluita de atatea tone de barbarisme anglo-saxone, se poate, cumva, numi, limba romana? Moldovenii sunt cei mai patrioti in privinta mentinerii limbii zise aici romane, iar acolo moldovenesti, tocmai din cauza labilitatii identitare a acestui popor, care, chiar dupa mica unire, din 1859, isi spunea moldo-valah, nu roman… Romanii dau mereu vina pe altii dupa ce isi trag singuri cu tesla-n coa(t)e si mai cer si daune… ce natie slaba si degenerata… de fapt, de-aia si multi moldoveni nici nu vor sa auda de Romania, din cauza corciturilor si instrainarii de dincoace de Prut, a atitudinii de hotie si sclavie, a primitivismului si imoralitatii, a sinuciderii ca neam… Multumesc pentru amabila atentie!

    • Draga Myriok,
      Sincer mi-a placut asertiunea ta. Este clar esti un filo-tatar sau filo-gagauz, ambele etnii fiind controlate de sute de ani de stapanii reali ai moldovenilor, adica prietenii sau parintii tai , RUSII. Pacat de moldo-romanii adevarati din Basarabia ca gazduieste asemenea exemplare xenofobe de teapa ta si a neamurilor tale. Romania este un stat adevarat care a supravietuit de secole dorintelor de acaparare si stapanire ale slavilor de la rasarit. Sigur , dupa asa zisa revolutie si Romania a importat relele occidentului pe care nu le-a exportat moldo-romanilor de dincolo de Prut. In schimb voi filo-gagauzii sau filo-tatarii le-ati adus de pe unde ati ajuns prin Europa ca cersetori ai pasaportului romanesc, pe care vi l-am dat de dragul ISTORIEI si nu pentru ca meritati. Nimeni din Romania nu are intentia de a jigni sau insulta moldo-romanii adevarati. In schim pe voi filo-tatarii sau filo-gagauzii controlati de stapanii vostrii de la Moskova va scuipam intre ochii pentru ca in idiotenia si prostia seculara de care dati dovada si astazi dupa ce mai faceti cate un pas catre Vest nu meritati sa va numiti nici oameni si nici moldoveni ci mai degraba sclavi ai tatucului vostru iubit numit stalin sau voronin.

      • Prin intermediul acestui raspuns, pe care nu-l destinez in primul rand lui A.Bologa (ce nume de Padurea Spanzuratilor…), raspund unor atitudini. Incerc sa fiu scurt si la obiect: cetatene, daca ai fi venit cu argumente logice contra spuselor mele, aratandu-mi ca mint din cauza ca etc, intelegeam, insa prin atitudinea ta, de a face aprecieri atat incorecte cat si ilogice si de a-ti exprima primitivismul (m-ai scuipa intre ochi) si impotenta (m-ai scuipa, deci ai dori, dar nu poti s-o faci ca nu ma ai in fata, iar, daca m-ai avea in fata, probabil ca atitudinea ti s-ar schimba automat in a-mi cere scuze pentru ineptiile debitate primitivo-impotent, in stilul romanesc contemporanm, si fii atent la cuvinte alta data, am spus clar, contemporan, si te include pe deplin si pe tine si pe majoritatea conationalilor prin viziunea voastra deformata), revenind, deci, prin atitudinea ta nu faci decat sa-mi confirmi spusele referitoare la modul romanesc de a pune problema… Afla ca sunt roman, nascut si crescut in Romania dar, spre deosebire de tine, vad lucrurile cu bun simt dupa ce le-am studiat indelung. Credeam si eu ca tine cand eram mic si prost, insa citind, intreband, ceea tu nu te ostenesti sa faci, am aflat cum sta treaba, mai ales dupa ce am fost in diversi ani de 8 ori in Moldova de Est. Pt. tine: da, sunt filo-gagauz daca ma uit la incapatanarea lor de a exista, sunt filo-tatar daca ma uit doar la partea prea redusa, dar de neuitat, de organizare a mesajelor din istoria lor, sunt filo-ce-vrei-tu daca ma uit la lucrurile bune ale unei colectivitati grupate ca popor. Nu te intreb daca intelegi ca stiu dinainte raspunsul. Pentru tine moldovenii buni sunt aia care ar accepta oclocratia romana de azi sa-i inghita, apoi sa rada lumea de accentul lor, de faptul ca sunt „rusi prosti”, sa-i trateze drept cetateni de mana a doua, ca si in perioada interbelica, atunci cand Moldova de Est – aia de-i zici tu Basarabia, fiind indus in eroare de modul de numire rusesc – a fost parte a Romaniei, data de nemti in schimb coroanei Carpatilor, pierduti in prima faza a razboiului intai mondial din cauza incompetentei crase a armatei si burgheziei romane de atunci (ce seamana cu cea de azi), atunci cand poetul Octavian Goga isi striga disperarea prin gazete la adresa tradarii de tara, a actiunii doar prin vorbe a celor ca tine, care au dus tara de rapa… Asa ca scuteste-ma cu ineptiile, citeste, intreaba, nu avea mentalitatea ocupantului! Celor ce-mi spun de limba rusa si drepturile ei in Moldova le raspund asa: nu e numai vina celui ce cere (sa se vorbeasca o anumita limba), ci si a celui care accepta conditiile cu comoditate, fara a-si bate capul sa negocieze… insa moldovenii, asa cum sunt ei vazuti, consider ca fac, asa cum am spus si in primul comentariu, destul pentru a-si apara limba, dovedindu-si prin aceasta patriotismul – insa, iar aici e o mare eroare, o fac la nivel individual, nu colectiv, caci solidaritatea nu i-a caracterizat nicioadata pe amestecatii astia care au fost pe rand dacolatigohugeavslabulungpecutatumolvalromani (adica toate neamuri migratoare ce au influentat aceasta populatie fara un nume adecvat – chiar si numele de azi nu e latin curat, e amestec cu pronuntia slava, prin inchiderea vocalei a din mijloc). Asa ca, celor ce doresc o limba alternativa a majoritatii la limba rusa, sa faca bine mai intai sa aiba curajul s-o defineasca printr-un nume, nu prin limba de stat, etc, ci sa-i spuna fie moldoveneasca, fie romaneasca, caci ei isi apara limba cu frenezie, dar nu stiu pe care… la foarte drept vorbind, limba romana de acolo are atatea rusisme, ceea ce nu e deloc un lucru rau, caci a avea o limba bogata iti deschide multe usi, de la cultura pana la viata de zi cu zi, incat poate fi si numita limba moldoveneasca, fara probleme! Iar Romania nu face decat sa trimita jeguri de programe tv, cele mai soioase si manelizate, alogenizate (prin integrarea de-a valma a culturilor tiganesti, anglo-saxone superficiale, etc), care nu atrag, ci doar dezamagesc pe cei ce ar mai avea vreo speranta dincolo de Prut. Iar Rusia, care a avut si ea perioade de decadere, chiar inainte de Putin, da mereu dovada ca stie si are resursele sa se ridice, ceea ce ii sporeste stima mea, spre deosebire de Romania, care a pierdut 23 de ani de la lovitura de stat (anul asta 24) afundandu-se, nu ridicandu-se. Stima unei limbi se mentine prin activitatile poporului ce o vorbeste: pai ce renume au romanii peste tot pe unde se duc? Scuze, patriotismul nu inseamna steaguri in geam, ci steaguri curate in inima, care sa reflecte fapte demne atat la nivel individual cat si colectiv. Or aici romanii de dincoace de Prut sunt mult sub cei de dincolo, moldoveni, care, prin tenacitatea cu care isi mentin limba cea fara nume, macar arata ca poarta un ideal in inima: iar aceasta putere si convingere le vine din sufletul lor, suflet, care, spre deosebire de cel al natiei de aici, a fost influentat si pozitiv de cultura rusa! Nu razboi, ci convietuire se cere, nu ura, caci prostia urii a dus la separarea Transnistriei, ci convietuire. Altfel, ramaneti, cei ce ganditi ca A.Bologa, balcanici impotenti si primitivi, de rasul Africii (in limbajul tarilor africane, miscarile separatiste si razboaiele civile sunt numite, nu glumesc, balcanizare). Inainte sa ceara Romania un pamant ca al Moldovei, sa raspunda: e, oare, acum, in stare sa si-l chiverniseasca pe al sau? NU! Inainte sa preia o populatie amestecata, intreb, poate, oare, sa tina in armonie, amestecul intern, pe unguri si pe tigani, ba chiar sa mentina ordinea intre romani, fara a se degrada? NU! Atunci ce siguranta ofera Romania noilor veniti, ce incredere le da? Intai trebuie autocuratare morala si organizatorica, asta e truda, asta e patriotismul, apoi veti vedea ca, si fara a dori Moldova, vor dori ei sa faca parte din Romania, ba chiar si rusii de acolo vor dori sa invete romaneste, cum si doreau imediat dupa destramarea URSS, insufletiti de exemplul reconstructor al Romaniei! Dar acum, ce morala, ce exemplu, ce incurajare le da Romania?!? Multumesc pentru amabila atentie si scuze de comentariul lung.

    • Bravo draga myriokefalon,

      Imi place cand aud astfel de comentarii si ma bucur sa aud oameni ca tine.

      Hai sa ne arboram tricolorul la geam, asa cum fac natiile puternice… e un semn de patriotism.

      Cu stima.

    • In Republica Moldova nu te poti angaja daca nu stii limba rusa. Face parte din conditiile esentiale ca sa te poti duce la interviu. Romanii nu au deci nici o sansa sase angajeze in RM. In schimb rusii au toate usile deschise, la toate companiile si institutiile.

      • Nu este nici macar adevarat. Vorbesti aiurea, mon sher…genertaiile tinere nu vorbesc rusa…respectiv sunt amgajate. Problema este ca nu sunt locuri de munca. Asta cu limba e o prostie auzita in targ

        • Din pacate este adevarat, eu am incercat sa ma angajez la UNION FENOSA, Registru si MoldTelecom peste tot am fost nevoit sa vorbesc in rusa cand am ajuns la o faza mai avansata din interview (top management). Din pacate nu este prostie asa cum spui tu.

  6. Daca Ro nu a resistat sub asediul unora – vezi Geoana la Moscova si drumul domniei sale la SOV – atunci ce asteptari sa avem de la moldoveni care sunt condaminati zilnic sa fie atat de aproape si nerupti de „prietenii lor”.

    A existat cumva vreun plan coerent si sustinut de colaborare intre RO si Moldova?
    Vorbe multe, poduri, flori si cam atat…Ceva in domeniul educatiei si atat…

    Cea mai interesanta experienta moldoveneasca a fost cea legata de sondajele de opinie – ultimile alegeri. Nici nu stim ce actori pregatiti si profesionisti sunt moldovenii si asta pentru ca a trebuit sa reziste acolo, fara sprijin din afara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro