vineri, martie 29, 2024

Orientul Mijlociu: al doilea val – Libia

Libia sau pe numele complet Marea Uniune Popular-Socialista Arabă Libiana (Al-Jamahiriyyah al-Arabiyyah al-Libiyyah as-Saʿbiyyah al-Istirakiyyah al-Uzma ) se situeaza intre Algeria, Tunisia in Vest si Egiptul in Est. Libia are o suprafata enorma de 1,8 milioane Km pătrati si o populatie estimata la 6,4 milioane de locuitori. Conform ultimului recesamant din 2006 si datelor furnizate de agentiile de specialitate ale ONU, populatia Libiei ar fi numai de 5,6 milioane de locuitori.

Fara o importanta deosebita, inaintea descoperirii fabuloaselor rezerve de petrol, Libia a fost colonizata de Europeni mult mai tarziu decat celelalte state din Nordul Africii. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia, doritoare sa-si construiasca un imperiu colonial. Dominaţia italiană asupra Libiei, sau cum o numeau italienii – Tripolitania, a durat până la sfârşitul celui de al doilea război mondial.

La sfârşitul războiului, aliaţii nu s-au înţeles în privinţa viitorului fostei colonii italiene. În acel moment Libia avea un teritoriu de cinci ori mai mare decât Italia. Cu toate acestea, populaţia ei nu depăşea un milion de locuitori, ceea ce facea să reprezinte o destinaţie potrivită de colonizare pentru unii italieni, care începuseră să caute noi locuri de emigraţie după război. Dezacordul dintre puterile din Vest şi Uniunea Sovietică a făcut ca ONU să decidă acordarea independenţei acestei ţări (prima colonie africană care a obţinut independenţa), sub conducerea regelui Idris I, detronat pe 1 septembrie 1969 de colonelul Muammar Gaddafi. În primii 7 ani de la revolutie, Colonelul Muammar Gaddafi, împreună cu 12 ofiţeri ai armatei, formeaza Comanda Consiliului Revolutionar si incep o revizie generala în sistemul politic, social si economic al Libiei. Dupa 1980 creşte competiţia între Guvernul Oficial, ierarhia militară şi comitele revolutionare. Gaddafi foloseşte comitetele revoluţionare pentru a se debarasa de fostii camarazi si a căuta oponenţi, acelerând evenimentele radicale în interiorul puterii ierarhice a Libiei. Pentru a-si atinge obiectivele Gaddafi introduce un regim scurt (6 luni) de teroare, în perioada căruia mii de oponenţi au fost închişi şi interogaţi, din care un număr încă necunoscut a fost executat (un numar neoficial vorbeste de 3 mii de oameni).

Sistemul de guvernamant libian este o democratie populara de genul cel mai ciudat dintre sistemele existente in lume. Muammar Gaddafi devine in acest sistem  nu numai un  lider al revoluţiei ci si un fel de parinte-tutore al poporului libian, neavand  nici un post oficial. Libia nu are o constituţie formală, Muammar Gaddafi introducand un sistem de guvernământ de tip “socialist arab”, a proclamat Libia nu „republică” (Jumhūriyya) ca alte state arabe, ci Jamāhīriyyah („statul maselor”), care se pretinde a fi un sistem democratic de exercitare directa a puterii poporului prin implicare directă în procesul de luare a hotărârilor (putere populară). În realitate este un sistem de dictatură personală. Inspirat de o ideologie panarabă şi islamică, bazat pe un set de reguli mentionat in “Cartea verde” formulata de Gaddafi.  O data cu aparitia acestei “carti” (de fapt o brosura), in 1972, toate partidele politice au fost interzise.  Sindicatele au fost dizolvate si inlocuite cu asociaţii profesionale,  integrate în structura statului si constituind al treilea stâlp al guvernarii populare, alături de “Congresul General al Populaţiei şi al Comunităţilor”. Dreptul la  grevă este interzis si pedepsit cu inchisoare si trimiterea la re-educare. În baza alegerilor interioare, aceste asociatii trimit delegaţi la Congresul General al Populaţiei şi al Comunităţilor, unde au un mandat reprezentativ.

Puterea politica este detinuta pana astazi in totalitate de Muamar Gaddafi si exercitata prin doi dintre apropiatii lui, Mohamed Abu Al-Quasim al-Zwai (numit acum un an) sef al Congresului (corpul legislativ), care l-a schimbat pe vechiul camarad, Imbarek Shamekh, care s-a dovedit prea independent in unele activitati politice. Executivul, un fel de guvern, este prezidat de Baghdadi Mahmudi, care este de facto premierul Libiei.

Desi toate masurile politice ale colonelului Gaddafi au incercat sa omogenizeze diferentele tribale existente in Libia, respectand insa traditiile beduine, se constata clar ca lucrul nu a reusit atat de mult cat s-a considerat in occident. Conflictul actual isi are radacini in adversitatea dintre conducerea libiana apropiata lui Gaddafi, originar dintr-un  trib beduin “international” cu radacinile in Peninsula Araba (azi, Arabia Saudita), pe nume Bani Rashid (Rashaida). Tribul s-a raspandit, “emigrand” in toata lumea araba, cu descendenti in tot Orientul Mijlociu (Saudia, Yemen, Kuwait, Eritrea, Iordania, Palestina, Israel, Egipt si Libia). Tribul lui Gaddafi, numit Al-Zenemat, este localizat in nordul Libiei, aproape de Mediterana (langa orasul Sirt/Surt). Principalul adversar al tribului respectiv este tribul Al-Zuwayya, care vede in Gaddafi un uzurpator al drepturilor lor. Sheicul Faraj al Zuway, conducatorul tribului respectiv, este principalul adversar al lui Gaddafi si probabil unul din liderii acestor revolte.

Din nefericire pentru Gaddafi, pe teritoriul tribului respectiv se afla multe din exploatarile petrolifere ale Libiei. Tribul Al-Zuwayya s-a coalizat cu un alt trib local Al Warfalla, cerand demisia imediata a lui Gaddafi si parasirea Libiei. Gaddafi se afla intr-un pericol imininent avand in vedere ca Al Warfalla se afla in imediata vecinatate a capitalei, Tripoli si multi dintre membrii tribului ocupa functii militare in armata libiana.  Coalitia Al-Zuwayya – Al Warfalla ameninta conform unor stiri difuzate de Reuters ca va sista productia de petrol pentru Europa daca Gaddafi nu va demisiona si nu va parasi Libia.

La fel ca in Egipt se duce o lupta pentru “mostenirea politica” a colonelului Gaddafi, cel mai longeviv dictator din lume, 42 de ani. Disputa puterii se duce in primul rand in familia dictatorului intre fiii lui, Saif Gaddafi care se ocupa cu afacerile in Libia si Mutassim Gaddafi, care joaca rolul de negociator international si ministru de externe informal.

Actualele evenimente in Libia sunt evolutia unor revolte innabusite in trecutul recent. In 1993, cand Gaddafi a executat 60 de ofiteri ai armatei libiene, in 2006 au fost revolte in orasul Bengazi cu un numar de 30 morti (oficial) si mai mult de 300 conform unor ONGuri internationale.

Ceea ce stim pana acum este ca in Libia revolta, pornita inca o data in Bengazi, a dus la peste 200 de morti si alte cateva sute de raniti. Regimente credincioase lui Gaddafi au folosit munitie de razboi tragand in revoltati.

Cateva concluzii interimare:

1. Majoritatea informatiilor din Libia sunt incomplete si manipulative;
2. Exista o opozitie seculara puternica si organizata, cu o conducere in exil si care este in legatura cu adeptii din Libia, in special cu populatia din Bengazi;
3. Exista o disputa fraticida in familia Gaddafi pentru mostenirea puterii;
4. Coalitia dintre cele doua triburi Al-Zuwayya – Al Warfalla poate duce la rasturnarea regimului daca vor reusi sa preia controlul surselor de petrol aflate pe teritoriul tribului Al-Zuwayya;
5. Gaddafi va folosi toate mijloacele pentru a se mentine la putere, inclusiv o forta extrema ne mai intalnita pana astazi in Orientul Mijlociu actual;
6. Cine va controla resursele petroliere enorme ale Libiei va putea sa-si dispute puterea in viitorul apropiat.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Trebuie sa apara astfel e fenomene pentru a ne aminti ca lumea nu se limiteaza la malurile nordice ale Atlanticului…

    Sa fie 2011 un fel de 1989, pentru lumea araba?

    Sa fie 1980-2020 un fel de „Renastere” sui-generis?

    Altfel spus, as fi curios sa stiu care o fi semnificatia acestor evolutii la scara epocilor istorice.

