Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

O Uniune Europeană cu geometrie variabilă

Alexandru Lazescu martie 28, 2017 Analize, Global / Europa
6 comentarii 1,008 Vizualizari

În ciuda opoziției inițiale a Poloniei și Gre­ciei, abandonată abia în ultimul moment, liderii europeni au reușit să salveze ca­rac­terul festiv al reuniunii care marca ani­ver­sarea a 60 de ani de la cre­a­rea unei uniuni vamale, precursoarea Uniunii Eu­ropene de astăzi, punându-și semnătura pe un do­cu­ment comun de 800 de cu­vinte, intitulat Declarația de la Roma. Reuniunea a avut loc în somptuoasa sală de marmură a Palatului Cam­pidoglio din capitala Italiei, aceeași unde Belgia, Luxemburgul, Olanda, Franța, Germania și Italia parafaseră, pe 25 martie 1957, Tra­tatul de la Roma. Motivul tensiunilor care au precedat evenimentul era intenția de a stipula în documentul cu pricina ideea unei așa-numite „Europe cu două viteze“ care să separe membrii UE în două cercuri concentrice: un nucleu dur, format din membrii fondatori și din cei care s-au ală­turat proiectului comunitar în faza ime­diat următoare, și o periferie.

Ceea ce s-a și întâmplat, chiar dacă for­mu­larea în cauză este cosmetizată pentru a proteja sensibilitățile și a da iluzia păs­trării unității: „Vom acționa împreună, într-un ritm diferit și cu intensități di­ferite acolo unde este necesar, dar miș­cân­du-ne în aceeași direcție“. Acest tip de limbaj edulcorat a permis unor țări care în mod clar nu au cum să prindă „nu­cleul dur“ să pedaleze în reacțiile lor ofi­ciale pe mesajul liniștitor de unitate. Așa a făcut la București și Ana Birchall, mi­nistrul delegat pentru Afaceri Europene, ca­re într-un comunicat de presă vorbește despre „unitatea continentului european“ și despre „acțiunile co­mu­ne“ la nivelul UE. În rea­li­tate, țările care vor fi foar­te probabil afectate de acest nou curs al pro­iec­tului european, în principal cele din Est, nu au avut de ales. Decizia în această pri­vință fusese deja luată. Ce­le cinci scenarii avansate de Jean-Claude Juncker și perspectiva unor dezbateri aprinse pe această temă nu au fost decât niște simple exerciții de relații publice. Se știa foarte clar de la început care va fi op­țiunea aleasă. Și, ca să nu existe niciun du­biu, cu doar câteva zile înainte de reuniu­nea de la Roma, a avut loc o întâlnire se­pa­rată, la Versailles, cu participarea primelor patru puteri de pe continent, Germania, Franța, Spania și Italia, care și-au declarat spri­jinul pentru o Europă cu două viteze.

În fapt, ideea unei Uniuni cu două viteze este departe de a fi una nouă. A fost ve­hi­cu­lată în repetate rânduri în ultimii zeci de ani ca o formulă de a împăca două vi­ziuni majore contradictorii în privința evo­luției UE: o structură federală integrată, un fel de Statele Unite ale Europei, versus un spațiu european de cooperare pe di­fe­ri­te domenii, în principal economic, în esen­ță o platformă interguvernamentală. Ace­eași discuție a avut loc și în perioada în care se dezbătea cum se va raporta UE la ță­rile din Estul continentului. O opțiune era adâncirea integrării celor 15 state exis­tente. Cealaltă era extinderea cu încă 12 membri, inclusiv România. A avut câștig de cauză a doua soluție.

