Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Obama 2.0: un program de nation-building acasa

Octavian Manea ianuarie 23, 2013 Analize, Global / Europa
8 comentarii 895 Vizualizari

Daca ar fi sa optam pentru un singur cuvant care sa rezume simbolic majoritatea initiativelor de politica externa asumate de Obama pe parcursul primilor sai 4 ani ar fi cel de “rebalansare” (rebalancing), cu alte cuvinte o forma de reechilibrare a unor angajamente percepute ca fiind excesive. Fie ca vorbim de Irak, AfPak, pana la un punct chiar de Europa, reorientarea geopolitica a ramas preocuparea esentiala a unei administratii aflata constant in cautarea unui orizont strategic fundamental diferit de cel mostenit de la predecesorul sau.

Sfarsitul paradigmei 9/11
Razboaiele de dupa 11 septembrie si costisitoarele campanii de nation-building care au urmat au devenit simbolurile unei anumit mod de a face politica externa si de a interactiona cu lumea. Una hipermilitarizata. Din primul moment, Obama si-a anuntat intentia de a intoarce pagina, de a pune punct razboaielor lui Bush. A inteles ca opinia publica americana isi pierduse rabdarea. Daca in urma cu 4 ani in primul sau discurs prezidential Obama constata ca “natiunea noastra este in razboi impotriva unei vaste retele de violenta si ura”, acum datele sunt cu totul altele. Eliminarea lui Bin Laden i-a oferit lui Obama iesirea pe care o cauta din primul moment. Simbolic aceasta reprezinta sfarsitul unei epoci. “Un deceniu de razboi ia acum sfarsit…O securitate si o pace durabile nu au nevoie de o stare de razboi perpetuu”, spunea Obama, ieri, in discursul de inaugurare al celui de-al doilea mandat.
Desigur, acesta ramane un diagnostic eminamente contestabil. Se ignora modul in care amenintarea de care Obama vorbea in ianuarie 2009 s-a metamorfozat, dispersat iar acum se extinde speculand slabiciunea structurala a statelor din Africa si Orientul Mijlociu. Dar pe fond, Obama a ales sa lupte diferit de Bush. Desfasurarea de zeci de mii de militari americani nu mai este o optiune dezirabila. De aici rebalansarea spre drone, traineri si forte speciale. Dezangajarea din razboaiele de ieri, a fost o tema cultivata sistematic in momente cheie ale primului mandat: in discursul de la West Point din decembrie 2009 chiar atunci cand anunta plusarea din Afganistan; sau in ianuarie 2012, cand administratia prezenta noile principii care vor ghida elaborarea politicilor de aparare ale natiunii. Acest al doilea moment are un simbolism aparte deoarecece cutuma nu necesita prezenta presedintelui SUA.
Si totusi, atunci, Obama flancat de Secretarul Apararii si principalul sau consilier militar a tinut nu doar sa participe, dar si sa transmta un mesaj clar: sfarsitul razboaielor din Irak si Afganistan inseamna sfarsitul campaniilor de nation-building pe termen lung prin intermediul unor masive forte militare. Pana si saptamana trecuta, in turneul de adio pe care l-a efectuat in Europa, Leon Panetta a tinut sa puncteze ceva foarte similar: “Ne pregatim sa incheiem cea mai lunga perioada de conflict la scara extinsa din istoria Statelor Unite”, a spus Panetta intr-un discurs sustinut la King’s College in Londra. Mai mult, nominalizarea recenta la Pentagon si Departamentul de Stat a unor “democrati de tip Scowcroft”- niste “realisti” pur sange, formati la scoala Vietnamului, instinctiv predispusi spre evitarea angajamentelor militare cu final deschis, incert – pare sa reprezinte o reasigurare suplimentara in acest sens.
Insa toata aceasta rebalansare militara articulata secvential pe parcursul primul mandat, este un preambul, pregatind scena pentru capitolul doi: a venit momentul pentru un altfel de nation-building, nu in Afganistan, ci acasa: reconstructia Americii. Iata tema, reala, centrala, a celui de-al doilea mandat:”O decada de razboi ia acum sfarsit. Recuperarea economica a inceput”.
De la Revolutia lui King la Revolutia lui Obama
Pe acest fond, Obama anunta o regandire a ratiunii statului, o masiva expansiune a statului bunastarii, o regandire a  impozitarii, reforma scolilor, totul pentru a crea o “natiune care recompenseaza eforturile si determinarea fiecarui american”. America pe care Obama si-o doreste este toleranta, dreapta, este tara tututor posibilitatilor si a demnitatii umane. Pe scurt o sursa de inspiratie si speranta pentru saracii, bolnavii, marginalizatii de pretutindeni sau pentru victimele prejudecatilor de tot felul. Filozofia sa de guvernare se fundamenteaza pe credinta ca fiecare cetatean are dreptul la “securitate si demnitate”. Iar asigurarea si garantarea acestor drepturi colective, intr-un sens de baza, pentru fiecare, devine o responsabilitate a statului care va furniza o plasa protectiva extinsa: ”angajamentele pe care ni le facem unii altora – prin Medicare, Medicaid si Securitatea Sociala – toate aceste lucruri nu ne submineaza initiativa, ne intaresc”. De remarcat si simbolismul zilei de 21 ianuarie (celebrarea lui Martin Luther King) pe care Obama il utilizeaza din plin. In fapt, pentru Obama misiunea administratiei sale este perceputa ca o continuare a revolutiei lui Martin Luther King. Revolutia lui Obama nu este prioritar una a “drepturilor civile”, cat una a drepturilor economice si sociale…minim garantate:”este acum sarcina generatiei noastre de a continua ceea ce acesti pionieri au inceput. Calatoria noastra nu este completa pana cand sotiile, mamele si fiicele noastre isi pot permite un trai egal cu eforturile lor”. Dar revolutia continua in sfera drepturilor civile:”calatoria noastra nu este completa pana cand fratii si surorile noastre gay sunt tratati la fel ca oricine altcineva in fata legii – pentru ca daca suntem cu adevarat creati egal, atunci cu siguranta ca iubirea pe care ne-o aratam unul celuilalt trebuie sa fie egala”. Sunt promisiunile unui presedinte care a jurat pe doua Biblii: cea folosita de Abraham Lincoln si cea a reverendului Martin Luther King.
Si totusi, in intentia sa de “rebalansare” a Americii, oare Obama nu merge mult prea departe, in directia cealalta, dezechilibrand-o si mai mult? Este America suficient de productiva ca sa achite nota de plata necesara extinderii statului bunastarii in sensul creionat de Obama? In conditiile in care datoria nationala pare sa fi devenit, astazi, cea mai mare amenintare de securitate pentru America? Cert este ca in urmatorii 4 ani, se anunta o batalie de uzura, la baioneta, polarizanta intre dreapta si stanga.

