Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Orele astrale ale Brexitului. Va fi deconectat „pacientul englez” de la aparate, va fi prelungit chinul sau îşi va reveni miraculos?

Valentin Naumescu aprilie 9, 2019 Analize, Global / Europa
63 comentarii 6,715 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Faptul că ideea Brexitului este un eşec iar acest adevăr simplu şi evident îl conştientizează deja britanicii pe plan politic intern, fără să recunoască însă public (mândria lor insulară încă funcţionează), este astăzi un loc comun. Am scris despre acest eşec lamentabil acum câteva luni[1], după prima respingere a Acordului privind Brexitul în Parlamentul de la Londra;
  • Am crezut atunci că o conştientizare a eşecului Brexitului va fi urmată de decizia raţională de a organiza al doilea referendum, cândva în toamnă. Această „decizie raţională” este însă împiedicată de considerente electorale interne, fiind evident că, dacă ar adopta o asemenea decizie, Partidul Conservator ar pierde automat toţi suporterii Brexitului în favoarea noului partid al lui Nigel Farage (Brexit Party), în timp ce majoritatea alegătorilor britanici care doresc să rămână în Uniunea Europeană oricum nu sunt votanţi tradiţionali ai Partidului Conservator, ci sunt laburişti, liberali sau…scoţieni (votanţi ai SNP). Deci, din punct de vedere ideologic, Brexitul este în esenţă o criză de identitate a Partidului Conservator, prins ca într-o cursă de şoareci între centrismul liberal proeuropean, eventual stângismul de tip nou anglo-american (Corbyn-Sanders-Ocasio Cortez), şi populismul protecţionist, suveranist şi naţionalist al dreptei occidentale care tinde, la rândul ei, să se radicalizeze;
  • La trei ani de la un vot popular superficial şi manipulat, bazat pe prostii ideologice, lozinci ieftine şi neadevăruri economico-sociale, care nu a fost urmat de un plan credibil al Marii Britanii post-Brexit (credibil în primul rând pentru Parlamentul britanic, care s-a blocat şi nu mai este de acord în prezent cu nimic, de teamă că orice ar vota iese prost), am presupus că va creşte treptat, de la baza societăţii civile spre partide, un curent favorabil unui nou vot popular, mai bine explicat şi cu alternativele reale pe masă. Am fost, se pare, prea optimist şi m-am înşelat. Societatea britanică este în continuare divizată pe această falie şi nu a apărut o masă critică în sens contrar, iar politicienii britanici actuali prea slabi pentru importanţa momentului. 6 milioane de semnatari pe o petiţie online, într-o ţară cu 66 milioane de cetăţeni, faţă de cele peste 17,4 milioane de voturi pentru Brexit pe 23 iunie 2016, nu înseamnă, totuşi, foarte mult, chiar dacă reprezintă un semnal care nu ar trebui neglijat. Mişcarea anti-Brexit este prea slabă, în raport de cum ar trebui să fie acum pentru a opri Brexitul. Inerţia, autosuficienţa şi pasivitatea societăţii britanice, care nu se trezeşte cu adevărat nici în al doisprezecelea ceas, fiind convinsă că nu i se poate întâmpla nimic rău şi că sigur Marea Britanie este prea importantă pentru a nu primi o propunere de Acord mai favorabilă din partea UE, împinge lucrurile spre un deznodământ dramatic;
  • Afacerea Brexit este ca un pacient în comă, inert şi lipsit de energia de a (re)acţiona într-un fel sau altul, paralizat de propria (in)decizie şi de propriile ezitări, menţinut în viaţă prin conectarea la aparate, dar, în esenţă, un pacient „legumă” care devine treptat o povară pentru familia sa (europeană), într-un moment în care familia, la rândul ei, trebuie să adopte decizii cruciale privind viitorul Uniunii;
  • Amânarea Brexitului propriu-zis s-a produs deja o dată, aşa cum am anticipat în ianuarie, pentru că Londra nu avea şi nu are soluţii convenabile post-Brexit, iar în aceste ore şi zile se decide dacă Uniunea Europeană va mai aproba sau nu încă o amânare sau va curma o suferinţă care a devenit insuportabilă, deconectând „pacientul englez” de la aparatele care mai menţin o legătură minimală, artificială, cu blocul european integrat al celor 27 de state de pe continent;
  • Astăzi, şefa guvernului de la Londra, Theresa May, pe care partidul său şi parlamentul de la Londra se pare că o menţin până la finalul Afacerii Brexit doar ca premier de sacrificiu, pentru că nimeni nu mai vrea să se compromită în mocirla Brexitului, se întâlneşte cu Merkel şi (poate cu) Macron, în încercarea destul de ridicolă şi de disperată de a mai obţine încă o amânare, fără să fie clar care este Planul Marii Britanii sau măcar dacă există un plan;
  • A apărut de câteva ore şi informaţia contradictorie că guvernul de la Londra se pregăteşte totuşi să organizeze alegeri europene pe 23 mai dar în continuare doreşte Brexitul, semn al unei mari slăbiciuni şi neîncrederi în tot ceea ce face şi ce spune Theresa May, practic o încoronare a derutei şi degringoladei care a cuprins establishmentul politic londonez, aflat în criză de soluţii dar prea orgolios pentru a recunoaşte greşeala şi a încerca să o repare;
  • Curând, la Summitul UE de mâine (10 aprilie), am putea avea deznodământul unuia dintre cele mai dezamăgitoare episoade din istoria Marii Britanii şi, implicit, a Uniunii Europene. După cum s-ar putea ca nici mâine nimeni să nu se îndure să tranşeze lucrurile şi să mai acorde o amânare, crezând într-o minune. Informaţiile sunt că preşedintele Macron ar lua în considerare să decupleze „pacientul englez” de la aparate. A fost suficient.

*

Nicicând în glorioasa istorie a imperiului britanic, Marea Britanie nu a fost mai umilită şi mai „înghesuită” ca acum, cu un premier caricaturizat intens pe plan intern şi extern zburând pribeag între Berlin, Paris şi Bruxelles pentru a mai cerşi încă o păsuire, şi cu un parlament blocat în Nu-uri nesfârşite, din spatele cărora mijeşte riscul destrămării Regatului Unit, prin tot mai posibila desprindere a Scoţiei sau reaprinderea conflictului în Irlanda de Nord. Scump preţul plătit de doamna May pentru trecerea oportunistă dintr-o barcă în alta! A meritat oare să intre astfel în istoria din 10 Downing Street?

Fără să aibă o viziune sau un plan coerent, fără să ofere o perspectivă credibilă, aflat practic la mâna francezilor şi a germanilor (şi, de ce nu?, şi a bulgarilor, că oricine din Consiliul European ar putea acum exercita un veto faţă de o nouă amânare), „pacientul englez” aşteaptă resemnat decuplarea de la aparate. Coşmarul dintotdeauna al „perfidului Albion”, de a se vedea condiţionat de o alianţă franco-germană/prusacă, împotriva căreia Londra a luptat cu abilitate în ultimii două sute de ani, încercând (cu succes) tot felul de dezbinări între Marile Puteri continentale, se împlineşte acum, pe temelia uriaşei greşeli a Brexitului din 2016 şi a ipocriziei ulterioare a principalelor partide britanice, care au preferat să piardă trei ani în minciună şi vorbe goale, speriate să nu cumva să jignească „inteligenţa poporului”, spunându-i adevărul în faţă dar pierzându-şi astfel susţinerea la viitoarele alegeri.

Personal, aş fi tentat să cred că „pacientul englez” nu va fi decuplat nici de această dată de la aparatele Bruxellesului de menţinere în Uniune, în speranţa că despărţirea s-ar putea totuşi produce în condiţii amiabile, mai târziu. Deşi orice pronostic este riscant pe acest teren imprevizibil, anticipez o nouă amânare. Se va veni probabil iarăşi cu un angajament de la Londra, cu un pseudo-plan despre care nimeni nu ştie ce şanse are să fie pus în practică etc.

Un final abrupt pe 12 aprilie ar cutremura pieţele, având efecte incalculabile. Nimeni nu doreşte un Brexit fără Acord. Chiar dacă tot mai puţini cred într-o revenire a Marii Britanii alături UE 27 (teoretic, încă posibilă) şi chiar dacă nu e clar dacă această amânare face bine Uniunii Europene sau Marii Britanii, va prevala probabil principiul că „atât cât mai există speranţa aprobării Acordului în Parlamentul britanic, merită să mai fie dată o şansă”. Chiar dacă povestea Brexitului este tot mai urâtă şi toată lumea pare dezamăgită, de o parte şi de cealaltă a Canalului Mânecii, de acest eşec lamentabil al politicii şi de acest final al apartenenţei Regatului Unit la Uniunea Europeană (1973-2019), un final care vorbeşte limpede despre costurile prostiei cu ştaif ideologic, al indiferenţei unei majorităţi rezonabile dar comode şi tăcute (cei neimplicaţi) şi al suficienţei în politică. Măcar se va fi învăţat ceva, at the end of the day, din lecţia Brexitului? Mă îndoiesc.

NOTE_____________


[1] http://www.contributors.ro/editorial/brexitul-a-e%C8%99uat-marea-britanie-va-ramane-in-uniunea-europeana/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "63 comments" on this Article:

  1. ion din balon spune:

    brexitul nu este un esec pentru ca nici nu a avut loc inca, theresa may si elitele britanice spalate pe creier (si platite gras de asemeni) de la bruxelles sunt un esec! pentru regatul britanic exista viata si dupa UE!

    • andu d. spune:

      bineinteles ca exista viata si dupa Brexit! Spre exemplu, Grecia nu a murit dupa criza din 2008, inca traieste si se pare ca isi va reveni. Dar cu ce costuri? Aici e miza, e dispus poporul englez sa indure 10 ani (mai mult sau mai putin) de strans cureaua din cauza acestor politicieni incapabili? Ca un cost va fi! Se adauga celalalta miza, oare UK va mai fi united? Ca de Great Britain e clar ca nu prea mai putem vorbi! Intr-o lume a unor noi mari puteri, doar Anglia singura nu cred ca va mai avea vreun cuvand de spus! In UE poate mai era o sansa, singura… ma indoiesc. Sigur, discutia se muta si la UE, in ce masura va reusi sa supravietuiasca! E pe muchie de cutit si uniunea!

    • ccc745 spune:

      Brexitul este un esec oricum s-ar produce.
      Evident ca exista viata si dupa Brexit, problema este ce viata, si cu ce pret… Dovada ca abia acum se intrevad costurile reale ale aventurii stupide numite Brexit este insasi degringolada voturilor din Parlament, aminari, etc.

    • kinn spune:

      Exista viata si dupa Brexit, dar mai proasta.

    • jon spune:

      “pentru regatul britanic exista viata si dupa UE!”

      mi-e teama ca nu. ma asteptam in primul rand ca dupa votarea Brexitului, UK sa propage in forta legi si politici incorecte, sa scape de porcaria asta cu political correctness care anchilozeaza civilizatia occidentala.

      ori in loc sa vedem o reorganizare a imigratiei in regat exclusiv pe baze de “merit points”, porcaria cu “refugiatii” si religia pacii cea “oprimata” ia amploare (curtile Sharia functioneaza cu sutele in Regat, creind o societate paralela de tip islamic fundamentalist, ce pune o imensa presiune pe traditiile sociale si politice britanice), la fel si cuportul pt ideologia LGBT, in contextul in care discursul critic la adresa LGBT a fost criminalizat.

      clasa politica britanica pare castrata in totalitate. sau iresponsabila (v Nigel Farage si discursul lui anti-imigratie inconsistent si stupid).

      trist sfarsit.

    • @ion din balon:
      Ba are dreptate dl. Naumescu: circul la care asistam, blocajul politic si situatia umilitoare a Regatului Unit fata de UE este in sine un esec. Peste tot in lume imaginea tarii s-a depreciat, o reputatie de eficienta, seriozitate si pragmatism cladita in generatii a fost facuta tandari.
      Desigur, nimic nu va poate impiedica sa credeti in continuare, in ciuda experientei din ultimii 3 ani ca, atunci cand se va materializa (si daca se va materializa pana la urma), Brexit-ul va deveni succesul stralucitor anuntat de Nigel Farage si Boris Johnson. Totusi, daca ne uitam la cata dreptate au avut promotorii Brexit-ului pana acum (spuneau ca procesul desprinderii va fi foarte usor, ca britanicii au toate cartile in mana si vor dicta conditiile etc. etc.), a le da credit in continuare tine mai mult de pasiune decat de ratiune.
      In ce ma priveste, chiar mi-as dori ca Brexit-ul sa aiba loc cat mai rapid, chiar si fara acord daca altfel nu se poate – pentru ca vad riscuri majore pentru UE daca UK in starea in care se afla acum ramane inauntru.

  2. MariS spune:

    De acord in totalitate cu autorul, chiar si in perspectiva unei noi amanari a Brexitului. Am spus de mult ca ceea ce va intorce inapoi UK in UE este tocmai perspectiva nedorita de britanici ca Marea Britanie sa devina dupa Brexit Mica Britanie. Politicienii realisti din albion incep sa constientizeze abia acum acest mare pericol si sper sa scoata la rampa un nou lider de opinie care sa intoarca acest proces.
    Daca noi ne-am facut cunoscuti, prin Caragiale desigur, ca avem cetateanul turmentat, iata ca englezii se remarca acum prin parlamentari turmentati, ba chiar si primul ministru pe ulei, si care nu mai au nici o idee de ceea ce vor sa faca in continuare.Dar cum dupa o betie urmeaza trezirea, astept cu optimism aceasta trezire si de la politicienii britanici.

  3. quovadis spune:

    BREXIT -sau cum jocul politic poate distruge (sau poate nu ) o natiune . Ce este mai important pentru natiunea engleza : anularea Brexitului prin nerespectarea vointei populare de acum aproape 3 ani (deja sensul a fost schimbat si electoratul voteaza altceva ) , cu pierderea imediata de sustinatori ,ce afecteaza partidul Conservator si aduce in prim planul politicii britanice , partidul BREXIT- PARTY sau un BREXIT NO-DEAL ,cu toate consecintele negative.Un BREXIT cu un acord negociat cu UE, asa cum este cel semnat de THERESA MAY , nu mai este posibil , dupa ce a fost respins de parlament . Europa nu se implica in jocul politic din Marea Britanie si asteapta rabdatoare ,ca acestia sa propuna un document solid ,care sa nu afecteze nici una din parti . Mingea este la Sir Bobby Charlton,ca sa ne aducem aminte de acele memorabile momente . Cum poate iesi, natiunea Engleza din aceasta formidabila dilema .Probabil doar prin alegeri anticipate, concomitent cu un referendum cu tema BREXIT (o intrebare care trebuie sa fie diferita de cea anterioara ) si de ce nu concomitent si cu alegerile pentru PARLAMENTUL EUROPEAN (nu stiu daca mai este timp pt asta si ce zic legile din Anglia) .Este doar o parere si daca aveti alta ziceti.

  4. Kurt spune:

    PM T. May e azi la A.Merkel/Berlin care nu vrea un Brexit dur, va favoriza amânarea. Altfel va fi la Paris?

    …”… Nimeni nu doreşte un Brexit fără Acord…..”….

    E nevoie de timp. Nu se poate „cumpăra timp” cum e practicat de BCE Frankfurt/Draghi pentru statele cu datorii publice peste 100 % BIP. Acest fapt dăunător al BCE de cumpărare a titlurilor de datorii de stat nu e acceptabil pentru Partidul Conservator UK. O Uniune „politică” UE în viitorul apropiat nu mai e țelul Partidului Conservator UK. Care țel au englezii (scotienii sunt PRO-UE) azi?

  5. victor L spune:

    Brtexit-ul este hotarit. Nu exista cale de intoarcere.
    Urmeaza divortul. Fiecare vrea sa aiba parte de cit mai multe avantaje.
    Si in cazul unui simplu divort se dau aminari: de 6 luni, de 3 luni…
    Iar cind una dintre parti nu e incintata de divort, creiaza celeilalte tot felul de sicane.
    Divortul creiaza “discomfort” ambelor parti, nu doar uneia, cum vor unii sa credem.
    Iar daca perfidul Albion vrea sa se scufunde (cum cred unii), nu ar fi cazul sa varsam lacrimi de crocodil de mila lor.
    Dar ma tem ca plecarea britanicilor va lasa in UE cea mai mare rana.
    Britanicii s-au rederesat si dupa catastrofal razboi mondial.

    • meh spune:

      Cool! Avem si opiniile celor ce au uitat sa scrie corect sau n-au prea trecut pe la scoala.

    • ion spune:

      “Britanicii s-au rederesat si dupa catastrofal razboi mondial.” mai iesi din pub, lasa berea pe o saptamana sa te mai trezesti

      ce catastrofa a fost pe teritoriul britanic? au cazut cateva rachete acolo si avioane, e nimica toata

      catastrofa a fost in germania, varsovia, prin zona ucraina, moldova unde s-au dat bataliile ca nu a ramas piatra pe piatra

      catastrofa au facut britanicii, incepand cu chemberlen si terminand cu inarmarea pana in dinti a urss si cedarea lui a europei centrale si de est, acum avem rezultatul si-l vom vedea inca zeci de ani

      la fel cum lumea zice ca rusia a dus greul razboiului, daca ma uit pe harta nemtii nu au intrat nici 10% pe teritoriul rusiei, bataliile s-au dat pe teritoriile ucrainei, belarus, moldova, germania de est, polonia, iar pe vest nordul frantei, belgia nord-vestul germaniei, in rest totul a ramas relativ intact

      • victor L spune:

        Prin ” berea” care zici s-o las :D se vede Moscova, Stalingradul… dar nu le gasesc pe harta tarilor enumerate de tine.
        Poate dai un link :P
        Cit despre enormitatea “ce catastrofa a fost pe teritoriul britanic? au cazut cateva rachete acolo si avioane, e nimica toata”, n-am cuvinte.

        • ion spune:

          Nu stiu ce vezi tu pe la moscova, dar eu cand ma uit pe harta rusia e pana la oceanul pacific.
          Nu au fost orase distruse in UK, daca comparam catastrofele UK a scapat fara multe victime si distrugeri. Poti compara doar numarul de victime in operatiunea Iasi-Chisinau (din toate partile) cu numarul total al UK pe timpul razboiului. Nici nu mai pomenesc de Dresda, etc. UK a fost un mare furnizor de marfuri, a creat diversiuni in jurul nemtilor (sud, sud-est, est, nord), a deschis fronturi noi, totul ca sa distraga atentia de la insula.

          Si le apreciez tactica, au fost destepti, de ce sa lupti pe propriu teritoriu? De ce sa-ti sacrifici o gramada de lume? Nu a fost usor, dar au salvat multe vieti. Au invatat bine din WWI. Au avut grija sa para invingatori, dar nu au fost, acum vine ecoul, prin migratie.

  6. Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

    Ambiguitate, incertitudine, risc. Este coșmarul perfect pentru orice idee de business. Dincolo de efectele negative previzibile legate de creșterea costurilor producție în UK, perturbarea rețelelor comerciale și de servicii, criza de leadership face intrgul proces extrem de periculos.

  7. r2 spune:

    Un articol foarte bun de anul trecut explica de ce partidul conservator de acum nu prea mai are legatura cu doctrina politica conservatoare.

    https://www.economist.com/britain/2018/07/12/the-conservative-party-has-trashed-the-basic-principles-of-conservatism

    In momentul asta intregul spectru politic promite sa ii apare pe cei multi de cei putini (cum spune un articol mai recent). Laburistii vor sa ii apere pe cei multi de tirania bogatilor, in timp ce conservatorii vor sa apere omul simplu de tirania elitelor. De la pragmatismul britanic traditional s-a ajuns la “Viva la revolucion”.

  8. Biz spune:

    Sunteți grăbit să vă dați dreptate, deși nu a avut loc niciun Brexit. Un astfel de eveniment ar trebui judecat nu după efecte imediate, iată Dvs le judecați și înainte să se producă. Brexitul e complex și are mult mai multe efecte decât scrieți. De exemplu, UK se va ralia pietei globale pe cont propriu, deci va avea nevoie de ani de zile pt a avea o identitate postBrexit. Apoi, alte state UE vor învăța cate ceva din acest Brexit pt că sunt convins că nu va singurul exit din UE, iar Brexit a fost înainte de toate un experiment. Personal, cred că va înșelați, iar după Brexit UK va redeveni poate in 5, poate in 10 ani o putere economică globală. Despre UE cred că urmează declinul, nu poți să spui că e mai puternică atunci când pleacă una din marile economii globale. Și nu va fi nici mai unită. UE este într-o fază de dezagregare, povestea cu armata UE arata că Germania și Franța sunt in stare de a sacrifica aproape orice pt propriile beneficii. Vorba aia daca ai atata minte să arunci in aer NATO pt că sua îți cer banii din contribuția angajată și e așa importantă relația cu Rusia ce sa mai vorbim?!

    • JB spune:

      @Biz
      5-10 ani ptr.revenirea UK ca putere economică globală?!? OMG !!!!
      UK este de mai mult de un secol în declin constant. De la un imperiu global (și o forță economică globală) la o insulă stat client al US. Stalin dixit…..dar chestiunea e evidentă, indiferent de părerea pe care o avem despre autorul zicerii.
      Din planul Marshall UK a beneficiat de 26%, FR de 18%, DE de 11%….. Cine “s-a scos” mai bine?!? Outcome-ul e inversat.
      Credeți că revenirea pe scena globală e ceva așa la îndemână?!?
      Să nu înțelegeți că as sugera că poporul englez nu ar avea capacitatea necesară. Nu, nici gând. Nu e vorba despre asta ci despre catastrofala clasă politică. Cum scapă poporul englez de metehnele ei?!? Greu, foarte greu.
      Dar o să vedem.

      Știu că nu sunteți de acord, dar UE are nevoie de autonomie strategică. Și asta chiar merită eforturi susținute. Externalizarea apărării au experimentat-o Imp.Roman, Imp.Bizantin, statele italiene cu aventura seculară a condotierilor, etc. Știm unde duce. Avem experiență istorică suficientă.

      • Biz spune:

        Sa punem cateva cifre pe masa ca sa vedem cum sta UK acum, ante-Brexit.
        UK este dupa valoarea nominala a GDP, nr.5 in lume si nr. 2 in Europa, dupa Germania, cu un PIB de vreo 2,9 trilioane USD, cum stiti statisticile difera la UN, FMI, Banca Mondiala, Eurostat.
        La capitolul GDP per cap de locuitor, UK e tot pe locul al doilea dupa Germania si inaintea Frantei, dar toate trei cam la jumatate fata de Elvetia si la o treime fata de teritoriile offshorizate ale bogatilor Luxemburg, Liechtenstein si Monaco.
        Stocul investitiilor straine directe (FDI) in UK este de peste 2 trilioane USD, al doilea loc in Europa dupa Olanda (stim de ce Olanda datorita statutului sau fiscal permisiv mai apropiat de offshore decat de jurisdictiile fiscale nationale clasice). Acest 2 trilioane UK merita comparat cu 6,9 trilioane la nivel de UE ca sa intelegeti impactul Brexit, si cu 1,45 trilioane Germania sau 0,8 trilioane Franta.
        Ca sa comparam mere cu mere (adica economii de talie mare), salariul anual mediu in UK este de 45.000 USD, perfect comparabil cu Germania si Franta.
        Londra produce 30% din PIB-ul UK, fiind cea mai puternica economie metropolitana din Europa, aceeasi Londra este recunoscuta alaturi de New York ca fiind cele mai puternice centre financiare ale lumii.
        Londra are cea mai scumpa piata imobiliara din Europa, pretul pe metrul patrat in centrul Londrei era circa 25.000 euro fata de Berlin circa 3.000, Roma 6.000 sau Paris 11.000.
        Adaugati va rog ca UK este unul dintre cei 5 membri permanenti din Consiliul de Securitate al ONU (asta e putere adevarata, ca si Franta, SUA, Rusia, China), este una din cele 5 mari puteri nucleare, ca si Franta.
        Sa punem pe lista si Commonwealth, organizatia formata de UK cu fostele sale colonii, in total vreo 63 de state, circa 2,5 miliarde de oameni, 20% din partea de uscat a Terrei, unde sunt printre altele tari de talia Canadei, Australiei, Indiei si Africii de Sud.
        Are propria moneda, fiind exceptia de la regula casei europene. Daca privim in ansamblu, UK este cel mai puternic membru UE luand in calcul toate palierele economic, militar, influenta politica globala. Cifrele arata ca deja UK este o putere globala, chiar daca de rangul al doilea.
        Despre UE, vom trai si vom vedea. A devenit un proiect franco-german si e posibil sa functioneze pentru cele 2 state, despre restul vom mai vedea.
        Piata comuna economica este un succes, dar ambitiile Frantei si Germaniei cred ca au pus pe alta orbita intregul UE, mai departe de SUA si, ciudat, mai aproape de Rusia, dusmanul sau natural. Jocul Frantei si Germaniei cu Rusia pare sa fie genul imblanzirea tigrului sperand ca iti vei face prietena o matza mare. China joaca deja tare in Europa asa ca sa vedem ce vor face Franta si Germania de aici incolo, nu de UK ar trebui sa ne omoare grija, Pariez ca se vor descurca foarte bine, tot istoria i-a pus acolo, mereu de partea invingatorilor, problema noastra se cheama ce se intampla cu aceasta UE, ca incep sa tropaie rusii si chinezii prin ea. Iar US si UK ne cam lasa singuri cu grijile noastre.

        • Biz spune:

          Erata
          Commonwealth cuprinde 53 de state, nu 63 de state. raman valabile datele legata de populatia de 2.5 mld., de suprafata si de membrii deja enumerati.

          • Harald spune:

            @Biz – modelul practicat de Londra este cel de tip metropolă, ineficient în zilele noastre. A dat rezultate pe vremea Imperiului, dar astăzi modelul german descentralizat e mult mai eficient pe plan intern. Dincolo de aversiunea mea pentru regimul Merkel, organizarea internă germană e net superioară celei britanice, iar asta s-a demonstrat pe vremea lui Kohl și se va demonstra din nou în viitor.

            E o problemă de mentalitate, iar mentalitatea are nevoie de multe generații ca să se schimbe. Când Londra a pierdut imperiul, a început să se comporte pe plan intern tot ca metropolă, iar asta a sărăcit țara. Non-londonezii nu au pentru ce să muncească, iar asta e de fapt cea mai mare pierdere: munca pe care n-o mai efectuează nimeni, că n-are de ce.

        • Harald spune:

          @Biz – Londra nu reflectă realitatea întregii țări. Anglia este excesiv centralizată, cam la fel ca și România.

          În Midlands, orașele mai mari arată ca în 1980, iar satele și orașele mici arată ca în 1960. S-a dezvoltat doar o fâșie de-a lungul autostrăzii M1, dar la 20 de mile de autostradă nu s-a schimbat mai nimic din 1960 încoace. Leicestershire își spune cu mândrie ”The Heart of Rural England”, dar nu e nimic de laudă. Există prin sate chiar case abandonate în ruină, tinerii trebuie să plece la Londra fiindcă acolo e singurul loc unde sunt bani și locuri de muncă.

          De altfel, Londra a votat majoritar Remain. West Midlands (Birmingham et al) a votat 59% Leave, iar East Midlands (Nottingham, Derby, Leicester) a votat 58% Leave. A fost în mare măsură un vot împotriva Londrei, nu neapărat împotriva Bruxelles-ului.

        • JB spune:

          Wow!! 30% of GDP = financial industry…. La care se adaugă imobiliarele…. Cool de tot! Foaaarte sănătoasă distribuție in GDP….
          Atunci care e problema?!? UK e ahead of the game, pe caii mari. Totul e cool!! UK goes global. Nu?!? Așa e?!!? Situația de astăzi e grăitoare…..
          Nici nu înțeleg ce-i mai reține in UE. Sa ne rugăm să nu ne lase orfani in UE 27?!?

        • Florin L. spune:

          1. Putere economica. La nivel international, indicatori precum GDP nominal, ponderea GDP global si comert global, gradul productivitatii, salariile /venitul mediu, evolutia demografica (surse umane, varsta medie, rata fertilitartii,etc) potentialul cresterii economice (YoY), Debt (%GDP), Deficit bugetar (%GDP), Deficitul contului curent, sunt indicatori foarte relevanti (folositi la modelarea prognozelor pe termen mediu si lung). Conform trendului si prognozelor, in urmatorii 5 ani, UK-ul coboara o treapta in clasamentul global (in spatele Indiei) sau poate chiar doua, avand in vedere ca distanta fata de Franta este mica si reformele Macron creaza noi impulsuri cu efect pozitiv. Cert este ca pe parcursul urmatorilor 20-30 ani, centrul gravitatiei se muta in Asia, iar aici in Europa, numai uniti intr-o UE bine integrata (dpdv economic, politic, militar) putem ramane o putere globala (divizati nu avem sanse in fata puterilor emergente)!
          https://www.pwc.com/gx/en/issues/economy/the-world-in-2050.html
          https://www.youtube.com/watch?v=9MYYjwjyeSg

          2. Piata imobiliara din Londra. Preturile in segmentul super-premium despre care vorbiti se afla in cadere libera (-15%-20% in ultimul an). Este o evidenta clara ca Londra nu a reusit sa atraga multi investitori /rezidenti in categoria high net-worth. https://www.bloomberg.com/graphics/property-prices/london/

          In cazul unui Brexit, peste zece mii de bancheri cu salarii si premii consistente se vor muta treptat pe continent, iar in urma lor ramane mii de locuinte goale in segmentul premium si sute de mii de mp de spatii comerciale (birouri). Majoritatea bancilor spera in ramanerea UK-ului in EEA, reputatia Londrei insa ca Centru Financiar este deja zgariata (un nou referendum ar fi singura salvare al City-ului Londonez).

          https://www.reuters.com/article/us-ubs-group-brexit/ubs-gets-approval-to-shift-32-billion-euros-of-assets-from-britain-idUSKCN1PV1UL

          https://news.efinancialcareers.com/fr-en/3000398/brexit-banks-moving-out-of-london

          3. Commonwealth. Actualmente, Commonwealth-ul este o organizatie formala (pe hartie) a Uk-ului si fostele colonii a Marei Britanii. Priministrii sau emisarii se intalnesc o data pe an sa filozofeze la un ceai englezesc despre problemele globale (ceva de genul confederatiilor sportive). Sunt curios cum va reusi UK sa transforme aceasta organizatie intr-o piata unica – impreuna cu Pakistan, Ruanda, Bangladesh, Sierra Leone, Mozambique, Ghana, Nigeria si alte tari unde nici macar medici veterinari nu exista (acolo chiar nu se simte daca mor vreo 10.000 de oameni pe an de trichinoza, who cares?). Oricum, fostele colonii britanice din Africa se vor integra si ele in Uniunea Africana (o organizatie care va prinde contur in urmatorii 10-20 de ani). Asadar, ramane optiunea cu Australia, Canada, India, Pakistan, Bangladesh, Srilanka, dar nici aceasta constelatie nu este promitatoare, dat fiind ca englezii vor fi gelosi pe ascensiunea Indiei (care va umbri bine de tot steaua UK). Lumea se afla in continua schimbare, Commonwealth-ul britanic de odinioara ramane “fila de poveste” (sau o organizatie in care englezii trebuie sa se impace cu idea ca UK-ul devine o steluta palida gravitand in jurul Indiei stralucitoare;)

          https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Commonwealth_of_Nations_countries_by_GDP_(nominal)

          https://www.youtube.com/watch?v=8z418jAqxVk

        • Biz spune:

          @ Harald

          Probabil ca lucrurile stau cum spuneti, dar sa stiti ca tipul asta de diversitate Londra vs alte zone ale tarii exista in multe alte economii dezvoltate. Sa analizam regiune cu regiune lucrurile cred ca vom incepe sa contestam multe alegeri si decizii dintr-o gramada de state ale lumii si asta inseamna sa ne indepartam de rezultatul real, care este unul singur, majoritatea a votat Brexit.

          @JB Ca sa nu devenim ridicoli, va dati seama ca totusi vorbim despre a doua economie din Europa? Adica, daca noi le plangem de mila englezilor, ma intreb cat de ridicoli putem sa fim. UK este o putere reala, nu una pe care sa ne-o inchipuim singuri. Am listat sectorul financiar din motive lesne de inteles, iar real estate-ul scump indica o valoare recunoscuta, indica bogatie, indica o cerere foarte mare comparativ cu oferta. Altfel e usor sa avem pareri fara argumente reale.

          @ Florin L

          Stimate domn, “stralucitoarea” India despre care vorbiti traieste dintr-un salariu anual per capita undeva pe la 1600 – 1800 USD pe AN (!!!), in realitate gradul de saracie este urias, acolo nu este acumulata bogatie ca altfel s-ar muta mai multi englezi in India decat vin indieni in Anglia. Commonwealth este o parghie politica a Londrei, poate vor incerca sa o manevreze si economic. Legat de trenduri, eu ma uit cel mai mult la stocul de ISD, salariul mediu, PIB per capita (in india e 2000 USD) ca sa vedem ce inseamna concret aceasta bogatie pentru indivizi. Altfel ne vom lasa pacaliti de multe cifre macroeconomice si vom incepe sa credem ca India este noul rai pe pamant. Valoarea adaugata mare pentru individ si pentru economie este mai mare in UK de zeci de ori fata de India, o spun cifrele, nu eu.

          • JB spune:

            @Biz
            Merci ptr.lectia de economie….. A perfect balance of GDP.
            Nu înțeleg de ce nu vor, totuși, să iasă odată. Să rupă lanțurile opresiunii, să termine cu obligațiile astea stupide impuse UE, no deal, hard Brexit for real…. Nu?!? Să ii lase naiba orfani pe acești lunatici de continentali…..
            Oare să ne îngrijorăm puțin ptr.UE 27 când UK o să goes global ?!? Oare centrele financiare de la Paris și Frankfurt o să dea buzna la Londra?!? Să te ții atunci prețuri la imobiliare, frate…..!!?!

            • Biz spune:

              Da, exact cum spuneti. O sa ajunga pretul pe metrul patrat la Paris si la Frankfurt sa creasca mai rau ca la Hong Kong, iar nemtii si francezii vor avea o armata noua, zisa si europeana, si tooaaaata lumeeeea va fi f. bine. Probabil, noi, niste cursurgii, vom mai avea cate ceva de comentat pe contributors despre cum isi rupe gatul US cu Trump, ai naibii de americani si de engleji capete seci nu vor si nu vor sa invete nimic de la nea Micron si tanti Merkel.
              Eu zic sa ne bucuram ca iese UK ca se pare ca incurcau teribil acest UE 27. Oare nu acest brexit ii lipsea lui UE 27 sa isi arate marea autonomie strategica ? Sa vezi atunci autonomie strategica, fratioare :) decoleaza Fr, Germania de manuta cu Rusia si, probabil, vor crapa de ciuda looserii astia US, China, de UK nici nu mai zic, niste morti de foame :)) Sanatate!

            • JB spune:

              @Biz
              Fii amabil, de unde concluzia ca DE ar fi mână în mână cu RUS ?!?
              Nu știu dacă ai înțeles, până acum, chestiunea asta dar in rel.internationale nu prea există cazuri in care unii să aibă mereu dreptate. Ah, e posibil ca unii să aibă, pe o perioadă îndelungată, mijloacele de a-și impune deciziile (Imp.roman, Otoman, Britanic, URSS, etc) dar asta nu are relevanță privitor la justețea/corectitudinea deciziilor lor. De unde concluzia că UK&US au întotdeauna dreptate?!?
              Autonomia strategică/independenta decizională/independența (pur și simplu) este marele argument al brexiters&co. Ok!!! Foarte bine. Dar de să refuzăm aceleași argumente/același raționament și UE as a whole (27) ?!? Care e deranjul?!!?
              De ce trebuie să fim partinici in abordarea acestor probl.?!? Pe bune…..

          • Florin L. spune:

            @Biz

            Cresterea economica a UK este in jur de 1,5% p.a., in timp ce cresterea Indiei este in jur de 7,5% (iar evolutia celor doi indicatori GDP nominal vs GDP /capita se afla in corelatie foarte, foarte, foarte stransa – daca nu direct proportionala;). Asadar, reducerea decalajului este evidentiata prin “cifre” (acum, daca doriti sa va imbatati cu apa rece puteti ignora acest trend). Si daca acest trend se mentine (conform prognozelor) in urmatorii 10-15 ani bulina Indiei (GDP) pe harta globala va fi de doua ori mai mare in comparatie cu bulina UK-ului, iar bulina Indiei se umfla in continuare (in urmatorii 25-30 ani va de veni de cinci ori mai mare decat bulina UK). Cam atat despre persperctivele puterii globale ale UKului. Candva intr-un viitor mai indepartat, cand raportul GDP /capita (UK/China; UK/India) se reduce la 2:1 sa zicem, bulinele Chinei si Indiei vor fi cam de 10 ori mai mari in comparatie cu bulina UK-ului. https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=CN-GB-IN

            Re: Evolutie FDI-UK. In anul 2016, volumul FDI a fost 192 mlrd, in anul 2017 a scazul la 92 mlrd, iar in 2018 a crescut usor peste 100 mlrd (ramane totusi cu mult sub nivelul anului 2016). https://researchbriefings.parliament.uk/ResearchBriefing/Summary/CBP-8534

            De asemenea, investitiile asiaticilor (miliardarii indieni, fondurile sud-coreene si japoneze) pe piata imobiliara din UK si laudele guvernului UK, imi amintesc despre articole publicate in The Economist, FT, etc (in anii 2005/2006) care ridicau in slavi investitiile /FDI in US, Spania, Irlanda, etc. si luau peste picior modelul (german) al cresterii durabile. Una este sa formezi o companie in Londra (gen casuta postala) si s-o capitalizezi in scopul plasamentelor financiare (speculatii pe piata imobiliara, stocks, bonds, derivatives dat fiind ca institutiile finaciare iti finanteaza pozitiile “shorts” si/sau “longs”) si alta este sa construiesti o fabrica in India (asa cum au facut recent Samsung, Apple, Ford, Volvo, Toyota, Hyundai, Mercedes, BMW, etc, etc). Statistic vorbind, ambele modele sunt cuprinse in FDI, au insa un impact diferit asupra cresterii economice pe termen mediu si lung.

            Nici modelul asa zisului “UK-Offshore” conceput pe baza atragerii investitiilor in domeniul serviciilor prin oferte gen “tax exempt” pentru a le vinde in UE nu functioneaza (membrii UE27 nu sunt gullibles;). Englezii trebuie sa se consoleze cu ideea ca timpurile cand ei dictau “regulile jocului” au apus! La nivel regional avem Parlamentul UE, Consiliul si Comisia, iar la nivel international avem WTO, ICC, etc (“British Law” este valabila doar in UK).

            https://uk.reuters.com/article/us-britain-eu-tax/eu-sues-britain-over-tax-waivers-for-commodity-markets-idUKKCN1PI1FF

            https://uk.reuters.com/article/uk-britain-eu-subsidies/eu-orders-uk-to-recover-illegal-tax-aid-from-multinationals-idUKKCN1RE0WB

      • Harald spune:

        @JB – Externalizarea apărării au experimentat-o Imp.Roman, Imp.Bizantin, statele italiene cu aventura seculară a condotierilor, etc. Știm unde duce. Avem experiență istorică suficientă.

        Asta ajungi să scrii când folosești argumentul corect pentru un scop incorect! :)

        Americanii nu sunt condotierii tăi, nu te îmbăta cu apă rece. Nu-i plătești pe americani ca să se lupte cu rușii și cu chinezii, iar ei nu trăiesc din lupta cu rușii și cu chinezii desfășurată în numele tău.

        Realitatea e alta: Germania și Franța nu au nevoie de americani, îi încurcă în bunele lor relații cu Rusia. Dar România și Polonia au nevoie de americani fiindcă altfel ajung pe mâna Rusiei, în lacrimile de crocodil ale Germaniei și Franței.

        • JB spune:

          @Harald
          Măi Haralde, eu cred că stă in picioare comparația. Si chiar foarte bine.
          Chiar și aici pe contributors.ro sunt numeroși susținători, hard core, ai lui Trump care văd problema exact așa mercantilist ca Trump: servicii de apărare/securitate.
          Dl.Cranganu, pe care nu -l putem suspecta că ar fi neinformat sau că ar avea păreri critice la adresa US, spunea că “Președintele Trump a prezentat deja câteva cerințe esențiale pentru cei care vor să folosească pe mai departe serviciile navale americane.”……. Imi permit să extind sensul cuvântului “servicii” și la alte activități militare….
          Dacă tu vrei să înțelegi altceva e treaba ta.
          Eu nu spun decât că UE nu trebuie să ajungă în acea situație in care să fie dependentă de……
          That’s all.
          Am vorbit vreodată de DE&FR singure?!? Nu. Întotdeauna despre autonomia strategică a UE.

    • Florin L. spune:

      @Biz

      Intradevar, Brexitul este o pierdere pentru UE. Piata comuna in asamblu va pierde cira 66 milioane de consumatori, respectiv UK va consuma mai multa marfa de pe pietele globale si mai putina din tarile UE (bucuria nebunilor si bineinteles bucuria chinezilor, americanilor, indienilor, samd). Ma intreb insa unde isi va desface UK-ul serviciile? Sau credeti ca centrul financiar al UE (serviciile de asigurari, trading & settlement /clearing-ul emisiunilor de pe continent- i.e eurobonds, derivatives, etc. denominate in euros) va ramane locat intr-o tara terta?

      P.S. credeti ca emitentii de stocks, bonds si derivatives din China, SUA, Japonia, India, Indonezia, etc vor avea cerinte mari la serviciile financiare de trading /clearing /settlement (sau la instrumente denominate in GBP) oferite de companiile din City-ul Londrei?

  9. Cineva spune:

    O țară singură nu se poate menține în lumea actuală, nici dacă s-ar chema USA sau Rusia.
    Dacă UK ar ieși fără acorduri vamale din UE, nu ar optine acorduri mai bune, pentru că cele europene sunt negociate la sânge.
    Tot Brexitul a avut un singur motiv, să-i dăm afară pe români și pe bulgari. N-o reușesc indiferent de ce varianta de Brexit s-ar decide.
    Sunt emigrant din anii 90 în Portugalia. Nu câștig atâția euro cât lire sterline dacă aș fi profesat în UK. Și ce? Am fost primit de portughezi cu stimă, cu plăcere, câștig precum ei, țara care devine un Eldorado pentru a te retrage la pensie.
    Lasati-i pe englezi pe insula lor mohorâta, supraaglomerata și plina de regrete imperiale…

  10. eugen spune:

    vor fi alegeri pt. parlamentul european.

    sunt curios…Farage a luat 4 milioane de voturi in 2014.

    daca acum va lua sub 4 mil. atunci unde sunt cele pana la 17,4 pe care se bat toti cu caramida in

    piept.

  11. Complotistul foarte temperat spune:

    Brexitul a început cu mult înainte de referendumul neinspirat (din toate punctele de vedere. Să iei astfel de decizii tranșante pe baza unui vot la limită nu mai ține de arta leadership-ului, e derobare de responsabilități, aventură etc.). Brexitul a început atunci când la conducerea UE, “troica” UK-D-FR a devenit subtil binomul D-FR.
    V-ați întrebat vreodată ce vrea City-ul? Sau credeți că cei de-acolo stau ca proștii și se uită la drobul de sare așteptând să piardă miliarde în funcție de ce zice petarda populistă Farage ori un lider care nu mai e lider, ca Theresa? Eu cred că mai trebuie explorat cel puțin un strat al acestei plăcinte numită Brexit.
    Și am certitudinea că este ridicol ca europenii să le plângă de milă englezilor, mai ales noi est-europenii și cu atât mai mult noi românii. Să crezi că Brexitul are loc din cauză de referendum este ca și cum ai crede că răspunsul la întrebarea “De ce trag clopotele, Mitică?”este, cum bine vă amintiți, “De funie”.
    Unii spun că sunt perfizi, însă ei sunt capabili să lucreze decenii pentru atingerea unui scop.
    God save the EU!

    • Gabriela Constantinescu spune:

      Faza e ca in 1973, cand UK intra in uniune(nu se numea UE pe-atunci), se salva de fapt, si economic, si national, dat fiind razboiul care exista la granita cu Irlanda. Asadar, Europa de vest atunci salva UK. Daca brexitul va avea loc, probabil economic se vor descurca, insa reapare la orizont amenintarea de turbulente interne, citeam de curand un articol de cum stateau lucrurile in Dublin, in acele vremuri, pur si simplu le era teama sa treaca prin dreptul unui camion sau dube, ca putea sa sara in aer.

  12. mike spune:

    Noroc cu domnul Naumescu ca mi-a adus aminte de chestia asta. Era sa uit de Brexit. Era prea multa liniste. Stiam eu ca mai trebuie sa se intample ceva. Dar stiti cum se spune : “Peste Canal s-a lasat ceata, iar a ramas izolată Europa”. In fine, este umor britanic pe care cetatenii EU nu-l prea inteleg. Dar este de inteles sa cântăm un “prohod” in toate cele 23 de limbi, doar se apropie Pastele. Inca nu stiu cui ii cantam acest prohod, Marii Britanii sau Uniunii Europene?

  13. Adrian Buburuzan spune:

    Vad in mai toate comentariile, inclusiv al autorului acestui articol aceleasi exprimari de pozitii la extreme. Se porneste de la premisa (altfel nerealista) precum Brexit-ul a fost o decizie gresita si ca nu exista alte alternative decat: acceptarea acordului negociat, renuntarea la Brexit si ramanerea in UE sau Brexit dur. Toate acestea sunt false si nu se vor valida. Donald Tusk a afirmat precum acordul negociat este in pierdere pentru ambele parti. Pe de alta parte Juncker si negociatorul sef al UE sustin ca nu mai este mimic de negociat. Cand un acord este negociat in pierdere pentru ambele parti atunci inseamna ca mai este loc de negociat. Faptul ca din partea UE nu se doreste aceasta denota reaua vointa a acestora in incercarea de a deturna Brexit-ul si a-si ascunde esecul din interiorul uniunii. Macron a intrevazut insa capcana acestei pozitii, stiind ca nici una din celelalte doua variante nu sunt realiste si ca UE va ramane si ea blocata in problema Brexit intr-un moment in care era nevoie de dezbaterea altor teme de viata si moarte pentru ramasitele UE. Brexit-ul e doar inceputul schimbarilor care pe termen mediu va face de nerecunoscut configuratia politica a continentului European. Parerea mea este ca tostados lumea at trebui sa lase frustrarile la o parte si da puna umarul la crearea noii realitati europene. Visul unei Europe unite a fost unul grandios! Cu totii ne-am hranit cu el, pana cand am observat ca era doar o alta utopie. Nu va faceti probleme, suntem pe cale sa generam o alta. Nu neaparat mai buna, dar cum spunea Churchill, ce este succesul decat sa-ti pastrezi entuziasmul mergand din esec in esec.

  14. euNuke spune:

    “ideea Brexitului este un eşec iar acest adevăr simplu şi evident ”

    Dar cum suna “ideea Independentei Romaniei a fost un esec si ar trebui sa fim cu totii constienti de acest adevar simplu si evident”?

    sau:
    “la 11 ani de la un vot parlamentar superficial şi manipulat, bazat pe prostii ideologice, lozinci ieftine şi neadevăruri economico-sociale, un monarh populist, protecţionist, suveranist şi naţionalist se radicalizeaza si cheama la razboi populatia pentru satisfacerea unui interes personal, egoist de desprindere totala a coroanei -’neatarnare’- de Inalta Poarta”?

    liberal si multilateral, nu? hai ca progresam si noi, mai incet asa, ca in Balcani…

    • Ioan spune:

      @euNuke- iar începi cu propaganda rusească, România este independentă și acum, dor că trebuie să respecte regulile clubului în care a intrat. Și tu ești liber și independent, dar nu poți să faci tot ceea ce-ți trece prin cap. Daca poți, comentează la substanța articolului, nu tot baga câte o strâmbă că aceasta cu independenta României. Comentariile tale, când nu sunt un delir nesistematizat la adresa conducerii europene, au aceasta aparență de logica, care nu rezistă, evident, unei analize mai profunde. Ce ți s-a trasat pentru ziua de azi, probabil sa bagi ceva cu independenta, neatârnare, suveranitate, ceva ce sa rezoneze in mintea unor nostalgici ai vremurilor apuse în 1989.

  15. Ursul Bruno spune:

    Un brexit fara acord nu este in folosul nimanui. Este insasi in interesul Europei ca Marea Britanie sa nu iasa slabita din acesta situatie incerta. Cu pierderea ei din randul UE , nu pierdem o tara, pierdem 20 , puterea economica fiind echivalenta cu acestea.
    Europa nu isi poate permite o Marea Britanie economic “la pamant”. si ne putem intreba pt ce a fost construit tunelul de sub Canalul Manecii cu atatea eforturi ? si care va fi viitorul sau, loc de joaca pt sobolani ?
    Daca toate partile ar fi de acord ar trebuie revenit la punctul de pornire, momentul zero care ar putea avea mai multe variante.
    Anularea Brexitului printr-un nou referendum . Politicienii englezi, elita tarii, multi dintre ei traind intr-o lume paralela, rupti de realitate nu si.ar da acordul pt ca nu sunt in masura sa-si recunoasca, din orgolii aristocratice, infrangerea.
    Sa nu uitam politca engleza este extrem de diferita de cea europeana datorita ponderii insemnate a aristocratiei din randurile ei.
    Renegocierea tratatului din toate punctele de vedere cu UE, un acord economic bun putand fi exemplu si pt eventuale acorduri ale UE cu Turcia, Ucraina si de ce nu si Rusia, aceste state neavand sanse insemnate sa faca parte din UE.
    Fara un acord solid cu UE, Marea Britanie va deveni extrem de dependenta de SUA, un presedinte Trump stiind cu siguranta cum poate impune punctele sale de vedere intr-un acord cu aceasta tara.
    Prelungirea cu cateva zile sau luni ai termenului de iesire nu este o solutie, nu se va intampla nimic, alegerile europarlamentare blocand orice eventuala initiativa de pe continent si la urma urmei, actuala conducere de la Bruxelles nici n-ar mai fi in masura si legitimata sa “desfaca” acordul actual.
    Pentru britanci va fi complicat sa respecte orice termen pana cand la Bruxelles nu se vor reaseza politic lucrurile si vor avea alti politicieni cu care eventual ar putea renegocia actualul acord.
    Ramane Brexitul fara acord pe care insa parlamentul britanic la blocat printr-o lege, atunci care va putea fi varianta optima si cum ar putea fi rupt acest nod gordic ?
    Democratia europeana nu a trecut printr-o asemnea criza poltica dupa 1945, occidentul nefiind pus in interiorul sau intr-o asemnea situatie. Rezolvarea ei necesaita timp , mult timp pana cand toate detaliile sunt puse la punct, un exemplu, nu exista destui lucrutori vamali pe continent care ar putea prelucra volumul imens de munca datorita procedurilor.

    • Kurt spune:

      Absolut de acord cu toate.

      UE.27 pierde mult prin Brexit. Nu numai liberalii în Olanda, RFG, etc „plâng“. Fără UK apărarea UE.27 e extrem de mult slăbită. Relaţii cu UK cât mai bune fără a dăuna nimănui pe ambele maluri ale canalului trebuie să fie acum primul gând la Bruessel/UE. Rămâne de stabilit până când se amână Brexit: Iunie 2019, decembrie 2020?

      Limba engleză e limba tinerilor în UE.27 şi pe lume. Limba engleză e limba internaţională nu numai în transportul aerian, internet, WTO, ONU, etc. Avem o limbă (urmează spaniola) comună care ne înlesneşte comunicarea atât de necesară în era digitală.
      Am avut franceză la şcoală, îmi lipseşte engleza.

    • PAFI spune:

      Daca acordul negociat nu e acceptat si daca parlamentul britanic nu accepta nici Brexit fara acord, atunci pentru moment raman doua variante: alegerile generale anticipate sau retragerea cererii pentru activarea articolului de iesire din UE. Din pacate, pe zi ce trece vedem ca blocajul actual nu va putea fi depasit, bunul simt a iesit din politica.

      • Harald spune:

        @PAFI – retragerea cererii nu merge, ar însemna că ignoră votul popular. Însă prelungirea ar merge, iar alegerile anticipate ar merge și ele, aruncând pisica în brațele viitorului guvern. Numai că acel viitor guvern s-ar putea să fie laburist, iar asta nu e chiar de dorit.

        P.S. Scena cu pisica aruncată e reală, am văzut de mai multe ori pe viu așa ceva. Pisica aruncată zboară prin aer, cu toate ghearele deschise, disperată să se agațe de ceva. Iar persoana aflată pe traiectoria pisicii e încă și mai disperată, când înțelege nu doar că ea va fi salvarea pisicii, dar și că pisica a hotărât deja asta :)

  16. Ioan spune:

    “Pacientul englez”- nu cred că va fi deconectat de la aparate, Barnier tocmai a spus că dacă se va întâmpla să se ajungă la o ieșire fara acord, aceasta nu va fi din cauza UE. Actualul blocaj din UK ne arată clar că clasa politică britanică a mizat pe divizarea membrilor rămași în obținerea statutului privilegiat de avea aceeași drepturi, fără obligații. Pentru firmele care operează în UK că poartă de intrare în UE, incertitudinea actuala este maligna. Asistăm la o hemoragie constanta de relocațiune și deschideri de sucursale in statele membre rămase. Cred că strategia Bruxelles-ului este sa lungească această stare cat mai mult posibil, cu trei obiective: drenarea a cat mai multa activitate comerciala fara disrupții, așteptarea consolidării micului avantaj pe care îl are acum tabăra Remain ( prin schimbarea generațiilor și prin stresul economic constant cauzat de hemoragia de mai sus…), trecerea peste mandatul sau mandatele lui Trump (fără suportul SUA , UK ieșit din UE n-are nici măcar șanse teoretice), erodarea autorității lui Putin acasă, și slăbirea acțiunilor rusești în afara. Pe plan intern, UE trebuie de asemenea să tragă de timp fara evenimente majore disruptive, până trece valul populist ( este clar că promisiunile populiștilor nu pot fi respectate dpdv economic și la un moment dat, populația se va prinde de asta …). Jocul actual al Bruxelles-ului este, după părerea mea, o capodoperă (și rușii fac un joc sofisticat, mult peste posibilitățile reale ale țării) in raport cu jocul inept la amenințare, șantaj și răzbunare practicat de actuala administrație americană.

    • quovadis spune:

      Este asa cum spui , un joc sofisticat , ce arata tuturor membrilor UE , cit de greu este sa parasesti fara sa te ranest Uniunea si de aici si conceptul de unire ce functioneaza in continuare ,cu toate incercarile de a decupla macar la nivel de aliante , statele ce compun UE. Niste inteligente au facut toate acestea posibile ,inclusiv pacea si bunastarea ,de care ne bucuram ca membrii UE si care nu convine multora, ce se cred stapini ai lumii .

      • Ioan spune:

        Se pot trage câteva concluzii din negocierea Brexitului, unele în contradicție cu părerea generală despre subiectele respective. Această negociere nu ar fi fost posibilă daca cei 27 de membrii rămași nu ar fi rămas uniți și nu s-ar fi aliniat disciplinat in spatele lui Barnier. Pare clar că toți, chiar și rebelii ( Italia, Polonia, Ungaria) înțeleg că periclitarea mecanismelor de funcționare a pieței unice (pentru a acomoda cererile utopice ale britanicilor) este un pericol mortal pe termen lung pentru economiile membrilor rămași. Alta concluzie rezultată din reticenta britanicilor de a pleca, din reducerea fluxului de investiții străine, din scăderea prețurilor proprietăților, este că bunăstarea lor nu este intrinsecă, pe baza performantelor individuale a firmelor și a dezvoltării echilibrate a economiei, cum e in cazul Germaniei, ci este dependenta de influxuri de capital străin, de investiții străine, în care ei sunt poarta de intrare în UE. Mâine , daca România ar replica toată legislația și fiscalitatea britanică de azi și ar da garanții că acestea vor rămâne stabile câteva decenii la rând, toate acele capitaluri ar ateriza la noi, iar noi ar trebui sa mai aducem încă vreo 20 de milioane de vietnamezi la muncă, atât de mare ar fi cererea. Dezvoltarea spectaculoasă a UK din ultimii douăzeci treizeci de ani, trecerea în fata Franței, s-a făcut exclusiv pe spinarea pieței comune, a fost o chestiune de oportunitate pe baza legislației, stabilității politice, limbii, etc. Nu întâmplător se pare că grosul relocarilor ( se zice că în jur de 80% din firmele de servicii financiare) s-a produs in Irlanda, vorbitoare nativa de engleză și cu legislație fiscală permisiva cu rădăcini tot în legislația britanică.
        Eu nu vad UE că un ” grand design” , hiperinteligent și fin tunat, ci mai degrabă o vad ca pe o construcție de bun simț, plecata de la presupunerea că dispariția tuturor barierelor protecționiste, reducerea hartogariei, un câmp de joc uniform, moneda comună și mai ales respectarea regulilor de toti participanții vor avea efecte pozitive. Rezultatele sunt serii întregi de achiziții și consolidări care au dus la apariția unor giganți globali, Airbus, VW, etc. Unele obiceiuri mor greu, mai ales în Franța, Italia, și Grecia, dar mă surprinde liniștea și adaptarea de succes la acest mediu a Spaniei și Portugaliei ( care și-au lăsat în urmă trecuturile imperiale și eventualele ranchiune fata de nemți, francezi…), precum și a țărilor nordice. Iată că sisteme economice diverse, de la unele latne cu devalorizare a monedei programata până la fiscalitatea excesiva nordica, o duc bine in acest mediu comun. Pe baza acestor observații as spune că nici nu se pune problema că baza structurală a UE să fie în criza, darămite să fie în pragul colapsului, așa cum profețesc unii. Chiar și haiducii italieni privesc cu jind spre ECB, spre Draghi, de unde va veni următoarea tranșă de bani, bani cu valoare constantă (nu bani fara valoare cum ar fi fost lirele lor daca erau de capul lor…) , că deh, mai sunt și nemți în UE, nu-i așa?

  17. Xan spune:

    “Partidul Conservator ar pierde automat toţi suporterii”
    Exact asta este motivul melodramei la care asistam. Politicienii au gasit melodrama ca singura solutie pentru cum sa treaca peste votul popular si sa anuleze Brexit fara sa isi piarda toti votantii. May nu a schimbat niciodata tabara. Nu va fi nici un Brexit.

  18. PAFI spune:

    Am citit un sondaj facut pe 1000 de cititori, de revista The Engineer. 46% au fost pentru Brexit hard, fara un acord. De ce? Pentru ca circul politic al neputintei generalizate a obosit si i-a facut pe cei mai multi sa se simta, ei insisi, ridicoli. Orice e mai bun decat ridicolul…

    • Harald spune:

      @PAFI – Orice e mai bun decat ridicolul…

      Nu chiar. Problema reală e alta: la ridicol nu prea rezistă nimeni. Oamenii vor prefera adesea să accepte soluții dezavantajoase sau chiar dezastruoase pentru ei, doar ca să nu se simtă ridicoli. Exact genul ăsta de capcană trebuie evitată.

      La momentul de față, o uniune vamală pare să fie soluția rezonabilă care se conturează. Sigur că diverși hard-Brexiteers încearcă acum să ridiculizeze orice altă soluție, dar soarta Irlandei de Nord va fi un război civil, în cazul unui Brexit fără acord. Uniunea vamală rezolvă problema asta la un mod acceptabil.

      Cine nu e de-acord cu uniunea vamală n-are decât să câștige alegerile următoare și să-și asume războiul civil și ulterioara reunificare a Irlandei.

      • Ioan spune:

        Mai intai a fost sintagma “no deal is better than a bad deal”, dar s-au cam codit sa-o aplice. Apoi a fost acordul lui Theresa May, care presupunea finalizarea exitului intr-o relatie de tip Canada sau Japonia ( fara tarife la marea majoritate a bunurilor dar cu controale vamale si acte de facut, si fara acces pentru servicii financiare). Nici acesta nu a fost suficient de bun. Acum vehiculeaza uniunea vamala. Cand va fi o majoritate politica pentru uniunea vamala, dupa cei cativa ani de tranzitie , va deveni evident ca este mai rentabil sa ramana in UE. Pana atunci vor muri unii , altii vor ajunge sa voteze, trec si alegerile presidentiale din SUA din 2020, unde poate sa iasa altcineva decat Trump si sa schimbe partitura, poate SUA se trezesc la realitate si ajung sa inteleaga ca UE este de fapt aliatul lor in fata Asiei de Sud-Est, multe se pot intampla in 3-4 ani. Euforia din 2016 a cam disparut, gura celor care au cat de cat minte, ca Jacob Rees-Mogg, nu prea se mai aude…

      • Cinicul spune:

        Un celebru francofon spunea:
        Du sublime au ridicule il n’y a qu’un pas, Pas de Calais.
        E drept ca in final si el a facut acest pas.

  19. mihai spune:

    Ramane in UE! Si impreuna cu noul curent suveranist-populist va constitui o majoritate critica si calificata care va reforma UE in directia unei Confederatii Europene.
    Dar degeaba golanasii din est isi vor freca mainile: apartenenta la viitoarea Confederatie va fi conditionate de respectarea statului de drept in primul rand.
    Sunt zone unde e nevoie de mai multa Europa si zone unde nu e nevoie deloc!

  20. Stefan spune:

    Ar fi interesant, dincolo de discuțiile filosofice privind Brexitul, sa citim și să înțelegem exact în ce puncte se împiedică negocierile. Ce anume deranjează parlamentul britanic, care sunt punctele din acord asupra cărora nu s-a căzut la un acord.
    Sunt totuși 3 ani de negocieri, 3 ani in care “madam” May merge la Bruxelles și negociază. Se întoarce acasă și parlamentul nu este de acord cu proiectul negociat. Se știu exact, in care puncte Parlamentul nu este de acord? De ce este mereu și mereu respins acordul? Eu înțeleg o negociere pe puncte: a, b, c, d samd. Ok, cu “a” suntem de acord, cu “b” nu suntem de acord pentru că… Samd. Exact, care sunt acele puncte “b” pe care Parlamentull Britanic le tot respinge de 3 ani?

  21. Lucifer spune:

    Am mai spus-o şi o voi repeta: Ambele părţi-UE vs. UK- vor să divorţeze, numai că “partajul” naşte conflicte între părţi. Nu mai daţi vina pe UK, Germania şi Franţa de-abia aşteaptă să scape de UK (şi de SUA….) şi să-şi facă din nou de cap prin Europa. Pentru edificare, citiţi Mesajul lui Macron către viitorii supuşi din Marele Imperiu germano-francez….

  22. Ridi Cul spune:

    Au pus trei vulpi si 100 de gaini sa voteze democratic despre ce se va servi la cina, vulpile fiind insarcinate cu punerea in aplicare a deciziei populare. Oare ce vor face vulpile ?!

    • Gabriela Constantinescu spune:

      Misto metafora! Eee, vulpile-aleg ce-aleg de obicei, gainuse! Ca nu din senin i se spune UK perfidul Albion. UK nu va iesi din UE, teapa trump si putin!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Declaratie halucinanta a Ministrului Cercetarii si Inovarii, Nicolae Hurduc, referitoare la dezvalui...

de: cersetorul stiintific

la "Un director de Institut Național de Cercetare din România câștigă cât președintele SUA + drept la replica"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)