Destul de repede, partea occidentală din Uni­une a regretat alegerea făcută. Men­ți­nerea MCV pentru România și Bulgaria, ca și excluderea unor state din Spațiul Schen­gen, nu a avut la bază doar considerente ba­zate pe valori și dragostea pentru „sta­tul de drept“, ci și ideea de a crea o anu­mită diferențiere de statut în interiorul Uni­unii. Cu două săptămâni în urmă, François Hollande, care nu mai are niciun fel de mize politice personale, a exprimat, într-un interviu pentru Le Monde, ceea ce alți vest-europeni se feresc să spună des­chis din rațiuni diplomatice: „primirea țărilor din Europa de Est în rândurile UE a fost o mare greșeală“. În opinia sa, era suficient un fel de statut de asociere, ceea ce le conferea acestora anumite facilități, fără a le acorda și statutul de membru de­plin cu drept de vot. Ei bine, suntem în si­tuația în care se încearcă îndreptarea, cel puțin în parte, a acestei „greșeli“.

Însă falia Est-Vest nu este singura la nivelul Uniunii. Există una și între Nordul mai pros­per și mai eficient și țările mai să­race din Sudul continentului. Pe 20 mar­tie, Jeroen Dijsselbloem, ministrul olandez de Finanțe și președintele Eurogroup, spu­nea, într-un interviu pentru cotidianul Frank­­furter All­gemeine Zeitung, legat de sprijinul acor­dat celor din Sud: „Nu poți să-ți chel­tu­iești banii pe șnapsuri și fe­mei și să vii după aceea să ceri sprijin fi­nanciar“. Declarația a provocat imediat va­luri enor­me, însă ea exprimă destul de plas­tic per­cepția dominantă existentă în zo­na pros­peră a UE față de Sudul mai sărac.

Cum va fi afectată România de această schimbare semnificativă de direcție? Dacă până acum eram undeva la coada cla­sa­men­tului, dar jucam totuși în prima di­vizie, vom fi în situația de a retrograda în liga a doua. Impactul nu va fi dramatic la început, dar se va simți pe parcurs, pe mă­sură ce vor fi tot mai vizibile diferențierile. De la maniera în care vor fi repartizate re­sursele (de exemplu, se poate merge pe ideea de a face alocarea acestora separat pen­tru cele două nuclee) până la accesul di­ferențiat la mecanismele de luare a de­ci­zii­lor. Dar, în principal, va fi important im­pactul simbolic și tendințele care, între altele, la limită, prin decuplarea pre­vi­zi­bi­lă a Europei de America, ne pot crea probleme serioase în sfera securității într-o regiune, Balcanii, în care influența Ru­siei este în creștere semnificativă.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    Stand stramb si judecand drept, Romania n-are cum sa fie in randul tarilor cu indelungata practica democratica. Realitatea nu se schimba, chiar daca incercam sa-i indulcim colturile si muchiile, prin modul in care o prezentam. Oricat ne-am indigna noi ca suntem nedreptatiti, daca eram lasati de capul nostru, nici unde suntem azi n-am fi fost. Daca-si pastreaza directia pro-Vest, in Romania poate fi, peste 20-30 de ani, la fel cum este azi in Germania.Bineinteles, Germania nu va sta pe loc, iar peste 30 de ani inca vor exista decalaje. Orice om cu capul pe umeri ar trebui sa constientizeze impacabilitatea decalajelor.

    Cu luni sau ani in urma, multa lume blama UE ca e prea blanda, ca nu stie sa se impuna… Iar astazi, cand UE incepe sa puna piciorul in prag, ne plangem…

    Ca exista niste tari care sunt amplasate, d.p.d.v. geografic, in Estul Eruropei, e una. Dar ca exista tari care sunt “cu sufletul” la Est (sau si la Est si la Vest), e alta. Eu sper si imi doresc ca cele doua (sau mai multe) “viteze” ale Europei sa nu fie aplicate in functie de amplasarea geografica, ci in functie de dorinta (si “putilinta”) reala a statelor Europei de a face parte din UE, de a adera la principiile si valorile Uniunii. Si-mi mai doresc sa avem parte de oameni de stat, in fruntea tarii, nu de combinatori, de tradatori si de lichele.