PS:Oswald Spengler a avut cu siguranta dreptate atunci cand a spus europenilor ca au de ales intre a fi puteri militare globale sau sa plateasca pentru statele bunastarii, dar nu le pot face pe amandoua. Europenii, care sunt inaintea nostra in acesta decizie, au ales bunastarea in fata puterii globale”(David Brooks, New Yor Times, 7 ianuarie 2013).

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Vlad A spune:

    frumos scris
    toffler si al treilea val. sub elite si super elite

  2. Andrei spune:

    Tovarasul Obama nu face altceva decat sa introduca in America, socialismul cu fata umana experimentat de Europa, care a dus la falimentul Europei. Oare care va fi rezultatul in America?

    • bec spune:

      tovarasul obama vrea sa creeze un numar mare de asistati dependenti de stat si care sa voteze mereu democratii. Ce uita el e ca in USA spectrul secesiunii e mereu prezent in fundal, inca de la infiintare si mai ales cind derapajele guvernului central depasesc anumite limite. Intr-un timp relativ scurt tovarasul obamba va afla ca cei dispusi sa finanteze din impozitele lor lenea cronica sint mult mai putini ca in Europa.
      In ce priveste autorul articolului, mai rar bibicule atitea osanale, de pe vremea marelui criminal analfabet pingelica n-am mai vazut asa ceva, revolutia lui obamba, etc.

      • Octavian Manea Octavian spune:

        Va multumesc pentru critici. Intotdeauna bine venite. Totusi nu pot fi de acord cu dvs. Nu vorbesc la superlativ despre Obama, ci mi-am propus doar sa conturez, sa identific cel mai probabil obiectiv pe care se va concentra al doilea mandat. Am optat pentru notiunea de revolutie, doar pentru a arata modul in care chiar Obama isi rationalizeaza misiunea, sau pare sa si-o rationalizeze utilizand ca leverage simbolic imaginea lui Martin Luther King. Obama isi prezinta misiunea ca fiind o continuare a revolutiei MLK cu a sa “civil rights movement”, dar preponderent in sfera drepturilor economice si sociale. De aceea vorbeam de o regandire a ratiunii statului. In cele din urma astfel de discursuri sunt menite sa ofere/sa creioneze in imaginarul public o viziune despre lume care sa fie definitorie pentru o administratie prezidentiala. Si exact acest lucru face si acest discurs. Insa dezbaterea despre “is this the right policy for America” de abia acum inainte incepe. Faptul ca inchei prin avertismentul Spenglerian sugereaza rezervele mele personale, nicidecum sprijinul. Multumesc pentru ganduri.

  3. Sorin Muncaciu spune:

    Domnule, Obama nu este decat un lobby-st al celor care, cu 2 miliarde de dolari l-au pus acolo !! Sub Obama cele mai mari manarii facute de Wall Street boys au fost decriminalizate! Dupa toata frauda constatata de Sheila Bair seful FDIC n nici un bancher nu a intrat in puscarie ! Acum recent, banca engleza HSBC a fost dovedita ca spala banii cartelurilor de droguri mexicane si , surpriza, nici un bancher nu a intrat in puscarie !! In anii 85 dupa scandalul Savings and Loans, delapidarile din sectorul realestate comercial , zeci si sute de bancheri au intrat in puscarie. Acum, dupa ce prin fraudele masive din sectorul financiar bancherii de pe Wall Street aproape au prabusit economia americana si, ce sa vezi, democratie : nici un bancher nu a fost anchetat sau condamnat ! Scandalurile in lumea bancara se tin lant, Libor, Lehman Brothers, Washngton Mutual, Freddie si Fannie Mae, Bank of America, etc.etc. nimeni nu a fost in investigatie, FBI a tacut din gura iar Justice Departament parca nu exista pentru fraudele din sectorul financiar !! Halal ” nation building” sub administratia Obama !!

  4. Laur Petrea spune:

    “Obama anunta o regandire a ratiunii statului, o masiva expansiune a statului bunastarii, o regandire a impozitarii, reforma scolilor, totul pentru a crea o ‘natiune care recompenseaza eforturile si determinarea fiecarui american’”

    Traducerea expresiei “welfare state” prin “statul bunastarii” este hilara. Expresiile “ajutoare de stat” sau “pomeni” sunt cu mult mai potrivite. Cit despre recompensarea eforturilor si angajamentului (nu “determinarii”, aici iarasi este o mica problema de traducere) “fiecarui” american, prin “regindirea” impozitarii, permiteti-mi un suris amar. Stiti, asa, ca de om care plateste impozite “regindite”, pentru ca tot felul de lenesi si profitori, care l-au votat pe Obama, sa fie recompensati pe cheltuiala mea si a familiei mele.

  5. BDSM spune:

    pe cand un articol despre Michelle O?
    comparatia cu mlk e blablagie.
    nu-l puteti compara nici cu malcolm x.
    the economist sufla cu acelasi blow democrat ca si d-vstra.
    geniul reformator al lui obama e mai potrivit la bucuresti decat la casa alba.

    cazul lui aaron swartz spune mai bine decat 12 carti de politologie ce reforma face administratia obama si cat de mult stau in picioare comparatiile augure pe care le faceti.

  6. T. St. spune:

    Am mai citit articole scrise de Octavian Manea si publicate in “22″ si impresia mea e ca intelege foarte-foarte bine ce se intimpla in politica americana, dar si-a impus o abordare neutra 100% (sau cit mai pe aproape) in comentariile pe care le publica. Sint convins ca la o bere vorbeste altfel si ca e de partea buna, pentru ca e imposibil ca un om inteligent, citit, informat si care – se vede – intelege cum merg lucrurile sa fie de stinga. Prezinta faptele, iar cititorul sa decida. Nu prea se mai face presa in felul asta in ziua de azi tocmai pentru ca lumea nu mai e asezata, ca altadata, ci parca lovita de streche, avida de singe pe pereti si limbaj violent.

    Cei de mai sus care il critica nu au citit cu atentie articolul. Octavian lucreaza cu materialul clientului, dar fara sa il laude sau critice. Ca un fotograf. Cel mult cite o indoiala daca isi permite acolo unde se vede cu ochiul liber ca e ditamai aberatia socialista. Asa intelege el sa isi faca meseria. Eu apreciez stilul, insa cred ca exista unul inca si mai bun, mai ales in vremurile astea tulburi in care analizele serioase, la rece nu prea ajung la destinatie. Si l-as da ca exemplu pe favoritul meu in disectii politice fara anestezie aflat intr-o continua, necrutatoare si tenace cautare a adevarului: Judge Andrew P. Napolitano. “Guns and the president” e cel mai recent articol al lui. Si, ca de obicei, clar ca cristalul.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Octavian Manea


Octavian Manea

Octavian Manea este redactor la Revista 22. A fost Junior Fulbright Scholar (2012/2013) la Maxwell School of Citizenship and Public Affairs (Syracuse University), unde a primit un ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)