De regulă, se spune că temele politice din afara spaţiului euro-atlantic nu au impact public la noi şi nu intră în atenţia cititorilor, nici măcar a celor relativ familiarizaţi cu agenda internaţională, oricum puţini. Prea departe, prea vag, prea diferit cultural de realităţile „lumii noastre” (inteligibile, să zicem aşa), prea străin de interesele şi grijile noastre zilnice…Nici argumentele deja consacrate ale globalizării, ale riscului extinderii unui fenomen local sau regional ori ale consecinţelor apropiate ale unei teme aparent îndepărtate nu suscită interesul oamenilor de a fi preocupaţi, de pildă, de ceva care se întâmplă în Africa sau în America de Sud. Firesc, veţi spune, nici cei de acolo nu citesc despre noi. Dar asta nu înseamnă că lucrurile despre care nu ştim nu există sau nu pot fi importante. Să încercăm.
Mali. Mali who? La sud de Algeria, est de Senegal şi nord de Coasta de Fildeş, aşadar în centrul regiunii de interes post-colonial al Franţei (cum care?, colega noastră de Uniune şi de Alianţă, „partenerul nostru strategic”) se întâmplă ceva semnificativ. Venind dinspre nordul ţării spre sudul controlat încă de trupele guvernamentale, o insurgenţă „jihadistă” înaintează şi ocupă teren, la propriu şi la figurat, pe baza unui mesaj islamist de genul celor deja cunoscute din alte ţări ale Orientului Mijlociu şi Nordului Africii. Rebelii ar fi în total 10.000-12.000, din care se pare că există un grup de 3000-4000 de luptători relativ antrenaţi. Preşedinţia franceză a anunţat oficial desfăşurarea a 2500 de militari şi declanşarea unei intervenţii aeriene şi terestre prompte, menite să blocheze insurgenţa şi să împiedice preluarea controlului asupra ţării de către islamişti. Ar însemna apariţia unei noi oaze pentru Al-Qaeda sau pentru alte grupări teroriste în inima zonei africane de interes francez (investiţii în energie în Algeria, în minerit în Niger, plantaţii de cacao în Coasta de Fildeş, toate fiind ţări învecinate cu Mali). Comparaţiile cu Afganistanul nu au întârziat să apară, la 11 ani de la o ofensivă internaţională majoră menită să elimine spectrul fundamentalismului islamic, campanie rămasă până astăzi cu un rezultat destul de neclar pentru comunitatea occidentală, în pofida atâtor victime şi costuri enorme.
Oarecum surprinzător, trupele franceze s-au confruntat în prima fază a operaţiunilor cu un semi-eşec (în sensul că rezultatele n-au fost pe măsura aşteptărilor Hexagonului), fiind necesar să se recunoască faptul că rezistenţa jihadiştilor a fost subestimată, ceea ce este deja o lovitură destul de serioasă pentru serviciile de intelligence şi pentru strategii (planificatorii) operaţiunii, fie ei cu sprijin american sau nu. Este aşteptat sprijin militar de urgenţă din regiune precum şi suplimentarea forţei de atac a trupelor franceze, ceea ce este oarecum mai dificil de realizat în termeni de ore sau zile datorită distanţei. Marţi încă nu intraseră în Mali trupele promise de statele vecine Senegal, Niger şi Burkina Faso, dar, realist vorbind, nu ar trebui contat excesiv pe soluţionarea situaţiei de securitate apărute acolo de către cei 500 de militari promişi de Burkina Faso. Probabil (cel puţin aşa ar fi normal), Franţa va reuşi curând să anihileze prin lovituri aeriene şi intervenţie terestră forţele înarmate ale rebelilor iar insurgenţa va fi învinsă, cu sau fără ajutoare militare din zona Africii de vest.
Altceva merită însă notat aici. Unde sunt Statele Unite în această „afacere” din Mali? Bine, să admitem că a existat sprijin logistic sau de informaţii pentru Franţa, ceea ce este absolut firesc în cazul a două puteri aliate. Dar retragerea Americii din rolul de „poliţist global”, cu care ne obişnuisem în perioada unipolarismului de după Războiul Rece, lasă ecuaţia de securitate a lumii contemporane într-o incertitudine care ar trebui poate să ne intereseze într-o măsură mai mare. După ce europenii au fost lăsaţi şi încurajaţi să arate ce ştiu sau pot să facă în Libia (a durat cam mult iar eficacitatea franco-britanică a fost îndoielnică), după tergiversarea cumplită din Siria, după expunerea francezilor în Mali (deocamdată fără un ajutor consistent) mesajul Washingtonului pare clar: cine are un proiect de securitate, să-l susţină şi să-l ducă la bun sfârşit, trupele americane servesc în primul rând intereselor strategice ale Statelor Unite şi contribuabililor americani. Nici Parisul sau Berlinul nu au susţinut Statele Unite în Irak, în 2003. Desigur, inaugurarea noului mandat prezidenţial al lui Barack Obama, pe 20-21 ianuarie, ar putea fi un bun motiv ca administraţia Statelor Unite să evite o implicare militară directă. Vom vedea peste o săptămână-două, o lună, noile orientări, mai ales că Departamentele de Stat, al Apărării şi CIA îşi înnoiesc conducerile chiar în aceste săptămâni. Chiar şi sub rezerva acestei „pauze” a guvernului american aflat în tranziţia dintre mandate, întrebări cheie se pot pune: cât mai este dispusă America să sponsorizeze securitatea lumii? Ce poate să facă Europa în acest sens? Este prevăzută o strategie de încheiere rapidă şi rezonabilă a operaţiunii din Mali (exit strategy), adică exact ce se acuză că a lipsit în Afganistan? De ce avansează islamismul (în sensul definiţiei acceptate în Occident, de abordare politică şi culturală radicală a Islamului, în sânul ţărilor cu populaţie musulmană) în atât de multe ţări şi de ce are succes la tineri mai degrabă decât la vârstnici? Ce anunţă această restructurare a relaţiilor internaţionale, în care puterilor europene li se cere implicit mai mult angajament politico-militar pentru furnizarea globală sau regională de securitate?
Încercând să răspundem tuturor acestor întrebări, vom înţelege că Mali nu este deloc o temă mică, nici pentru Franţa nici pentru noi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stratfor :
Avoiding the Wars That Never End
http://www.stratfor.com/weekly/avoiding-wars-never-end
Mali Besieged by Fighters Fleeing Libya
http://www.stratfor.com/weekly/mali-besieged-fighters-fleeing-libya
atentie mare se contureaza treptat si rapid un imperiu islamic care pe termen mediu poate deveni un pericol mortal pentru lumea libara cat de libera mai este ea si in special pentru europa daca punem cap lacap ce stim ca exista si ce se contureaza avem asa un iran islamic care poate deveni si nuclear un sudan cu regim islamic un egipt tot mai orientat spre islam- vezi fratii musulmai si presedintele morsi- un yemen tot mai islamic rebeli islamisti in algeria si libia un partid islamic relativ moderat in turcia si unul in tunisia talibanii care lupata eficient in afganistan cuextensii puternice in pakista -putere nucleara deja- o arabie saudita cu regim islamic sever si cu o atitudine dubioasa fata de sua si nato rebeli islamisti lupatand in siria contra regimului criminal assad perspectiva parasirii afganistanului de sua in 2014 sau 2015 dupa aceea vom putea vedea aparand peharta rapid o confederatie islami ca puternic inarmata biologic chimic si nuclear alcatuita din iran afganistan pakistan irak siria egipt sudan yemen libia si alte state islmice unele bogate in petrol ce va urma nu e greu de prevazut cand avem o ue si sua dezbinate tot mai slabe economic si minate puternic din interior de corectitudinea politica feminism radical multiculturalismm si miscari separatiste in ue
@ sona.
Foarte interesante consideratiile dvs!
Cherchez la femme ! In doctrina musulmana femeia este sclava si nu poate apartine decat musulmanilor ,nu trebuie vazuta,impartita , basca libera sa aleaga .Aici intra in contradictie imediata cu democratia occidentala
AMERICA. Pai America nu este jandarmul lumii, iar daca este bine face, altfel ne-an trezi cu tot felul de zurbagii, incepand cu ceausescu si terminand cu dementul siriei, care crede ca i-a lasat maica-sa zestre Siria. Poporul american nu vrea sau nu isi permite sa ajute toate tarile cu probleme, aceasta este treaba ONU. Eu nu am identificat nicio tara care sa fi suferit din cauza americanilor si tineti cont ca in 1945 America a ajutat Europa de Vest sa-si revina dupa razboi, rusii i-ar fi ocupat imediat. Vietnamul ca exemplu, a terminat razboiul in acte in 1974-75 iar la 15 ani dupa 90, se uita catre economia de piata Pai pentru ce au luptat doar pentru 15 ani de comunism luminos?