  2. vom trai din nou vremuri interesante, aici, in Estul Salbatic spune:

    de momenc ce stanga nu mai castiga alegerile si dreapta e nationalista, spusele respectivilor sunt fara importanta. Dreapta nu vrea Statele unite ale Europei si nici nu urmareste neparat diminuarea statutului esticilor care oricum vor ramane in urma din motive obiective si subiective, in momentul in care vrand-nevrand vor cadea de acord toti occidentalii ca e necesara adancirea integrarii economico-financiare pentru a-si asigura PROSPERITATEA in continuare, intr-o lume din ce in ce mai imprevizibila.

  3. Kurt spune:

    Nu e pierdut nimic pentru România 2017-2019. Textul tratatului actual UE din 2008 cu preambulul și articolul unu rămîne neschimbat, e valabil. Vocabularul vechi EWG/UE e politic și sugestiv dar foarte clar: țelul EWG/UE e o cooperare mai strînsă, direcția de acționare e o integrare mai mare în multe domenii, pas cu pas. Textul declarației de la Roma 2017 poate fi citit ca o continuare a vechiului țel UE „uniune în diversitate” (toate limbile UE în parlament, comisie, etc., nu sunt înlocuite cu o limbă unitară). Declarația de la Roma 2017 trebuie vazută și din privința conflictelor și problemelor interioare ale țărilor partenere în UE 27. Aici sunt problemele majore, în interiorul statelor partenere. Cele din România sunt bine cunsocute.

    … „.. Vom acționa împreună, într-un ritm diferit și cu intensități di¬ferite acolo unde este necesar, dar miș¬cân¬du-ne în aceeași direcție“…. „…..

    Afrontul de la Bratislava 2016 al „suveraniștilor- naționaliști”, amenințarea din Varșovia cu blocarea tuturor acțiunilor în UE a produs frustrarea la Paris /F. Hollande. Nu cred că e mai mult. Vom vedea ce va fi blocat de asociații Vișegrad /Bratislava 2016. Decisia cu dubla majoritate calificată a fost practicată la alegerea președintelui UE27 D. Tusk. Funcționează și e un mijloc în vigoare. Blocare nu mai funcționează la fiecare pas al UE27.

    … „… În ciuda opoziției inițiale a Poloniei și Gre¬ciei, abandonată abia în ultimul moment, liderii europeni au reușit să salveze ca¬rac¬terul festiv al reuniunii care marca ani¬ver¬sarea a 60 de ani de la cre¬a¬rea unei uniuni vamale, precursoarea Uniunii Eu¬ropene de astăzi, punându-și semnătura pe un do¬cu¬ment comun de 800 de cu¬vinte, intitulat Declarația de la Roma…. „….

    E mai mult decît un act festiv? Democrația se bazează pe acordul cetățenilor. Aici e mult de făcut! La Brussel/UE sunt deficite „democratice”, trebuie corectate. Care?
    România participă la restructurarea UE27, independent de scenariul care va fi ales. Cred în „uniunea în diversitate” și mentinerea țelului inițial din 1957, indiferent de greutățile, indiferent unde apar problemele majore.

    … „…François Hollande, care nu mai are niciun fel de mize politice personale, a exprimat, într-un interviu pentru Le Monde, ceea ce alți vest-europeni se feresc să spună des¬chis din rațiuni diplomatice: „primirea țărilor din Europa de Est în rândurile UE a fost o mare greșeală“. În opinia sa, era suficient un fel de statut de asociere, ceea ce le conferea acestora anumite facilități, fără a le acorda și statutul de membru de¬plin cu drept de vot…. „…..

    Punctul de răscruce al UE și în UE e de mult timp la Paris & Roma. Macron 2017 va avea în interior obstacolele cele mai mari de depășit. Mai puțin în UE27. In Italia criza politică (stînga în scindare) și criza bancară pot produce surprize. Beppe Grillo /cinci stele vrea să părăsescă zona Euro. Aici UE27 va fi într-adevar scindată în mai multe tabere cum e bine prezentat de autor. Diferențele mari în competitivitatea economică, tradițiile foarte diferite cu mondeda moale (Franța, Italia, Grecia) și moneda forte (Olanda, Austria, Germania) etc. pot duce la asocieri regionale diferite.

    Probleme de rezolvat sunt problemele interne la Paris & Roma: șomaj mare la tineri, datorii de stat mari (Italia 132% și Franța aproape de 100%), deficite budgetare peste 3 %, etc. Ce va rezolva un guvern Macron 2017-2019? Ce va rămîne nerezolvat. Tradiția franceză de confruntare (sindicate- guvernul, intreprinderile de stat) va bloca Franța și UE27 un timp?
    Lumea nu stă pe loc. UE27 trebuie să-și rezolve restructurarea și căile de decizie interioare 2017-2019. Sunt mai optimist decît autorul.

    Cum se va orienta Bucureștiul 2017- 2019? Sunt deja de remarcat semnale „identitare- naționaliste” în tară (.. „academicienii” 2017…. identitate.. pericol.. pedepse…)?

    Proiectul de țară cel mai promitator e în mințile celor mulți de pe stradă 2017. Cetățenii români stiu bine ce vor 2017 și ce nur vor 2017-2021. Am încrede în tineri. Ei sunt viitorul țării. Nu vor ceda, nu toți doresc să emigreze. Viitorul e deschis în UE27 și în România. Moldova….

    • gigel contra spune:

      Draga Kurt, comentariu fara germana in text? Dar tot cu pasaje copiate si lung cat o zi de post si cu un final plin de intrebari si ca viitorul sunt tinerii. Macar.scriem doar in romana – o bagam la capitolul “improvement” :-)

      • Schmidt spune:

        E greu sa vorbesti (scrii) despre UE, ignorand Germania. E greu sa vorbesti despre Politica internationala, fara sa vorbesti si despre Germania, la ora actuala nefiind decat 2 mari depozitari de tehnologie : SUA si Germania. Dupa, vine UK. Nu te grabi sa scrii China, deoarece China este “folositorul” tehnologiei germane. CSI sta la panda cu rezervele inca virgine.Prin blocada instituita de catre CSI, pratic SUA si-a inchis pietele de desfacere . A pierdu Iranul ( in I-a saptamana din primavara anului 2016, GERMANIA A SI SEMNAT UN CONTRACT DE ~800 MIL EURO).Cum iti spuneam, este cumplit de greu sa vorbesti americana, sau chineza, fara sa te referi la nemti, … in general si in special .E clar ca multor romani nu le plac nemtii (cum nu le plac nici rusii, ori bulgarii, ori ungurii, ori americanii, ba chiar si englezii), dar asta tine … de romani.Altfel gigele? Tot cu dacii? Tot cu getii si cu costobocii, vajnici promotori ai civilizatiei universale? Cum e, au ajuns primii in Peru, Egipt ? Au inventat ei primii sapa, pligul si cu roata?
        Ahh, era sa uit parca altfel rasnesti cafeua si o fierb la un aparat german, parca altfel mergi la serviciu si i concediu cu un VW, parca altfel arata galeriilor lor de alta, si chiar scrisul este altfel cu Pelikanul sau Mont Blancul . Offf, uitasem de ceasuri, dar bneinteles ca nu folosesti Pobeda, si nici nu folosesti Lada.

  4. Lucifer spune:

    Este evident,ţările din Est erau o povară pentru “Vechea Europă” care vrea să fie considerată şi ea o putere globală cu drept de negociere a Noii Ordini Mondiale care se cloceşte azi.Şi pentru care se pregătesc,iată,China,Rusia,acum şi SUA+UK,chiar şi Turcia ş.a.Europa nu vrea să lipsească de la “marea împărţeală” a sferelor de influenţă globală,nutrind în secret să re-devină Metropola Lumii cum a mai fost(şi,adaug eu,nu o să mai fie…).
    Pericolul pentru România nu vine dinspre “noua Europă” ci din Est.Dacă SUA+NATO părăsesc Europa de Est situaţia statelor est-europene devine critică fiind prinse,ca şi altădată,în menghina Germania-Rusia.

    Vin vremuri periculoase pentru România.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)