joi, martie 28, 2024

O dezbatere uitată: Cum se poziționează partidele politice românești în privința Kosovo

Poziția României de nerecunoaștere a Kosovo a fost și este susținută de aproape toate partidele politice românești. Cu toate acestea, micul stat recunoscut de majoritatea țărilor UE joacă un rol important în procesul de extindere al UE în Balcanii de Vest și în special în relația dintre Serbia și Uniunea Europeană. Prioritizarea Balcanilor de Vest de către președinția României a Consiliului UE ignoră orice referire la Kosovo deși este probabil cel mai sensibil dosar al regiunii.

Dezbaterea privind Kosovo este însă limitată puternic și de contextul regional nefavorabil: acțiunile din ce în ce mai provocatoare ale Rusiei și Ungariei în regiune și crearea de paralelisme între Kosovo și anexarea ilegală a Crimeei, Ținutul Secuiesc sau Transnistria au dus la proiectarea discuției despre Kosovo ca un subiect tabu pe agenda publică.

Balcanii de Vest au fost în centrul președințiilor Austriei și Bulgariei în 2018, ultima găzduind și un Summit Uniunea Europeană-Balcanii de Vest la Sofia, în mai 2018. Interesul crescut al celor două țări asupra regiunii se datorează atât legăturilor economice și politice pe care le au în zonă, dar și schimbării de optică de la Bruxelles. Reașezarea Balcanilor de Vest pe agenda europeană a apărut și pe fondul încercării de a contrabalansa influența crescândă a Rusiei, Turciei și morarhiilor din Golf. Un model similar este urmat, teoretic, de către președinția română și viitoarele președinții par­te a Trio-ului (Finlanda și Croația), cu un nou summit urmând a avea loc în Croația în prima parte a anului 2020.

Cu toate acestea, lipsește o piesă cheie de pe agenda publică a României și din abordarea sa față de procesul de extindere în Balcani: Kosovo. Nici programul Președinției și nici dezbaterile naționale nu fac referire la Kosovo și la relația sa cu Uniunea Europeană. România rămâne unul dintre cele cinci state membre ale UE care nu recunosc Kosovo și are o interacțiune extrem de limitată cu acesta.

Iar absența oricărei referire la statutul Kosovo sau cum micul stat pe care România nu-l recunoaște influențează procesul de extindere în Balcanii de Vest, inclusiv în relația cu Serbia, principala legătură a României cu regiunea, își are rădăcina în poziția partidelor politice românești din ultima decadă: decizia de a nu recunoaște Kosovo a fost și este susținută de toate partidele politice românești, cu excepția Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

Kosovo rămâne probabil cel mai dificil dosar în Balcanii de Vest, regiune pe care România și-a prioritizat-o în timpul președinției. Totuși, este greu să-ți propui să împingi dosarul Balcanii de Vest la nivel european sau să vii cu scenarii de extindere dacă în România nici măcar nu se dezbate relația complicată dintre UE, Serbia și Kosovo.

Evoluții legate de poziția partidelor politice din România

Începând cu anul 2008, partidele politice române au exprimat un refuz clar de a recunoaște declarația unilaterală de independență a Kosovo. La 18 februarie 2008, cu o largă majoritate – 357 în favoarea și doar 27 împotriva – Parlamentul României a adoptat o declarație împotriva acestei recunoașteri. Această poziție a fost pusă pe seama unei abordări legaliste, România acuzând o încălcare a dreptului internațional.

Totuși, în spațiul public, au fost promovate și amplificate narațiunile alternative, Kosovo fiind prezentat ca un precedent periculos. S-au făcut paralele între independența Kosovo și teama de secesiune din Ținutul Secuiesc, statutul regiunii separatiste a Transnistriei și, după 2014, anexarea ilegală a Crimeei. În plus, adesea se face trimitere la relația aproape mitologizată dintre România și Serbia, care are la bază legăturile cu fosta Iugoslavie în perioada comunistă.

Necontestată din interior și cu un larg consens în rândul partidelor politice, orice dezbatere pe această temă a fost blocată în ultimul deceniu.

În 2016, Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) a realizat una dintre puținele analize cantitative despre Kosovo, adresată parlamentarilor din Parlamentului României de la momentul respectiv. 202 de parlamentari au răspuns la cercetare (51 de senatori și 151 de deputați – dintr-un număr total de 506 parlamentari contactați). În primul rând, studiul a arătat mari discrepanțe între pozițiile clare, fără echivoc, adoptate de partidele politice, și gradul de informare din interiorul acestora.

Deși 85% dintre respondenți consideră că rolul României în politica de extindere a UE în Balcani este important, doar 55% consideră că sunt informați sau bine informați despre Balcanii de Vest și, în special, despre Kosovo.


Datele din studiu arătau că în 2016 39% dintre parlamentari considerau că România ar trebui să recunoască Kosovo, 35% fiind împotriva recunoașterii, iar 26% nerăspunzând la această întrebare. Aceste cifre pro-recunoaștere nu sunt neglijabile și, la prima vedere, ele nu reflectă neapărat poziția vehementă împotriva recunoașterii.

Există două explicații principale pentru acest lucru. Partidele politice din România, în special cele de masă, au o abordare de sus în jos, deciziile critice fiind luate de membrii de bază ai partidului, care sunt rareori contestați din interior.

În al doilea rând, în ciuda faptului că partidele politice mențin politica de nerecunoaștere și folosesc narațiuni alternative pentru a-și fundamenta opinia, exista și un sentiment de disconfort între ele pentru că se află de aceeași parte cu doar câteva țări din UE și pentru că nu împărtășesc opinia familiilor lor europene și opinia celor mai importanți parteneri ai României: UE și SUA. Reducerea presiunii externe ca urmare a anexării ilegale a Crimeei a atenuat acest sentiment în rândul partidelor și aproape a oprit orice altă dezbatere despre Kosovo.

La fel de interesante sunt și datele privind motivația care a stat la baza poziționării partidelor: 36% dintre parlamentari au arătat că se „creează un precedent pentru Rusia și Ungaria”, în timp ce 13% au susținut că „afectează integritatea teritorială a Serbiei”, în timp ce parlamentarii care au fost pro-recunoaștere au argumentat că „România ar trebui să urmeze partenerii UE și SUA și să recunoască Kosovo”.

Aceste narațiuni alternative, împreună cu relația considerată privilegiată dintre România și Serbia, au creat un efect care s-a amplificat în timp. Subiectul Kosovo este astăzi și mai îndepărtat de agenda publică, lipsind din programele politice ale partidelor sau de pe agenda publică. Kosovo rămâne cel mai sensibil dosar din regiunea considerată prioritate de România, dar este în continuare ignorat de București.

O privire de ansamblu a perspectivei noilor partide politice referitoare la Balcanii de Vest și Kosovo

Mediul politic românesc a trecut prin schimbări semnificative în ultimii ani, prin apariția unor noi partide politice, în special Uniunea Salvați România (USR) și Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate (PLUS). Partide precum USR și PLUS pot deschide dezbateri mai substanțiale despre Kosovo, dar ar necesita un climat național și regional mai favorabil.

Kosovo a fost și rămâne un subiect marginal pe agenda publică, iar niciunul dintre cele două partide nu are o agendă clară privind Balcanii de Vest, cu excepția transmiterii unor mesaje generale de susținere a extinderii UE în Balcani.

Noile partide politice sau anumite grupuri din partidele de masă ar putea face pași mici în direcția consolidării și a unei mai bine înțelegerii a Balcanilor de Vest și a Kosovo, insă nu vor apărea schimbări bruște din interior. Un prim pas ar fi renunțarea la temerile nejustificate pe care s-a clădit relația României cu Kosovo, însă în contextul regional actual, cu acțiuni din ce în ce mai provocatoare ale Rusiei și Ungariei în regiune, este greu de crezut că o astfel de dezbatere poate avea loc.

Pe termen mediu și lung, noile partide trebuie să-și contureze o politică clară în Balcanii de Vest, fără să ignore dosarul sensibil al Kosovo. Însă limitele în care pot acționa noile partide sunt majore – context național și regional complicat, relații totuși limitate cu țările din Balcanii de Vest, ignorare a regiunii și prioritizarea Parteneriatului Estic.

Kosovo – un subiect tabu

În prezent, contactele politice la nivel de partide dintre Kosovo și România sunt mai degrabă inexistente, în timp ce schimburile la nivel academic sau cultural rămân la un nivel extrem de scăzut.

Întregul spectru politic din România – fie că este vorba de partidele de masă sau de noile partide politice – împărtășește o viziune comună asupra politicii de nerecunoaștere față de Kosovo. După o poziție necontestată timp de zece ani, orice schimbări bruște din interior sunt foarte puțin probabile. Poziția oficială a României este susținută pe scară largă de partidele politice și, în absența unui acord între Belgrad și Pristina, este foarte puțin probabil ca recunoașterea Kosovo să fie dezbătută la nivel intern.

Această poziție trebuie înțeleasă din perspectiva mediului politic și a agendei publice din România: percepția legată de bunele relații dintre România și Serbia și efectul amplificator al paralelei dintre Kosovo și Ținutul Secuiesc, Transnistria și Crimeea au reușit să domine agenda publică și să submineze orice dialog.

______________________________

Autorii:

Alexandru Damian este cercetător la Centrul Român pentru Politici Europene. Are peste cinci ani de experiență în afaceri europene, buna guvernare și democrație în România, Republica Moldova și Balcanii de Vest. Este absolvent de Științe Politice și are o diplomă de Masterat în Studii Europene de la Universitatea Liberă din Bruxelles.

Agon Demjaha este conferențiar universitar la catedra de științe politice și relații internaționale la Universitatea de Stat din Tetovo. Doctor în științe politice (Universitatea din Skopje); MA în Relații internaționale și studii europene (CEU). Fost ambasador în Suedia.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Dom’le ce interes poate să aibă România sau orice alt stat civilizat în recunoaștere micii enclave mafiot-islamice ca stat independent?!

    Nu e deloc vorba de „relația specială” cu Serbia, care nu mai există demult, ci de un precedent periculos care i-ar încuraja ăe toți demagocgii din Schelswig până în Sicilia și din Catalonia până în Harghita.

    Stabilitatea Europei se bazează pe stabilitatea frontierelor sale. Europa ar fi trebuit să învețe asta după munții de cadavre, distrugeri și suferințe din secolul trecut și nu numai. Cu cât situația Kosovo e mai disperată și mai lipsită de orice speranțe și perspective cu atât demagogii secesioniști de pe întregul continent au tot mai puțină priză la publicul căruia i s-a urât cu binele.

    Faptul că Kosovo e doar o mică adunătură de infractori, corupți și teroriști face izolarea sa și condamnarea sa le excludere mult mai simple.

    • Eu ma indoiesc teribil ca ati citit articolul inainte de a comenta. Si vad ca stiti Kosovo ca-n palma.
      Este vorba de pozitionarea Romaniei in Balcanii de Vest, caci ii trecuram la prioritate. Si cam greu sa prioritizezi un dosar cand tu n-ai nicio opinie pe un subiect cheie.

      • Eu am citit articolul, dumenavoastra nu cred ca ati inteles insa mare lucru.

        Chestia cu „prioritatea Blacanilor de Vest~ e asemenea gargarei cu „pacea mondiala”
        de la Miss Universe. Se vorbeste de chestia asta pentru ca da bine, dar de facut nu se face nimic – ceea ce e varianta cea mai inteleapta.

        Stiti ce anume sunt „Balcanii de Vest”? Sunt convins ca nu, asa ca va spun eu: Albania, Macedonmia de Nord, Muntenegru, Kosovo, Serbia si Bosnia. Adica 5 state si un teritoriu secesionist. Din aceste 5 state + unn teritoriu secesionist 3+ teritoriul secesionist sunt esuate (Albania, Bosnia, Macedonia si Kosovo), 2 puternic filoruse (Serbia si Muntenegru), iar 3.5-4 intrate in ghearele islamului radical (Albania, Bosnia, Kosovo si tot mai mult Macedonia ce are ghinionul unei imense minoritati albaneze musulmane).

        Primirea Muntenegru in NATO s-a lasat cu un circ imens. Daca tarile est-europene (Polonia, Romania, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia) au dorit cu disperare sa intre in NATO si au facut eforturi imense pentru acesta, Mujntenegru a intrat in NATO asa ca politicienii ei sa arate fancy, dar impotriva vointei majoritatii populatiei care e puternic filorusa si are inca mult prea multe animozitati vis a vis de NATO dupa bombardamentele din 1999. Inalti oficiali muntenegreni vor avea acces la informatiile secrete ale NATO, care informatii vor ajunge astfel la Moscova inca inainte de a apuca sa fie traduse in toate limbile tarilor NATO :) Nu cred ca asta va aduce niciun fel de beneficii NATO care e si asa infiltrata si fara Muntenegru de mult prea multi preteni ai Rusiei. Care sunt deci beneficiile practice ale primirii Muntenegru in NATO?! E o tara ce nu are armata, nu are pozitie strategica, si care simpatizeaza cu inamicul principal…

        Exact asa e si cu Balcanii de Vest. Care sunt beneficiile prmirii acestor tari in UE?! Romania si Bulgaria erau in 2007 la momentul intrarii in UE intr-o situatie infinit mai buna decat sunt azi oricare din „candidatii” din Balcanii de Vest. Cred ca daca UE ar fi stiut ce belele va avea de pe urma primirii celor doua tari, ele mai erau si azi candidate.

        Dintre toate aceste state aflate in stituatii catastrofale, Kosovo e in situatia cea mai grava. Cu o rata oficiala a somajului de peste 40% si cu mai putin de 5% din populatie avnd ceva de lucru sau o afacere, e intr-o situatie economica mai rea ca majoritatea statelor esuate africane. Tara e controlata de bande mafiote (ce se ocupa cu rapiri, trafic de organe si talharii de tot felul) si de teroristi islamici. Exact ceea ce -i mai lipsea UE. La nivelul coruptiei e pe locul 93 in lume in vecinatatea Swatziland, Lesotho, Sri Lanka si alte tari din astea faine. Culmea e ca Alabania sta chiar ceva mai rau ca si Kosovo iar Bosnia doar un strop mai bine:) Pe langa astea, Romania Grecia, Bulgaria si Italia sunt monmumente de integritate si onestitate. Nu in ultimul rand Suprafata Kosovo e de vreo 10000 de kmp (cam cat 1.5 -2 judete romanesti). Deci puteti sa-mi explicati in mod coerent care ar fi beneficiile primirii unei asemenea tumori cu potential exploziv in UE?!

    • Kosovo ar putea sa se uneasca cu Albania, de ce nu, formand o federatie – mai degraba decat s-ar uni vreodata Rep.Moldova (stat membru ONU cu ambasade acolo) cu ROMANIA.
      Cum „pretinia rominoiugoscalava” nu mai are cum exista; Harcov poate deveni cel mult o ENCLAVA ca cele din Armenia-Azerb nu ca cele din Bosnia-Herzegovina, deoarece nu li se va da vreun CULOAR; iar Albania va deveni membru UE; rezulta ca nu-i nicio graba sa recunoastem vreo statalitate chiar daca SUA si toti partenerii strategici ai nostri au recunoscut.
      (marog, daca HARCOV era pe vreo granita, mai intelegeam; dar asa, sa mori de foame, frig si sete fiind inconjurat de toate din belshug mi se pare ceva incredibil – ungurii vor fi taxati! – presupunand ca cineva ne va schimba cumva constitutia in sensul respectiv)
      Mie frica sa nu fie totusi altceva mai pervers la mijlocul nerecunoasterii Kosovo de catre ROMANIA! Ceva legat de DECIDENTII tradatori, gaze si petrol rusesc pentru austroungari si diverse PLATI si rasplati pe spinarea noastra in bataie de joc fata de tot si toate: UE, NATO, parteneri, STAT, Romania, tzara, viitor, popor si natziune.

      • Și ce beneficii sunt pentru România sau Spania în unirea Kosovo cu Albania?! Odată ce cutia Pandorei e deschisă și simpla idee că modificarea frontierelor Europei se poate face prin acțiune unilaterală e acceptată, nu mai există întoarcere la status quo. Peste 70 de ani de pace în Europa se vor termina doar de dragul de a satisface ambițiile meschine ale unor mafioți albanezi.

        Cu cât eșecul secesiinii Kosovo e mai mare și cu cât acel teritoriu e mai lipsit de speranță și viitor cu atât ppacea continentului e mai în siguranță.

        • Poate sunteti dezinformat, dar FRONTIERELE prin EUROPA au fost modificate deja catre Iugoslavia lui Milosevici si DEFINITIV de catre RUSIA lui Putin!
          NU putem compara Romania nici cu Spania – in Romania nu exista ncicio entitate adm teritoriala numita Transilvania, Banat… – iar rep.Moldova e membru cu drepturi depline al ONU ca si Bosnia sau Georgia.

  2. Am fost lovit ca de o maciuca:
    „crearea de paralelisme între Kosovo și anexarea ilegală a Crimeei, Ținutul Secuiesc sau Transnistria ”
    Adica, Tinutul Secuiesc a fost anexat ilegal de catre Romania?
    Nerecunoasterea Kosovo de catre Romania este corecta.
    Aici nu e vorba de sentimentalisme, ci de pragmatism in politica externa.
    Kosovo, fata de problemele acute ale UE, este zero.

  3. Nu avem oameni care sa se priceapa si sa poata face ceva in acest domeniu. Mai bine asteptam, poate se lamuresc ei acolo si fara noi.

  4. „Noile partide politice sau anumite grupuri din partidele de masă ar putea face pași mici în direcția consolidării și a unei mai bine înțelegerii a Balcanilor de Vest…”

    Ce mult îmi place cum sună formularea aceasta! Când aud imperative care încep cu „trebuie!” mă chinuie întrebări…Cui trebuie? De ce este imperativ? Cine hotărăște trebuința pe ton decisiv și cu ce argumente?

    Eu, unul, cred că pentru preocuparea noilor partide mai aproape decât Kosovo s-ar putea afla Republica Moldova, către care livrează fonduri în cadrul programelor europene, așa cum o face Bulgaria în cazul Balcanilor de Vest. Președinția actuală a Consiliului Uniunii Europene reprezenta un excelent prilej pentru aducerea în atenția Europei a Republicii Moldova. Așa cum alții au făcut pentru statele din Balcani.

    • Salut,

      de acord, Moldova trebuie sa fie in centru. si a fost in centrul asistentei tehnice si fnanciare in ultimii multi ani. tocmai schimbarea asta de paradigma, cu balcanii de vest in centrul presedintiei, a fost ciudata. si daca tot i-ai pus, trebuie macar sa iti propui sa punctezi. greu de crezut ca romania are ceva de punctat in Balcanii de Vest.

      toate bunt.

  5. Deocamdata, unii nu considera ca ilegala anezarea tinutului secuiesc:
    „Camera Deputaţilor a respins, miercuri, ca prim for sesizat, proiectul UDMR care prevede autonomie pentru Ţinutul Secuiesc, respectiv separarea minorităţilor naţionale şi reprezentarea acestora în instituţiile statului.”

    • Camera Deputatților e condusa de Dragnea, iar in lipsa lui de catre Iordache zis si ALTA INTREBARE. A le da dreptate ăstora e ca si cum ai contesta originea CUMANA a Basarabilor.
      Sau ca si cum ai promova cliseele ceausiste cu Mihai Viteazul unificator , parascoveniile cu continuitatea romanilor si povestile cu latinitatea.
      Si in timpul acesta NATIUNEA KOSOVARA plange , cum corect observau si Victor Rebenciuc si Oana Pellea.

  6. “crearea de paralelisme între Kosovo și anexarea ilegală a Crimeei, Ținutul Secuiesc sau Transnistria ”
    pfuuu … chiar sunt paralele total exemplele dumneavoastra!
    -Serbia cred ca este tara din Europa moderna care si-a creat si a creat cele mai multe probleme decat oricare alta din Europa. In cuget si simtiri, sunt cu mult mai balcanici decat romanii! N-au prea excelat in decizii cerebrale!

    “Noile partide politice sau anumite grupuri din partidele de masă ar putea face pași mici în direcția consolidării și a unei mai bine înțelegerii a Balcanilor de Vest și a Kosovo, insă nu vor apărea schimbări bruște din interior.“

    – La 100 de ani de cand Banatul a fost ocupat de armata sarba politicul din tara sa faca pasi mici … ?
    – Serbia nu a fost niciodata exeplu de comportament cu minoritatile !!!
    – Noii politicieni nu mai sunt asa novici … sa apuce pe carari gresite cu pasi mici si repezi!
    – din Kosovo … daca dispar fortele multinationale and Camp Bondsteel, la pariu ca incepe galceava!

    E hilar sa crezi ca va functiona diplomatia in mariajul Serbia-Kosovo. Atrocitatile din anii 90, comise de ambele parti … au lasat urme adanci! Cu sula-n coaste si un acord sfintit de mai marii lumii … posibil.

    In zona aceea, nationalismul (religios, etnic, economic si cel alimentat politic) e la el acasa!
    Cum poti recunoaste independenta unui asa stat ???

  7. Pe de alta parte, noi trebuie sa-i incurajam pe respectivii balcanici sa aplice pentru UE si sa inceapa negocierile, daca nu le-au inceput, iar Serbia sa urgenteze integrarea in UE – deoarece asta ne aduce beneficii directe si foarte palpabile din multe pc de vedere.
    Ruta balcanica” ar fi mai bine controlata, banatul&bania n-ar mai fi infundate de UNGARIA, iar noi am putea ajunge in Nordul Italiei, Sudul Frantei si la Barcelona mult mai usor fara sa trecem nici macar prin Belgrad.
    (nu e treaba noastra sa hotaram ceva in problema Kosovo/ sa avem vreo initiativa legata de problema)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Damian
Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian este director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro