Home » Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Patologii ale veacului XX: Despre somnambulismul ideologic

Vladimir Tismaneanu august 17, 2015 Global / Europa, Politica & Doctrine
3 comentarii 1,388 Vizualizari

Somnambulismul ideologic a fost una din patologiile veacului trecut. Riscă să fie și una a celui actual. Hitler spunea că își urmează destinul “cu siguranța unui somnambul”. Secolul XX a fost dominat de saltimbanci și somnambuli, de magicieni și demagogi, de pseudo-profeți și de șarlatani cinici. Înarmați cu ideologii revoluționare, precum Piotr Verhovenski din “Demonii” lui Dostoievski, au putut să dea foc unor cetăți mult prea vulnerabile, asemeni Rusiei lui Kerenski și Republicii de la Weimar. Ori, de ce nu, România interbelică atacată de cei numiți de Dinu Pillat “vestitori”. Iar intelligentsia a fost încântată să participe la aceste jocuri piromane. Când s-a trezit, era prea târziu, ritualurile nihiliste își produseseră efectele, noii herostrați câștigaseră partida.

Mentalitatea și moralitatea burgheziei au fost denunțate drept filistine. Ne-am trezit cu mentalitatea comisarilor întunecați și batalioanelor SA. Raymond Aron a scris despre marxisme imaginare. Există și fascisme imaginare. Uneori se suprapun până la contopire. Cum nota Mihail Sebastian în “Cum am devenit huligan”, fascismul și comunismul au în comun disprețul pentru individul neînregimentat, pentru om ca persoană, nu ca membru al unei colectivități (clasă socială, grup rasial, trib, națiune, etc). La începutul anilor ’90, fostul profesor de socialism științific de la Facultatea de Filosofie a Universității din București, Radu Florian, apropiat de noua conducere a României, publica sub titlul “O idee care ucide” o antologie de scrieri din anii interbelici ale unor cunoscuți intelectuali români.

Sunt ultimul care să nege că au existat derapaje lamentabile ale unor gânditori străluciți, dar antologia lui Florian păcătuia prin unilateralitate. În anii ’30, dar și mai departe, două (cel puțin) au fost ideile asasine: fascismul și comunismul. A cădea la Partid sau la Mișcare, spre a relua o sintagmă a lui Belu Zilber, era pe-atunci o ispită căreia nu i-au rezistat nici Mircea Eliade, nici, să spunem, Miron Radu Paraschivescu, Louis Aragon, Rafael Alberti sau Pablo Neruda. “Trecutul deochiat” (formularea Martei Petreu despre tinerețea lui Cioran, o tinerețe asumată și regretată), nu a fost doar la extrema dreaptă…

Fascizarea comunismului românesc, un fenomen despre care am scris și care a fost explorat de Monica Lovinescu la vremea rezistenței anti-protocroniste, este dovada că extremele ideologice împărtășesc obsesii, mituri, emoții, fobii, nevroze, sentimente și resentimente similare, uneori identice. Contrapartea cronologică a Nopții de Cristal și a abjectei prigoane antisemite din Germania nazistă a fost Marea Teroare din Uniunea Sovietică stalinistă, deci comunistă. Ambele operațiuni criminale se pretindeau purificatoare. Nu discut aici numărul victimelor, ci intenționalitatea distructivă, exterministă.

Teroarea organizată cu sprijinul tuturor aparatelor statale face parte din codul genetic al totalitarismului. Este, dacă vreți, numitorul comun al acestor sisteme. Tocmai de aceea am salutat volumul “O idee care ne sucește mințile” de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și H.-R. Patapievici. Tocmai de aceea socot că scrieri precum “Viață și destin” și “Panta Rhei” de Vasili Grossman au valoare de îndreptar moral, pe lângă imensa lor valoare estetică. Cât despre Radu Florian, pe care l-am cunoscut, pot depune mărturie că avea oroare de conceptul însuși de totalitarism.

Ele se întâlnesc în aversiunea viscerală pentru statul de drept, pentru moderație. În al treilea volum al romanului lui Hermann Broch “The Sleepwalkers” (Die Schlafwandler) este inclus eseul “Dezintegrarea valorilor”. În al ei volum “Men in Dark Times”, Hannah Arendt are un eseu despre Broch. Trăim, din nou, un moment când valorile par să se afle în plină destrămare, când ni se spune că statul de drept (Rechtsstaat) este o ficțiune iar constituționalismul democratic o simplă fațadă care camuflează mistuitoare conflicte de clasă. Învățăm oare ceva?

Recomandări:

http://www.contributors.ro/cultura/secret-arzator-elogiu-burgheziei-un-articol-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

http://adevarul.ro/news/societate/cind-scrisul-devine-inutil-1_55d08178f5eaafab2c9114f9/index.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. comentariu spune:

    In prezent majoritatea fostilor sau niciodata in fapt militanti de stinga au migrat spre sentimente liberale.

    Ultimul exemplu este a prim-ministrului elen Alexis Tsipra un apostat si in fapt tradator a valorilor, oamenilor si victimelor de stinga.
    Despre el nu se poate spune ca este somnambul si ca cazut in bratele lui orfeu si merge in directie opusa cele declarate.
    Azi toti politicienii sunt pragmatici in ceea ce priveste interesul personal iar resul oamenilor sunt numai instrumentele lor asa cum si el este unealta altora.

  2. luchian spune:

    Nicholas Goodrick-Clarke – The Occult Roots of Nazism.
    -Black Sun: Aryan Cults, Esoteric Nazism and the Politics of Identity.
    Probabil le cunoasteti , sint carti foarte serioase , academice , devoaleaza multe lucruri .

  3. Despre demnitate spune:

    “Cât despre Radu Florian, pe care l-am cunoscut, pot depune mărturie că avea oroare de conceptul însuși de totalitarism.”

    Nu sunt sigur dacă am înțeles eu greșit sau e o eroare. Mai sus Radu Florian este descris ca fiind
    “fostul profesor de socialism științific de la Facultatea de Filosofie a Universității din București, Radu Florian, apropiat de noua conducere a României”

    Pare o contradicție în termeni.

    Mulțumesc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)