    E adevarat ca putini oameni s-au ocupat de filosofia istoriei, poate si pentru ca nu pare sa aiba o relevanta practica imedata. Dar unde am ajunge daca ne-ar procupa doar cat o sa coste patrunjelul la primivara. :-)

    • Dedalus,
      asa cum ti-am spus, nu cred ca se pot aduce concluzii acum. Totul este in miscare. In Libia se varsa enorm de mult sange. Nici nu mai stiu ce sa cred. Uni spun ca Gaddafi a parasit tara alti spun ca nu. Lucrurile sunt extrem de complicate. Nu cred ca vorbim de o „renastere” mai degraba de „Dark Ages.” Incep sa cred ca nu se va termina in Orientul Mijlociu ci va migra spre Est. Vom vedea, acum urmaresc ce se intampla acolo!

      http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703498804576157460505874944.html?mod=WSJEurope_hpp_LEFTTopStories

      • Da, am mai auzit soapta asta: „se va intinde spre Est…”. Unii au soptit si mai incet : „Albania, Grecia…”.

        Poate ca intr-adevar ne supraestimam puterea de control asupra societatii si asupra istoriei, pana la urma.

        O data am tinut un copil mic in brate intr-o masina, pe ideea ca il pot sustine ca un fel de centura de sigurant. Masina avea cel mult 20 km/ora. Cand a pus o frana (nu prea ptuernica, totusi) , inertia mi-a desfacut mainile…

        PS. Da, mi-ai zis ca e prea devreme. Dar gandeste-te ca dupa ce totul a trecut, nu mai avem analiza, ci mai degraba consemnare. Cineva spunea ca ne putem gandi la prezent numai dupa ce a devenit trecut.

        • Dedalus, tu te uiti prea mult la filme… E o analiza buna articolul de fata, dar pare ca nu ai inteles…nu e ca la romani , nu are de a face cu vreo lege, fie ea si fizica, e o varsare de sange dintr-un instinct lasat liber, nici stimulat, nici franat, lasat in voia lui…nu vrei sa stii care.

  2. Principalul investitor in petrolul libian , Italia prin firma ENI . (in cooperare cu rusii de la Gazprom)
    In constructii este prezenta si o mare firma italiana , Impregilo . Cu contracte miliardare . Avem prezenta si banca Unicredit unde actionistii libieni detin (ocult ) 10 % din actiuni si un libian vicepresedinte . La o adica , se pune rau treaba pentru interesele italiene aici .

      • Inimaginabil . :)
        Cu tot scandalul in curs legat de Silvio Berlusconi , mai degraba acorda azil politic ficei lui Geddafi . O femeie bine facuta ! :lol:

      • „Nu vinde pielea ursului din padure….” Pare ca lipseste prea mult timp ca sa se consolideze un regim pro-atlantic stabil si subordonat si in Italia (complementar la exemplul FIAT) pentru politica puterii USA in regiunea mediteraneana in primul rand. „Portavionul” Italia trebuie sa continue sa serveasca la proiectia puterii americane in acest domeniu. Faptul este ca Mr. Berlusconi, deşi unfit-for-purpose, pare ca se simte la largul lui si in aceasta noua faza a razboiului de miscare si capabil de mediere in continuare.

  3. Eu știu că Libia e în nordul Africii, iar francezii spun regiunii acestei Proche Orient. Dacă Libia e Middle East, atunci Near East unde e? În Maroc? Nu vedeți ce absurd e? Gândiți înainte să trimiteți linkuri din Wikipedia.

  4. Lăsați geopolitica, că asta e făcută dintr-un punct de vedere anglofon și eurocentric și se schimbă cu timpul. Dar Libia a fost și este din punct de vedere geografic în nordul Africii. Încercați să gândiți mai puțin clișeistic.

    • Aveti dreptate am inceput un nou mileniu, cel francez! Cat despre geografie, ce sa spun fiecare cu cliseele lui. Al dumneavopastra nu sunt mai bune ca ale altora, inclusiv ale mele, poate. Fiecare cu ce stie, ce a invata si unde a invatat!

      • Ca să vă arăt cât de absurd e ce spuneți, pentru China, care contează mai mult decât majoritatea membrilor G8 și va conta din ce în ce mai mult, Libia unde e? Dar pentru India? De ce nu gândiți cu mintea proprie? Geografia nu se schimbă, geopolitica da, iar Imperiul Britanic e mort.

    • Înseamnă că Ion Iliescu are dreptate atunci cînd insistă ca România să fie considerată parte a Europei Centrale. Şi dacă pui compasul pe hartă, constaţi că are dreptate. Unul din focarele elipsei imaginare în care s-ar înscrie Europa, e pe lîngă Şelimbăr, iar celălalt într-una din Republicile Baltice, unde de altfel, punctul geometric este exploatat inclusiv turistic.
      Vă înţeleg tentaţia relativizării cardinale, însă există şi un reper, valabil atît pentru europeni cît şi pentru chinezi: meridianul zero. Trece prin apropierea sediului BBC. Cum de nu l-aţi observat în drum spre serviciu? Să înţeleg că odată cu imperiul britanic a murit şi meridianul Greenwich?

      Vedeţi dumneavoastră?, domnule Clej, topografia geometrică nu e superpozabilă celei culturale. O ţară poate fi parte a Africii de Nord, dar în acelaşi timp, din punctul de vedere al moravurilor, în Orientul Mijlociu.

  5. Ce importanta are cum ii spune regiunii, cat timp Libia e clar situata pe harta.

    Nu m-as fi bagat, daca nu as fi vazut multe forumuri si bloguri devenite neinteresante dupa degenerarea in astfel de pseudo-subiecte. Ar fi pacat, e un blog frumos si rar, unde poti discuta multe lucruri pe care nu ai unde sa le supui parerii altora, in alta parte.

    Soli Deo gloria.

  6. Numitor comun …
    Pe fondul saraciei si al regimurilor autoritare, cu consecinte in planul perceptiei viitorului propriu a unor oameni care au acces la informatii prin noile media, as spune ca se itzeste capul SUA ca si numitor comun …

    Ce se mai aude de Brzezinski? Sa fie strategul …

  7. Toata lumea isi tine respiratia in speranta ca totul e doar un vis, fie el si cosmar…
    Arabi care vor drepturi si democratie? Cum mai demonizezi citeva sute de milioane de oameni daca se dovedeste ca arabii nu sint asa de departe/straini de valorile universale?

    Statele si Europa sint tot asa de surprinse si nefericite de evolutie din Orientul Mijlociu precum au fost puterile coloniale in anii ’50-60. Iar de data asta nu au nici un prieten in opozitia din tarile respective. Sint convins ca toata lumea (SUA+UE) lucreaza la o tranzitie dupa modelul romanesc „same,same but different”.
    Ii bagatelizam in loc sa fim mindri de ei. Nici macar muritorii nu sint cine stie ce entuziasti de data asta.

    • Elena, de fapt o duc f. bine avand in vedere regiune. Au avut in 2009 – 14 mii de USD pe an PIB (PPP). Avand in vedere ca romanii au (2009) cam 11 800, o duc mai bine ca noi!

  8. @Theophyle,

    Buna ziua si buna analiza.
    Am impresia ca vei avea nevoie de multa cafea in viitorul apropiat pentru a tine pasul cu „istoria”, in comentarii. Evenimente care altadata se intindeau pe zeci de ani, acum se desfasoara pe parcursul a cateva luni.
    Cand am citit prima data, cu 3 ani in urma, buletinele si prognozele celor de la LEAP2020 am zambit. Acum – dincolo de stilul lor mult prea expresiv – le recitesc cu atentie…

    Avem si perspective optimist-explicative, cel putin in parte?
    http://finance.fortune.cnn.com/2011/02/16/is-the-middle-east-the-new-land-of-opportunity/

  9. LOL – imaginea ce il prezinta pe fiul cel mare al lui Gaddafi impreuna cu Hillary Clinton este numita: „Mutassim „Hanibal” Gaddafi fiul „Hard-liner” al colonelului impreuna cu o doamna”

    cine a pus numele oare chiar nu stie cine este acea domna???

  10. Salut Theophyle.
    Putin offtopic, cred ca merita analizat in acest context, al „Jamahiriyah” Libiene si asa zisa „afacere” a infestarii cu HIV, cazul asistentelor bulgare si al medicului palestinian. Un caz zic si io,(doar ca ceva mai insidios) de terorism de stat si care ar fi meritat o riposta de genul bombardamentelor americane din 1986 (El Dorado Canyon), nu deal-uri asa zis pragmatice, urmate de afaceri, patronate de presedintele francez.
    Pe alt plan, negocieri (si la presiunea companiilor petroliere americane) ca US sa ridice sanctiunile impotriva Libiei, iar astia sa recunoasca cu juma de gura pacate anterioare (Lockerbie si nu numai) si sa plateasca despagubiri.
    Si uite asa i-au dat astuia, lu Gaddafi, onorabilitate si „intrare” in lumea civilizata. Sa fie primit!

    • Juvete,
      din nefericire toti au facut afaceri grase cu dictatorii si acum se dau loviti in democratie si drepturile omului. Toti au stit bine ce se intampla acolo si toti au preferat sa-si ai tainul si sa inchida ochii. Deci toti sunt vinovati. Cei mai marei vinovati sunt insa scotienii care au eliberat criminalii de la Lockerbie, din mila crestineasca, un cancer ca a lui Omar Haysam si 7- de mil stering. Frate, frate, branza este pe bani juvete!

      • Ai dreptate, dar, reiau, care e diferenta intre „jmecherii” care umfla ostateci occidentali si pe urma santajeaza opinia publica occidentala cu tot felul de orori ( citeam cu ani in urma, in Middle East Quarterly un articol de referinta al lui Timothy Furnish pe tema asta) si Libia care, in ideea de a-si spala pacatele si imaginea, face acelasi lucru? „The purpose of terrorism is to strike fear into the hearts of opponents in order to win political concession. ”
        Platesc despagubiri, ei si? Pai ce facem, intram si noi in logica Qisas si Diyyah? „Three of the four schools of Islamic jurisprudence expressly prohibit capital punishment for Muslims who have murdered unbelievers; only allowing the payment of blood money.”

  11. Tot offtopic… Este adevarat ca ieri erau prezenti in piata Tahrir doua milioane de egipteni? Ce se intampla acolo acum dupa ce revolutia a incetat?

  12. cateva comentarii:

    1. Majoritatea informatiilor din Libia sunt incomplete si manipulative;

    incomplete da, dar de ce manipulative ? singurele informatii din Libia sunt raportarile de la localnici, fie prin telefon, fie pe twitter. Desigur ca nu o sa laude guvernul, dar nu au pe cine sa manipuleze (pt ca nimeni nu pare dispus sa ii ajute), doar isi spun povestea

    2. Exista o opozitie seculara puternica si organizata, cu o conducere in exil si care este in legatura cu adeptii din Libia, in special cu populatia din Bengazi;

    mi se pare superficiala afirmatia ca tribul Al-Zuwayya este liderul revoltei. Oamenii au iesit initial in strada din motive diverse (saracie, coruptie, lipsa libertatii, conflicte mai vechi), dar revolta a luat amploare odata cu reactia violenta a guvernului. El, prin raspunsul cu arme de foc la manifestatii pasnice, inclusiv procesiuni funerare, este adevaratul ‘lider’ al revoltelor.

    3. Exista o disputa fraticida in familia Gaddafi pentru mostenirea puterii;

    irelevant. niciunul nu are sansa sa mosteneasca ceva

    4. Coalitia dintre cele doua triburi Al-Zuwayya – Al Warfalla poate duce la rasturnarea regimului daca vor reusi sa preia controlul surselor de petrol aflate pe teritoriul tribului Al-Zuwayya;

    putin desprins de realitate. controlul surselor de petrol este o arma strategica pe termen lung. in clipa de fata se pune problema de zile pana la rasturnarea regimului. nu petrolul conteaza, doar vointa poporului si ritmul in care unitatile armate trec de partea protestatarilor

    5. Gaddafi va folosi toate mijloacele pentru a se mentine la putere, inclusiv o forta extrema ne mai intalnita pana astazi in Orientul Mijlociu actual;

    se pare ca

    6. Cine va controla resursele petroliere enorme ale Libiei va putea sa-si dispute puterea in viitorul apropiat.

    ‘sa-si dispute puterea’ e o gandire putin feudala. nu putem concepe ca si arabii sunt capabili de democratie ?

  13. Mihai,

    1. urmariti Tweitterul si veti vedea: 50% din mesaje sustin ca totul este Ok alte 50% invers!
    2. Al-Zuwayya, ce stiti dumneavoastra despre acest trib? Sau mai bine zis stiti ca acest trib a vandut Romaniei lui Ceausescu un teritoriu pentru exploatari petrolifere rascumparat dupa ’90 de Gaddafi? Nu Gaddafi ci Al-Zuwayya!
    3. Mihai habar nu aveti ce este relevant sau nu in ceea ce am sustinut. Nu fiti atat de sigur pe afirmatia dumneavoastra in legatura cu mostenirea!
    4 si 5 sunt sloganuri fara nici un fel de informatie in acest sens.

    6. Urez tuturor democratie si bunastare asa cum imi doresc mie si dumneavoastra. Vorbim peste un an. Pana atunci cand veti avea ceva substantial bazat pe niste date (fara afirmatii sustinute de nimic) voi continua discutia.

    • inutil sa intru in discutie daca ‘habar nu am ce este relevant ‘

      pe viitor va recomand sa va tratati interlocutorii cu putin mai mult respect

      p.s. 1. urmariti Tweitterul si veti vedea: 50% din mesaje sustin ca totul este Ok alte 50% invers!

      pt aceasta afirmatie se poate verifica de oricine si este 100% neadevarata, asa ca nu m-ati impresionat cu argumentatia. folositi functia de search de pe twetter (#libya) si o sa vedeti ca tendinta este ca 50% sa fie ultra alarmiste si 50% ceva mai moderate, dar in niciun caz ‘OK’

    • si tot despre twitter

      sambata twitter-ul era plin de rapoarte ale violentei in Benghazi. In acest timp toata media tacea, eventual povestea despre evenimentele de vineri.

      duminica au inceput sa se confirme pe rand toate ‘manipularile’ de pe twitter, prin telefoane, filmulete, chiar prin o parte din discursul lui Saif

      pt cine nu crede va recomand un user care filtreaza destul de bine informatiile (search-ul principar are prea multe retweet-uri) : http://twitter.com/#!/ShababLibya

  14. Pina acum revoltele din aceasta zona nu au fost prea violente. Totusi este statistic posibil ca una dintre aceste revolte sa se soldeze cu un razboi civil si acest loc sa fie Libia. De asemenea asa cum s-a intimplat in Europa in anii 90 e previzibil ca un stat sa fie „splitat” asa cum s-a intimplat in Iugoslavia – dar nu cred ca Libia va fi acest stat -.mai degraba Liban sau Yemen.Lucrurile sunt imprevizibile in Orientul Mijlociu si observ ca SUA foloseste o tactica de tip „wait and see”.

  15. Pai daca imi aduc bine aminte , acum cativa ani, 2-3 , Sarcozy si Merkel au lasat sa se inteleaga ca nordul Africii ar putea deveni parte a UE. Deci se pare ca a inceput pregatirea terenului prin impunerea unor regimuri democratice in zona. Transformarea Mediteranei in lac interior european este un vis al celor mentionati mai sus. Poate nu e nimic rau in asta daca ar fi si realizabil. Democratie insa in nordul Africii nu cred ca v-a exista vreodata. Modul de viata a celor de aici, spun aici pentru ca sunt in desertul libian in acest moment, nu lasa loc la relatii democratice intre oameni. Cred ca, cel putin regimurile impuse vor arata mult mai democratice decat cele pe care le-au inlocuit. Rezervele de petrol si gaze, proiectul german de 400 mld de euro pentru „imprastierea” de panouri solare in Sahara sunt alte motive de curatire a zonei de conducatori imprevizibili.

    • Pai am putea spune ca strategia functioneaza. Tinerii arabi, in majoritatea lor, ar prefera un mediu vest-european, care accepta alteritatea culturala la nivelul pe care l-ar dori ei (arabii mai batrani, mai conservatori, probabil stramba din nas). Flutura-le pe la nas multi-culti, sansa unei vieti mai bune, modele societale democratice, iar cand o scanteie din afara, lecturile din Wikileaks si webul 2.0 formeaza o constelatie favorabila in contextul in care superputerile au alte preocupari, isi vor lua soarta in propriile maini.

      Nu e chiar asa de diferit fata de traseul tarilor est-europene spre UE. Si aici au existat atat conducatori de pluton cat si „slackers”. La fel, ma astept ca, chiar in cazul in care la sfarsitul anului (moment zero arbitrar ales), mai toate tarile arabe isi vor fi inceput procesul de democratizare, intervalul de timp in care vor fi observate schimbari notabile va fi relativ mare, la fel si varianta intre tari in ce priveste realizarea acestor progrese. Este suficient sa ne gandim la diferentele intre Estonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria si Moldova: unde au fost in 1990 si unde sunt astazi.

  16. @amos..pai daca o sa fie asa..atunci libia dupa ce a emigrat din nordul africii,s-a preumblat prin orientul mijlociu si o sa ajunga in europa vestica..
    banuiam io ca geografia are legatura cu turismul….da acu sunt convins.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro