Scriam mai demult despre faptul că România are o politică externă predictibilă, dar conformistă și irelevantă, că în general preferăm să ne raliem poziției europene atunci când aceasta se conturează sau să repetăm formule deja consacrate, dar cărora le dăm puțin conținut precum interesul pentru securitatea în regiunea extinsă la Marea Neagră.
Recent, președintele Iohannis a declanșat o ofensivă de politică externă într-un moment foarte oportun, plin de incertitudini legate de Brexit și de planurile noii administrații americane. Șeful statului s-a numărat printre primii patru lideri ai UE invitați la Casa Albă, ceea ce este o confirmare a importanței pe care Washingtonul o acordă Parteneriatului strategic dintre România și SUA. Mai mult, Trump a reconfirmat angajamentul SUA față de articolul 5 în această întâlnire, ceea ce subliniază că vizita a fost un succes.
Klaus Iohannis a continuat cu o vizită la Berlin, unde s-a întâlnit cu cancelarul Angela Merkel. El a pledat acolo pentru o relaţie transatlantică puternică, arătând că ”SUA e importantă pentru UE şi UE e importantă pentru SUA. Nu trebuie să optăm între NATO şi UE, ci trebuie să colaborăm”. Prin aceste mesaje de sinergie și complementaritate, România se prezintă ca un mediator credibil între Franța și Germania pe de-o parte și SUA pe cealaltă parte, într-un moment în care tensiunile dintre Trump și Merkel/Macron legate de teme precum acordul climatic, politica privind refugiații, acordurile de comerț internațional, sunt tot mai evidente.
Bucureștiul are credibilitatea necesară să joace acest rol de punte și de liant între cele două părți, având relații bune cu ambele. Prin ultimele vizite făcute, Klaus Iohannis a plasat clar România alături de nucleul dur al UE, dar și ca cel mai fiabil aliat al americanilor în regiune, insistând pe faptul că cele două roluri nu se exclud.
În actualul context, dominat de derapajele unor state ca Polonia și Ungaria de la statul de drept, România este un interlocutor tot mai interesant pentru nucleul UE, poate singurul din regiune. Țara noastră ia cumva locul Poloniei, ca stea a estului Europei.
Întrebat de oferta lui Trump pentru estici de a cumpăra gaz lichefiat american și dacă aceasta intră în contradicție cu interesele Germaniei legate de conducta Nord Stream, Iohannis a dat un răspuns diplomatic: ”După părerea mea, trebuie să fim foarte realişti şi să gândim în primul rând la economiile noastre. Dacă vrem să avem securitate energetică, trebuie să avem disponibilitate energetică, să profităm de toate ofertele de energie care sunt pe piaţă. (…) Nu cred că trebuie să se teamă cineva de această ofertă de gaz lichefiat. Dacă condiţiile se încadrează în normele noastre este o sursă în plus”.
Președintele a ținut să liniștească și Germania, afirmând că ”nu dorim să dezvoltăm iniţiative care ne separară de restul UE, ci care ajută ţările noastre, dar care se integrează perfect în obiectivele mari ale UE”.
E adevărat că Donald Trump a venit la Varșovia pentru a încuraja, cel puțin la nivel simbolic, rebeliunea polonezilor împotriva UE. Polonia și Ungaria riscă infringment pentru că nu și-au respectat cotele de refugiați, dar președintele american a vrut să-i scoată din izolare. Mai mult, el a trimis săgeți către Merkel prin aluzii indirecte la politica ei a ușilor deschise privind refugiații: ”Întrebarea fundamentală a vremurilor noastre este dacă Occidentul mai are dorința de a supraviețui. Mai avem suficientă încredere în valorile noastre astfel încât să le apărăm cu orice preț? Mai avem suficient respect pentru cetățenii noștri încât să ne protejăm frontierele? Mai avem dorința și curajul de a ne păstra civilizația în fața celor care vor să o submineze și să o distrugă?”. Ca și George W.Bush, Trump a părut să mizeze pe clivajele deja existente între noua și vechea Europă.
În acest context complicat, președintele Iohannis a reușit să nu-l supere nici pe Trump, nici pe Merkel. României îi va fi însă tot mai greu să fie deopotrivă partener al SUA și să coopereze cu nucleur dur al UE. Nu trebuie neglijate nici realațiile cu Polonia sau Ungaria. Astfel, România are nevoie de o nouă strategie de politică externă menită să o transforme într-un actor activ, care să-și identifice interesele și să propună noi formate de cooperare.
Va urma partea a doua – o analiză a formatelor de cooperare regională și a importanței Inițiativei celor 3 Mări.
faptul ca am devenit un interlocur interesant pentur niste politruci care au pierdut simtul realitatii nu trebuie sa ne bucure, ci din contra sa ne alarmeze, asta inseamna ca si noi avem la conducere acelasi gen de politruci care in numele unor idei abstracte si pentru confortul lor personal ne vor vinde instant, cum deja a facut-o Ponta prin semnarea acordului cu erdogan pentru moschee, el fiind singurul roman care castiga ceva din asta…oricum e de preferat pozitia tarilor din grupul de la Visegrad decat tradarea care se prefigureaza de catre politicienii nostri, mascata de inalte idealuri de solidaritate …cu actuala elita politica europeana in continuare la butoane in 20-30 de ani europa va fi intr-un imens razboi civil si civilizational, iar noi ar fi bine sa ramanem o natiune in acel moment, nu sa devenim oo aduntaura d epopulatii cum se intampla cu tarile occidentale
Ce e permis tigrului nu e permis boului.
Soții Trump şi Macron se întîlnesc joi seara la restaurantul Jules Verne pe turnul Eiffel. Casa Alba a declarat că D. Trump vine cu gînduri foarte pozitive la Paris, în oraşul luminilor. Vineri e ziua națională a Frantei, D. Trump onorează parada militară pe Champs Elysee ( a declarat că SUA are puțini aliați ca Franta, Frankfurter Allgemeine Zeitung), unde participă o delegație militară americană (aniversarea 100 de ani WW1, SUA a intrat în război 1917 alături de Franța, …. Bucureştiul a declarat în decembrie 1941 război SUA). D. Trump 2017 la Bruessel/ NATO, Hamburg / G20, Paris. La Bucureşti?
Trump şi Putin s-au întîlnit la Hamburg G20. Au vorbit 2 ore. Tigrii, cei 5 din consiliul de securitate ONU: SUA, Rusia,China, UK şi Franța (nu renunță în favoarea UE la sediul & veto în consiliul de securitate ONU) au dreptul de veto şi nu renunță la această constelație în probleme de securitate globală din 1945 pînă azi.
UE se va reorganiza încet, după preferințele de la Paris. Azi se întîlnesc miniştri celor două guverne, E. Macron şi A. Merkel la Paris (un tandem unde E. Macron e leaderul UE necontestat). E o rutină practicată de mult timp. Nimic nou în vest.
Conflictele de interese interne şi externe sunt starea normală în democrație. Tratatele NATO sunt între 28 de state şi aplicate de guverne. Actualul guvern american are alt stil dar respectă aceleaşi tratate NATO ca pînă acum. Nu s-a schimbat nimic în tratatele NATO. Teritoriul UE nu e în pericol. Nu văd probleme reale. Nu lipseşte nici un fel de comunicare Paris/ Berlin cu SUA (14.07.2017 parada pe Paris Champs Elysee, vizitarea mormîntului Napoleon şi a maresalul Ferdinand Foch WW1), nici diplomatică, nici politică. Jocul cu cuvinte, speculațiile „politice” ale autorului sunt una, realitatea e alta. Văd altfel decît autorul.
…. „.. României îi va fi însă tot mai greu să fie deopotrivă partener al SUA și să coopereze cu nucleul dur al UE. Nu trebuie neglijate nici realațiile cu Polonia sau Ungaria…. „ …..
Romania are vecini? Are o politică externă apropiată de vecinii apropiati? România ca partener în UE si NATO are un cadru bine definit de tratate. Se folosesc şansele care le oferă această apartenență recentă la alianțele „vest” de către regimul „corupt” de la Bucureşti? Iohannis a adus 2017 beneficiu României, aici sunt de părerea autorului. Diplomația întîlnirilor la nivel înalt e una, interesele şi tratale sunt altceva. Boi rămîn boi, nu stau la masă de la egal (nimic e „omolog”) la egal cu tigri. Cîteodată boi se simt vulturi?
Nimic nou 1917- 2017 în est?
Nimic nou in politica noastra! Ne credem zmei, pe cari mari, dar, ca de obicei, vom ramane cu praful de pe toba si vom plati si „consumatia”….