Home » Global / Europa » Citesti:

Obsesia “progresului”, obsesia “traditiei”

Dragos Filipescu mai 28, 2018 Global / Europa
39 comentarii 1,813 Vizualizari

Zilele trecute in Irlanda s-a decis – prin referendum – legalizarea avorturilor; o reforma istorica intr-o tara catolica, in care, pana acum, avortul era interzis prin lege si sanctionat cu pana la 14 ani de inchisoare. Adica, cam la fel ca in Romania regimului Ceausescu. Cei care au luat aceasta decizie nu sunt nici activisti ai feminismului ostentativ, nici militanti pentru libertati sexuale, agitatori care defileaza cu steagul curcubeu in maini sau travestiti exhibitionisti. Sunt irlandezi obisnuiti, oameni cu virtuti si defecte, cu griji si preocupari normale. Cei care au votat pentru legalizarea intreruperilor de sarcina au reprezentat o majoritate semnificativa de cca 70% din total sufragii, in conditiile unei rate de participare ridicate, de peste 62% dintre cetatenii cu drept de vot. Iar asta s-a intamplat in Irlanda, tara in care – in ciuda progresului economic uimitor din ultimele decenii -  84% dintre locuitori inca se declara de religie romano-catolica, 4,6% protestanti sau alte religii crestine si doar 6,2% persoane fara religie. De asemenea, Irlanda este tara cu una dintre cele mai mari rate de participare la liturghie  din occident (desi in declin, participarea saptamanala la liturghie s-a stabilizat undeva la peste 40%).

Interesant este si profilul celui care poate fi considerat arhitectul acestei reforme in Irlanda – premierul (Taoiseach) Leo Varadkar. De profesie medic, absolvent al Trinity College din Dublin, cu expertiza si in domeniul comertului si afacerilor, este fiul unui Indian din Mumbai si al unei irlandeze. Este si gay declarat, fara insa a face din asta o tema publica. “It’s not something that defines me. I’m not a half-Indian politician, or a doctor politician or a gay politician for that matter. It’s just part of who I am, it doesn’t define me, it is part of my character I suppose”, declara Varadkar in 2015. Desi apartine unei minoritati etnice precum si unei minoritati sexuale, in momentul in care a ales sa se implice in politica nu a optat nici pentru radicalii stangisti de la Sinn Fein, nici pentru socialistii din Labour Party, cum poate ar fi fost de asteptat; nici macar pentru liberalii din Fianna Fail. Ci pentru…crestin-democratii conservatori de la Fine Gael, partid pe care astazi il conduce. Desi educat in spirit catolic, nu este credincios practicant iar viata sa personala este departe de standardele traditionale, ceea ce nu a impiedicat insa majoritatea cetatenilor irlandezi sa ii acorde credit.

Ce dovedesc toate acestea? Faptul simplu ca progresul social si traditia pot coexista, dincolo de  inclestarile apocaliptice si „pericolele” la adresa civilizatiei crestine, pe care unii le vad la tot pasul. Asta bineinteles in tarile cu leadership inteligent si echilibrat, strain de tentatiile populismului ieftin. Iar irlandezii au avut – cu siguranta – conducatori inteligenti. In momentul aderarii la UE (CEE in 1973), Irlanda era o tara relativ saraca si oarecum bucolica. Astazi, tara este a treia cea mai bogată  din Europa și a patra cea mai bogată din lume, in termeni de PIB/locuitor, cu o forță de muncă foarte educată și cu o rată foarte înaltă de investiție străină. Cu companii globale ca Google, Amazon, Facebook sau Paypal si locale, ca Salmon Software si DecaWave, Irlanda se afla astazi pe locul opt in clasamentul Indicelui de Inovare Globala.

Nu peste tot in Europa si in lume lucrurile stau la fel. Exista doua tendinte extreme, care in unele tari au castigat teren; cuvantul de ordine este „a interzice/ a obliga”, posibilitatea ca cetateanul sa aleaga liber pare sa fi fost uitata. Cele doua tendinte ar putea fi rezumate astfel :

  1. In numele progresului si pentru ca suntem majoritari, sa obligam sistemul de educatie si chiar familiile sa educe copiii conform standardelor corectitudinii politice ; sa interzicem folosirea termenilor „mama” si „tata”, vechi de cand lumea; sa eliminam religia din scoli ; sa sanctionam pana si banalele complimente sau flirturi, ridicandu-le la „rangul” de „comportament sexist” si „hartuire sexuala”.
  2. In numele traditiei si pentru ca suntem majoritari, sa interzicem avortul si parteneriatele civile, sa suprimam imigratia; sa introducem obligatoriu religia in scoli; sa infieram orice reforma liberala ca o amenintare la adresa traditiei si religiei.

