joi, aprilie 18, 2024

Orientul Mijlociu: al doilea val – Bahrain

Dupa un prim val de revolte populare in Orientul Mijlociu, asistam la intensificarea miscarilor de strada in locuri pe care personal nu le-am vazut candidate principale la asemenea revolte – Libia si Bahrain.  In Yemen manifestatiile continua si ciocnirile intre gruparile de manifestanti pro si contra guvenului au schimbat traditionalalele ciocniri cu fortele de ordine ale guvernului.

Bineinteles ca exista un numitor comun  intre toate aceste revolte, el este insa extrem de minor, avand in vedere ca o mare parte dintre aceste miscari populare au un caracter local extrem de pronuntat.   Numitorul comun nu este in nici un caz cel promovat in vest de mass-media, preponderent occidentala, lipsa de democratie. Majoritatea populatiilor in cauza au viziuni extrem de diferite de cele occidentale despre felul in care ar trebui sa arate o democratie si care ar fi rolul statului in jocul politic si administrarea tarii. Intr-un fel sau altul, majoritatile absolute din aceste tari vad statul in felul in care multi dintre compatriotii nostri il vad. Statul trebuie sa asigure locuri de munca, sa construiasca locuinte ieftine si sa aiba grija ca alimentele de baza sa fie accesibile maselor populare, indiferent de realitatile economice pe piata mondiala sau care ar fi resursele locale pentru asigurarea acestor doleante. Deci democratia-liberala si economia de piata nici macar nu pot fi privite cu simpatie acolo.

Numitorul comun este mizeria, coruptia si lipsa de legatura, limbaj si comportament intre conducerile gerontocratice din statele respective. Autocratul suprem in Egipt avea peste 80 de ani, cand media de varsta a populatiei este de 22 de ani. In Tunisia diferenta a fost de 65 fata de 24, in Algeria de 67 fata de 23, in Yemen 63 fata de 18. Puteti vedea in graficul alaturat situatia globala, conform unui studiu facut de The Economist. Un ultim element care a dezvoltat aceste revolte a fost reprezentat de relatarile televiziunilor internationale si noile cai de comunicare prin telefonia mobila, retele sociale si blogurile cu rezidenta pe Internet. “Oameni buni, nu ne este bine – iesiti in strada” si au iesit. Si-au gonit dictatorii facand loc pentru altii, care negresit vor veni calare pe promisiuni imposibil de respectat.

Am sa incerc sa analizez situatia din Bahrain. Bahrainul este un regat minuscul, care cuprinde un arhipelag format din 33 de insule din sudul Golfului Persic. Regatul are o suprafată totală de 665 km, insula principala purtand numele statului – Bahrain. Manama este capitala regatului si cel mai mare oras al lui. Bahrainul a fost protectorat britanic din 1861 până în 1971, când si-a câstigat independenta. Populatia regatului atinge cifra de 1.2 milioane de locuitori; din ei aproape jumatate rezidenti straini si naturalizati in regat, partial deveniti cetateni. Multi dintre ei  lucreaza in teritoriu sau sunt angajatii bazelor maritime anglo-americane din arhipelag. Cifrele oficiale vorbesc de 62.4% baharinieni si 37,6 naturalizati, posibile cosmetizari ale acestor cifre.