SUA se zbate de mult sa reduca cheltuielile de securitate. Adica implicarea mai activa a aliatilor. Japonia, Germania si acum UE, se lasa cu greu convinse. E mult mai convenabil economic sa afisezi retinere fata de inarmare. In special Germania si Japonia au mimat reticenta, pretextind istoria lor agresiva.
SUA gifiie, dar UE e prea ocupata cu luptele interne, ca sa acorde importanta cuvenita securitatii globale. Acum ar fi nevoie de un Mihai Viteazu european, sau de o minune in urma careia europenii sa inteleaga puterea si sansa extraordinara a unei optiuni unice: desavirsirea uniunii.
Din pacate europenii sint ca oltenii: toti vor sa stea in fata la caruta, pe capra.
Eu tot incerc si incerc sa dau un sens interventiei franceze in Mali si nu reusesc. Ieri citeam un articol in The Guardian cum ca si toate statele UE sustin Franta. Interesant. Ma intreb, si Grecia e pregatita sa trimita soldati in Mali? S-au gasit in Mali resursele de care are nevoie UE ca sa se redreseze economic? E vorba de o influenta geo-strategica unde Franta are clar interese economice? Sau de zvacniri postcoloniale? Dar de ce ar beneficia asta blocul UE? Are cineva o explicatie rationala? Povestile cu expansionismul islamic si amenintarea ‘jihadista’ sunt extrem de volatile. Credeam ca s-au tras niste concluzii dupa experientele Irak, Afghanistan… Iar asocierea islamului cu violenta, barbarism etc nu denota nimic altceva decat rasism si, in cel mai fericit caz, prostie.
Fata draga, nu mai cauta sensuri ascunse acolo unde nu sunt. Asemeni multora, crezi ca este vorba de cativa turbulenti care trag si ei cu AKM-ul pe ulita lor dintr-o tara obscura si indepartata, care nu are absolut nimic de a face cu lumea civilizata. Ei, uite ca are de a face! La fel credeau si americanii ca-s feriti de orice probleme pana a venit 11 septembrie 2001, la fel si europenii pana le-au explodat la spanioli trenurile si la englezi metroul. Genul acesta de razboi e foarte departe de razboiul conventional clasic, aici nu lupti cu o armata, lupti cu o mentalitate, nu poti sa identifici dusmanul , el nu are o fata pe care sa o recunosti ci doar o idee fixa: sa-i distruga pe cei ce nu-s ca el. Iar cand vine vorba de tinte, dezechilibrul este evident: in lumea civilizata sunt atatea obiective a caror pierdere ne afecteaza, pe cand la ei ce sa distrugi ca sa le afectezi capacitatea de lupta? Ca o anecdota, la invadarea Afganistanului, fortele aliate au folosit tancuri si avioane de lupta superdotate, dar nu au avut impotriva cui lansa rachetele de milioane de dolari, impotriva unor colibe de chirpici? Orice tara care devine o virtuala baza de lansare pentru asemenea atacuri e o amenintare pentru lumea intreaga. Cat despre lumea islamica, ar trebui sa-si asume latura asta extremista si sa incerce s-o reprime, nu am vazut nici o luare de pozitie din partea islamicilor „blanzi”, si asta ii face partasi la crimele fundamentalistilor lor. Daca crezi ca toate astea sunt prostii si baliverne, te poftesc doar sa te plimbi odata pe o strada prin Kabul, si mai vorbim…..
apropos de chestia cu muslimii ”blanzi” care NU i-au atitudine,prin octombrie un sheikh – omar bakri – rezident in liban [dar care a fost tolerat mult timp in uk unde presa il numea ”nebun” dar nu-l arestuia nimeni-pana la urma a plecat singur si i-au trimis vorba sa ne se mai intoarca] a lansat o bomba verbala: rom si bulg sunt ”tinte legitime” pt jihad pt ca au fost teritorii islamice…mda,RO teritoriu islamic… de bulgaria ar putea zice ca au facut moschei acolo [in ianuarie 1879 armata rusa eliberatoare a dinamitat 7 moschei in sofia numai intr o noapte] dar la noi ce au facut?? in fine,ma plang unui imam cunoscut si l intreb: pe cine reprezinta tipul asta? e recunoscut ca sheikh de vreun muftiat? imi zice ca e o nulitate care nu reprezinta pe nimeni.. atunci zic: pai dati o dezmintire cum ca nu va solidarizati cu afirmatiile lui iresponsabile…. s-a facut liniste…. sa nu fim naivi…tipii astia care incita la vrajba sunt sustinuti de grupuri financiare oculte care nu au treaba cu religia nimanui dar fac din conflicte un bussiness minunat… e necesara existenta lor pt a crea problemepe care apoi vin oamenii smecherilor si le rezolva…de pilda omar bakri gaseste 100 prosti pe care ii convinge sa puna bombe… si ne trezim ca nu o sa mai avem alegeri in RO 10 ani de acum incolo ca va fi stare de necesitate si ministrul apararii va pune mana pe putere cica spre binele nostru….
O persoana bine informata mi-a spus ca Mali este groapa de gunoi radioactiv a Frantei… si stim cu totii ce inseamna industria nucleara pt franta. in plus francezii ofera si altor europeni acces la groapa desigur contra cost… pierderea controlului asupra Mali ar fi un dezastru pt francezi….
Chiar ma intrebam ce se intampla in Mali, auzisem pe mai multe posturi de radio un avertisment prin care romanii ce aveau desinatie Mali erau rugati sa amane aceasta calatorie.
Vive la France – Militarii romani angajatzi cu contract = mercenari si carne de tun in folosul politicii externe Romanesti
De Laur
Argumentele prezentzei militare Romanesti In Mali sunt sau pot deveni in viitorul extrem de apropiat acelasi cu cle ce au justificat prezentza militara in Afganistan Irak si mai apoi prezentza navala in Libia.
Adica se pot reduce in ultima instantza la pupincurismul colonial al politicii externe Romanest,i ceea ce inclina balantza in favoarea unei prezenta militare limitata financiar si conditzionata de dezangajarea de pe late teatre de operatzii militare la fel de coloniale si „juste” ca si cel viitor din Mali.
Acuma fara a depasi in prim instantza provincialismul pupuncurist -colonial de viceregi si sau guvernatori al politicienilor ce se ocupa de politica extrerne a Romaniei (isi mai aduce aminte cineva de trupele de indieni, si de negrotei care au luptat si capitulat in Franza in primul si al doilea raszboi mondial exact un substitut al alora suntem noi in Afganistan si ar urma sa devenim urma noi in Mali) pro-americanii de pe la noi militeaza penru o neangajare in Mali pentru a nu slabi „commitmentul” romanesc din Afgansitan iar gasca Pona vrea sa vaneze puncte politice in Euro similare celor pe care gasca Basescu le-a vanat cu prentza unwavering in Irak
Pe fond problemaa fost tratat cumva in fitzuica „de stanga” britanica The Guardian si redusa la expresia.
„The „war on terror” is a self-perpetuating war precisely because it endlessly engenders its own enemies and provides the fuel to ensure that the fire rages without end. …
The blinding fear – not just of violence, but of Otherness – that has been successfully implanted in the minds of many western citizens is such that this single, empty word (Terrorists), standing alone, is sufficient to generate unquestioning support for whatever their governments do in its name, no matter how secret or unaccompanied by evidence it may be.”
Overall si in general prezenta limitatta temporal la 1-2 ani a undeva la 500 soldatzi ar genera un suport sporit al Frantzai pentru neutralizare obiectziilor Germaniei prin proxi-ul sau Olanda la intrarea Romanai in Shenghen ceea ce e de bine.
Si daca va intrebatzi care e beneficiul Ro din acsta implicare miltara hmmm e net superior celui din Afganistan unde prin prezenta noastra nu stabilizam joburile romanilor din tzarile invecinate cate vreme prin prezentza in Mali am stabiliza joburile romanesti in Algeria si Nigeria tzarile aflate in tutelajul colonial al Frantzai in asa numita Franc-Afrique .Moral nu avem ce cauta acolo daa, de mult moralitatea nu mai are ce cauta in politica extrena Romanesca asa ca Vive la France.