Sa interzicem, sa obligam, sa eliminam. Ideea de echilibru, de evolutie graduala, acceptabila de societate, de a oferi cetatenilor posibilitatea de libera alegere, in functie de propriile valori si propria educatie, pare sa fie, cum spuneam, uitata. Cetateanul este tratat ca un individ fara discernamant,  care are nevoie ca autoritatile publice sa ii stabileasca reperele, sa ii spuna ce se cuvine si ce nu. Aceasta obsesie a reglementarii si impunerii de obligatii in asemenea chestiuni care tin de viata privata a cetateanului este exact drumul pe care NU trebuie sa mearga Europa. Periculoasa si utopica este si ideea standardizarii si uniformizarii culturale la nivel european – ignorand diferentele semnificative dintre Polonia si Suedia, dintre Grecia si Danemarca, dintre Spania si Estonia. Nu putem decat spera ca liderii europeni vor avea intelepciunea de a oferi cetatenilor un model de Uniune flexibil si friendly din punct de vedere cultural, si nu unul inchistat, uniformizant, incruntat si birocratic.

Traim intr-o epoca de progres economic si tehnologic fara precedent, asta e o certitudine. Dar progresul nu este incompatibil cu conservarea traditiei. Pragmatic vorbind, de multe ori progresul tehnologic (si veniturile pe care acesta le aduce) permit conservarea si punerea in valoarea a patrimoniului istoric si cultural. Un tanar care lucreaza in domeniul IT de exemplu poate sa mearga duminica la biserica, sa fie pasionat de computere si sa viziteze muzee sau manastiri, sa navigheze pe internet si sa citeasca Shakespeare, sa socializeze on-line si sa perpetueze traditiile de Craciun si de Paste; spus pe scurt, sa frecventeze si clubul si schitul, fara ca aceasta sa insemne confuzie morala si lipsa de repere. Reperul este tocmai respectul pentru ceea ce este valoros si uman, indiferent daca este vorba de traditie sau de modernism. Atata vreme cat nu intra in conflict cu comunitatea, fiecare cetatean trebuie sa aiba libertatea de a-si „configura” propriul sistem de valori si propriul stil de viata, de a decide liber cata traditie si cat modernism include in traiul sau zilnic.

“You may say I’m a dreamer”, vorba cantecului, dar visatori au fost in felul lor si Robert Schumann si Konrad Adenauer, in anii ’50. Iar idealul lor de unitate europeana – bazat nu pe standardizare obsesiva, ci pe diversitate, nu pe interdictii ci pe libertate – s-a implinit. Sa nu lasam ca fundamentalismele soft de secol 21 sa puna acest ideal in pericol. Irlanda poate fi un model orientativ. Nu obligatoriu!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "39 comments" on this Article:

  1. D.E. spune:

    Trăim în Antropocen și în Entropocen, așa că nu cred în concilierea celor două, progresul și tradiția, așa cum utopic susțineți. Nici un IT-ist nu-și va lua liber să meargă la Sâmbra oilor și nici să-și repare sania de Sf. Dumitru, după cum n-o să scoată de la brâu în pauza de masă fluierul să zică o cântare de singurătate.
    Dacă fiecare cetățean își configurează setul de valori, ne-am dus dracului garantat toți, la grămadă și individual. Tradițiile sunt partea vizibilă și decantată a unui întreg mod de viață, nu rezultatul voinței cuiva (ar fi artă abstractă, vreun soi ciudat de performance, atunci!).
    Profilul lui Leo Varadkar seamănă mai mult cu cel al lui Mustapha Ménier din Minunata lume nouă a lui Huxley. Și lumea în care trăim seamănă tot mai mult cu cea din roman. Din nefericire. În treacăt fie spus, Adenauer și Schumann au visat o Europă creștină (a propos de Leo Varadhkar!), iar Jean Monet și alții au visat o Europă fără frontiere, dar și fără diferențieri, un bloc continental, exact cum e descris în Brave New World.
    Liderii europeni pot să aibă oricâtă înțelepciune vor cetățenii Europei, dacă cel care produce progresul vine de peste ocean să-ți ceară o consistentă taxă de protecție și te obligă să-ți retragi firmele din Iran, e cam degeaba, tradiția nu te ajută.
    Progresul mușcă din tradiție cu fiecare idee sau cucerire științifică și mai ales cu fiecare aplicație tehnică nouă. O spune istoria.

  2. Herbert M. spune:

    - Fara legalizarea, incurajarea si glorificarea avorturilor in Europa si in America de Nord, operatiune precedata de legalizarea, incurajarea, glorificarea si simplificarea divorturilor (citi stiu ca in Italia, de exemplu, divortul a fost legalizat abia in 1971?) rata natalitatii nu putea sa scada.

    - Fara “eliberarea sexuala” (Eros si civilizatie – Marcuse) pornita din universitatile freud-marxist-neomarxist-progresiste rata natalitatii nu putea sa scada.

    - Fara inrolarea in massa a tineretului in invatamintul inutil de foarte lunga durata (licee – da, da, chiar si doar liceul e prea mult pentru majoritatea copiilor, universitati, doctorate, post doc), fiind mai mult vorba despre indoctrinare, dresura si uniformizare decit despre cunoastere si adevar, rata natalitatii nu putea sa scada.

    - Fara inocularea in creierii copilelor ca scopul lor principal in viata trebuie sa fie cariera profesionala si independenta de barbati, nu familia si copiii, rata natalitatii nu putea sa scada.

    - etc. etc., cunoasteti subiectul.

    Fara toate astea, repet, rata natalitatii nu avea cum sa se prabuseasca asa cum s-a prabusit, la unele popoare europene sub 1,3 nasteri/femeie, limita sub care, spun istoricii, nu se mai poate face nimic pentru supravietuirea acelui popor.

    Iar daca nu ar fi existat si aberatia pensiilor de stat – acestea se vor prabusi peste tot in lume, fiindca sint scheme Ponzi prin definitie, dar guvernele mint “proactiv” si acuza natalitatea scazuta pentru falimentul inevitabil al escrocheriei – ar fi fost complicat de justificat INVAZIA.

    Promotorii neomarxisti ai feminismului & Co au stiut foarte bine ce fac si ce vor sa obtina. Victoria le e mai aproape de data asta decit le-a fost vreodata marxistilor de moda veche cu toate masacrele lor cu tot.

    • Stefania spune:

      - fără războaiele absurde inițiate de bărbați și duse de bărbați, rata natalității nu avea cum să scadă.
      -fara obligarea legală a tatilor de a recunoaște și a participa activ la creșterea propriilor copii, rata natalității nu avea cum să scadă.
      - fără deviațiile și nevoia de libertate a bărbaților (destul de putini după WW2), femeile nu ar fi căutat alternative. și rata naționalității nu avea cum să scadă.
      - fără o clara înțelegere a ceea ce înseamnă o ființă umană, fără o asumare si o crestere responsabilă a propriilor copii, fără natalității nu avea cum să scadă.
      - fără descreșterea calității vieții care obligă femeile sa muncească pentru a-si întreține copiii (de cele mai multe ori și pe bărbat), rata natalității nu avea cum să scadă.
      Exact, fără tot acest haos instituit de bărbați și continuat de secole (războaie, foamete, munca, venituri reduse, preturi artificiale, desconsiderare), rata natalității nu avea cum să scadă. Și 1.3% e prea mult într-o țară unde oamenii își slăvesc conducătorii/politicienii mai mult decât proprii copii forțați să plece la munca in alte tari.
      Aberația pensiilor de stat a fost și este instituită tot de bărbați, mai ales pentru bărbați (pariez că 80% dintre cei cu pensii speciale sunt bărbați ce au copiii foarte bine aranjați!).
      Promotorii neomarxisti ai feminismului doar încearcă sa scuze și să supraviețuiasca într-o lume intoxicată de bărbați slabi și leneși!

      • Gigel spune:

        Make love, not war s-a transformat incet-incet in justificarea urii. Stimata doamna, sunteti rezultatul iubirii intre un barbat si o femeie. Scrieti la un calculator realizat de un barbat, din metale extrase de barbati din mine, infruntand pericole mortale, prelucrate de barbati in turnatorii, transportate de barbati cu masini construite de barbati etc. Stati pe un scaun facut cel mai probabil de un barbat, intr-o casa construita de barbati. Mergeti la o buda gandita si realizata de barbati, va stergeti cu hartie igienica creata de barbati. Daca se infunda, chemati un barbat. Toate astea, si multe altele, sunt lucruri pe care le luati de bune fara a va gandi ca civilizatia pe care o cunoasteti a fost creata de barbati pasnici, care-si iubesc sotiile si fiicele si care vor sa traiasca in siguranta. Care siguranta nu este ceva abstract si un fapt simplu, ci este ceva creat si intretinut in cadrul unui sistem (creat de barbati ce doresc sa traiasca in pace si liniste).

        Nu vreau sa vorbesc nerespectuos, ci doar citesc cu amaraciune multele lucruri pe care le suporta ecranul unui calculator (sau hartia) si sper ca fiica mea nu va fi invatata sa ma urasca.

        • Stefania spune:

