joi, martie 28, 2024

Pe lângă ştirile săptămânii

Georgia.

Stirea: Georgia a destructurat o importanta retea de spionaj in favoarea Rusiei si a arestat 13 suspecti, printre care si patru cetateni rusi, suspectati ca ar fi transmis Moscovei informatii militare confidentiale, a anuntat vineri ministerul georgian de Interne, citat de AFP. Anuntul a starnit imediat reactia Moscovei, o sursa din cadrul Ministerului afacerilor externe afirmand ca Rusia este „extrem de furioasa”, potrivit Interfax. Suspectii, printre care figureaza si oficiali militari georgieni, au transmis informatii secrete referitoare la armata georgiana serviciilor de informatii rusesti (GRU), a precizat Sota Utiasvili, purtator de cuvant al ministerului.

HotNews si Bloomberg-BW

In mozaicul rusesc, Georgia este fara indoiala una din cele mai importante piese. Caderea Georgiei in mainile Rusiei va insemna implicit totala dependenta Europeana de  hidrocarburile cumparate de la rusi. Europa nu intelege acest lucru si America a incăput pe mainile celor care nu mai inteleg nici scopul ei politic si nici nu mai au grija de viitorul ei economic si militar. Din nefericire, Uniunea Europeana nu a fost niciodata indeajuns de sensibilă la problematica Transcaucazului, desi Europa ar trebui sa fie mai atenta decat orice alta regiune la aceste probleme, si s-ar cuveni sa faca mai multe eforturi pentru a obtine un acces cat mai direct – si mai ieftin – la aceste imense zacaminte din zona caspica.

Timp de un deceniu după prăbuşirea Uniunii Sovietice, Rusia nu a putut să împiedice ieşirea mai multor ţări din zonă sa de influenţă, dar a controlat situaţia în Caucazul de Sud garantând un minim de stabilitate. Ca rezultat a crizei datorată suspiciunilor de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare din 2003, Eduard Şevardnadze şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte pe 23 noiembrie 2003 în timpul paşnicei Revoluţii a Trandafirilor. Preşedintele interimar a fost purtătorul de cuvânt al parlamentului Nino Burjanadze. Pe 4 ianuarie 2004 Mikhail Saakaşvili, conducător al Mişcării Naţionale – Democraţii (MND- fosta Mişcarea Naţională Unită), a câştigat alegerile presidenţiale şi şi-a început mandatul pe 25 ianuarie. Odată cu “revoluţia trandafirilor” şi venirea la putere a lui Mihail Saakasvili în ianuarie 2004, Georgia a ieşit de sub tutela rusă, dar era mult prea slabă pentru a se impune în propriile regiuni separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud.

Extinderea NATO şi a Uniunii Europene către Est şi căutarea de noi surse de energie au adus Georgia şi întregul Caucaz în centrul de interes al Statelor Unite şi al Occidentului în general. În regiune se întrezărea o alternativă la Rusia. Conflictele din Abhazia şi din Osetia de Sud şi-au pierdut astfel caracterul local şi au devenit elemente ale jocului geopolitic dintre Rusia şi Occident. De soluţionarea acestora depind, pe de o parte, o posibilă reconstrucţie a dominaţiei ruse în această regiune strategică, iar pe de altă parte, perenitatea şi dezvoltarea investiţiilor politice şi economice occidentale din ultimii ani. Conflictele au devenit însă şi mize importante în negocierile politice dintre Rusia şi Occident cu privire la viitorul regiunii Kosovo şi a Balcanilor. Nu este o exagerare atunci când se afirmă că orice conflict din regiune devine în mod automat o înfruntare mai mult sau mai puţin directă între Moscova şi occidentul European.

In conditiile scaderii dramatice a rezervelor din Marea Nordului si in situatia confuza din Iran si din Irak, importanta resurselor de hidrocarburi din Azerbaidjan si Kazahstan a devenit enorma. In 2000, Kazahstanul a descoperit cel mai mare camp petrolier din 1960 pana in prezent, cel de la Kazhagan, care abia urmeaza sa devina complet productiv. Atat companiile occidentale – mai ales din SUA si Marea Britanie, cat si Rusia sunt direct interesate sa obtina un acces privilegiat la aceste resurse. Statele Unite au fost deturnate de conflictele din Irak si Afganistan asupra carora si-au concentrat toate resursele si au neglijat aceasta zona de mare importanta strategica.

Pe 7 august 2008 izbucnea războiul dintre Georgia si Rusia pentru controlul provinciei georgiene secesioniste Osetia de Sud. Un conflict cu multe consecinţe pentru Georgia si pentru regiunea Caucazului, dar si pentru relaţiile internaţionale în general.  Dupa incidentele din august 2008, lucrurile s-au complicat dramatic, mai ales ca Rusia foloseste sistematic pozitia ei de furnizor de hidrocarburi al Occidentului Europei pe de-o parte pentru a cumpara ieftin din Asia Centrala petrol si gaze pe care le vinde foarte scump in vest, pe de alta pentru a utiliza, asa cum s-a putut vedea foarte clar in ultimii ani, pozitia sa de furnizor ca parghie de influenta politica. Un control al Rusiei asupra oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan, care transporta zilnic 1 milion de barili din Azerbaidjan in Turcia si de acolo in intreaga Europa si in SUA, are toate sansele sa agraveze situatia. Prezenta trupelor rusesti in Georgia si Abhazia are o incidenta directa asupra securitatii transportului pe tronsonul georgian, mai ales dupa ce,  un incendiu revendicat de teroristii kurzi a blocat aceasta conducta de mare capacitate.

Ocuparea portului Poti pune de asemenea sub semnul intrebarii viitorul proiectului european al gazoductului Nabucco, la care Romania este parte. Nabucco prevedea ca gazul din Azerbaidjan, principalul furnizor, sa ajunga la Poti si de acolo in Europa. Acum, Poti e ocupat, iar Gazpromul a facut Azerbaidjanului o oferta care ii confera, practic, monopolul asupra gazului azer. Pe scurt, o perspectiva mai degraba realista decat optimista se profileaza, anume aceea ca destabilizarea Georgiei sa interzica pe termen scurt si mediu orice ruta alternativa la cele controlate de Rusia pentru resursele caspice de hidrocarburi.

Poate si mai grav insa, increderea investitorilor in perspectiva acestor rute alternative scade dramatic, si va trece foarte mult pana ce ele vor deveni din nou fezabile. Pana atunci, sansa ca Rusia sa provoace un vid de putere in zona Caucaz – Marea Caspica se profileaza amenintator. Miza cea mai importanta a conflictului georgian, care reduce dramatic sansele de dezvoltare democratica atat pentru Georgia, cat si pentru Rusia, este, sub aspect economic, intregul pachet de proiecte legat de reteaua de transport a hidrocarburilor din Asia Centrala in Europa.

Lipsite de sprijinul american si european Georgia nu va putea rezista uneltirilor Kremlinului. Tradarea Georgiei este tradarea noastra. Noi vom suferi mai mult decat toti ceilalti din cauza abandonarii acestui mic si curajos stat.

Grecia

Stirea: Un colet suspect adresat premierului italian Silvio Berlusconi a luat foc pe aeroportul din Bologna in momentul in care expertii au incercat sa il deschida, fara a rani pe cineva, a anuntat agentia de stiri ANSA, citata de AFP.  Marti, un colet cu explozibil adresat cancelarului Angela Merkel a fost descoperit in Germania, autoritatile stabilind ca are legatura cu campania de transmitere de bombe prin posta din Grecia. In cursul zilei au explodat doua pachete cu bomba la ambasadele Elvetiei si Rusiei de la Atena si alte 3 pachete au fost descoperite inainte de a exploda, intr-un val de atacuri legate de extremistii de stanga. HotNews si Washington Post

Ultimele stiri cu coletele care explodeaza in Grecia si in afara ei trimise de acolo, cand o serie de politicieni Europeni au fost gratificati cu astfel de “cadouri grecesti” m-au condus la ideea ca de fapt, nu avem nevoie de teroristi din afara continentului, ii avem pe ai nostri, afiliati cu bravura la Uniunea Europeana. Dupa ce Sarkozy,  Merkel si Berlusconi au avut in posta niste coletete pirotehnice trimise din vechea si frumoasa Elada am hotarat sa scriu putin despre acesti teroristi Europeni, care impreuna cu fratii basci (ETA- Euskadi Ta Askatasuna in bască, Pământul Basc si Libertate) cu fratii irlandezi  (IRA – Óglaigh na Éireann in irlandeză, Armata Republicană din Irlanda)  alcatuiesc forul terorist comunitar. Despre “terorismul in şlapi” de sorginte autohtona vom discuta poate alta data.

Grecii au o traditie terorista de extrema stanga cam de la al doilea razboi mondial incoace. Terorismul “grecesc” vine si pleaca printr-un flux-reflux aproape constant. Cam la cativa ani, baietii isi iau portiile de sange imperialist si se linistesc pentru un timp, unii acasa altii la puscarie.

Cea mai veche si “respectabila” organizatie terorista Elena  a fost (unii spun ca mai este) N17 sau 17N de fapt pe numele ei autohton, Epanastatiki Organosi dekaefta Noemvri, in romaneste,  “Organizatia Revolutionara din 14 Noiembrie”. Are la raboj cam 25 de crime si cativa rapiti care au scapat cu viata. Adevarat, cu cateva din victimele lor nici eu nu am simpatizat prea tare. Baietii s-au auto-finantat cu cateva milioane de dolari talhariti de la cativa bancheri imperialisti.

Mai la stanga de acesti gentelmeni neo-marxisti se afla o grupare specializata pe tinte americane. Numita Epanastatikos Agonas — EA sau pe romaneste “Lupta Revolutionara” , gruparea si-a inceput activitatile cam prin 2003. Au la activ cam 20-25 de actiuni. Un colet asemanator cu cele trimise demnitarilor Europeni a fost trimis si ministrului elen de interne, Michalis Chrysohoidis, in vara aceasta. Din nefericire, a murit ca de obicei un nevinovat, amicii trebuiau sa stie ca un ministru nu-si deschide singur posta. Surse anti-teroriste Europene ii considera favoriti la titlul “coletele demnitarilor”.

Si mai la stanga, de fapt anarhisti, care de fapt pot fi si de dreapta, parerea mea,  in special pentru ca se considera “neo-bizantini”, numai Dumnezeu stie ce e asta se afla “Nucleul Revolutionar”, pe numele lor Epanastatiki Pyrines, cunoscuti si ca “Celulele Revolutionare.” Acesti baieti (poate si fete) au o predilectie clara spre finante-banci. Majoritatea atentatelor lor a fost in acest sens. In ultimii ani nu s-a mai auzit de  ei, de fapt cam de la inceputul deceniului.

Specialistii in colete pirotehnice cred ca de vina la multitudinea de “colete grecesti” ar putea fi EA “Lupta Revolutionara” sau o noua alianta intre vechii “combatanti” de la N17 si EA. Din nefericire, nu prea are importanta daca sunt vechi sau noi, va curge sange si ca de obicei al celor nevinovati.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Ciao Theophyle,
    Stii cum se spune la noi? „Che noia, che barba … Che barba, che noia” (unde „noia” se traduce cu plictiseala, restul se intelege).
    Am si eu o curiozitate si adica: plataforma asta, contributors, ai pus-o tu in picioare (s-ar deduce de la frecventa cu care postezi Tu)? Si, cand e ca ne relevezi in sfarsit identitatea lui matale care e o nota distonanta in panorama autorilor.

    • Salut Viviana,
      Nu in nici un caz. Eu sunt invitat si scriu poate mai mult decat alti pentru ca probabil sunt mai putin ocupat decat alti colaboratori. Identitatea mea este cunoscuta tuturor celor care trebuie sa o cunoasca. Restul nu importa, port un nick la fel ca toti comentatorii mei. Nu viviana ? :)

      • Multam pentru raspuns si a propos, nick-ul comentatorilor nu se compara cu cel al autorilor sau pe Internet se permete „de toate pentru toti”?! Eu n-as putea sa semnez cu un „nick” nici macar in gluma :lol:

  2. Cata secretomanie frate…Toti ceilalti semneaza cu numele complet…numai dvs. semnati cu „Teophyle”.
    Sunteti prea „important” (avand in vedere informatiile pe care le detineti)? Scuze pentru tonul care ar putea parea rautacios, dar chiar nu am vrut sa fiu asa…
    Eram doar curios, ca si nick-ul….
    :)

    • Curiosule :) salut!
      Nu sunt de loc secretoman si nici nu sunt important (sper ca da, familiei si prietenilor). Deoarece ai intrebat cu decenta am sa-ti raspund. Vreau ca cititorul meu sa nu se ocupe de cine a scris ci de ceea ce a scris. Deoarece consider ca internetul este forma ultimativa de democratie, vreau sa-ti fiu egal. Tu esti @Curios eu sunt @Theophyle. Suntem egali! Ai citit ti-a placut, poate vei citi si articolul urmator. Nu ti-a placut nu vei citi.

  3. Am gasit utile informatiile din articol. Nu am prea mult timp la dispozitie, asa ca nu voi comenta prea des, dar aveti un cititor fidel (ar trebui sa-mi fac abonament). Unele dintre ideile prezentate plutesc in aer sau se pot deduce din informatiile de pe canelele de stiri uzuale, insa imbinarea si completarea acestora au drept rezultat ceva bun.

    PS N-o luati in seama pe Viviana, este din categoria usoara!

  4. Articolul „Georgia” mi se pare usor tendentios, in sensul unei atitudini anti-rusesti a autorului destul de clar conturate. A devenit apropape o traditie la jurnalistii sau opinatorii locali sa exprime, de la subtil la insultator, idei si atitudini resentimentare la adresa rusilor. Avem libertatea aproape absoluta de exprimare si presa o foloseste „la rosu”, dar pentru anumite standarde, asteptarea este de obiectivitate, analiza rece, fara emotionalitati inutile. Acum stim clar cine si cum a fost initiat efectiv conflictul georgiano – rus ( pe buna dreptate numit aici „incident”), iar performanta competentionala a lui Shaakashvili este in cel mai bun caz deplorabila. Oricum, Rusia nu trebuie sa depuna eforturi pentru a crea tensiuni sau destabiliza regiunea Caucazului in propriul interes. Sunt suficienti factori interni locali, precum si (mai ales) ascensiunea durabila a islamismului radical in zona, care sinergic constituie amenintari pe termen mediu si lung. Fiind zone de conflict multisecular (doar Stalin, prin autoritarismul sau, a stabilizat temporar regiunea), cu tensiuni interculturale ireconciliabile si traditii de lupte tribale, zona este condamnata la instabilitate. Cine ar investi serios acolo? Cu ce garantii rezonabile? Cu ce structuri se pot incheia tratate viabile etc.etc…? In mod „paradoxal”, Europa isi da seama ca singurii care pot face ceva sustenabil pentru viabilitatea regiunii sunt….tot rusii!!
    Una peste alta, imi plac articolele Dvs.

    • Val, :)
      crede-ma ca nu sunt ruso-fob cu un cutit in dinti. Problema este una si singura. Toata provinciile separatiste sunt intretinute de rusi pentru a intretine o prezenta care nu este legitima. Asa este in Trasnistria, asa este in Osetia, asa este in Nagorno-Karabah, asa este in Abhazia. Nu am treaba cu fobiile. Eu fac geopolitica pura.

      • Theo,
        1. N-am afirmat ca esti rusofob (intr-un cuvant) cu cutitu-n dinti. Esti doar tendentios, o mica nuanta, nimic rau in asta :)
        2. Niciodata, intr-un astfel de context, nu este o singura problema, ci sunt foarte multe probleme, la foarte multe niveluri de analiza, din foarte multe perspective, toate in interactiune (doar faci geopolitica pura, nu?)
        3. Legitimitatea/ilegitimitatea prezentei rusesti in ANUMITE provincii este subiect de dezbatere
        4. Se recomanda evitarea enunturilor sententioase, categorice, in favoarea opiniilor cu un minim grad de relativism. Lumea e prea complexa pentru a stabili adevaruri absolute si finale cu privire la ea.

        • Val,
          Rusia vrea sa aiba si resursele si caile de transport. Legitim! Ceea ce nu este legitim este felul cum se fac lucrurile. Ei pot sa fac ce doresc, alti pot sa nu fie de acord. Eu nu sunt de acord, nu ca ajuta prea mult!

  5. Mda… Ce simpla pare lumea daca o privesti doar prin perspectiva luptelor geostrategice dintre „cei buni” si „cei rai”… Si ti-o spune cineva care a calatorit des in Georgia (si nu numai in Tbilisi!), care a zburat in elicopter UNMIK peste Kosovo, care se afla intr-o prefectura din Tara Bascilor cu ore inainte de explodarea, in fata aceleeasi prefecturi, a unei bombe artisanale, si care a baut cateva pahare si a avut discutii foarte interesante cu fiiul lui Aldo Moro. Si care, mai ales, nu are nimic de-a face cu institutiile romanesti.

    Dar se amesteca in aceasta „clara” lupta de sah extremisme populare, religii, etnii, istorii si xenofobii diverse. Si atunci, totul devine mult mai complicat.

    Fapt: daca Rusia voia sa ocupe Georgia nu avea decat sa nu se retraga dupa razboi. Nu vad cine ar fi putut s-o oblige.
    Fapt: Saakashvili este un aventurier nationalist, care a venit la putere cu o platforma violenta si rusofoba, promitand recapatarea controlului asupra celor doua regiuni separatiste, populate cu 97% cetateni rusi
    Fapt: conform estimarii organizatiilor specializate, democratia sub Saaksashvili s-a degradat ajungand sub nivelul pe care-l avea sub Shevardnadze.
    Fapt: conform USA, OSCE, NATO, Consiliul UE, Consiliul Europei, vina declansarii conflictului apartine Georgiei, care a atacat, in mod ilegal si fara provocare, si in ciuda avertismentele Washingtonului, teritoriile separatiste. A atacat cu forta excesiva, bombardand cladiri civile etc. Rusia a reactionat excesiv, ocupand mare parte din teritoriul Georgiei, folosind forta excesiva si neimpiedicand militiile osete sa prade locuintele georgiene dar inb final s-a retras de pe teritoriile necontestate.
    Fapt: dupa precedentul Kosovo, Saakashvili nu avea cum sa se astepte la altceva decat la o riposta. In plus fata de situatia din Kosovo (unde un alt sef de stat ales pe o platforma nationalista, Milosevici, a trimis armata impotriva unei regiuni separatiste), 97% din oseti aveau pasaport rus si castile albastre ruse stabilite de acordul de la Sochi au fost primele care au ajuns sub focul georgian.

    Altfel spus, conflictul ruso-georgian din 2008 tine mai putin de jocurile geostrategice Moscova – Washington – Brussels si mai mult de istoria putului gandirii unor mici dictatori agitati.

    Dar, desigur, e foarte posibil sa fie si eu, ca toti europenii, un mare naiv.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro