Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Poate România susţine Alianţa „Moldova Euro-Comunistă” de la Chişinău?

Valentin Naumescu ianuarie 24, 2015 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine, Reactie rapida
12 comentarii 3,475 Vizualizari

Din păcate pentru Republica Moldova, am avut dreptate. Ca cetăţean român, legat sentimental şi familial de Basarabia, n-aş fi vrut să am. Ca autor însă, nu pot să nu remarc că, pe 27 decembrie 2014, am fost primul analist din spaţiul public românesc care semnala limpede riscul deturnării mesajului alegerilor legislative de pe 30 noiembrie, prin formarea unei majorităţi ipocrite, hibride, care să includă Partidul Comuniştilor, cel mai mare duşman al României şi al identităţii româneşti de peste Prut.

În articolul la care fac referire, „Impasul coaliţiei pro-europene de la Chişinău. Înlocuirea PL cu PCRM ar schimba esenţial mesajul alegerilor”[1] spuneam că ar fi bine ca „Preşedintele Klaus Iohannis să efectueze vizita oficială la Chişinău, acordând astfel girul României noilor autorităţi politice rezultate în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, numai atunci când se va fi asigurat că mesajul acestor alegeri este respectat şi că Partidul Comunist, o formaţiune care urăşte prin definiţie România şi românismul din Republica Moldova, nu este parte a majorităţii parlamentare şi nu ia parte la deciziile noii puteri de la Chişinău”. În condiţiile cooptării PCRM în noua majoritate, asistăm la sfârşitul ideii că alegerile din Republica Moldova au fost „câştigate” de pro-europeni. Comuniştii şi, prin ei, opţiunea anti-occidentală şi anti-românească au revenit, printr-un compromis cu Vlad Filat şi Marian Lupu (care a plecat tot de la comunişti), la tabloul de comandă.

Formarea majorităţii PLDM-PCRM-PDM (în ordinea mandatelor din Parlament, respectiv 23-21-19), care va conduce Republica Moldova în următorii patru ani şi va alege peste doar 14 luni Preşedintele Republicii, impune anumite reconsiderări politice, rostite sau nerostite, din partea României, Uniunii Europene şi Statelor Unite. Sigur, este dreptul oricărui stat suveran să-şi desemneze conducerea iar Republica Moldova nu este o excepţie. Din acest punct de vedere, Bucureştiul sau Bruxelles-ul nu pot decât să ia act de voinţa liderilor politici de la Chişinău şi de mecanismele constituţionale ale constituirii noii puteri. Nu e vorba aici de „amestecul în treburile interne” ale unei alte ţări, în fond fiecare doarme aşa cum îşi aşterne.

Pe de altă parte, tot ca stat suveran, membru al Uniunii Europene şi al NATO, România are tot dreptul să evalueze situaţia politică actuală din Republica Moldova pe baza unei grile proprii de criterii (strategice, istorice, culturale), formulând o politică demnă din perspectivă naţională, nu una bazată pe clişee, banalităţi şi „formule de convenienţă”, doar pentru că nu avem curajul să spunem ce gândim.

La Bucureşti este necesară acum o atitudine lucidă, moderată dar francă, în consonanţă cu interesele de stat al României, ale cetăţenilor români care locuiesc în Republica Moldova precum şi ale cetăţenilor acestei republici, tot mai mulţi conform ultimului recensământ, care se declară etnici români. Nu mai putem lăuda la nesfârşit ceea ce nu este de lăudat. Dacă privim, de exemplu, spre modul ferm, asertiv şi consecvent în care Polonia a abordat în ultimii douăzeci de ani relaţia cu Ucraina vecină, definindu-şi un „timbru propriu, o voce bine auzită şi respectată” în Europa, probabil că nu ar trebui să mai fim ezitanţi şi formalişti când vorbim despre soarta unui spaţiu care a fost furat României de către sovietici (deci de părinţii fondatori ai PCRM, recent cooptat în majoritatea parlamentară de la Chişinău), în baza Pactului Ribbentrop-Molotov.

Formarea Alianţei „Moldova Euro-Comunistă” nu era obligatorie pentru salvarea republicii de la un dezastru politic. Am fi putut lua în considerare o asemenea soluţie de avarie, doar dacă partidele pro-europene nu ar fi avut minim 51 de deputaţi şi, să zicem, ne-am fi putut trezi cu un premier comunist sau socialist pro-rus. Fără majoritate, compromisul era poate de luat în calcul, dar nici atunci nu era obligatoriu de făcut. Alegerile anticipate sunt, la urma urmei, o soluţie constituţională şi bărbătească. Însă PLDM, PDM şi PL aveau (au încă) 55 de deputaţi, suficienţi pentru formarea guvernului şi pentru a ţine comuniştii şi socialiştii pro-ruşi în opoziţie. Nici aşa n-au putut.

Cele trei partide pro-europene nu s-au înţeles la negocieri. Între liberalii lui Ghimpu şi Chirtoacă şi democraţii lui Lupu şi Plahotniuc sunt doar 6 mandate diferenţă (13-19), dar s-a considerat că tot ce pretinde PL este „prea mult”. Mai bine cu Voronin decât cu liberali în funcţii înalte la Chişinău?! În România, de exemplu, cu doar 6% în parlament, UDMR are vicepremier, trei ministere şi acces la guvernarea locală de vreo 20 de ani, indiferent de partidul câştigător, pentru că nimeni nu le-a zis că „au mai mult decât li se cuvine”. Micimea gândirii politice de la Chişinău este uluitoare pentru o ţară care aspiră (sau nu?) la apartenenţă occidentală.

Guvernul minoritar PLDM-PDM, cu doar 42 de deputaţi proprii din 101, nu va putea face nimic fără Partidul Comuniştilor. Nici măcar banalul buget anual nu poate trece fără aprobarea condiţiilor PCRM. Nu mai vorbim de revizuirea Constituţiei, de NATO, de chestiuni care ţin de recunoaşterea identităţii româneşti (limbă, etnie, relaţia cu societatea românească), de apropierea de România, de asigurarea unei independenţe autentice a justiţiei etc. PCRM este, de fapt, parte a procesului politic decizional din Republica Moldova. Ca să înţelegem ce au făcut „pro-europenii” şi cine decide acum la Chişinău, iată o mostră din gândirea liderului comunist Voronin, nu mai veche de noiembrie 2014: „Ceea ce n-au reuşit atunci cu alde Hitler, nu vă supăraţi, alde Antonescu, cu tancurile, cu avioanele, acuma le fac paşnic cu Uniunea Europeană”. Dacă tot e să ne spunem fraţi unii altora, deşi formula mie mi se pare nepotrivită (discutăm altă dată despre acest clişeu), atunci să întrebăm şi noi, pe măsura constatării comuniştilor şi pe înţelesul lor: păi bine, fraţilor, asta aţi înţeles voi din Uniunea Europeană? Că e continuarea visului lui Hitler? Nu mai bine rămâneţi voi atunci, nederanjaţi, în continuarea visului lui Stalin?

Nu laud aici comportamentul la negocieri al Partidului Liberal. Târguiala finală mi s-a părut jalnică, nedemnă pentru miza politică uriaşă pe care înţelegeam că ar fi dispus să o asume PL, dacă ar ajunge în opoziţie. Mi-au părut însă speriaţi că pierd totul şi debusolaţi în faţa spectrului opoziţiei (pentru care am realizat brusc că nu erau, de fapt, pregătiţi politic şi moral), umilindu-se în cereri repetate care nu îşi mai aveau rostul, din vreme ce era clar că în joc intrase PCRM, cu 21 de mandate. Dar să spui ceva de genul: „Dacă nu Preşedinte, măcar Speaker, dacă nici Speaker, măcar Transporturile, dacă nici Transporturile, barem Economia, numai daţi-ne ceva tare” pe mine m-a dezamăgit. Nu e însă totul pierdut pentru Partidul Liberal, am mai spus. Cu mai multă maturitate, demnitate şi curaj ar putea reuşi o prestaţie frumoasă şi convingătoare în opoziţie, promovând discursul pro-occidental complet (UE plus NATO) şi pro-românesc. În fond, să ştii să faci opoziţie e lucru mare (nu oricine poate, cu bune rezultate) iar acesta e un alt „meşteşug politic”, şi o vocaţie morală în anumite momente ale istoriei, care trebuie învăţate urgent peste Prut. Prin anii 90, spuneam, în România, că dacă PNL are, istoric vorbind, vocaţia guvernării, PNŢCD-ul lui Maniu şi mai târziu Coposu avea, cu siguranţă, superba vocaţie de a spune NU. PL va trebui să convingă alegătorii, în anii următori, că merită să crească politic şi să devină o alternativă credibilă la guvernul Alianţei „Moldova Euro-Comunistă”.

România trebuie să iasă urgent din discursul plin de clişee, banalităţi şi „formule de convenienţă” privindu-i pe „fraţii” din Republica Moldova. Chişinăul nu mai trebuie alintat, doar pentru că a învăţat să spună „mama, tata, Uniunea Europeană”. A venit vremea să i se ceară mai mult. Să livreze performanţe mai concrete în reformele promise. Pentru că Preşedintele României va trebui să efectueze totuşi vizita oficială la Chişinău (promisă Preşedintelui Timofti atunci când niciun demnitar nu se gândea că revenirea comuniştilor la putere este posibilă, după alegerile din 30 noiembrie), soluţia este ca, în întâlnirea cu Preşedintele Republicii Moldova, Klaus Iohannis să nu laude formarea acestei majorităţi dar să spună concret ce anume trebuie să facă noul guvern de la Chişinău (în justiţie, administraţie, economie, politica externă, relaţia cu România) pentru a spera în continuare la susţinerea Bucureştiului în lungul drum al Moldovei spre Uniunea Europeană. Această susţinere nu trebuie să mai fie necondiţionată. Altfel spus, dacă susţinem guvernul care se va forma pentru anumite măsuri pe care le va lua, la fel de bine putem susţine, chiar public, şi Partidul Liberal, pentru eventualele lucruri bune pe care le va face în opoziţie. Lucrurile trebuie, astfel, nuanţate.

Zarurile par aruncate. Tot răul spre bine, să zicem cu jumătate de gură, cel puţin acum avem la cine să ne uităm şi la guvernare, şi în opoziţie. Altminteri, socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon ar fi fost alternativa la puterea pro-europeană, în colaborare cu PCRM, iar la un moment dat ar fi câştigat alegerile, inevitabil, prin erodarea puterii într-o perioadă dificilă. Republica Moldova oricum nu va adera în următorii patru ani la Uniunea Europeană şi, probabil, nici la NATO, prin prezenţa comuniştilor în actuala majoritate.

Democraţia şi sistemul de partide moldovenesc se resetează, în chip ciudat, decepţionant pentru moment dar, cine ştie?, cu oportunităţi viitoare interesante. Discursul României faţă de Republica Moldova va trebui, în consecinţă, reformulat, ieşindu-se din clişee şi trecându-se la un set de criterii şi performanţe clare care trebuie îndeplinite la Chişinău, de către noua putere, pentru a beneficia în continuare de sprijinul României.


[1] http://www.contributors.ro/global-europa/impasul-coalitiei-pro-europene-de-la-chisinau-inlocuirea-pl-cu-pcrm-ar-schimba-esential-mesajul-alegerilor/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    poate dumneata domnule autor ai devenit rumin si ei vor sa ramina moldoveni!?
    da si dumitale iti place mai mult in Transilvania, care asa pierde

    • Palton spune:

      Dumneata, domnule DUSU, ar cam trebui , daca tot scrii cu caractere latine, sa inveti ca lumea limba romaneasca. Noi nu vorbim moldoveneasca.

  2. dorin valeriu spune:

    Dupa ce singurul partid declarat proromanesc si adept al unirii cu Romania a luat doar 13 mandate nu ne puteam astepta la altceva. Prebabil ca , de fapt, “discutiile” cu PL au fost doar formale, de ochii lumii ; lucrurile erau de multa vreme hotarite !
    Sa asteptam o noua generatie de romani peste Nistru ? Are timpul rabdare ?

  3. Polilogu spune:

    O spun cu toata sinceritatea. Asteptam cu sufletul la gura, ca sa zic asa, o analiza de acest fel.Ultimele evolutii din “Romania de Est,” cum ne place prea mult sa botezam spatiul furat Romaniei prin odiosul tratat bine stiut, prevestesc destule neplaceri pentru Romania. pe plan extern. Si nu numai. Mai ales , nu numai. Asadar, prin ceea ce atrage atentia ca specialist foarte avizat ,si la ce anume, analiza este bine venita si urgent necesara. Se transeaza fara retineri, fara ambiguitati , dar temerar si decis formulat, subiecte care trebuiau/trebuie spuse raspicat. Menajamente sentimentale, categoric, nu-si mai au rostul , dimpotriva ,permit deturnari si imixtiuni ale”politicilor partizane” care deviaza serios esentialitatea unui interes national major, dincolo de capitalul politic. Articolul este atat de bine articulat si argumentat , incat contrazice pareri pecum cele ale lui Vladimir Socor sau Anelly Gute Gabany promovate cu o anume insistenta ,demna de cauze mai fericite , la Europa Libera.Sigur, ar fi o alta discutie , pentru ce i se prescrie Romaniei un statut de mana doua , oricum altul decat Poloniei. Spun asta , deoarece autorii citati pare ca -si au punctul de plecare plasat tocmai pe acest palier.. In fine… Nu-mi explic altfel pentru ce autorii citati inclina /au inclinat mult balanta actiunii(totul e actiune, ar zice Hannah Arendt) indemnand fatis si fara retineri la imbratisarea cu comunistii(indiferent care) a “fortelor”pro-europene chemate electoral sa o parafeze.. De la o asa tribuna si cu autori de o asa ..greutate, e de mirare ca s-a ajuns unde s-a ajuns?

    • Alina spune:

      Cred ca Vladimir Socor este unul din ideologii a ceea ce Dan Dungaciu numeste ‘moldovenism europenist’, imbratisat de partidele venite la putere dupa 2009, cu exceptia PL. Tot el a fost si promotorul deja istoricului vot pro-Voronin din partea partidului lui Rosca in 2005, vot care a permis alegerea lui Voronin in functia de presedinte pentru inca un mandat, iar ce-a urmat dupa aceea e de data mai recenta si cunoaste toata lumea – rebeluinea din 7 aprilie 2009. Acum vre-o 10 ani, Socor era mereu prezent in presa din Basarabia, o voce ascultata cu atentie. Intre timp, noi, moldovenii, ne-am mai dezmeticit in privinta lui, sper, pentru ca e mult mai putin vizibil, doar Europa Libera il mai solicita uneori, in momente de criza, ca sa zic asa. Si-a mentinut acelasi discurs laudativ la adresa lui Voronin, se pronunta in termeni categorici impotriva lui Mihai Ghimpu si nu pomeneste niciodata de Romania. Cu referire la momentul actual, a sustinut atragerea comunistilor la guvernare, cum era si firesc din partea lui. Intelegerea mea este ca Socor promoveaza interesele Rusiei.

  4. tepes spune:

    Domnilor , romanii au ajuns la un punct la care nu va mai intelege..Nu dau lectii celor de peste Prut insa,purtarea voastra da de banuit,nu numai Romaniei ci si UE.Parerea mea personala ar fi ca-Romania in urmatoarele 6 luni sa studieze acest guvern sa vada ce hram poarta. Articolul domnului Naumescu este corect,autoritatile romanesti si moldovenesti ar trebui sa-l citeasca..Totusi o intrebare pt.domnul Naumescu,acest partid al comunistilor are in componenta lui moldoveni autentici? sau mu.

  5. Dr. Mihai I Turcu spune:

    Repubica Moldova este un stat suveran in granita Romaniei, Republica Modlova este intr-o zona de instabilitate acuta, este insasi instabila. Romania nu are nici interesu nici posibilitatea de a integra R.Moldova in Romania. Fumigatiile pe aceasta tema este bine sa inceteze. Romania are niste interese proprii, de securitate nationala, Esential ca Repubica Modlova sa subziste ca stat suveran si sa se stabiizeze. Daca politicienii moldoveni pot constitui un guvern stabil aducand in coalite partidu lui Voronin, cu riscul implicit, este mai bine decat perpetuarea instabiitatii.Interesul Romaniei este ca R.Moldova sa subziste, sansele ei in acest sens fiind discutablie.Sa renuntam la politici externe duioase sau “politic corecte” in favoarea unora “real politice”, ferme si fatise.

  6. psd-erbedeul spune:

    ar fi bine sa cititi o carte intitulata “Basarabia , drepturi nationale si istorice” pentru care , autorul a platit cu viata sa

  7. florn spune:

    un stat ………follow the money….!! ..problema adevarata se pune cam asa: Baietii care conduc acum in Moldovaisi pun urmatoarele intrebari (indiferent de partidul in care sint inscrisi …poate cu exceptia catorva): daca intram in UE ce castigam…in plus….si ce pierdem…? (la buzunarul propriu)

    In UE trebuie sa respectam anumite reguli (macar si de fatada
    in UE trebuie sa demonstram de unde vin veniturile noastre
    In UE apar limitari legate de funcii si afaceri pe care le derulam in paralel
    in UE trebuie sa acceptam produse concurente pe piata si asta ne cam omoara afacerile pt ca stim clar ca in UE oamenii sunt mai bine pregatiti sa-si vanda marfa
    ………….
    odata in UE ne cam certam cu Rusia si produsele noastre pe care le vindeam pina acum acolo ..nu vom mai avea cui le vinde
    nu mai am ‘sclavi’ sau ‘prosti’ sa lucre pt mine pe bani putini…..
    bataie de cap peste bataie de cap…

    si pentru ce ? de ce ar merita sa facem efortul acesta ?

    abia in momentul in care marea majoritate a politicienilor vor incepe a castiga mai multi bani din relatia cu UE decat din relatia cu Rusia abia atunci vom vedea integrare samd

  8. Ion Roata spune:

    Clasa politica din RM, cu unele exceptii, pare a crede ca drumul european al acestei tari se poate face peste Romania si nu trece prin Romania. Aici chestiunea identitara revine, pentru ca ea dispare atunci cand ne e inteleasa, si nu e decat o chestiune de timp pana cand rusii o vor transa definitiv pe calea armelor. PL a inteles ca alternativa la optiunea unionista e rasfirarea in vant a “moldovenilor” si “moldovenismului”, care au fost concepute tocmai in acest scop de catre sovietici. “Alianta Europeana” nu e decat intruchiparea politicii strutului, care va duce la pieirea acestui “neam” care se crede a fi o camila rusa.

  9. Carstea Stefan spune:

    Trebuie sa poata!!!!!

  10. nnm spune:

    Situatia actuala nu este altceva decat consecinta lipsei de viziune strategica din partea noastra, degeaba ne suparam pe moldoveni.
    Daca cineva isi inchipuie ca moldoveanul de rand isi formeaza opinia citind analize geopolitice sau studiind istoria se inseala amarnic. Omul de rand, si acolo, si aici, ca peste tot de altfel, se formeaza in fata televizorului.
    Daca va uitati pe site-urile retelelor de cablu din Moldova, veti vedea ca majoritatea canalelor sunt in limba rusa (pana si Eurosport si Discovery, canale occidentale 100%). Rusii sunt maestri in arta propagandei, au zeci de televiziuni la dispozitie, iar asta se vede in rezultatele alegerilor. Deci sa incetam sa ne mai plangem.
    Daca noi, nu conteaza prin ce mijloace, am fi avut macar o retea de cablu in Moldova, prin care sa se difuzeze nu canale romanesti (pentru ca ar fi fost neinteresante pentru publicul local), ci canale occidentale traduse in romana (si sunt zeci de optiuni), lucrurile ar fi stat cu totul altfel.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)