          :))) faceți să pară că nimic nu mi se cuvine, doar pentru că sunt femeie.
          1. Sunteți sigur că sunt rodul iubirii dintre un bărbat și o femeie și nu produsul unui decret instituit de un bărbat și votat de o mare adunare națională alcătuită exclusiv din bărbați? Dacă bărbații își iubeau foarte mult femeile, poate că unele dintre ele nu ar fi murit făcând avorturi clandestine ci ar fi crescut, alaturi de bărbații iubitori, câți copii le hărăzea Dumnezeu.
          2. Am muncit și muncesc din greu pentru fiecare lucru pe care îl am. Calculatorul făcut de bărbați, (cu algoritmi dezvoltați și testați și de către femei) a fost pus în vânzare și către femei. Nu mi l-am dăruit nimeni. Da, poate că bărbații extrag din greu din mina, expunandu-se la pericole mortale, dar ganditi-va si la cămașă călcată la dunga de pe dumneavoastră. La femeile că stau și plantează bumbac in soarele Africii, îl recoltează manual, îl țes, îl vopsesc și îl tansformă în cămașă, stand în încăperi insalubre și lipsite de aer prin Bangladesh sau chiar din Ro. Toxicitatea muncii lor este poate chiar mai rea.
          3. Nu chem neapărat un bărbat meseriaș. Trăiesc într-o țară “tradițională” în care astfel de joburi par a fi exclusiv bărbătești. Dar sigur ați văzut la TV emisiuni cu femei care se ocupa de reparat case și recondiționat obiecte vechi. Femeile pot dacă își doresc. Și mai ales, dacă sunt lăsate să muncească. Aceleași femei îngrijesc bătrânii altor țări – poate ca bărbații nu pot face asta.
          4.Cunosc, prin bunicii mei, civilizația tumultoasa de dinainte și după război. Cunosc, prin mine, civilizația de astăzi. Și nu prea sunt vizibili bărbații care își iubesc femeile și copiii, ci cei care își schimbă femeile în și mai tinere și nu își recunosc copiii. Nu faceți prezumții la cercul intim de cunoștințe (pe care avem libertatea să îl alegem) ci priviți dincolo, la cercul larg al societății.
          :))) Nu e ura, e doar realism. Nu mai credem in Feti Frumoși, sunt ridicoli in neputințele lor!

          • Harald spune:

            @Stefania – există un aspect de bază pe care Dvs. refuzați să-l acceptați, deși intuitiv îl percepeți. Acest aspect de bază ține de biologie și e mai vechi decât însăși specia umană: femeile sunt, de la natură, mai puțin echipate pentru violență și au nevoie de bărbați pentru siguranța lor personală. Astfel încât, dacă o femeie poate ieși pe stradă fără a fi violată de 3 ori pe zi, ăsta este meritul a o mulțime de bărbați care sunt dispuși să folosească violența pentru a asigura liniștea și siguranța acelei femei pe stradă.

            Este alegerea Dvs. dacă preferați să vedeți bărbații doar ca violatori și ca ”asupritori” ai femeilor, dar este bazată pe refuzul de a înțelege și a acepta realitatea: sutele de ani de civilizație care permit astăzi unei femei să fie în siguranță pe stradă, spre deosebire de situația unei femei în Evul Mediu, se bazează pe folosirea de către bărbați a violenței.

            Există în țările nordice (Suedia fiind de departe campioană) societăți bazate pe demasculinizarea progresivă a bărbaților și pe preluarea puterii politice și administrative de către femei. Asta poate funcționa într-o civilizație ”de seră”, dar eșuează imediat ce ia contact cu o altă civilizație mai puțin artificială. Iar Suedia tocmai a luat contact foarte recent (la scară istorică vorbind) cu o astfel de civilizație. Tocmai după ce legiferase că orice atingere nedorită înseamnă viol, Suedia a avut ocazia să înțeleagă ce înseamnă cu-adevărat un viol. Pentru că natura nu glumește și nu iartă.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Pentru mine e surprinzător cât de mulți oameni se declară creștini, deci acceptă misterul treimii, prin care Dumnezeu poate fi în același timp și zeu, și om, și spirit, comparativ cu ce puțini oameni pot accepta că femeile și bărbații sunt în același timp egali și diferiți; atitudinea în domeniu este fie de ” eu sunt mai tare, deci să taci” fie “suntem egali, deci cară-ți singură bagajele” aproape fără nici o variantă intermediară :) Am zis eu de luna trecută că extremele astea ne omoară…. Și a doua aserțiune mi se pare pe atât de limpede pe cât de nebuloasă e prima :)

        • DanielS spune:

          Toate apar, evolueaza sau dispar in functie de utilitate si cererea pietei. Este imposibil ca vreo tehnologie, o ideologie, stiintele sociale, politica sau politicienii sa se mentina undeva, daca nimeni nu mai are nevoie de acestea, nici macar ca placere intelectuala.

          Dar de obicei toate dispar, intra in istorie si se integreaza sau nu in alte concepte, de obicei integratoare. De aceea intre toate conceptele posibile, putem garanta doar progresul si disparitia ca viziuni definitorii si infinite asupra vietii. Dar pe parcurs putem utiliza orice sub semnul provizoratului.

          In acest context mi-e imposibil sa prevad supravietuirea vreunei ideologii, a politicii si politicienilor, sau a stiintelor sociale, in forma actuala. S-ar putea sa gresesc. Dar nu le gasesc rostul, placerea sau eficienta. La fel nu gasesc rostul, placerea sau eficienta nici unei tehnologii care este depasita de alte tehnologii. Toate se vor regasi descrise sumar in istorie, clasificate si cam atat. Chiar mi-e imposibil sa inteleg cum poate evita vreo civilizatie si disparitia si progresul exponential, in acelasi timp? In opinia mea e imposibil. :)

        • DanielS spune:

          Scuze. Comentariul era destinat altei postari a dumneavoastra. Dar pe platforma Contributors nu se pot corecta erorile.

    • silicon_v spune:

      Dumneavoastra aveti nostalgia Evului Mediu. Sa stiti ca nici atunci viata nu era chiar misto.

    • DanielS spune:

      Etalezi o intuitie birocratica, pseudo-stiintifica, argumentata extremist, intr-o viziune depasita demult. Desi rata natalitatii scade intr-adevar in toata lumea (de obicei sub 2 cand PIB-ul depaseste 5000 euro pe locuitor), totusi oamenii nu vor disparea. Cel putin nu vor disparea asa cum preconizezi.

      Societatea e un mecanism teribil, iar numarul oamenilor din societatea terestra face parte dintr-un echilibru ecologic si economic despre care putem vorbi educat cu mult mai multa prudenta decat o face disperarea ta.

      No offense! Dar iti lipsesc prea multe straturi culturale. E un exercitiu intelectual care te-a surclasat. Si pe tine ca si pe altii. Dar exista multe solutii inteligente.

      De exemplu, cei disperati (ca tine) din viitorul apropiat vor putea concepe oricand copii in mod natural, ca femei, sau oleaca ajutati de tehnologie, ca barbati. Voi vota cu ambele maini in favoarea dreptului tatilor care vor sa nasca in locul sotiilor sau vor sa nasca pentru gloria umanitatii. Chiar cred ca e dreptul tau sa alegi aducerea pe lume a unui copil. Sau doi sau trei. Dar nu numai asta. Solutiile tehnologice sunt practic nenumarate.

      Sfatul meu e sa nu fii ingrijorat. Sigur exista solutii. Din ce in ce mai diverse si mai elegante. Nu-ti mai bate capul cu problemele societatii. Sunt sigur ca esti mult mai util(a) in alte circumstante decat cele globale.

  3. DanielS spune:

    Obsesia reglementarii se naste din mlastina confuziilor. Oamenii separa greu stratul moral de stratul juridic. Si in general, oamenii separa greu stilul de viata, straturile religioase, spirituale, culturale, de stratul juridic. Toata ciorba de concepte este introdusa in legislatie, pentru a-i conferi arome celei din urma. Ceea ce, hai sa recunoastem, e o reteta sigura a insuccesului si dezastrului.

    Falimentul statului clasic se simte din multe puncte de vedere. Complexitatea birocratiei este terenul foarte fertil pentru coruptie si abuz. Aceeasi complexitate malefica sfideaza simplitatea bunului simt. Si elitele de altadata erau elite in comparatie cu o medie culturala joasa. Astazi diferentele s-au estompat, elitele conteaza mai putin in peisajul diversitatii si al progresului general. Votul indirect a devenit o sfidare la adresa votului direct. Elitele politice nu se mai pot ridica deasupra mediei. Dar si mai grav de-atat, datorita coruptiei, elitele politice au promovat masiv nu numai mediocritatea, dar si sub-mediocritatea. Votul indirect nu mai are nici un sens. Caci tehnologia a lansat votul direct mult peste eficienta de odinioara a votului indirect. Iar repulsia fata de votul indirect este evidenta.

    Practic democratia parlamentara a imbatranit urat, a intrat in faza de decrepitudine. Nu doar ca nu mai poate rezolva crizele actuale, dar practic, democratia parlamentara genereaza crize peste crize, in virtutea apusa a unor slogane depasite. Sistemul trebuie schimbat, iar politica in general nu mai poate rezista in pozitia ei suprema. Politica isi poate exercita rolul administrativ in tot mai putine domenii. E o sarcina coplesitoare si nu exista practic nici o metoda de a administra volumul informational infinit, libertatea infinita si diversitatea infinita. Politica a fost o solutie provizorie pentru un ritm al progresului net inferior celui actual.

    Intre progres si politica, cred ca este clar ce vor alege oamenii de pretutindeni. Mai degraba mai devreme decat mai tarziu. Cred ca schimbarile sunt iminente si globale.

    • Harald spune:

      elitele politice au promovat masiv nu numai mediocritatea, dar si sub-mediocritatea pentru că e vorba de politicieni de profesie. Oameni care n-au activat în viața lor în economia reală, dar au activat în partide și în administrația publică. Elitele politice de astăzi sunt formate din vechili, nu din boieri, de asta se comportă așa cum se comportă.

      Nu democrația parlamentară e problema, democrația parlamentară s-ar putea să fie victima, în țările europene. Democrația parlamentară funcționează cu succes de peste 200 de ani în State, însă e singura țară unde e autentică. Toate țările europene au de fapt niște imitații palide ale democrației parlamentare. Acele imitații sunt disfuncționale, nu democrația parlamentară autentică.

    • Harald spune:

      @DanielS – discursul ăsta cu ”faza de decrepititudine a democrației parlamentare” s-a mai folosit în anii ’30 pentru a justifica instaurarea dictaturilor. Rezultatul final și-l amintește toată lumea, dar se pare că vreți să mai încercați încă o dată. Vă asigur că și de data asta va fi la fel, armata americană va reinstaura democrația parlamentară peste tot prin Europa.

      • DanielS spune:

        Eficienta energetica comanda schimbarea. Cerealele sunt mai eficiente energetic decat fructele. Sedendarismul si agricultura sunt mai eficiente decat nomadismul. Metalele sunt mai eficiente decat lemnul in arsenalele de razboi. Sclavia este mai eficienta decat uciderea prizonierilor. Monarhiile sunt mai eficiente decat tribalismul. Scrisul este mai eficient decat analfabetismul. Si asa mai departe.

        Nimic nu evolueaza decat in interiorul competitiei. Iar democratia parlamentara nu este statia terminus a democratiei, cu atat mai putin a libertatii si puterii omenesti. Banuiesc cat de tare urasti schimbarea Harald. Dar cést la vie! Nimic nu se poate sustrage competitiei. Imi pare rau sa-ti ofer aceasta veste trista. Democratiei parlamentare i-a sunat ceasul. Schimbarile sunt iminente si de amploare. Iar lumea nu va pieri. Poate nici razboaie mari nu vor fi. No offense Harald!

        Have a nice day!

        • Harald spune:

          @DanielS – “schimbarea” nu se obține cu duplicitate și manipulare, dar se pare că obișnuințele mor greu :)

          Pur și simplu repeți discursurile ”revoluționare” premergătoare instaurării regimurilor fasciste, comuniste etc Într-adevăr, dictaturile sunt foarte eficiente, însă duc repede la războaie cu vecinii sau la războaie civile. Tocmai pentru că sunt mult prea eficiente :)

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Eu cred că de fapt “falimentul statului”, de fapt falimentul partidelor, vine de la faptul că ne-am făcut toți ingineri :) adică, exact cum zice autorul, ne-am lăsat obsedați de mitul progresului. Asta i-a îndepărtat pe oamenii valoroși de domeniile științelor sociale, astfel că doctrinele partidelor de azi sunt la fel cu cele ale partidelor de secolul trecut, deși societatea nu mai e deloc la fel. Nemaiexistând ideologi și gândire sociologică serioasă, nu mai există nici membri de partid serioși, care să aibă niscaiva idealuri de urmărit. La noi ( la noi comuniștii, nu doar în România) a mai venit și peste scârba mai veche pe care o aveau intelectualii pentru politică, așa cum era făcută în vremea respectivă – aparent în occident decăderea e mai lentă – iar rezultatul ăsta e. Dacă ai în partid numai Dăncili, de unde să scoți un Brătianu prim-ministru? :) O să vedeți că, la limită, există oameni mult mai dedicați la nivel de primării ( evident nu peste tot) , unde obiectivele sunt mai clare și n-au nevoie de conceptualizări: un asfalt, un canal…

      • gigel spune:

        Presiunea sociala asupra indivizilor e mai mare decat credem, de unde si alegerile noastre care nu sunt tocmai libere. Daca ai luat o decizie in viata, de ex. sa te faci inginer :) ( numai “decizie” nu era in vremea comunismului, date fiind alternativele limitate ), vei fi tentat sa crezi orbeste in progres, sa te identifici cu el. Daca nu ai reusit sa devii inginer si ai ramas de ex. taran, vezi numai partile proaste ale progresului.
        De unde poate, si scindarea la nivelul societatii – aici e o componenta a educatiei care ne-ar face sa nu cadem usor in extreme si care ne lipseste, in mod evident.
        Apoi, presiunea sociala este acum amplificata de media, internet. Daca in trecut te uitai in jur si iti faceai o idee despre ce e bine, ce e normal, ce ti se potriveste, acum, in functie de ce canal privesti sau ce Like-uri ai dat, se vor gasi oameni extrem de dornici sa iti explice care e normalitatea, ce iti face bine si mai ales cine iti sunt dusmanii.

        Altfel, da, sunt destui care se identifica mai degraba cu Dancila si, o spun cu regret, din cei care poarta o raspundere mare pentru viitorul acestei tari: profesori, functionari, etc. Si n-ar fi asta o problema, ca sa il citez pe Liiceanu: “uitati-va in jurul vostru ce oameni sunt, credeati ca putea fi mai bine?”. Problema este ca putinii oameni ca Liiceanu, cu greselile lor ( de comunicare in special ) de oameni destepti, nu inspira incredere nimanui. O natie e trasa in sus de cateva elite, nu trebuie sa fim toti destepti, am fost odata o natie de tarani cu cativa “Bratieni” si asta s-a vazut, a fost un progres. De cand comunistii au descoperit reteta propagandei, acesti oameni destepti sunt sabotati si discreditati, minimizati si riduculizati in mod constant, incat nu ne mai ramane decat analfabetismul, functional sau nu.

      • G.M. spune:

        Nu cumva este vorba de un eșec al elitelor, nu al statului (care e totuși ceva abstract)?

  4. Vasile spune:

    Spune-mi câtă tehnologie cunoști ca să-ți spun ce ești de fapt!

  5. sile spune:

    “Periculoasa si utopica este si ideea standardizarii si uniformizarii culturale la nivel european”

    Nu cred ca ideea in sine e periculoasa sau utopica. Dimpotriva, cred ca o Europa unita fix in directia asta va merge. Dar trebuie sa lasata sa mearga singura, in ritmul ei si sa inlature obstacolele inerente intr-un asemenea parcurs pe masura ce le identifica. Periculos si utopic e sa faci un “plan cincinal” pentru a ajunge acolo.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Orice asemenea proces trebuie sa evolueze in ritm firesc, natural. Totusi, uniformizarea culturala nu e de dorit. Bogatia Europei consta in diversitatea ei. Altfel, s-ar putea ca atunci cand vizitam Suedia sa ne simtim la fel ca in Malta, ceea ce ar fi plictisitor :)

  6. AT spune:

    Iata ce generos pot scrie liberalii la adresa conservatorilor, cand dictatura majoritatii le da castig de cauza! Progresistii si traditionalistii pot convietui, atata vreme cat statul e de partea progresistilor!
    Dar periodic auzim in stiri de cate o mama care si-a ucis copilul nou-nascut. Sa asteptam un articol in favoarea de-reglementarii cu privire aceste fapte? Cu suport “stiintific”, din partea unor eticisti precum Peter Singer.
    Sau poate putina de-reglementare in privinta acordurilor legate de schimbarile climatice? Sau la Obamacare, care obliga angajatorii sa subventioneze contraceptia? Sau la “gay-conversion therapy”?

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Articolul pledeaza pentru echilibru intre traditie si evolutie, tocmai pentru a evita orice extreme. Mesajul articolului este total diferit de obsesiile dvs.

      • AT spune:

        Si care ar fi urmatorul pas evolutiv in privinta eticii vietii? Sau evolutia se opreste odata ce am legalizat avortul?

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Dar de ce trebuie sa “programam” evolutiile atunci cand e vorba de viata privata a individului? Pentru ca asa ne spun ayatollahii progresisti/traditionalisti, care stiu ei mai bine? Mai bine punem accent pe educatie, pe valorile etern umane si atunci putem avea deplina incredere in discernamantul oamenilor si societatii in general.

          • AT spune:

            Nu trebuie sa programam evolutiile, dar trebuie sa stim daca impotriva lui Peter Singer avem argument, sau e doar dictatura majoritatii. Ca argumentele cu dereglementarea si evolutia functioneaza le fel de bine in cazul infanticidului ca in cazul avortului.

    • AT spune:

      Sigur ca subiectele pe care liberalii clameaza reglementare chiar cu vehementa sunt nenumarate: “gun control”, “hate speec”h, cazurile recente din Marea Britanie ale lui Lauren Southern si Martin Sellner, arestati cand vroiau sa intre in tara, sau cazul lui Tommy Robinson, inchis pentru ca a filmat in fata tribunalului. Ce scandal ar face USR daca PSD ar implementa asa ceva la Bucuresti!

  7. Gigel spune:

    Eu cred ca lucrurile nu sunt atat de simple. Alegerile noastre nu sunt atat de libere si tin de ce e in jurul nostru. Daca eu, da, pot sa aleg sa fiu IT-ist si sa merg la biserica in acelasi timp, trebuie sa ma uit mai atent in jur si sa vad ca n-as fi acceptat pe deplin nici in grupul religiosilor deoarece am o meserie prea progresista, castig mult peste media lor, samd. Nici IT-istii nu m-ar accepta pe deplin in randurile lor ca religios, fiindca se stie, majoritatea sunt profund seculari. Nu zic ca e bine asa, ce vreau sa spun e ca in practica anumite alegeri le facem raportandu-ne la anturaj.

    Exista mai multe niveluri ale constiintei, primul e egocentric ( copii, psihopati ), apoi e incredera oarba in autoritati ( omul simplu ) apoi scepticismul ( omul educat, :stiintific” ), si abia in nivelurile superioare putem vorbi de relativism, toleranta. Marea majoritate a oamenilor raman pe nivelul 2 si putini trec in 3, niveluri caracterizate de convingeri puternice. Deci nu exista toleranta adevarata in societate, tot ce ni se impune este doar o glazura artificiala in spatele carora sa ne ascundem adevaratele sentimente.

    Cei care aleg sa ramana la tara de ex, se identifica cu “aerul curat” si “legumele sanatoase” si tind sa minimizeze aspectele negative ale traiului de la tara. In timp, ca sa isi hraneasca cognitive bias-ul, sunt gata sa infiereze orice manifestare a modernitatii ca fiind decadenta. Ei cred ca detin cheia autenticului si duc traditiile mai departe, in timp ce orasenii “nu stiu sa traiasca”, “se chinuie ca prostii”, samd. In partea cealalta, orasenii sufera de acelasi sindrom, dispretuiesc oamenii de la tara care sunt ignoranti, lenesi, le spune preotul cu cine sa voteze, stau pe ajutoare, samd.

    Cum spuneam, aceste biasuri cognitive nu sunt, in general, alegerea noastra ci se formeaza odata cu constiinta noastra.

    Copilul de rom “alege” sa ii placa manelele si identifica muzca “buna” cu acest gen muzical. Copilul dintr-o tara islamica “alege” sa fie musulman si nu se gandeste o clipa ca poate fi si altceva.

    Si tot asa… Cu cat vom avea mai multi oameni in nivelurile superioare ale constiintei, vom avea o societate cu adevarat toleranta si nu doar eternele forme fara fond. Cum se ajunge acolo, poate si educatia ar putea sa faca mai mult, sa ne faca cu gandire critica si sceptici cat mai devreme, lasandu-ne timp destul sa ajungem relativ tineri la nivelurile superioare ale constiintei, totul pe fondul implinirii materiale si spirituale. Dar cum sansele de implinire depind de ce e in jur, exista clar un soi de cerc vicios care trebuie spart.

    • AT spune:

      Invaraibil relativistii isi taie craca de sub picioare. Tu, de exemplu, ne faci o ierarhie a nivelurilor constiintei, cu tolerantii si relativistii deasupra. Dar daca ei au dreptate, opinia egocentricilor cu ierarhia rasturnata e la fel de valabila ca cea a relativistilor.

      • gigel spune:

        Nu fac eu ierarhia, am uitat sa pun si bibliografia:
        https://en.wikipedia.org/wiki/M._Scott_Peck#The_four_stages_of_spiritual_development
        Oricum, chestiile astea nu sunt asa de usor de inghitit, altfel ar fi simplu, s-ar preda la scoala si am intelege toti ce avem de facut ca sa sarim direct pe ultima treapta. Si nu sunt sigur ca relativistii sunt genul care isi taie craca de sub picioare si nici cei care dau ( primii ) cu piatra, din contra, din exterior pot fi perceputi ca lipsiti de initiativa.

        • AT spune:

          Si cu ce e mai buna ierarhia lui Peck decat ierarhia lui Mohamed, sa zicem, relativistic vorbind?

          • gigel spune:

            Cu ce e mai bun modelul heliocentrist fata de cel geocentrist ? Cand esti un om normal, care merge la servici, nu are absolut nici o importanta, asa au trait stramosii nostri sute de ani, fara sa stie ori sa le pese cum sta treaba cu Pamantul si Soarele.
            Doar daca vrei sa lansezi un satelit pe orbita, ori sa mergi in spatiu, atunci conteaza. Dar cati din noi se ocupa de sateliti si merg in Spatiu ? “Relativistic” vorbind :).

            La fel si cu Peck asta, daca vrei sa traiesti ca un om de rand, balmajind autoritatile, traind cu impresia ca esti un om “bun” care n-are noroc de cunducatori pe masura, atunci poti sa uiti de Peck si ierarhia lui.

            • AT spune:

              Inteleg de aici ca nici tu nu te incadrezi in categoria superioara a relativistilor.

  8. Haakon spune:

    Pentru Dragos Filipescu:

    Avort = crima.

    Prin definitie, traditia si progresul se exclud reciproc din simplul motiv ca “traditia” inseamna continuitate cu trecutul, pe cand “progresul” inseamna discontinuitate in raport cu trecutul. Deci fraza “Dar progresul nu este incompatibil cu conservarea traditiei.” este un non-sens.

    “TRADÍȚIE, tradiții, s. f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică.
    PROGRÉS, progrese, s. n. 1.Trecere de Ia o stare sau formă inferioară de dezvoltare (economică, socială, politică, intelectuală etc.) la una superioară. 2. Creștere, sporire, dezvoltare.”

    De ce considerati ca eliminarea interzicerii avortului este un progres, “o stare superioara”? Pentru cine? Pentru fatul ne-nascut??



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Filipescu


Dragos Filipescu

Economist in sistemul bancar, doctor in Finante, specializarea Moneda-Credit Lucrarea de doctorat: Activitatea bancarǎ şi mecanismul plǎţilor (2004) – Universitatea Al.I.C... Citeste mai departe


E randul tau

Aveți dreptate cu toate cele cinci categorii pe care le menționați. Motivația de neparticipare a...

de: Dumitru Sandu

la "Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)