joi, martie 28, 2024

Pactul Hitler-Stalin sau îmbrățișarea gangsterilor totalitari

În memoria sutelor, ori chiar miilor, de civili români din Bucovina de Nord uciși, pe 1 aprilie 1941, in masacrul de la Fântâna Albă, pentru că nu au voit să trăiască in sclavia sovietică.

În recenta sa carte, „Global Revolution”, apărută în 2014 la Oxford University Press, istoricul italian Silvio Pons se ocupă pe larg de originile și consecințele așa-numitului Tratat de neagresiune dintre URSS și Germania nazistă, îndeosebi în interiorul mișcării comuniste mondiale. Cum a fost posibilă apropierea dintre bolșevici și naziști în perioada august 1939–iunie 1941, pe ce s-a întemeiat o alianță care altminteri părea contra naturii, ce resorturi inavuabile au fost mobilizate pentru a o face funcțională, cu efecte catastrofale pentru destinul omenirii? Cine a beneficiat mai mult de pe urma acestei infame tranzacții? Consensul istoric este că Hitler. Stalin a profitat de acest răgaz pentru a comite, la rândul sau, în prelungirea colectivizării și a Marii Terori, nenumărate crime impotriva umanității. Cei doi sociopați impărtășeau impulsul genocidar. Ambii tirani-exterminatori simbolizau, in egală măsură, prezența malefică a Diavolului in Istorie.

Stupoare, incredulitate, perplexitate, șoc: acestea au fost reacțiile mondiale când s-a anunțat că Joachim von Ribbentrop, șeful diplomației naziste, a sosit la Moscova și a semnat, pe 23 august 1939, Pactul de neagresiune cu Uniunea Sovietică, până atunci considerată arhi-inamicul fascismului. A fost o zi nefastă pentru toți prietenii libertății. Coșmarul devenit realitate punea capăt iluziilor despre URSS ca ”bastion” al rezistenței antifasciste. Stânga internațională primea o lovitură colosală, mișcarea comunistă internațională era complet debusolată, strategia Fronturilor Populare era abandonată instantaneu, Cominternul, condus de Gheorghi Dimitrov, vedeta procesului de la Leipzig, omul care îi înfruntase pe Goering și pe Goebbels, își recalibra politica pentru a acomoda noua alianță între briganzii totalitari. Condiționați mental de propaganda stalinistă, liderii Internaționalei a III-a subscriau fără murmur la noua cotitură dictată de “farul omenirii progresiste”. Repertoriile cinematografice și teatrale sovietice erau schimbate peste noapte. La fel și cele din Germania hitleristă. In noiembrie 1940, numărul doi de la Kremlin, Molotov, făcea o vizită oficială la Berlin și se intâlnea cu Hitler.

Efectul imediat al acordului semnat, în prezența și cu binecuvantarea lui Stalin, de Viaceslav Molotov și de Ribbentrop, a fost declanșarea, după o săptămână, a celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu era vorba doar de “neagresiune” (formulare orwelliană), ci de o alianță strategică pe care fiecare dintre cei doi tirani a încercat să o exploateze la maximum în perioada următoare. Sub portretul lui Lenin, la Kremlin, liderul revoluției proletare se înfrățea cu emisarul liderului “revoluției rasiale”. Vojd la Führer nu scoate ochii. De altfel, ca o concesie făcută antisemitismului zoologic al naziștilor (cu care, e de presupus, simpatiza în secret), Stalin îl înlocuise pe comisarul poporului pentru afaceri externe, Maksim Litvinov (vechi bolșevic, evreu de origine), cu velicorusul Molotov (și el vechi bolșevic, născut Skriabin).

S-a configurat, în inima Europei, ceea ce istoricul Timothy Snyder definește a fi, în cartea sa „Bloodlands” („Tărâmul Morții”, Humanitas, 2012), linia Molotov-Ribbentrop. Pe baza protocoalelor secrete, au fost anihilate state, au fost spoliate națiuni, au fost organizate deportări, strămutări, lichidări în masă. Cum nota scriitorul Vasili Grossman în marele său roman “Viață și destin”, dincolo de incongruențele ideologice, cele două imperii totalitare împărtășeau aceeași ostilitate maniacală la adresa spiritului liberal, a valorilor umanismului clasic, a parlamentarismului democratic. Ambele erau construcții utopice expansioniste. Tocmai de aceea putea Stalin să ridice paharul cu sincer entuziasm și să ofere un toast în cinstea Führerului. Erau amândoi, Stalin și Hitler, uniți de pasiunea revoluționară menită să distrugă “lumea veche”. În timp ce naziștii organizau în partea din Polonia ocupată de ei exterminarea intelectualității și a clerului, și ințiau politicile care aveau să ducă la anihilarea populației evreiești, Stalin și Beria puneau la cale masacrarea în pădurea Katyn a corpului ofițeresc și a nenumărați civili polonezi. Vina lor? Niciuna, în afara originii lor etnice. Era vorba, evident, de ceea ce azi numim genocid.

Sovieticii au înghițit o mare parte a Poloniei, statele baltice, Basarabia și Bucovina de Nord. Au impus instituțiile bolșevice, au nimicit orice formă de opoziție locală, au practicat eliticidul și etnicidul. Masacrul de la Fântâna Albă a fost una dintre cele mai cumplite operatiuni de omor in masă organizate de sovietici in acei ani macabri: „La 1 aprilie 1941, locuitori din mai multe sate de pe valea Siretului de pe teritoriul ocupat in 1940 de Uniunea Sovietică, purtand in față un steag alb si insemne religioase, au format o coloană pasnică de cateva mii de persoane si s-au indreptat spre noua graniță sovieto-română cu intenția de a ajunge in România. Cu aproximativ trei kilometri inainte de granița cu România, grănicerii sovietici ascunsi in pădurea Varnita au tras in grupul de oameni cu mitraliere, iar cei răniți au fost ucisi apoi cu lovituri de săbii si hârlețe sau ingropați de vii. Numărul exact al victimelor nu a fost aflat vreodată. Conform datelor arhivate de autoritățile sovietice, 20 de persoane au fost ucise in incercarea de a trece granița, insă potrivit listelor realizate mai târziu numărul victimelor din doar sase sate bucovinene era de 44 de persoane. Alte estimări ale martorilor locali dau si peste 2.000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite si ucise apoi cu lovituri de sabii si hârleț sau ingropate de vii.”

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-19807296-eugen-tomac-avem-semnaturile-pentru-comisia-parlamentara-privind-masacrul-fantana-alba.htm

“Spionita” era o maladie contagioasă, vigilența revoluționară era exaltată drept virtutea supremă. Nu erau cruțați nici măcar refugiații politici ajunși în URSS pentru a scăpa de teroarea nazistă. Silvio Pons reamintește cazul emblematic al Margaretei Buber-Neumann, arestată în 1937 împreună cu soțul ei, fostul deputat comunist Heinz Neumann (curând după aceea a fost executat). După o perioadă în Gulag, în lagărul Karaganda din Asia Centrală, era transportată, ca efect al infamului Pact, la Ravensbrück.

Trebuie recitită cartea ei despre Milena Jesenská, ziaristă cehă și prietena lui Franz Kafka (v. “Scrisori către Milena”), deținută în acel lagăr nazist. Milena a fost printe cei care au denunțat deopotrivă nazismul și Marea Teroare din URSS, era perfect conștientă de natura despotic-polițienească a național-socialismului și a socialismului leninist. Când rețeaua clandestină cehă de la Ravensbrück i-a cerut Milenei să aleagă între apartenența la acel grup și prietenia cu “troțkista” Margarete Neumann, Milena a optat pentru prietenie. A murit în lagăr în 1944, dar Margarete a supraviețuit și a vorbit. Cumnatul ei, Willi Münzenberg, fostul dirijor al propagandei cominterniste, rupsese cu Stalin după Pact și a fost ucis, cel mai probabil de agenții NKVD-ului, în exil, în Franța.

Prietenă apropiată cu Arthur Koestler și Manès Sperber, prețuită de Albert Camus și Raymond Aron, de Monica Lovinescu și Whittaker Chambers, Margarete a fost una din marile voci ale luptei anti-totalitare în anii ofensivelor propagandistice staliniste de după război. Memoriile ei, scrise la îndemnul lui Koestler, au apărut în 1948, în germană, cu titlul “Als Gefangene bei Stalin und Hitler” (în engleză ”Under Two Dictators: Prisoner of Stalin and Hitler”, iar în franceză, “La révolution mondiale”), și sunt o mărturie esențială despre secolul lagărelor de concentrare și al religiilor seculare. Știa exact ce însemna comunismul și a spus-o direct și fără menajamente. A trăit personal identitatea de metode dintre cele două sisteme, a fost victima ambelor dictaturi. În 1949, a depus mărturie în favoarea lui Viktor Kravcenko în procesul de calomnie intentat de acesta împotriva săptămânalului comunist “Les Lettres Françaises” condus de Louis Aragon și de Pierre Daix. Comuniștii francezi îl acuzaseră pe Kravcenko că mințise în legătură cu existența lagărelor de muncă forțată din URSS. Pe măsură ce reflecta tot mai mult la chestiunea totalitarismului, Margarete Buber-Neumann devenea tot mai convinsă că nazismul și comunismul erau nu doar fenomene similare, ci consubstanțiale. Acesta a fost mesajul adânc al cărții ei din 1976 despre destinele umane ale vremii în care i-a fost dat să trăiască. A încetat din viață în noiembrie 1989, cu câteva zile înainte de căderea Zidului Berlinului.

Unul dintre inițiatorii Declarației de la Praga din 2008 a fost dramaturgul ceh Václav Havel, un admirator mărturisit al operei lui Kafka. Asemeni prozelor lui Kafka, piesele lui Havel vorbesc despre însingurare, pierderea identității, înstrăinare într-o lume tot mai opacă, tot mai absurdă. Declarația cere ca ziua de 23 august să devină o zi comemorativă în toate statele europene pentru victimele celor două regimuri scelerate vinovate de asasinarea a milioane de ființe inocente în numele unor fixații ideologice delirante. În momentul în care individul nu mai este privit ca om, cu drepturi inalienabile, ci ca membru al unei “categorii sociale” ori “rasiale” decretată drept inferioară, deci superfluuă, deci “parazitică”, când este redus la condiția de insectă, vierme, lipitoare, etc., când coeziunea comunității politice este făcută dependentă de excluderea, eliminarea și în final exterminarea “dușmanului de clasă” ori “de rasă”, atunci se deschide calea pentru experimentele genocidare de tip comunist și nazist.

Recomandări:

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-în-istorie

https://www.contributors.ro/global-europa/via%c8%9ba-e-in-alta-parte-cazul-zavis-kalandra/

https://www.contributors.ro/cultura/vieti-si-destine-in-secolul-incendiilor-ideologice/

https://www.contributors.ro/cultura/exor%C2%ADcism-prin-cunoastere-despre-teroare-si-rezistenta-in-moldova-sovietizata/

http://www.timpul.md/articol/crimele-comunismului-sovietic-masacrul-de-la-fantana-alba-22190.html

http://epresa.md/stirile-zilei/1-aprilie-1941-masacrul-de-la-fantana-alba-galerie-foto

Articolul de mai sus este versiunea lărgită si actualizată a textului transmis la postul de radio Europa Liberă:

http://www.europalibera.org/content/blog/26933602.html

Textul poate fi ascultat in lectura autorului aici:

http://www.europalibera.org/audio/26933599.html

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. OK dle Tismăneanu, dar vă cam repetaţi, Tot aceia şi aceia. Cinste lor!
    Dar oare în România nu au existat nici victime nici eroi , alţii decât mult huliţii legionari ,condamnaţi în bloc şi nu individual?
    Şi cum ne puteţi explica TĂCEREA asurzitoare despre efectele nenorocitului pact asupra României, prin răpirea Basarabiei şi toate crimele împotriva populaţiei româneşti din zonă?
    Nu vă daţi seama că vă descalificaţi şi daţi apă la moară criticilor dv.? Sau nu vă pasă…
    E foarte trist să constaţi această magnifică lipsă de obiectivitate..

    • Ce-ar fi sa cititi textul pe care il comentati atat de peremptoriu si acid? Veti vedea ca vorbesc despre rapirea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Dar macar dedicatia articolului ar fi trebuit sa va atraga atentia. Ati avut minima curiozitate, inainte de a posta acest asa-zis comentariu, sa deschideti linkurile? De cartea lui Igor Casu despre represiunile din Moldova sovietizata ati auzit?

      Va sugerez sa cititi:

      http://www.ziare.com/eugen-tomac/partidul-miscarea-populara/se-cere-comisie-parlamentara-pentru-adevar-anchetati-masacrul-de-la-fantana-alba-1355845

      • Sorry,
        Totuşi, dar masacrul de la Winicza?
        Ideea era alta ; că nu prea îi amintiţi pe cei din rezistenţa anti-stalinistă din România .

          • ” În timp ce naziștii organizau în partea din Polonia ocupată de ei exterminarea intelectualității și a clerului, și ințiau politicile care aveau să ducă la anihilarea populației evreiești, Stalin și Beria puneau la cale masacrarea în pădurea Katyn a corpului ofițeresc și a nenumărați civili polonezi. Vina lor? Niciuna, în afara originii lor etnice. Era vorba, evident, de ceea ce azi numim genocid.”

            Buna remarca ! Comunismul Sovietic era, in esenta, aproape la fel de rasist ca nazismul. Iar polonezii i-au fost o tinta constanta. Iar Katyn nu e primul exemplu si nici cel mai barbar … de exemplu Stalin a initiat inca din 1937 Operatiunea Poloneza, in urma careia peste 120000 de civili polonezi (din interiorul URSS-ului) au fost ucisi. Cum au fost selectati ? Simplu: numele lor au fost alese din cartea de telefon … daca aveai nenorocul sa ai un nume care sa sune (catusi de putin) polonez … soarta ta (si a familiei tale) era pecetluita.

            Pentru mai multe detalii:
            http://en.wikipedia.org/wiki/Polish_Operation_of_the_NKVD_(1937–38)

    • @ lex,
      lasa-l, mă, sa se descalifice.
      Tu esti calificat, cinste ţie” „Tot aceia şi aceia. Cinste lor!”
      Dar chiar asa, bibicule, tu ce articol citisi?!
      Un pic de jena, ceva?!

    • @lex

      Eu afirm aici cu subiect si predicat, cum se spune, ca sunteti angajat ca postac sa-l atacati pe VT. Va explic si de ce. Ati criticat aiuristic fara macar a citi articolul si logic rezulta ca ati postat pt. ca trebuia s-o faceti si in felul in care vi s-a spus s-o faceti. Nici nu aveti bunul simt sa dispareti de aici ci continuati cu o alta critica dupa un ridicol „sorry”. Ati facut doua postari in urma carora veti incasa cativa lei. Luati-i si tineti-i in mana cateva momente si intrebati-va ce reprezinta acea suma. Daca nu aveti nici un fel de remuscari atunci eu nu pot sa va zic decat „Dumnezeu sa va ierte”.

  2. Zilele trecute din intimplare am observat o referinta la executarea lui N. Belogiani despre care nu cunosteam, context in care unele personalitati au cerut la acel timp gratierea lui.
    A fost Belogiani agent sovietic sau a cazut prada intelegerii dintre Stalin cu Churchill ?

  3. Asemanare este putin spus,de fapt cele doua partide sa le spunem asa ,partide cu aceeasi doctrina de extremqa stanga,simplu au folosit pentru accederea la putere „CRIMA”,orice regim totalitar instaurat s-a folosit de „crima” sau sa spunem de „instituirea terorii” parca seamana a revolutie franceza????.Dar aceste personaje -nefaste in istoria omenirii-Hitler si Stalin au venit la putere in anumite conditii,la nemti pe o criza economico-sociala,la rusi pe trambulina socialista creata de Lenin.S-ar putea ca Hitler sa se fi inspirat din conditiile accesului la putere al comunistilor,ca la aceasta au adaugat si crima etnica,este problema prin care au crezut ca se departajeaza de comunisti,iar Stalin a folosit in instituirea terorii etnici ,dezagreati de Hitler,exemple ? cate vreti mai ales la noi in Romania post belica.Domnule Tismaneanu ,crima indiferent cine o comite se numeste crima,ma refer la autorul atat moral cat si material indiferent de rasa si etnie.Scurt toate crimele comise ,au avut un singur scop ..PUTEREA si BANUL,filozofia nu cred ca a dat roade in inchisorile comuniste ,sau lagarele fasciste, iar criminalii indiferent de etnie sau rasa sunt tot criminali.

  4. Realitatea e că așa erau vremurile. Polonia lui Piłsudski sau România lui Antonescu nu erau tocmai exemple de democrație și libertăți civile. chiar dacă au ajuns ulterior victime ale agresiunii sovietice și/sau germane. v-as sugera sa va uitati la filmul „Katyn” al marelui regizor Andrzej Wajda:

    https://www.youtube.com/watch?v=V1RmYD3OOik

    • Cred ca este o eroare sa comparam Polonia lui Pilsudski cu Romania lui Antonescu. Oricum, Pilsudski era mort din 1935. Iar Polonia nu a facut parte din Axa, ci a fost atacata, dezmembrata si desfiintata de catre Principala putere a Axei, Germania hitlerista. La care cotropire si dezmembrare a participat Uniunea Sovietica.

      • Buna ziua!

        Dati-mi voie sa va recomand (asta daca nu le-ati citit deja) cartile lui Victor Suvorov (Spargatorul de gheata si Ziua M). De asemenea este interesanta si lectura cartii fostului ministru de externe din perioada legionara MIhail Sturdza – Romania si sfarsitul Europei-Amintiri din ţara pierdută-Romania anilor 1917-1947. Mai alesc cartile domnului Suvorov sunt foarte contestate de istorici consacrati chiar daca aduc argumente si dovezi solide.

        O zi buna va doresc!

    • Cum comentați poziția Finlandei în acele vremuri? A reușit să rămână o democrație funcțională pe durata întregului război mondial, agresată fiind de Hitler și Stalin deopotrivă. Pierderile teritoriale au fost minime, în regiunile de frontieră cu URSS, zone populate preponderent de etnici ruși (Karelia).

      Din nefericire, România nu s-a apărat. Nu există nicio scuză pentru ceea ce s-a întâmplat atunci. Nu s-a tras niciun glonț pentru apărarea Bucovinei de Nord sau Basarabiei. Iar un popor care nu se apară își merită soarta.

      • Si eu am fost de aceeasi parere multa vreme. Insa acum nu mai vad lucrurile atat de transant. Nu cred, de pilda, ca daca in 1940 am fi luptat cu Rusia am fi putut sa pastram Basarbia dupa razboi. Am fi fost probabil ocupati de nemti + Ungaria si de rusi deopotriva si, poate, la sfarsitul razboiului am fi recuperate teritoriile pierdute, mai putin Basarabia si Bucovina de Nord, dar nu e sigur. Scenarii se pot face multe, dar atunci luati in calcul si masacrele la care ar fi fot probabil supusa populatia civila din Romania sub ocupatiile straine.
        Finlanda nu si-a mai recuperat niciodata teritoriile pierdute in 1939. Razboiul fino-sovietic s-a desfasurat in niste conditii de teren extrem de dificile (tot ele au facut ca in al Doilea Razboi Mondial sa nu poata avansa nici nemtii + finandezii, nici sovieticii, a fost un front static), care nu pot fi comparate cu cele din Romania.

      • De fapt comunismul rusesc reprezinta continuarea expansionismului rus sau/si slav,dupa cum in prezent Putin reprezinta expansionismul slav-rusesc.Pierderea Bucovinei a Moldovei si a tinuturilor banatene ,a celor de pe Tisa reprezinta de fapt modul in care conducatorii nostri au avut sange…in vena….vedeti ce a facut Costantinescu in 1997,in legatura cu Bucovina.Pacatul cel mare este ca am avut un erou national pe care l-am impuscat………..

  5. Strategic totuși, este un pact militar cât se poate de logic. Din punctul de vedere al lui Hitler, înlătura acel coșmar al unui front dublu (pe care singur l-a încălcat la puțină vreme, violând preceptele inculcate în perioada Bismarck ). Orice participant la prima conflagrație mondială (chiar și la nivel de caporal), își putea aminti cum Rusia a salvat frontul de Vest de două ori- o dată concomitent cu miracolul de pe Marna, când trupele imperiului țarist au invadat estul Germaniei, cu consecințe dezastruoase pentru ele dar forțând totuși detașarea unor corpuri de armată germane din Vest în Est, ceea ce a permis înghețarea frontului și nu un colaps total franco-britanic. Iar a doua oară în 1916, când măcelul de 10 luni de la Verdun, menit să dreneze Franța de ultimele rezerve umane, a încetat ca urmare a ofensivei lui Brusilov, care iarăși a obligat deplasarea unor corpuri de armată din Vest în Est. Prin urmare, succesele colosale ale Reich-ului în 1940 față de Occident, ar fi fost de neconceput fără o pasivitate complice a URSS.
    Poate schimbarea lui Litvinov cu Molotov este cu mult mai mult decât simbolică, reprezentând practic o drastică deviere de curs a politicii externe a URSS. Dacă nu mă înșel, Litvinov încă mai ocupa locul de ministru de externe în vreme ce Vestul și URSS cochetau cu o intervenție armată în Cehoslovacia în 1938. Faptul că Stalin era un monstru nu face mai puțin corectă alegerea lui din 1939. Fără a le plânge de milă, din motive evidente, trebuie totuși evidențiat faptul că la acea dată, URSS nu avea absolut nici un aliat- reacțiile de mai târziu, paradoxale în aparență dar consecvente în ce privește psihologia anumitor pături ale Europei de Vest, anume o animozitate față de atacul bolșevic asupra Finlandei care depășea reacția necesară față de soarta Cehoslovaciei sau chiar Poloniei, demonstrau „justețea” alegerii lui Stalin. Pasivitatea vremelnică la care URSS a încuviințat în 1939, i-a adus în 1940 mai mult decât efortul masiv în materiale și oameni, cu rezultatele pe care le cunoaștem în Finlanda- nu cred că Stalin își imagina că Voroșilov ar fi fost vreun Suvorov, dar cu siguranță a putut constata rezultatul epurărilor sângeroase la care supusese Armata Roșie.
    Iar dacă pactul de neagresiune între cele două dictaturi a supus în 1939 mulți comuniști la o situație ideologic inexplicabilă, a fost rândul propagandei naziste să bâlbâie o justificare în 1940, când la Marea Baltică, zone considerate istoric germane sau de influență germană, au fost invadate de bolșevici.

  6. 1. Cred ca Jaroslav Hasek (tatal Soldatului Sveik) a scris candva ”TRATAT DE PACE: Noi iepurii si noi caprioarele semnam astazi un Tratat prin care convenim ca in Padure sa nu mai aiba loc ucideri de animale. Sa speram ca lupii si vulpilee vor adera la acestt tratat ” (din memorie) . Noi , cei din Estul Europei suntem probabil in deplin consens ca NAZISM = COMUNISM , cel putin cat priveste efectele represive asupra populatiei. Intrebarea este : Accepta Vestul aceasta afirmatie ? Parca nu-mi imaginez vreun profesor universitar din vestul Europei sau din SUA sa manifeste cine stie ce aplecare spre ideologia naazista. Pe cand fermecati de marxism – se cam vad. ***************
    2. Natura mafiota a inteleegerii dintre Hitler si Stalin pecetluita la 23 august 1939 este desigur indiscutabila. Totusi dupa razboi liniile de frontiera trasate de cei doi criminali au fost LEGITIMIZATE
    (sau legitimate ? nu stiu exact) prin trataele de pace, singura ameliorare fiind eliberarea balticilor dupa 1989. Cum calificam girul dat astfel de catre Marii Aliati vestici ? Favorizarea infractorlui ?

    • Am discutat cu un coleg francez din regiunea Luxemburgului. Are 50 de ani si imi spunea ca in scoala a avut multi profesori care erau apropiati ideologiei comuniste si chiar faceau propaganda comunista pe fata. Multe primarii de pe linia granitei cu Germania, Luxemburg si Belgia erau conduse de comunisti si organizau reuniuni publice pro-comuniste si anti-capitaliste. In Franta din 1975 partidul comunist francez era extrem de puternic, avand intelegeri de impartire a puterii politice si detinand prin sindicate si nu numai o mare putere economica.
      Europa de Vest de dupa razboi a fost penetrata de propagandistii comunisti. Bineinteles ca acestia omiteau sa vorbeasca despre crimele comise in teritoriile conduse de regimuri comuniste, infierand insa cu manie tot ceea ce considerau a fi abuzuri capitaliste. Multi cetateni din afara Europei de Est nu cunosc si nu au cum sa inteleaga ce s-a intamplat, ce inseamna teroarea de a trai intr-un mediu inchis, controlat discretionar de un regim compus din indivizi cu mentalitate de paznici de puscarie.

  7. Multumesc, domnule Profesor pentru articoleledumneavoastra, prezentand, explicitand imensul rau al bolsevismului, cu expresia sa paroxistica,stalinismul.Asa cum am mai spus, atat in Romania, cat si in Occident,se prezinta seriale intregi pe tema Hitler si nazism pana la detalii absurde: ce manca, ce bea, cum mergea, ce femei l-au interesat, cu yes meni a avut si povestea lor, etc.etc.Despre bolsevism,stalinism,despre perechea lui in crima si genocid, in bestialitate si monstruozitate mai putin sau chiar deloc!De ce opare?Intrebare retorica, stim de ce: au fost aliati, l-au inarmat,l-au hranit,l-au onorat, i-au acceptat toate pretentiile tradandu-si principiile -cand puteau sa n-o faca!Din acest motiv, pentru activitatea dumneavoastra staruitoare de a ne prezenta adevarata fata a celuilalt monstru,a unui sistem la fel de dezumanizant, binemeritati recunostinta si respect!

  8. Mi se pare foarte curios că nu este pomenită Hannah Arendt şi excepţionala ei lucrare „Originile totalitarismului”. Care să fie motivul?

    • Nu cred ca e nevoie sa cautati alt motiv decat ca, in economia textului, apar numele celor care s-au ocupat recent de subiect (Silvio Pons si Timothy Snyder, de pilda). Nu apare nici numele istoricului John Lukacs care a scris despre Pact si recenzeaza o noua carte pe subiect in „New York Review of Books” din aceasta saptamana. „Originile totalitarismului” a aparut in traducere romaneasca la Humanitas in doua editii, cea mai recenta in colectia „Istorie contemporana” pe care o ingrijesc impreuna cu istoricul Cristian Vasile. Pe coperta a patra puteti gasi ce-am scris despre una din marile carti de gandire politica ale secolului XX. Am scris frecvent despre Hannah Arendt, inclusiv intr-o serie de articole recente aici, pe „Contributors”, scrise impreuna cu politologul Marius Stan. Dvs sunteti mirat de absenta numelui ei din acest articol, altii imi (ne) reproseaza prezenta sa prea frecventa :)

      http://www.humanitas.ro/humanitas/originile-totalitarismului-1

      • Problema este următoarea ; la stilul academic pe care îl folosiţi care este de apreciat şi pentru care meritaţi felicitări, cutuma academică este să-l menţionaţi pe cel/cea care a abordat pentru prima oară subiectul . Din modestele mele cunoştinţe în domeniu – nu este Hannah Arendt prima care a stabilit în „Originile totalitarismului” similitudinea(până la a-i numi fraţi gemeni) dintre nazism şi comunism?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro