Home » Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Noua ordine mondială. Rusească

Dorin Popescu februarie 20, 2017 Global / Europa, Reactie rapida
16 comentarii 3,641 Vizualizari

Fără surprize pentru mine, constat că am avut, în ultimele luni, de două ori dreptate: se pregătește o nouă ordine mondială, o nouă împărțire a sferelor de influență între marii actori politici globali și, respectiv, bazinul pontic intră în cod roșu politic, devenind unul din poligoanele de încercare ale negocierilor de forță ce vor urma pentru stabilirea acestei noi ordini globale.(articol Contributors.ro)

Se apropie tensiuni politice fără precedent la Marea Neagră, iar decidenții de politică externă de la București au alte agende.

În ultimele zile, în plan mondial există numai vocea Rusiei. Aparatul de propagandă al Moscovei e mai puternic decât instituțiile media din întreg sistemul occidental.

Recent, la Munchen, ministrul de Externe al Fed. Ruse, Serghei Lavrov, a declarat răspicat ceea ce analiștii de calitate anticipau fără probe: Rusia dorește o nouă ordine mondială, postoccidentală. Desigur, dincolo de nivelul retoric, evidențele arată că, în fapt, Rusia se pregătește pentru noua ordine mondială (nu doar o dorește/propune), iar traseul pare hotărât și scurt: Crimeea, Donbassul, Siria, Brexitul, alegerile prezidențiale americane, avansul geopolitic spre vest și încercuirea socialistă a României (alegerea unui președinte roșu la Sofia și Chișinău,vizita în Ungaria / stimularea retoricii iliberale a Budapestei etc).

Discursul ministrului rus de Externe de la recenta Conferință pentru Securitate de la Munchen (eveniment politic cu greutate în lumea diplomatică, unde se formulează enunțuri ce pot schimba politici pe termen lung) denunță actuala ordine politică liberală, occidentală și globalizatoare, al cărei atribut dominant ar fi fost tendința autoritaristă a Occidentului de a controla în mod unilateral lumea politică globală, prin mecanisme ideologice și artificiale.

Momentul este bine ales de Vladimir Vladimirovici: Europa se caută în lungi și sterile discuții de salon, iar America e slabă și departe. Nu există moment politic mai favorabil Moscovei în ultimele două decenii, iar strategii de la Kremlin știu asta. Expansiunea rusă va continua, iar granițele noii împărțiri geopolitice pot lăsa România din nou în tabăra fără noroc. De aici și recunoașterea explicită a jocului politic îndelung exersat în ultimii ani: Moscova recunoaște (abia) acum că dorește o nouă ordine mondială a lumii pentru că (abia) acum devin operabile limitele libertății de acțiune politică a oponenților.

Care va fi locul României în noua ordine mondială (este cert că, în momentul de față, așa cum anticipam, asistăm la negocieri de forță ale marilor actori, iar Siria, imigrația de masă, Brexitul și alegerea lui Trump sunt episoade tactice ale acestor negocieri) și care sunt mecanismele prin care Bucureștiul poate participa în mod real la negocierea propriului viitor?

Aș vrea să cred că Bucureștiul înțelege jocul de petarde din vecinătatea sa și că are încă resurse de diplomație, în pofida impresiei publice de precaritate pe care o lasă.

În felurite moduri, în plan retoric, noua stilistică rusească de care vorbeam cândva, în toamna lui 2016, insistent recognoscibilă în dialogul româno-rus, pare a miza pe un ingredient puternic, repetitiv: relația bilaterală ar fi blocată de retorica antirusească a Bucureștiului. Moscova ne spune că de la acest origo pot veni evoluții, că evoluții pot exista (doar) dacă liderii de la București vor renunța la această retorică.

În lumea reală, mutările sunt altele: măsuri de consolidare a Crimeei, creșterea vizibilă a forței militare rusești la Marea Neagră, alimentarea vectorului antiromânesc al fratelui Igor, testarea unor jocuri combinatorii în România sau numai exploatarea unor fisuri interne născute din iresponsabilitatea unor personaje politice indigene (divizarea artificială a populației României, instabilități interne, lovituri sub centură la adresa moralei publice și a stutului de drept etc) etc.

La nivel retoric, soluția ar fi simplă: putem proba o retorică a bunăvoinței și păcii, o retorică a porumbelului blajin, care să facă trecerea lină spre grațiile măcar mimate ale Kremlinului.

În lumea reală, riscurile sunt mari. În lumea reală, Crimeea apropie primejdios litoralul rusesc de granița României. În lumea reală, există îngrijorări privind eventuale alte trasee militare rusești spre Vest (din Geografia de clasa a patra rezultă limpede că orice traseu rusesc spre Vest ne include!). În lumea reală, aliații construiesc în bazinul pontic, unde, teoretic, existăm și noi.

Este nevoie, deci, de un balet echilibrat între retorica păcii și obligațiile securitare.

Nu am văzut nici o construcție a Bucureștiului care să consolideze litoralul pontic, în afara contribuției interne negociată în NATO (am în vedere, aici, și inițiativa privind consolidarea prezenței militare navale NATO în bazinul pontic). La malul mării, lipsesc intrumentele de reflecție și analiză specifice unui stat puternic sau măcar ale unei societăți conștiente. Orașul Constanța nu are capabilități de analiză, iar publicul percepe încă, aici, politica externă ca pe un urs de pluș inutil și scump.

Sper că este evident și pentru diplomația rusă, dincolo de mesajele ei ideologice: ne dorim cu adevărat o relație politică echilibrată și pozitivă cu Rusia, care să aducă beneficii ambelor țări. Însă, în ecuația compromisului bilateral privind statuarea acestei relații, Bucureștiul trebuie să pornească de la câteva puncte forte, nenegociabile: apartenența la un sistem de la valori politice, culturale, sociale și securitare euroatlantice, respectarea ordinii actuale de drept internațional de către ambele părți, interesele de securitate proprii și ale aliaților, menținerea R. Moldova (și a altor țări din vecinătate în care există comunități istorice românești) dincolo de riscul unor experimente nedemocratice etc.

Ne dorim cu adevărat o relație politică echilibrată și pozitivă cu Rusia, dincolo de apartenența clară la ideologii politice diferite. De aceea, temele discutate recent între ministrul român de externe și ambasadorul rus la București sunt binevenite. Este nevoie de o recuperare a inerțiilor și fricilor existente în relația bilaterală româno-rusă. M-aș fi bucurat dacă temele respective (semnarea celor trei acorduri bilaterale în domeniul educației, științei și culturii, marcarea a 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice), firești și chiar obligatorii în logica de recuperare a părții pozitive a relației cu Moscova, ar fi fost anunțate de MAE român și nu de oficiul diplomatic rusesc de la București. MAE român pare a fi ratat astfel o frumoasă (chiar excelentă) oportunitate de a proba public curajul și rafinamentul de dialog și analiză care chiar există acolo, în pofida semnelor publice slabe ale diplomației noastre…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    ” Rusia se pregătește pentru noua ordine mondială (nu doar o dorește/propune), iar traseul pare hotărât și scurt: Crimeea, Donbassul, Siria, Brexitul, alegerile prezidențiale americane, avansul geopolitic spre vest și încercuirea socialistă a României (alegerea unui președinte roșu la Sofia și Chișinău,vizita în Ungaria / stimularea retoricii iliberale a Budapestei etc).” – vorba lui Caragiale: “Simt enorm şi văd monstruos.”

    “În lumea reală, mutările sunt altele: măsuri de consolidare a Crimeei, creșterea vizibilă a forței militare rusești la Marea Neagră” – cum Dumnezeu să nu consolideze Rusia apărarea Crimeei şi a flancului său sudic, din moment ce apartenenţa Crimeei la Rusia e contestată de Occident, iar NATO ia măsuri pentru a-şi întări prezenţa la Marea Neagră?

    “din Geografia de clasa a patra rezultă limpede că orice traseu rusesc spre Vest ne include!” – principalul traseu rusesc spre vest e linia Moscova – Minsk – Varşovia – Berlin. Dar, evident, nu e vorba de vreun traseu militar!

    • Livio spune:

      Mai rasfirati, baieti, mai rasfirati…

    • ion spune:

      sunt mai multe trasee spre vest, un traseu care intereseaza rusia, este trecerea din marea neagra in atlantic, iar noi suntem o parte din litoralul marii negre, iar pe uscat au de trecut prin noi.

    • Samuel spune:

      Asta inca nu este totul.

      Daca am fi avut mai mult sange in instalatie sa ii fi convins pe moldoveni sa se uneasca cu noi, ar fi fost mai bine si pentru ei si pentru noi, din punctul de vedere al securitatii.

      Insa acum e prea tarziu.

      Rusia va intra peste Romania, nu pentru ca am vb noi impotriva lor, ci pentru ca ne-am aliat in mod fatarnic cu cei din vest fara sa fi parasit mentalitatea ruseasca, adica noi nu am tras o linie clara intre Est si Vest. Intotdeauna cei care stau in doua luntrii ajung rau.

      Nu ne vor tine partea occidentalii nici daca ii vom ruga in genunchi. Ne vom ruga de rusi sa nu ne casapeasca prea tare.

      • gopo spune:

        Nu mai spune !
        Moldovenii isi hotarasc singuri soarta: stiu ce au de facut daca vor sa scape de rusi, despre unire povestea e mai lunga si fara happy-end.
        Categoric Rusia nu va intra in Romania, caci nu se va atinge de NATO.
        Reciproca nu e valabila, NATO se pregateste de un conflict cu Rusia, miza este Ucraina si demilitarizarea Crimeii. Venirea lui Trump a stricat planurile,Putin se poate bucura ca a castigat o amanare.

    • Constantin spune:

      “…apartenenţa Crimeei la Rusia e contestată de Occident”
      E contestată de istorie. Adunate, perioadele de dominație a Rusiei asupra Crimeei insumează vreo două sute de ani. Mai mult au deținut tertoriul grecii, ori venețienii.

      Crimeea este conform dreptului internațional teritoriu ucrainean. Dacă țineți să considerați Ucraina un stat creat artificial care cuprinde grație URSS teritorii care nu i-au aprținut istoric șamd., atunci pretendenții de drept ai teritoriului Crimeii sunt cel mai probabil turcii.

      • DanT spune:

        Autorul se referă la aspectul militar al problemei – adică prin acumularea de armament în Crimea ruşii ar avea intenţii agresive în spaţiul Mării Negre.
        Eu am arătat că armamentul respectiv e instalat acolo în scop defensiv. Din punctul de vedere al Rusiei, Crimea e acum teritoriu rusesc şi Rusia trebuie să-i asigure apărarea CU ATÂT MAI MULT cu cât apartenenţa ei la Rusia e contestată de alte state.

        Cu dreptul internaţional e mai complicat. Există două prevederi contradictorii: integritatea statelor şi dreptul popoarelor la autodeterminare. În Kosovo occidentalii au susţinut (inclusiv militar – bombardarea Iugoslaviei) separarea provinciei de Serbia, în ciuda avertismentelor Rusiei că se deschide astfel cutia Pandorei.
        Crimea a aparţinut Rusiei 200 de ani, iar Ucrainei 60 de ani. Dar e absurd să te întorci în istorie la vremurile turcilor sau, de ce nu, ale bizantinilor sau grecilor antici. Mai important e că ruşii sunt majoritatea populaţiei acolo.

  2. softpower spune:

    Autorul numeste “diplomatie slaba” baza NATO la Kogalniceanu si instalatiile NATO (scut) de la Deveselu?!

    “Diplomatie slaba”?!

    Vindeti castraveti gradinarului ;-)

  3. Josef Svejk spune:

    Asta-i genul de articole pe care omul ce-si foloseste creierul poate incepe sa se gandeasca ca e platit de propaganda moscovita. Stim insa ca maica Rusie nu trebuie sa plateasca nimic in vremurile astea de restriste, pentur ca se gasesc puzderie de ca voluntari care sa-i cante in struna :D

    Evident ca Rusia vrea cu disperare sa fie privita ca mare putere, numai ca nu poate. Cu o economie devastata de preturile scazute la petrol si gaze, cu exporturi industriale cat ale Romaniei, cu o armata al carei nivel de operativitate e undeva sub 25% din efective, si cu ofiteri care-si inchiriaza soldatii ca pe sclavi pentru diverse munci in constructii sau chiar cluburilor de homosexuali din marile orase, Rusia e orice numai mare putere nu. Numai ca intr-o lume a pigmeilor defetisti chiar si piticul sovietic (omologat ca cel mai mare pitic din lume :P ) poate sa ajunga jucator global.

    Faptul ca Rusia nu e o mare putere nu inseamna ca nu poate face rau. Nu trebuie uitat ca, cu exceptia Poloniei intreaga aparare a Europei de Est e franjuri. Armatele romana si cele ale tarilor baltice sunt aproape inexistente. Bugetele de aparare si asa insuficiente sunt risipite pe pomeni sociale si orice numai pregatire si inzestrare nu.

    Daca la delasarea asta criminala se mai adauga propaganda antiamericana tot mai stridenta a politicienilor eurpeni “mainstream”, agresivitatea Rusiei poate avea sanse de succes. Trump a aprobat fara eziitare in Ianuarie 2017 lansarea in Estul Europei a celei mai mari desfasurari de forte americane in Europa din 1990 incoace. Deci nu Trump e problema, ci gargaragii europeni care chiraie pana la sufocare despre mareata aparare europeana “independenta”. Care e splendia, numai ca lipseste cu desavarsire. Sa ne gandim doar la faptul ca Germania a ajuns la un numar de tancuri egal cu cel al Romaniei :D (ce-i drept alea nemtesti sunt ceva mai noi si mai bune ca cele romanesti) respectiv la jumatate din numarul de blindate al Poloniei. Turcia are un numar dublu de tancuri germane fata de Germania :P la care se adauga inca 1000 de tancuri americane in mare parte destul de noi sau macar modernizate…Iar Tucia e tot mai aproape de Rusia…

    In acest context apocaliptic ministrul francez de externe avertiza in weekend-ul trecut asupra pericolul american iminent. Minstresa germana a apararii (de profesie medic si profund preocupata de drepturile homosexualilor si femeilor) se lanseaza in atacuri furibunde asupra administratiei Trump in timp ce pretinde cu suficienta senila ca armata germana e mai puternica ca niciodata acum ca homosexualii, transesxualii si femeile se bucura de discrimanre pozitiva la avansarea in ierarhia militara. Aceeasi creatura anunta cu fudulie ca cheltuielile militare vor creste cu 8% (intr-un interval neprecizat). Problema e ca cheltuielile de aprare ale Germaniei ar trebuie sa creasca cu 66% doar in acest an ca sa ajunga la nivelul de 2% in PIB la care Germania, altauri de resutul tarilor NATO, s-a angajat la summitul de la Dublin din 2014. doar 4 din cele 28 de tari NATO si-au indeplinit acest angajament. In aceeasi nota sefa “diplomatiei” europene si responsabila cu apararea UE, socialista Frederica Mogherini, s-a apucat sa avertizeze asupra pericolului american ce planeaza asupra Europei, imediat dupa intalnirea cu secretarul de stat american, ce a asigurat-o de deplinul angajament al SUA in apararea Europei. Deci cel mai mare risc de securitate pentru Europa il reprezinta in acest moment inamicii intra muros. Cei ce rontaie din interior fundamentele securitatii europene.

    • Deceanu Ovidiu spune:

      Bovina orange nu a semnat nimic în Ianuarie.
      Desfășurarea americanilor în Estul Europei a fost cerută de Polonia și de Baltici și e planificată din toamna lui 2015.
      Întradevăr, putea să se opună desfășurarii de forțe dar nu a făcut-o pentru că, fie nu îl interesează, fie a realizat că nu poți să te lupți cu presa americană și cu Pentagonul în același timp.

  4. calin spune:

    Trecand peste amaraciunea autorului ca ar putea exista si alta ordine mondiala decat cea americana, ingrijorarile domniei sale nu au nici un rost. In primul rand Romania este o tara nesemnificativa din punct de vedere economic si mai ales militar. Nu cred ca ar vrea cineva sa se impotmoleasca pe la noi, e suficient sa ne lase in pace ca ne distrugem si singuri. Ca sa nu mai vorbim ca la o adica, raman rusii fara senile intr-o ora. Partial de la gropi, partial de la niste baieti experti in vanzarea de fier vechi. Apoi, de ce ar vrea rusii sa treaca pe la noi, ca sa ce, sa ajunga la Mediterana? Punctele de forta si strategice ale Europei sunt la Berlin, Paris,eventual. Deci, Polonia ar fi ruta optima. Eu sunt convins ca rusii nu ne-ar deranja nici cu o floare; prea e frumos si interesant spectacolul nostru politic cu mize atat de mici. Cred ca deja si-au luat bilet la tribuna oficiala sa admire circul nostru atat de talentat.

  5. Mircius spune:

    @DanT

    Pare a te fi deranjat ..enorm si monstruos acest articol.
    Prietenii stiu de ce?

    • DanT spune:

      Fiind vorba de Caragiale, cred că e clar că m-a amuzat, nu m-a deranjat.
      Cine are minte înţelege de ce.

  6. gopo spune:

    Cand e vorba de politica externa fata de Rusia, exista o singura masura eficienta: intarirea armatei. Cu rusii nu ai ce sa negociezi, de ei te poti apara sau nu. Cat suntem in NATO, ne putem apara. Intreg proiectul de tara al Romaniei de dupa 1990 a fost gandit pentru asemenea vremuri. Mai stiu si ca rabdarea NATO a ajuns la final, doar accidentul Trump intarzie reactia.

  7. Ion Adrian spune:

    Intrebare: Ce joaca Melescanu in. afara de dezinformare insultatoatre la adresa miscarii #Rezist ?

  8. Deceanu Ovidiu spune:

    Rusia o să mănânce România pe pită … și asta și din cauza corupției din România, Cu politicieni ca Dragnea, Ponta și Tăriceanu, Rusia nu are nevoie de tancuri ca să spargă România în bucăți.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Popescu


Dorin Popescu

Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), eseist, critic literar și cadru universitar (lector la Universitatea Andrei Șaguna Cons... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)