Rezervele de petrol din aceste insule au fost descoperite in 1932 si au fost exploatate la maximum de companiile petroliere britanice. Rezervele de petrol ale Bahrainului sunt astazi pe cale de epuizare. Estimările apreciază că exploatarea petrolului emiratului va continua inca doua sau trei decenii pana la epuizarea lor totala. In ultimul deceniu a început restructurarea economiei; accentul este pus pe dezvoltarea de noi ramuri industriale, atragerea de investitori străini datorită dezvoltarii unor servicii financiare off-shore, turism, comert regional, desalinizarea apei de mare pentru dezvoltarea unei  agriculturi moderne. Problema principala a Bahrainului nu este neaparat sociala ci religioasa. Dinastia Al-Khalifa guverneaza Bahrainul neintrerupt din anul 1783, cand Bahrainul a reusit sa-i alunge pe persanii care au  detinut controlul acestui teritoriu. Actualul rege al Bahrainului,  Hamad ibn Isa Al Khalifa, a devenit Emir in anul 1999 si s-a proclamat rege in 2002. Guvernul Bahrainului este format aproape in totalitate de membri ai casei regale sau apropiati. Premierul este unchiul suveranului Khalifah ibn Sulman al-Khalifa si conduce treburile tarii din anul 1971, anul independentei statului. Lucrurile nu ar fi iesite din comun daca aceasta dinastie care a alungat persanii in secolul al XVIII-lea nu ar fi fost sunita si o mare parte din poporul din arhipelag nu ar fi shiita. Al-Khalifa sunt istoric conducatorii a doua triburi, Aniza si Utub, ambele originare din nordul Kuwaitului, de fapt din Irak. Respectiv proportiile dintre musulmanii suniţi, care sunt de fapt elita tarii (20%) si majoritatea locuitorilor şiiţi (80%) genereaza multe din nelinistile actuale. Şiiţii considerandu-se discriminati, desi ei sunt majoritari.

Problemele actuale si revolta populara au mai putin legatura cu lipsa de democratie sau libertate si mai mult cu problemele si discrepantele adevarate sau inchipuite de ordin religios.

Problemele Bahrainilor:

1. Sentimentul obiectiv si subiectiv de discriminare economica, avand la baza apartenenta religioasa;
2. Populatia de origine persana, numita Ajam, de ordinul a zeci mii (nu exista numar oficial), care vede in Iran tara lor si doresc o unire cu Iranul.
3. Probleme  structurale ale  populatiei in regat. Relatia dintre numarul femeilor si al barbatilor (varstele 30-50) genereaza faptul ca o parte din barbati nu se pot casatori, avand in vedere si poligamia, care de facto inlatura sansele multora (in special celor saraci) sa-si intemeieze o familie;
4. Nivelul de trai mult mai ridicat la vecinii din golf (cam 20-40%);
5. Antipatia profunda fata de casa regala Al-Khalifa.

Influente externe:

1. Iranienii vad in Bahrain teritoriul pierdut care face parte din Iran si fac tot posibilul de a alimenta instabilitatea tarii.
2. Majoritatea şiita vede in Iran tutorele  religios legitim.
3. Faptul ca populatia Tunisiana si Egipteana a reusit o rasturnare ii indeamna pe revoltati sa-si continuue protestele.

Probleme internationale.

1. O rasturnare in Bahrain favorizeaza net Iranul. Posesia de baze militare in acest arhipelag ar putea prejudicia grav posibilitatea apararii stramtorii Hormuz.
2. Statele Unite detin in Bahrain baze militare, care asigura flancul sud-estic al trupelor americane in Peninsula Araba, Kuwait si Irak. Tot in Bahrain isi are sediul si comandamentul militar al Flotei a V-a a marinei americane si comandamentul flotei aliate anglo-americane.

Revolta bahrainilor a generat pana astazi 24 de morti si aproape 100 de raniti si va continua pana cand va fi innabusita, probabil cu mult mai multe victime.  Nu cred ca se va ajunge la schimbari majore sau prabusirea monarhiei Al Khalifa.

Note, bibliografie si citate:

Middle East Review of International Affairs, Rebellion in Bahrain, March 1999
Bahraini Census 2010.
Encyclopaedia Iranica
The Wall Street Journal – Death Toll Mounts in Gulf
CIA  WorldFactbook – Chiefs of State of Foreign Governments
United States Fifth Fleet – ( NSA Jafeir – Bahrain)

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Ce-ar fi daca i-am lasa pe oamenii astia in pace sa traiasca asa cum vor ei? Oare nu au dreptul sa comita ceea ce noi consideram noi a fi greseli sau nebunii pentru ca stau intr-o zona strategica? Care este motivul pentru care au mai putine drepturi decit noi? Se spune ca ceea ce vor ei nu este democratie, cel putin nu in sensul democratiei liberale occidentale. Pai si care este problema? Sensul cuvintului democratie nu este „regim pluripartit si economie de piata dupa model occidental” ci doar „puterea poporului”, adica, mai bine spus, vointa lui. Si daca „boborul” vrea o dictatura islamica, asta sa aiba. Daca va fi o greseala, el va plati pentru ea, nu altcineva. Celelalte state au rolul tocmai de a limita consecintele acestei greseli asupra natiilor lor, prin sanctiuni, izolare etc. – asta numai daca este cazul si daca regimul se dovedeste a fi o amenintare pentru ele. Nu cred ca are vreun sens sa se umble cu doua masuri in problema democratiei, doar pentru ca se tot invoca precedentul Germaniei lui Hitler. Precedentul asta este cu totul fals: germanii au facut o greseala si au platit pentru ea nu numai ei ci si foarte multe alte natii, si multi nevinovati, dar asta din cauza ca celelalte state europene – sau mai bine zis conducatorii lor – au esuat in datoria pe care o aveau de a limita pagubele provocate de regimul nazist propriilor popoare. In privinta asta, timpitii care s-au aflat la conducerea puterilor europene in perioada interbelica au avut o mare parte din vina pentru catastrofa care s-a intimplat. Asta ar putea fi un foarte bun avertisment pentru alegatori sa nu voteze timpiti la conducere pt ca pot avea surprize foarte neplacute, dar asta e o alta poveste.
    In rest, care este problema? De cind sintem noi buricul pamintului ca sa decidem daca unii conducatori arabi merita inlaturati si altii nu? A, nu merg toate asa cum ne-ar placea noua, am vrea sa-l vedem pe Khomeini plecat, iar pe Mubarak „iubit de popor”, uitind de faptul ca sistemul politic din Iran este mult mai aproape de o democratie decit cel care exista in Egipt sau aiurea in lumea araba si ca se bucura, chiar daca nu ne vine sa credem, de un consistent sprijin popular – mai ales in rindul paturii sarace sau traditionaliste a populatiei, e adevarat, dar acest sprijin exista. Asa e, lucrurile nu merg intotdeauna cum ne place – de fapt nu noua, ca pe noi nu ne-a intrebat nimeni, ci americanilor – dar parca era vorba de sustinerea unor principii, precum democratizarea tuturor regimurilor politice din lume. Sustinem principiile doar daca ne convine rezultatul? Ce-ar fi fost daca in 1989 cineva – de la Moscova – ar fi zis: ia mai da-i dracu` pe romanii astia, sa mai ramina cu Ceausescu inca douaj` de ani, pentru ca asa ne cer interesele noastre strategice si daca-i lasam sa aleaga liber, cine stie pe ce nebun aleg si vin gramada sa elibereze Basarabia, ba poate te pomenesti ca li se pare ca si Odesa e a lor? Si trimiteau nitel tancurile pe la noi in sustinerea lui Ceasca, sau ii dadeau nebunului ala batrin armament si bani, plus sprijin pe la ONU si in fata occidentalilor, astfel incit si astazi ii dadeam onoru’ lui sau lui fi-su si in mod sigur lui Leana. Nici nu vreau sa ma gindesc ce ne-am mai fi cainat apoi de cum ne-au vindut pe noi occidentalii la Yalta si la Malta si ce oropsiti sintem noi. Ei arabii au motive mult mai intemeiate decit noi de a se plinge de amestecul occidentalilor in viata lor si daca nu vor intelege sa-i lase in pace macar ca sa comita propriile lor prostii, sa nu se mire dup-aia ca orice formula de guvernare s-ar adopta in statele astea, ea le va fi inevitabil ostila.

    • Deocamdata nu am trimis nici un corp expeditionar acolo si nici nu doresc ca cineva sa o faca. Scriu despre ceea ce se intampla acolo. Atat! Restul spuselor dumneavoastra sunt vorbe..vorbe..vorbe! Retorica fara nici o substanta sau cunostinte in materie. Pacat :(

      • In cele de mai sus m-am referit nu numai la continutul articolului d-voastra de acum, ci si la alte articole pe aceeasi tema pe care le-ati publicat anterior. Cit despre cunostintele mele in materie, intotdeauna cine nu este de acord cu noi trebuie sa fie un analfabet care nu stie despre ce vorbeste. Nu vreau sa va contrazic, pentru ca n-ar avea nici un rost. Oricum am fost intotdeauna sceptic in privinta virtutilor atit de laudate ale dialogului. Cu vorbele, dupa cum spuneti, nu poti sa convingi pe nimeni de nimic, dupa cum ne invata si luminatul dr. Goebbels. Asa ca nu pot decit sa ma plec in fata cunostintelor in materie ale autorului articolului si sa promit ca nu-l voi mai deranja pe viitor.

    • @ satanae

      Mie îmi place comparaţia cu Ceauşescu şi gândeam fix acelaşi lucru despre esenţa democraţiei şi despre regatele clientelare din zonă.

      Dacă răposatul se dovedea băiat bun şi nu se încăpăţâna ar fi fost şanse consistente să fim azi ceva de genul Bielorusiei.
      Iarăşi dacă Hitler ar fi fost mai rezonabil şi nu comitea erori prosteşti de genul „pedepsirii” Iugoslaviei poate că nemţii ar fi tras lozul câşigător. În ce ne priveşte Odessa suna bine :)

      Să fim serioşi însă, niciodată când un stat ar fi putut să intervină nu s-a abţinut de la intervenţie pe motiv că nu ar fi „frumos”. Vezi debarcarea lui Mossadegh în Iran.

      Dar articolele despre OM sunt interesante, noi îi vedeam ca pe un grup compact.

  2. Intr-adevar exista o mare indoiala ca aceste revolte vor avea ca rezultat o democratie. De altfel si in Romania e de gindit daca motivul nu a fost diferenta intre virsta lui Ceasca si populatie.
    Aceste tari nu au alte surse de trait decit petrolul iar altele aproape nimic. Dupa parerea mea sunt la stadiul tarilor latino-americane de dinainte de razboi.In Bahrain mai exista inca „interes” american si nu se va intimpla nimic.Dar e probabil ca in 30 de ani isi vor lua mina de pe acest califat de mucava.
    @satanae o sa-ti raspund eu : theophyle e un expert (ceea nici nici eu nu suntem) scopul expertilor in diplomatie externa este chiar acesta sa vedem ce urmari vor avea evenimente externe asupra Romaniei si ce este de facut.Daca tu crezi ca numai democratille occidentale se amesteca in tarile arabe, iti dau eu un exemplu invers mafia araba din Romania, cumparatorii arabi de pamint din Romania etc.

  3. Mici corectii pe tema articolului :
    numele statului – Regatul Bahrain
    populatia : expatriatii sunt cel mai bine reprezentati de indieni, pakistanezi si filipinezi. Restul de arabi (palestinieni, egipteni mai ales) si „western-erii” reprezinta un procent de pana la 1%. Toata munca de „jos” este dusa de primii enumerati.
    Aici a fost descoperit aurul negru in golf.
    Articolul este foarte bine documentat. Excelent.
    Traind in Bahrain de o perioada scurta de timp ce e drept, sunt confuz si eu la randul meu cu ce vor bahrainezii. Lucrez in KSA, nu doresc nimanui :), si nici nu poti compara drepturile sociale intre cele doua natiuni.
    Intr-adevar, majoritarul nu poate fi: militar, politist, functionar inalt guvernamental si tot ce tine de aparatul de stat. Doar deputati in parlament.
    Dpdv al religiei NIMENI nu este discriminat (exista si o mica biserica ortodoxa greaca, iar episcopia catolica este cu adevarat impozanta).
    Mai asteptam, de ieri 19 Feb armata s-a retras, politia speciala la fel.
    Apropo, au fost si mai vor mai fi intoxicari, in lumea de azi chiar trebuie sa fii de fata la orice eveniment, credeti-ma, altfel la prima poza pe facebook incepi sa crezi ca a venit sfarsitul lumii :))))).
    Sunt multe de spus, cred totusi ca cineva „experimenteaza” si inca nu s-a terminat. Pacat de cei morti si nevinovati, parca avem amintiri de acum 20 si ceva de ani.
    O zi buna.

    • salut Bogdan,
      Multumesc pentru update (Live). Am fost de 2 sau 3 ori in Bahrain, cunosc bine locurile si am si niste cunostinte acolo. Au o universitate buna si profesori competenti. Sunt de acor ca cineva experimenteaza ceva. Ai grija de tine si „capul la cutie,” degetele sunt foarte usoare la tragaci. Problema Bahrainului se numeste Khalifah ibn Sulman al-Khalifa, este premierul de 76 de ani care de facto conduce treburile acolo. Armata si seviciile sunt ale lui si el crede la 76 de ani ca este imortal. Inca o data „capul la cutie”!

  4. „Discursul lui Obama in care declama la Cairo in 4 iunie 2009 “Noile inceputuri” in Orientul Mijlociu s-a dovedit suficient pentru foarte putin timp. Fara substanta necesara si fara o politica serioasa inamicitia de care s-a “bucurat” SUA in lumea araba ia o mai mare amploare. Faptul ca politica americana in Orientul Mijlociu a fost dusa pe cateva voci si lipsa de aptitudini a Secretarului de Stat Clinton nu au ajutat de loc la o redresare.

    Datele cu care insotesc aceasta postare arata ca problemele americanilor in Orientul Mijlociu nu sunt de loc usoare si ca probabil in foarte scurt timp vidul puterii exterioare se va umple in Orientul Mijlociu de alte puteri, SUA devenind una dintre ele si in nici un caz cea principala.”

    felicitari

  5. Oricine stie ce e aia dialectica va intelege ca din laudele si elogiile aduse lui Theophile nu se poate invata nimic in plus. Si eu am fost impresionat de blogurile lui si eu sunt impresionat de cunostintele lui dar in cazul unui subiect e vorba despre acel subiect si daca se poate ar trebui sa ne dam cu parerea si (de ce nu) sa contrazicem, sa vedem poate iese ceva ce nu a fost spus. Chiar daca lui Theophile nu prea-i place sa fie contrazis :) De exemplu „satanae” a venit cu niste comentarii care chiar daca nu sunt foarte docte mie mi se par de bun simt. Nu prea e in regula ca sa fie „brutalizat” doar fiindca „nu e pe linie”.
    In cazul miscarilor din Orientul Mijlociu eu unul am impresia ca abordarile bazate pe „scoala clasica” risca sa ramana superficiale. Cei care judeca doar petrol/economie, politica/sfere de influenta, armate si mancare s-ar putea sa scape esentialul. Chiar daca aceste miscari au aparut pe fondul crizei economice globale, scumpirii produselor alimentare si presedentiei lui Obama mie mi se pare ca au o foarte serioasa componenta spirituala. Chiar daca Iranul, rusii, americanii sau chinezii incearca sa se foloseasca de oamenii aia, s-ai manipuleze eu am impresia ca lucrurile nu se intampla deloc asa de liniar precum ar vrea papusarii sau precum analizeaza unii analisti. S-a gandit cineva ca dictaturile din zona calca in picioare unul din cele mai sfinte precepte ale islamului (care vine dealtfel din cele zece porunci biblice)? A facut cineva vre-un comentariu despre portretele uriase ale dictatorilor, portrete care incalca una din poruncile fundamentale ale monoteismului? Crede cineva ca asta e ceva neimportant, care poate fi trecut cu vederea? Eu cred altfel.

    • Dle Dragan,
      Chiar imi place sa fiu contrazis cu argumente, date sau citate si nu cu pareri sau perceptii care nu au in spatele lor mai nimic in afara de un crez sau altul. Daca cineva imi da probe din mesaje transmise prin Twitter sa Facebook, nu pot decat sa zambesc si sa-mi vad de treaba. Nu pot avea o discutie care nu este bazata pe ceva care este numai o perceptie, nu am cum. Fiecare cu ce crede el si fiecare cu posibilitatile lui de analiza. Mi-as dori sa vad analizele celor care considera ca eu nu am dreptate.

      Pentru o analiza corecta trebuie sa cunosti locul, limba si mentalitatea. Nu le ai, faci revista presei.

      • eram in armata acu vreo 22 de ani si se astepta inspectia ministrului apararii.eram unitate operativa si aveam tot timpul cadrele pe capul nostru.
        si ca deobicei..cu ce se incepe inspectia:cu ordinea ,curatenia si disciplina.
        asa ca am luat tot la frecat,lustruit,varuit,puse grafice,instructiuni,regulamente peste tot.
        luasem ceara de parchet si frecasem cu ea cimentul ..care lucea ca oglinda cand te uitai la el.
        si la repetitia finala vine comandantul sa dea ok-ul..noi in pozitie de drepti..ne spuneam ca nu are ce sa gaseasca ..cand un potop de zbierete ne-a intrerup meditatia.
        la intrarea pe etaj,era un geam facut din caramizi de sticla si care era plin de praf,var.. paianjeni..
        treceam in fiecare zi pe sub el de zeci de ori..si nu observasem nimic..

  6. As fi curios sa vad parerea ta despre cauzele profunde ale generalizarii miscarilor de revolta din lumea araba. Articolul sintetizeaza (documentat si argumetnat dupa mine), doar cauzele imediate.

    Din perspectiva mea (dar care nu se bazeaza pe cunostinte prea multe in zona, ci pe modul in car evolueaza civilizatiile) ar fi doua motive:

    a) Individul devine din ce in ce mai puternic datorita informatiilor disponibile, ceea ce face manipularea si propaganda mult mai putin eficiente- rezultatul ar fi tendinta de a forma comunitati autonome din ce in ce mai mici

    b) uniformitatea regimurilor poiltice din zona (o parte din caracteristici sunt date chiar in articol – e.g. geronotocratia) nu este rezultatul unor evolutii sociale cu modificarea relatiilor fundamentale, inclusiv in privinta perceptiei religiei, ci in principal rezultatul unei influente externe care a oprit momentat evolutia civilizatiei respective.

    Cam asa.

    Nu mi se pare insa ca unul dintrer instrumentele prinicpale de analiza a politicii globale -anume analiza balantelor de putere – mai este aplicabil in acest contextl, deoarece nici planul B – interventia armata (folosita in cazul Irakului) nu mai este aplicabil.

    • Dedalus salut,

      Parerea mea ca numai o intamplare a fost ca s-a petrecut acolo. Inainte cu un an sau asa ceva, am crezut ca sud-estul Asiei va fi pionierul revoltelor. O explicatie alternativa ar fi oportunitatea si criza economica care s-a transformat la una sociala pana la urma. Daca in Tunisa si Egipt sau Bahrain informatia a jucat un rol important in Yemen nu a jucat absolut de loc, acolo saracia si pericolul crizei alimentare a facut totul.

      Greu de facut o analiza pana nu se vor linisti aple si vom vedea rezultatele. In Tunisia si Egipt vom asista poate la o noua repriza, in Tunisia sunt aproape sigur!

      Ceea ce se intampla in Libia este absolut diferit de ceea ce se intampla in Bahrain, Yemn sau ceea ce s-a intamplat in Tunisia si Egipt. Greu de gasit un numitor comun ferm, desi sunt sigur ca exista si este deja intuibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro