Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Reactie rapida »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »marginali »social-democratie » Citesti:

Populismul eurofob preia conducerea la Roma. „Momentul adevărului” pentru Italia, UE şi criticii ei

Puncte cheie:

  • La peste două luni şi jumătate de la alegerile generale din 4 martie, în plină derivă politică şi economică şi acumulând frustrări interne masive, răsfrânte asupra Ideii Europene, Italia ar putea avea curând un nou guvern, rezultat dintr-o înţelegere între Mişcarea de Cinci Stele (37% în Parlament) şi Liga Nordului (17%);
  • Într-un sondaj de ultimă oră, se pare că 60% dintre italieni susţin ideea formării acestui guvern şi acestei coaliţii a populiştilor, nu e clar câţi dintre ei făcând-o din convingere ideologică şi câţi din dorința de a vedea criza politică postelectorală încheiată. Dar explicaţia contează acum mai puţin;
  • Două partide populiste, naţionaliste şi protecţioniste, cu puternice accente anti-europene şi anti-imigraţie, vor aşadar să pună „italienii pe primul plan”, adică un fel de Italy First în versiune romană ultrageneroasă economico-social, cu un program de guvernare mirobolant, în care vor trebui să „scadă taxele dar să crească masiv subvenţiile bugetare”?! Toate acestea, în condiţiile unei economii care are deja o uriaşă datorie publică, reprezentând 132% în raport cu PIB, adică vreo 2300 de miliarde de euro, iar rata dobânzilor la care se poate împrumuta Italia pe pieţele internaţionale a crescut la 2,73%, faţă de Germania care se împrumută cu dobânzi de 1% (spre comparaţie, Grecia, când a intrat în faliment, ajunsese să se împrumute pe piaţa privată de capital cu dobânzi de 15-18%, pentru a plăti pensiile şi salariile);
  • „Contractul pentru un guvern al schimbării”, aşa cum este denumit Protocolul politic de 58 de pagini între cele două partide, nu vorbeşte explicit despre ieşirea Italiei din Uniunea Europeană sau din Zona Euro, dar conţine numeroase prevederi care indică faptul că noua majoritate de la Roma doreşte să acţioneze pe cont propriu şi chiar să o ia pe un drum diferit de cel al politicilor UE;
  • Premierul desemnat, la propunerea M5S, este avocatul şi profesorul de drept Giuseppe Conte, 54 de ani, fără experienţă politică şi managerială, care s-a lăudat inutil şi uşor riscant, în CV, că a studiat „vara, câte o lună” la mari universităţi americane precum Yale şi New York University, pentru a-şi actualiza pregătirea, universităţi care nu îl găsesc însă în evidenţele lor, acceptând elegant că „ar putea fi totuşi vorba de mici module de cursuri de vară, de 1-2 zile, pentru care nu se păstrează datele de participare ale cursanţilor”;
  • Italia porneşte astfel pe un drum periculos, condusă de o echipă de aventurieri politici, care nu condus niciodată nimic, dar ceea ce este esenţial de remarcat este că Italia nu e singură pe craca pe care vrea să o taie, fiind a treia economie a UE 27 şi a Zonei Euro, iar un dezastru economic al Italiei ar presupune probabil obligativitatea unor măsuri politice excepţionale luate la Bruxelles, precum excluderea/suspendarea Italiei din Zona Euro, pentru a nu pune în pericol moneda comună, aşa cum s-a întâmplat cu Grecia acum câţiva ani;
  • Puţine speranţe de rezistenţă se mai pun în Preşedintele Italiei, Sergio Mattarella (în vârstă de aproape 77 de ani), un proeuropean distins, educat, provenind dintr-o familie siciliană de elită, şeful statului promiţând în lunile din urmă „să se implice personal în găsirea celei mai bune soluţii politice pentru Italia”. Mattarella ar fi putut teoretic respinge nominalizarea lui Giuseppe Conte ca premier, dar pe de altă parte nu ar fi avut mai departe mijloacele şi instrumentele constituţionale şi politice necesare pentru a oferi o alternativă la ceea ce propune majoritatea parlamentară deja constituită. Dacă s-ar fi opus majorităţii, respingându-l pe Conte, Italia fiind o republică parlamentară cu un preşedinte fără legitimitate democratică şi cu slabe prerogative executive, Mattarella ar fi împins ţara într-o criză profundă, în care oricum nu avea soluţii de ieşire, alegerile anticipate urmând să conducă la rezultate chiar mai proaste decât precedentele;
  • Probabil că, în felul acesta, inevitabilul s-a produs. Populismul eurofob tot trebuia să ajungă la putere undeva într-o democraţie importantă a UE (nu luăm aici în considerare Ungaria, prea mică pentru a schimba cursul politicii europene), pentru a îşi juca astfel, în practica guvernării, „cartea politică” pe care o agită zgomotos, de peste un deceniu, partidele naţionaliste anti-europene. S-a întâmplat să fie Italia această ţară. Vulnerabilităţile democraţiei italiene erau demult cunoscute. În 1946, de exemplu, era cât pe ce să câştige comuniştii, dacă nu intervenea CIA în alegerile parlamentare. Într-un fel, este bine şi „eliberator” ceea ce se întâmplă acum, pentru că s-a ajuns în sfârşit la „momentul adevărului”, atât pentru Italia cât şi pentru Uniunea Europeană, în care se descarcă o teribilă presiune anti-UE, acumulată în timp. Oamenii au primit ceea ce au votat şi vor avea curând ocazia să compare aşteptările şi promisiunile cu realizările concrete ale noii politici;
  • Populiştii îşi vor dezamăgi oricum susţinătorii, în ambele situații posibile: şi dacă nu fac ceea ce au promis, intrând în rând cu guvernele Germaniei, Franţei şi Olandei şi cu politicile Comisiei Europene, dar şi dacă aplică punct cu punct măsurile din Contract, care vor dezechilibra şi mai mult economia Italiei şi vor conduce spre o criză. Dacă nu li se dădea însă ocazia să guverneze, atracţia populismului ar fi continuat să crească devastator. La capătul acestei aventuri, peste câţiva ani, lecţiile vor fi fost oricum învăţate pentru încă o generaţie sau două, chiar dacă preţul plătit de Italia şi Uniunea Europeană în forma sa actuală va fi enorm, mergând (nu putem exclude) chiar până la dezintegrarea Zonei Euro şi sfârşitul Proiectului European postbelic. Dar, dacă aşa va arăta sfârşitul Euro şi al acestei Uniuni, atunci Germania și Franța vor începe în cunoştinţă de cauză „un nou proiect european”, cu alţi parteneri (cu siguranță mai puțini) şi alte reguli (cu siguranță mai stricte), proiect care nu ştim cum va arăta, dar va fi cu siguranţă mult mai puţin idealist şi mai puţin deschis spre ţările necompetitive ale Europei.

*

În Italia, asistăm la un moment cu adevărat istoric, crucial prin semnificaţiile societale şi consecinţele politice pe care le presupune. Este primul caz din grupul celor şase democraţii „fondatoare” ale blocului comunitar, cu relevanţă crescută în cadrul Uniunii Europene (60 de milioane de cetățeni), căzută sub o guvernare de esenţă antieuropeană, naţionalistă şi protecţionistă, care ameninţă să zguduie Zona Euro sau chiar viitorul Uniunii așa cum o știm astăzi.

În cele din urmă, iată că cele două partide populiste şi naţionaliste şi-au dat mâna. Liga Nordului a ieşit din coaliţia radicală de dreapta cu Berlusconi, în care participase la alegeri, venind cu zestrea parlamentară obținută, de 17%, spre Mişcarea de Cinci Stele, instalată cu 37% în legislativ, pentru a forma împreună guvernul. Compromisul a constat în renunţarea de către Luigi Di Maio, tânărul lider al M5S, la pretenţia (legitimă?) de a fi premier şi la acceptarea unui necunoscut politic, profesor de drept, în poziţia de şef al guvernului.

Dacă M5S a fost votată masiv în centrul şi mai ales în sudul mai sărac al Italiei, unde a promis protecţie în sens social şi acordarea unui venit minim garantat, Liga a fost votată în nordul bogat, unde a promis tot protecţie, dar nu în sensul de politici sociale de susţinere a celor defavorizaţi, ci de restricţionare a dreptului străinilor de a intra şi lucra în regiuni prospere precum Milano.

Aşadar, coaliţia actuală de la Roma combină protecţionismul social, de stânga, cerut în sud, cu protecţionismul de dreapta, xenofob şi anti-imigraţionist, cerut în nordul dezvoltat al ţării. Ambele sunt eurofobe, cultivând impresia greşită că Uniunea Europeană este de vină pentru toate problemele structurale ale Italiei, pentru datoria uriaşă de 132% faţă de PIB, pentru şomajul de peste 10% (dublul mediei UE), pentru decalajele dintre nordul şi sudul ţării. Nicinul dintre aceste partide, la fel ca toate partidele din Italia de altfel, nu pune problemele existente pe seama guvernărilor interne neperformante şi poate chiar a unor slăbiciuni şi deficite de competitivitate ale ţării, în raport cu Germania şi ţările nordice, ci pe seama Bruxellesului. Uitînd cum arăta Italia anilor ’50, cu milioanele de italieni îmbarcându-se spre America, şi cât de mult s-a dezvoltat această ţară mediteraneană după începutul integrării europene.

Jocurile par făcute. Guvernul M5S-Liga va fi învestit curând de Parlament. Preşedintele Mattarella nu prea are mijloace la îndemână pentru a se opune voinţei politice a coaliţiei majoritare. Şi dacă ar avea, căci teoretic îl putea respinge pe Giuseppe Conte ca prim ministru, nu ar fi avut o soluţie alternativă la cea propusă de majoritatea parlamentară. Nici alegerile anticipate nu ar fi adus nimic nou, nimic bun, ci dimpotrivă. Decizia de acceptare a lui Conte a fost așadar inevitabilă.

Ce urmează acum? Cum se va raporta guvernul Conte la datoria publică a Italiei și la măsurile de austeritate bugetară? Care vor fi relațiile cu Germania și Franța, cu Bruxelles-ul? Primele semne sunt dintre cele mai îngrijorătoare. Relațiile se vor deteriora. Roma va practica intensiv blocarea deciziilor europene, în special a celor legate de preconizatele reforme ale Zonei Euro. Parisul și Berlinul s-au arătat, la diferite niveluri, deranjate de tonul și „soluțiile” propuse de liderii populiști italieni. Aceștia din urmă vor trebui însă să „livreze”, cel puțin în parte, votanților lor, decizii și politici conform platformei electorale cu care au câştigat (aidoma lui Trump), pentru a nu pierde rapid sprijinul populației, într-o democrație destul de fluidă și cu opțiuni volatile.

Un alt aspect de urmărit este relaţia noului guvern populist de la Roma cu Moscova. Ce tip de abordare va avea Italia faţă de Rusia? Va mai susţine oare prelungirea sancţiunilor sau va încerca blocarea (suspendarea) lor? Ne reamintim că inclusiv democratul Matteo Renzi a încercat să blocheze prelungirea sancţiunilor, acum trei ani. Nu avem acum certitudinea răspunsului, dar există indicii din timpul campaniei electorale şi a perioadei preelectorale, venind din aceeaşi zonă populistă a politicii italiene (inclusiv de la Berlusconi, prietenul lui Putin, care vizita Crimeea la un an după anexare şi spunea că a fost un act democratic), conform cărora Roma va pleda pentru ridicarea sancţiunilor UE împotriva Rusiei şi închiderea conflictului cu regimul lui Putin privind anexarea Crimeei, cu recunoaşterea stării de fapt şi a inutilităţii sancţiunilor internaţionale.

Dar relaţia cu preşedintele Trump? Va deveni oare guvernul italian un mare susţinător al noilor linii de politică externă şi economică protecţioniste, adoptate de administraţia Trump?

În fine, probabil aspectul cel mai important pentru noi toţi, este cum se va raporta guvernul Conte la reforma Uniunii Europene şi la Planul Macron? Primele declaraţii politice şi schimburile ostile de replici între Roma (liderii celor două partide) şi Paris (miniştri ai cabinetului francez) arată că relaţia nucleului franco-german şi a Bruxelles-ului cu Roma nu va fi dintre cele mai uşoare. La dimensiunea ei, Italia are capacitatea de a bloca reformele preconizate ale UE şi Zonei Euro, împingând Uniunea într-o nouă „criză existenţială”, aşa cum era numită de Juncker acum vreo doi ani, după referendumul britanic. Greu de crezut că guvernul populist de la Roma va accepta întărirea măsurilor de „guvernare politică supranaţională” a Zonei Euro, prevăzute de Emmanuel Macron şi Angela Merkel. Pe de altă parte, o criză a datoriei Italiei, rămasă fără sprijinul UE, al Germaniei şi al creditorilor europeni, ar însemna prăbuşirea ţării în haos dar şi un cutremur al sistemului Euro. Deja deficitul de 4,7%, ca să nu mai vorbim de mărimea datoriei publice (peste dublul limitei de 60% din PIB), „scot” Italia în afara criteriilor de la Maastricht. Apariţia unui nou „caz problemă”, după cel al Greciei, care reprezenta în fond doar 2% din economia UE şi a provocat atâtea tensiuni şi dureri de cap, ar putea însemna anularea oricărei şanse ca o ţară ca România să mai fie primită vreodată în Zona Euro, în caz că moneda unică va rezista unui astfel de şoc gigantic, al unei eventuale crize italiene.

Nici politic, nici economic, lucrurile nu arată bine, privite dinspre realităţile de la Roma. Dacă Italia o ia razna şi devine necooperantă, Germania şi Franţa vor avea uriaşe dificultăţi în a mai conduce procesul de reformă a UE 27, ceea ce le va obliga să-şi regândească urgent strategia şi metodele de abordare privind viitorul Europei integrate, mergând, aşa cum am mai spus în trecut, până la a lua în considerare adoptarea unui Tratat separat şi crearea unei Uniuni Europene mai mici (UE 2.0), cu state, societăţi şi economii compatibile ca performanţe şi mentalităţi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "99 comments" on this Article:

  1. Biz spune:

    O varianta foarte plauzibila pentru ce va urma in Italia e sa vedem cat de curand, poate in 2019, alegeri anticipate. Italia, ca si Japonia, are o faima greu de egalat privind instabilitatea politica postbelica si productia de guverne si premieri.
    As adauga la analiza facuta alte cateva elemente relevante, unele deja tangential atinse. Italia este membru G7, ceea ce este o plasa de siguranta in ceea ce priveste tratamentul preferential pe care Italia il va primi chiar si in cazul in care o aventura politica poate merge prost economic.
    Italia nu este Grecia, ci este in categoria too big to fail.
    Nu va fi lasata de Germania si de US sa cada.
    Punctul 2. Italia este un stat – client al Germaniei si al US, chiar daca a cautat in ultimii ani rute de finantare din China (vezi banca din China actionar important in Enel) si cauta afaceri mai mari cu Rusia pentru a-si diversifica paleta de finantare a datoriilor.
    Punctul 3, si cel forte al Italiei. Italia are un tesut industrial puternic – Enel, Fiat, otelarii, sectorul de aparare, sectorul chimic, Eni (petrol), adica povestea datoriilor chiar si peste PIB are un reazem real, nu ca in Grecia sau Romania de exemplu. E superficiala abordarea cu indatorarea peste 100% fata de PIB, studiati US de exemplu si va veti lamuri. Si Japonia are datorii mari si alte economii puternice au datorii mari raportate la PIB, Germania este un alt model de economie bazat pe excedent.
    Concluzia ar fi ca Italia este o tara care economic functioneaza, chiar daca politic si-a consumat peste 70 de ani in a testa diferite formule de guvernare, multe fiind esecuri.
    O alta varianta pentru noul cabinet ar putea fi parcursul populistului Tsipras, care dupa ce castigase in Grecia cu un discurs destul de asemanator cu ce au votat italienii, a ales un drum politic si economic responsabil si daca la inceput era vazuta ca un dezastru alegerea facuta de greci, lucrurile au mers bine pana la urma.

    • Ioan spune:

      Nu inteleg de ce pomeniti SUA, de doua ori in comentariul dvs. , ca salvatoare a Italiei. V-a lasat Trump, cumva, impresia ca vrea sa ajute economic pe cineva? Nu vedeti ca toate actiunile sale sunt spre dezechilibrarea pietelor internationale? Azi anunta inceperea unei investigatii asupra efectelor importurilor de masini in SUA care vezi doamne, pun in pericol siguranta nationala. Adica importul de Toyota si Hyundai ( nu vorbesc de Audi, Mercedes, BMW, Porsche, Lamborghini, Ferrari…) pun in pericol cercetarea si dezvoltarea din SUA. Nu discut ca aceasta este o recunoastere a situatiei de fapt, ramanerea in urma d.p.d.v. a tehnologiei civile a SUA. Absolut toate actiunile actualei administratii SUA urmaresc blocarea emergentei Chinei si UE ca mari puteri mondiale prin blocarea activitatilor economice in care UE, China, Japonia si Coreea de Sud au un avans tehnologic asupra SUA si anume fabricatia de bunuri civile. Exista doua domenii in care SUA sunt in fata: complexul militaro-industrial si industria petrolului si gazeolo ( cu revolutia fracturarii hidraulice) , iar actiunile de politica externa ale lui Trump sunt ca un fir rosu care duce la lobby-ul acestor industrii: amenintarile Coreei de Nord si a Iranului duc la cresterea comenzilor pentru industria de aparare si sanctiunile contra Rusiei, Qatarului, Venezuelei si Iranului duc la cresterea cotatiilor internationale ale petrolului si gazelor. Ce are SUA cu bunastarea Italiei?

      • Biz spune:

        Economic, US este a treia piata de export a Italiei, Germania fiind prima. US are mai multe parghii de interventie acolo unde are interese. Grupul Fiat este proprietarul Chrsyler, Jeep, Dodge, o companie controlata de italieni cu peste 230.000 de oameni din care uzine si aproape 100.000 de locuri de munca in US sunt un exemplu.
        Nu e nevoie ca US sa vina cu un bail out, e suficient ca in cazul in care lucrurile ar merge prost in Italia, sa apara investitori privati asa cum in criza din Grecia americanii si-au luat pozitii puternice in banci elene, ceea ce a salvat o situatie deloc roz, asta pe langa banii pusi de europeni, in special de Germania.
        Nu inseamna ca Trump e obligat cu ceva, dar cred eu ca daca in Cipru si Grecia s-au dat bani de bail out, intr-un caz potential in Italia, legaturile puternice ale Italiei cu Germania si US sunt si o plasa de siguranta, postura de membru de G7 fiind un avantaj.

        • Ioan spune:

          Americanii sunt preocupați să de salveze pe ei, n-au timp și bani de Italia. Dacă o fi cumpărat bănci în Grecia în perioada crizei, le-au cumparat pentru că erau la discount, nu că sa salveze pe cineva. Este destul de clară actuala poziție a administratiei republicane a SUA în privința UE. În viziunea lui Trump, UE este o gașca de țări de mâna a doua, care s-au organizat sa profite de pe urma SUA. Gașca care ar fi bine sa de spargă. Sunt destul de clare declarațiile de suport ale președintelui american pentru Brexit, pentru Geert Wilders, pentru Marine le Pen, însă Marea Britanie, mult mai importantă pentru SUA decât Italia, cu o situație financiară de invidiat înainte de referendum, s-a trezit fara suport din partea lui Trump si cu perspectiva de a deveni din partener de frunte in UE, în vasalul SUA. De ce spun asta, pentru că între condițiile puse de americani pentru un tratat comercial sunt și cele de adoptare a standardelor americane în agricultură, farmă, mediu, etc… standarde mult mai joase decât ale UE si care ar pune pe butuci multi producători britanici și invadarea pieței cu produse de calitate îndoielnică (conform spuselor britanicilor). Iată că UK de trezește singura, camp de acțiune în războaiele hibride ale Rusiei, a se vedea cazul Skripal, cu perspectiva de a fi exclusă din Euratom, din proiectele de cercetare universitare europene, mai nou din Europol și proiectul Galileo. Acest proiect are o istorie interesantă, a fost blocat vreo zece ani de englezi la cererea americanilor care de temeau de o concurență, apoi a fost lansat in final, UK are o participare importantă, dar în plus față de sistemul american GPS are și o componenta criptată, imposibil de bruiat, pentru comunicări intre instituțiile UE, la care a cerut acces chiar și SUA, și de la care englezii vor fi excluși (în calitate de țară terță, după Brexit). În aceeași notă trebuie percepute mai toate acțiunile americanilor in relația cu UE, la fel cu armata europeană, (blocată sistematic prin interpuși- englezii), cu cheltuielile NATO, cu sabotarea sistematică a companiilor europene, căzute victime colaterale in diverse sancțiuni americane ba contra Rusiei, ba contra Qatarului, ba mai recent contra Iranului. Aveți o percepție distorsionată să credeți că SUA de azi, ar da o mâna da ajutor in salvarea Italiei. În dezmembrarea UE da, dar in salvarea Italiei ba. Aparent comentariile mele sunt destul de off-topic, pentru că de concentrează asupra situației de ansamblu, în care două foste mari puteri, SUA și Rusia, aleg în locul modernizarii, renașterea politicilor sferelor de influență, a cursei înarmării, a războaielor reci și a războaielor blocate, într-o încercare disperată de a bloca dezvoltarea restului lumii. Dar în 2018 UE, China, Japonia, Coreea de Sud, Brazilia, Canada, Mexicul, India, nu sunt că Europa și Asia de Sud-Est din 1945, devastate de război. Azi un ministru din Azerbaidjan spunea că retragerea SUA din JCPOA va duce la crearea unui mecanism alternativ dolarului de tranzacționare a petrolului. Daca de realizează cu adevărat, atunci SUA are o foarte mare problema. Și noi, europenii, ar fi bine să ținem strâns unii cu alții.

          • Harald spune:

            @Ioan – Dacă (americanii) o fi cumpărat bănci în Grecia în perioada crizei, le-au cumparat pentru că erau la discount, nu că sa salveze pe cineva

            Dacă le-au cumpărat pentru că erau la discount înseamnă că aveau intenția să le crească valoarea, astfel încât să le vândă în profit. Nu să piardă banii, da? În consecință, au salvat oricum Grecia, chiar dacă au făcut-o pentru profit.

          • Biz spune:

            Vorbim de lucruri diferite, desi sunt de acord cu unele lucruri pe care le spueti. Este evident ca Us e preocupata de ea si nu de Ue sau de altii, ceea ce e absolut firesc. Noi vorbim de un caz ipotetic in Italia, acolo nu e o situatie iminenta de criza.
            Cititi evenimentele printr-o cheie de Bruxelles totusi si, de asta, unele manevre de renegociere a unor acorduri de catre Trump dati o alta interpretare realitatii.
            Cand spun ca Italia nu va fi lasata sa cada economic si vorbeam de expunerile Germaniei si US, ma refeream nu la cadouri, ci tocmai la protejarea unor interese ale Germaniei si US in ceea ce priveste Itlia. O ipoteza de lucru desigur.
            In cazul bancilor elene, nu ma refeream la investitori americani care au aruncat bani sa salveze pe greci, ci dupa achizitia la discount a unor pachete de actiuni, au venit cu bani sa capitalizeze bancile completand resursele alocate de catre creditorii din UE. Asta este un ajutor, evident interesat, dar nu a fost asa bataie printre investitorii internationali sa isi riste capitaluri prin Grecia.
            Ca o paranteza la ce spuneati mai devreme despre UE si US, cred ca e gresita abordarea ca UK ar cauta sa boicoteze UE, fiind o marioneta a intereselor US. Lucrurile sunt chiar mai simple. UK a considerat ca UE nu serveste suficient intereselor proprii si a ales o alta cale, mai aproape chiar de evolutia sa istorica recenta de-a lungul careia a fost mai interesata de America decat de Europa. US isi vede de treaba ei, UK isi vede de treaba ei, Rusia, China la fel, sa vedem UE cum mai evolueaza cu atatea fisuri. Mi se pare caraghios asa ca roman sa plangem soarta UK dupa exitul din UE cand englezii au in spate o istorie in care mereu au iesit invingatori in timp ce noi tragem tare cu UE in sus si UE in jos si cu europenismul, evident ca de teama de a nu fi aspirati din nou in cercurile de influenta ale Rusiei.
            Tot istoric m-as uita ca in Europa intre marile puteri au fost mereu aliante si conflicte de interese, si acum e la fel, variaza formele de exprimare. UE pana la urma demonstreaza ca este un club al marilor puteri, in care cei mici viseaza ca vrabia malai, fiind pana la urma de fapt doar porti de acces pentru cei mari la materii prime, forta de munca ieftina si piata de desfacere. Daca ne permitem sa fim cinstiti pana la capat, suntem o colonie UE ca sa nu fim o colonie US sau, Doamne fereste, una ruseasca.

            • Ioan spune:

              Absolut corect ce spuneți acum. Doar că în opinia mea, deși îmi convine că avem baze militare SUA și la Deveselu și la Kogălniceanu, bunăstarea noastră vine via Bruxelles. Ar trebui sa nu mai facem jocul lui Trump in Orientul Mijlociu, ci sa demonstram că suntem un partener de nădejde a nucleului dur a UE, sa ne concentram pe absorbția fondurilor europene și să ne asigurăm că în viitoarele proiecte europene comune, cum ar fi viitoarea armată europeană (este din ce in ce mai clar că îi vine vremea…) sa prindem măcar o roată de tanc, un cablaj, o fregata, ceva ce putem face și noi că lumea. N-aș vrea că în urma guvernării PSDiste sa fum considerați “unrelaible” , o vulnerabilitate și să

            • Ioan spune:

              Scuze pentru comentariul nefinalizat de mai sus. Voiam să mai spun că există posibilitatea să fim lăsați deoparte in proiecte viitoare sensibile, dar bănoase, așa cum incep acum sa experimenteze situația de țară terță britanicii, doar pentru că unii dintre politicienii noștri, cu speranța că își vor rezolva dosarele penale, joacă la toate capetele posibile, și la Trump și la Rusia și la China, doar, doar, se va înmuia Bruxelles-ul.

        • Ioan spune:

          Iata un articol din presa irlandeza:

          https://www.irishtimes.com/opinion/eu-must-come-to-terms-with-end-of-anglo-american-hegemony-1.3508356

          Voi reproduce cateva pasaje mai interesante:

          “For three centuries Anglo-American power has dominated world politics and has recently set much of the West’s global agenda. That period is rapidly drawing to an end with Donald Trump and Brexit.”

          ” The Trump administration makes it clear that a future US-UK trade deal would have to come close to US regulatory priorities on food, manufactured goods and services rather than being linked to the EU’s single market and customs union. That is one good reason why the Irish Border issue has such wide geopolitical resonance for EU negotiators and why the Anglo-American alternative to the EU is now so absent from Irish political discourse. America First has little room for a non-compliant Britain.”

          “Making that transition is a real challenge. Anglo-America’s disintegration reflects the declining power of both these states and the rising position of other world regions and states, Asia and China most notably.

          As geopolitical theorists argue, it is an historic and potentially dangerous transition. US military strength far outweighs that of other world powers. Under Trump US diplomacy is being hollowed out and he relies much more on military leadership and the residual hegemonic power of the dollar and extra-territorial sanctions to get his way on trade, Iran and China. That logic points to war if power fails to deliver results.”

          Iata cum Irlanda, o tara din aceasta sfera anglo-saxona, o tara care a beneficiat in ultimele decade de mari avantaje de pe urma prezentei unor colosi americani ( atrasi printr-o politica fiscala stimulativa) nu are nici cea mai mica indoiala de care parte trebuie sa se pozitioneze. Dupa sute de ani in care au fost slugile britanicilor, azi cu cea mai dependenta economie de cea a UK, stiind clar ca vor fi cei mai afectati de Brexit, au o pozitie ferma pro UE, poate si cu speranta unei reunificari viitoare.

          Tarie UE cu economii disciplinate, cu coruptie scazuta, adica tarile nordice, au o pozitie foarte clara, sunt pregatite sa accepte pierderile atat din Brexit cat si din politicile americane si sa mearga mai departe. Prezervarea pietei comune si unde este cazul a uniunii monetare este de importanta capitala. Spania si Portugalia au inghitit reformele si austeritatea si trec incet, incet peste perioada grea, fara sa creeze probleme. Si Italia va fi salvata, de catre Bruxelles, prin ECB si prin mecanisme specifice de intrajutorare, nu de catre Germania sau SUA si numai dupa ce vor fi curatat si reformat putin sistemul lor bancar.

          Stiti ce este mai important acum, ca nici Theresa May, nici Trump and co., nu pot negocia cu Merkel, Macron, … Se intalnesc, discuta , Merkel o intreaba pe May cum vede relatia viitoare cu UE, May zice ” make me an offer…” dar ca in scena din Terminator cu ” talk to the hand…” sunt trimisi spre Michel Barnier si Cecilia Malmström, care au fiecare cate un mandat. Azi, noi, UE suntem protejati de procedura si mandat ( moduri de organizare si actiune specifice Germaniei si Frantei…). Cat timp ramanem uniti si adapostiti de procedura si mandat avem o sansa in fata tacticilor de “divide et impera” atat ale ” perfidului Albion” cat si ale lui Trump. Nu cred ca Italia se va aventura inafara ‘campului de forta’ protector a UE si ECB. Italenii sunt inventivi, creativi, trebuie doar sa se obisnuiasca cu o moneda stabila si puternica si cu respectarea procedurilor. Europa de nord, cea cu bani are rabdare si timp.
          Exact la fel e si cu noi, vom fi fortati de cei care au malaaiul sa fim mai disciplinati. O sa ne zbatm putin, de forma, dar in final cred ca vom alege bunastarea.

        • Ioan spune:

          Rezultatul discutiilor dintre UE si UK este cheia intelegerii multor actiuni viitoare ale populistilor din toata Europa, inclusiv a celor italieni. Situatia economica a Italiei este mult mai rea decat a UK in momentul referendumului. Votantului britanic i s-au vanturat prin fata acorduri comerciale providentiale atat cu US cat si cu tarile din Commonwealth. Populistii italieni nu au nici macar aceste plase de siguranta iluzorii.
          Unii cu mai multa experienta de viata in sfera anglo-americana au insa o alta viziune asupra situatiei. Iata un articol din presa irlandeza:

          https://www.irishtimes.com/opinion/eu-must-come-to-terms-with-end-of-anglo-american-hegemony-1.3508356

          Voi reproduce cateva pasaje mai interesante:

          “For three centuries Anglo-American power has dominated world politics and has recently set much of the West’s global agenda. That period is rapidly drawing to an end with Donald Trump and Brexit.”

          ” The Trump administration makes it clear that a future US-UK trade deal would have to come close to US regulatory priorities on food, manufactured goods and services rather than being linked to the EU’s single market and customs union. That is one good reason why the Irish Border issue has such wide geopolitical resonance for EU negotiators and why the Anglo-American alternative to the EU is now so absent from Irish political discourse. America First has little room for a non-compliant Britain.”

          “Making that transition is a real challenge. Anglo-America’s disintegration reflects the declining power of both these states and the rising position of other world regions and states, Asia and China most notably.

          As geopolitical theorists argue, it is an historic and potentially dangerous transition. US military strength far outweighs that of other world powers. Under Trump US diplomacy is being hollowed out and he relies much more on military leadership and the residual hegemonic power of the dollar and extra-territorial sanctions to get his way on trade, Iran and China. That logic points to war if power fails to deliver results.”

          Iata cum Irlanda, o tara din aceasta sfera anglo-saxona, o tara care a beneficiat in ultimele decade de mari avantaje de pe urma prezentei unor colosi americani ( atrasi printr-o politica fiscala stimulativa) nu are nici cea mai mica indoiala de care parte trebuie sa se pozitioneze. Dupa sute de ani in care au fost sub stapanirea englezilor, azi cu cea mai dependenta economie de cea a UK, stiind clar ca vor fi cei mai afectati de Brexit, au o pozitie ferma pro UE, poate si cu speranta unei reunificari viitoare.

          Tarile UE cu economii disciplinate, cu coruptie scazuta, adica tarile nordice, au o pozitie foarte clara, sunt pregatite sa accepte pierderile atat din Brexit cat si din politicile americane si sa mearga mai departe. Prezervarea pietei comune si unde este cazul a uniunii monetare este de importanta capitala. Spania si Portugalia au inghitit reformele si austeritatea si trec incet, incet peste perioada grea, fara sa creeze probleme. Si Italia va fi salvata, de catre Bruxelles, prin ECB si prin mecanisme specifice de intrajutorare, nu de catre Germania sau SUA si numai dupa ce vor fi curatat si reformat putin sistemul lor bancar.

          Stiti ce este mai important acum, ca nici Theresa May, nici Trump and co., nu pot negocia cu Merkel, Macron, … Se intalnesc, discuta , Merkel o intreaba pe May cum vede relatia viitoare cu UE, May zice ” make me an offer…” dar ca in scena din Terminator cu ” talk to the hand…” sunt trimisi spre Michel Barnier si Cecilia Malmström, care au fiecare cate un mandat. Azi, noi, UE suntem protejati de procedura si mandat ( moduri de organizare si actiune specifice Germaniei si Frantei…). Cat timp ramanem uniti si adapostiti de procedura si mandat avem o sansa in fata tacticilor de “divide et impera” atat ale hard-brexitistilor cat si ale lui Trump. Nu cred ca Italia se va aventura inafara ‘campului de forta’ protector a UE si ECB. Italenii sunt inventivi, creativi, trebuie doar sa se obisnuiasca cu o moneda stabila si puternica si cu respectarea procedurilor. Europa de nord, cea cu bani are rabdare si timp.
          Exact la fel e si cu noi, vom fi fortati de cei care au malaiul sa fim mai disciplinati. O sa ne zbatem putin, de forma, dar in final cred ca vom alege bunastarea.

          • Biz spune:

            Romania ar trebui sa isi joace cartea tinand cont si de UE si de US. UE este pentru prima data de la infiintare sub spectrul micsorarii sau redefinirii, iar Romania imi este greu sa cred ca ar avea ceva de castigat dintr-o astfel de redefinire, fiind prea mici sa contam.
            Reiau insa ideea ca lumea geopolitica de azi se invarte dupa 3 piloni – Trump/US, China si Rusia. Povestea crearii unei armate UE este o imensa prostie, as zice ca ar fi al doilea succes urias al lui Putin vs NATO dupa ce a facut din Turcia un jucator nesigur in flancul de sud-est.

            • Ioan spune:

              Chestiunea cu marea prostie a armatei comune UE mi-e greu s-o inteleg. V-as ruga sa detaliati daca aveti rabdare. Sunt atatea proiecte europene comune de succes: Airbus, Arianne, Galileo, incat nu vad ce ar putea fi gresit intr-o punere in comun a resurselor umane si materiale pentru a dezvolta un armament unificat ( compatibil NATO…). Se poarta deja discutii despre noul avion multirol, urmasul Eurofighter Typhoon ( ies britaniciii si intra francezii de la Dasault si suedezii de la Saab in combinatie) si noile generatii de drone. Si acum se construiesc submarine in cooperare, de catre Germania si Italia, cheltuielile de proiectare si unele echipamente sunt comune, constructia se face la fiecare acasa. La o analiza mai atenta se fac foarte multe lucruri in comun la nivel european, dar nu au fost botezate si recunoscute public corespunzator, pentru a nu trezi diverse orgolii.
              A spune ca doar SUA, Rusia si China sunt mari puteri azi, dand cu tifla UE, mi se pare o desconsiderare suparatoare a faptului ca totusi, in Europa s-a purtat cel mai feroce razboi a omenirii din toate timpurile. . Sa zici ca tarile europene nu stiu sa se bata intre ele, nu stiu sa produca distrugeri sau n-au cu ce, mi se pare totusi exagerat. Grija cu care atat SUA cat si Rusia pun bete in roate (fiecare prin metodele sale) acestei idei a armatei europene comune arata ca aceasta problema este luata foarte in serios.

            • Harald spune:

              @Ioan – când UE o să poată întreține în Pacific o formațiune similară cu Flota a 7-a americană (40.000 de oameni) o să putem vorbi despre UE ca mare putere. Docamdată, libertatea mărilor e asigurată de Statele Unite, iar în lipsa lor chinezii ar construi insule artificiale de nisip și la Hamburg sau la Rotterdam :)

              UE nu face doi bani fără forța militară a Statelor Unite. Întrebați-vă ce-ar face Germania lui Merkel dacă militarii americani ar pleca toți de-acolo. În secunda doi și-ar împărți din nou Polonia cu Putin :)

              Puteți să vă jucați cât vreți cu Typhoon și cu Tornado, atât timp cât nu au fost nevoite să lupte împotriva unor F-15, F-18 sau F-22. Dar dacă vreodată va fi nevoie, veți afla adevărata lor valoare militară.

            • Ioan spune:

              @Harald: A spune ca SUA sta azi in Germania ca sa nu cumva acestia sa imparta Polonia cu Rusia va cam descalifica comentariul.
              in privinta performantelor netestate ale diverselor arme americane, am mai avut odata contre cu @Svejk, exact pe informatiile publice despre cum submarine suedeze de clasa Gotland si franceze de clasa Saphire au scufundat in exercitii prietenesti portavioanele americane. De curand un submarin chinezesc a iesit la suprafata chiar in interiorul perimetrului protejat al unui portavion american. La exercitii in Alska anul trecut parca, Eurofighter a marcat de fiecare data cand s-a apropiat de F35. Similar, Leopard a iesit cel mai bun tanc din lume, iar ca sa stiti si dvs. tunul M1A1 Abrams este nemtesc, Rheinmetall.
              Armamentul american este perfect pentru razboaie cu Irakul si Siria. In rest epoca portavioanelor s-a cam sfarsit, ca epoca cuirasatelor.

          • Harald spune:

            @Ioan – epoca portavioanelor se va fi sfârșit atunci când n-o să mai fie nevoie de supremație aeriană. Deci în secolul ăsta nu renunță nimeni la portavioane, că nu pot fi înlocuite cu nimic, deocamdată. Cât despre F-35, aceea e versiunea light a lui F-22, de aceea nici nu l-am pomenit.

            Cu ce au scufundat submarinele suedeze și franceze portavioanele americane? Un portavion suportă incendii la bord timp de zile întregi, iar explozii în urma cărora să se scufunde sunt mai greu de imaginat. Nu luați de bune jocurile de război, o bătălie reală pe mare ain’t over till the fat lady sings :)

            Războaiele reale nu se câștigă făcând galerie Germaniei, dar comentariile Dvs. sunt cea mai bună dovadă că nu trebuie să existe o armată europeană unică. Pentru că va ajunge sub comandă germană prin interpuși și va face tocmai jocurile Rusiei. Pentru Polonia și România, singura garanție reală o reprezintă armata americană, respectiv aviația americană și canadiană.

            • Ioan spune:

              In urma cu cateva saptamani domnul Cranganu avea un articol despre sindromul Chicken Little, sau mai pe romaneste al drobului de sare. Mai scoateti cateva absurditati de genul asta, poate se lamuresc si cititorii ce fel de logica promovati.
              In opinia dvs. arienii nemti si cu cocosii galici francezi vor construi o armata comuna europeana (sper ca nu veti sustine ca Germania va construi aceasta armata singura), pe care o vor preda la cheie “untermenschen”-nilori rusi, pentru cativa metri cubi de gaz . Sper ca aceasta exprimare sa nu fie cenzurata, chiar nu am nimic cu rusii ca popor, dar se potriveste cu insinuarile domnului@Harald cu privire la agenda ascunsa a Germaniei de azi. In urmatorul pas veti spune ca America are dreptul legitim sa impiedice construirea acestei armate si sa torpileze intregul proiect european deoarece rusii vor folosi aceasta armata pentru a spulbera America. Parca suna a benzi desenate cu Captain America.
              In privinta invulnerabilitatii portavioanelor americane, va sugerez sa priviti in trecut la mandria flotei naziste: Bismark si Tirpitz, Primul a sfarsit pe fundul Atlanticului, avariat decisiv de o torpila lansata de un biplan ( cat de putin este necesar sa produci un rezultat decisiv…), al doilea a stat la ancora tot razboiul intr-un fjord norvegian si in final a ajunt tot in adancuri dupa un atac aerian. La fel au patit si britanicii cu mandriile lor : Prince of Wales si Repulse, scufundate de japonezi in cateva ore.
              Este plina istoria de arme minune care au sfarsit repede intr-un razboi real, cu un inamic hotarat si competent, nu ca Saddam Husein si Gaddafi. Afirmatiile dvs. sunt cam hazardate.

            • Biz spune:

              @Ioan

              Va recomand sa cititi si ultimele declaratii ale lui Soros privind criza existentiala in care se afla UE, stiut fiind ca Soros este anti-Trump, anti-Orban si anti-orice nu e cu UE, insa spune lucrurilor pe nume. Poate va mai tempereaza elanul acesta gol, inspirat de Bruxelles.

            • Harald spune:

              @Ioan – am înțeles, niște nave germane de acum 80 de ani (fie și naziste, după cum le spuneți) sunt argumentul Dvs. în favoarea ideii că Statele Unite ar trebui să renunțe la portavioane :) Asta dacă tot vă place să invocați logica.

              În realitate, dacă Statele Unite ar renunța la portavioane, China ar face tot ce vrea ea pe mare, Rusia ar face ce vrea ea pe mare, ba chiar până și Coreea de Nord sau Somalia ar face tot ce vor ele pe mare. Nu vorbim aici de apele teritoriale ale fiecărei țări, ci de mările libere.

              Nu înțelegeți cum funcționează libertatea mărilor și nici cine o asigură, iar asta tocmai fiindcă idolul Dvs., Germania, a fost întotdeauna parte a problemei, în ce privește libertatea mărilor. Așa s-a și ales cu navele respective scufundate.

              Și da, o armată comună franco-germană nu va apăra România și Polonia de Rusia. Dimpotrivă, va descuraja România și Polonia să se apere. Toată povestea asta cu UE 2.0 despre asta este, despre a ceda Rusiei vechea ei sferă de influență din Europa de Est. Asta nu e nici măcar în interesul Germaniei, însă țara aceea e atât de infestată cu agenți de influență ruși la toate nivelele, încât promovează interesele Rusiei, nu pe ale sale.

  2. Nuv Obs spune:

    Ho, ho, ho! Ce viziune filo-Merkel a problemelor UE.
    Nu intalegeti ca in cativa ani cu stilul asta de conducere, democratia este abolitq in Germania si ce va mai ramane din UE: cata a state occidentale medii si mici sub umbrela Deuchland Uber Alles! In Germania dupa cum stiti nu mai comteaza votul cetatenilor, dupa modelul impus la Busselles guvernul se face oricum dintre partidele alese de “elita” ca fiind democratice.
    Deci britanicii sunt rai ca nu mai suporta hegemonia prusaca, urmeaza italienii, maine-poimaine francezii si apoi?!

    • gerula spune:

      “In Germania dupa cum stiti nu mai comteaza votul cetatenilor, dupa modelul impus la Busselles guvernul se face oricum dintre partidele alese de “elita” ca fiind democratice.”
      Aiurea. Guvernul este format din partide votate democratic de cetateni. Asta cu “elitele” face parte din discursul populist trumpist, am vazut acolo cum a curatat Trump mlastina de “elite”: le-a numit in functii in guvern.

      • Harald spune:

        @gerula – da, așa funcționează democrația germană modernă, facem un guvern din primele două partide, guvernăm fără opoziție și ne împărțim la masa verde funcțiile de cancelar și de președnte. Nici președintele, nici cancelarul nu sunt aleși de către cetățeni în măreața democrație germană.

        Iar dacă Steinmeier e pe față omul rușilor, ce concluzie tragem noi de-aici despre partenerul de guvernare cu care face non-combat la alegeri? Useful hint: în matematică se numește tranzitivitate :)

      • Hantzy spune:

        gerula: “Guvernul (in Germania) este format din partide votate democratic de cetateni.”

        Sistemul electoral german il gasesc cel mai potrivit. Dupa ultimele modíficari ale legislatiei aferente, germanii voteaza avand doua voturi la indemana:
        primul vot il acorda nominal unui singur candidat de pe buletinul de vot
        al doilea vot il acorda unui singur partid
        In acest fel exista alesi nominali in fiecare circumscriptie, dar la nivel nationalvor fi trimisi in Bundestag un numar de candidati ai partidelor, proportional cu voturile exprimate. Se evita astfel anomalii prin care majoritatile parlamentare ar putea fi formate pe baza unui numar total de voturi mai mic decat al minoritatilor parlamentare. Totodata insa creste motivatia alegatorului de a se prezenta la vot, stiind ca votul sau va fi in orice caz util formatiunii preferate. In cazul unui vot exclusiv uninominal, votul oferit perdantului nu mai are nicio importanta, vizita la centrul de votare fiind pierdere de timp dpdv al alegatorului.

  3. Kurt spune:

    Un ministru de finanţe italian de 82 de ani care a fost în tinerete PRO-UE acum se pronunţă ANTI-Brussel şi atacă 2018 „Maastricht“ ( maxim 60 % datorii BIP, Italia e la 132%. Deficit de budget sub 3 %). E cu cântec. O sole mio…
    Sunt de acord cu autorul în unele puncte.
    E. Macron nu va schimba retorica elegantă franceză? Realitatea 2018 în ZE şi UE.27 îl va obliga? La ce?
    … „… Nici politic, nici economic, lucrurile nu arată bine, privite dinspre realităţile de la Roma. Dacă Italia o ia razna şi devine necooperantă, Germania şi Franţa vor avea uriaşe dificultăţi în a mai conduce procesul de reformă a UE 27, ceea ce le va obliga să-şi regândească urgent strategia şi metodele de abordare privind viitorul Europei integrate… „….

    Italia are 2.3000 miliarde Euro datorii de stat (25% din UE) şi somaj mare până la 20 %. Italia e azi omul bolnav al EU? Paris a pierdut 2018 prin Cinque Stele & Lega la Roma aliatul principal (F. Hollande a consiprat împotriva A. Merkel) din „alianţa mediteraneană“ pentru a schimba criteriile Maastricht. La Roma noul ministru de finanţe cere „Uniunea Bancară“ (Schuldenunion e sfârşitul politic A. Merkel?) care asigură „creditele putrede“ de 360 miliarde Euro a băncilor italiene. Greu de crezut că Olanda şi Viena vor accepta o astfel de „refondare“ ZE/UE. Conceptul francez „două viteze (F. Hollande 2016 la Paris) nu mai poate fi realizat? E bine pentru România care rămâne mult timp în afara ZE. Bulgaria e învitată 2018 de Comisia UE să adereze la ZE.
    De ce România e altfel?
    UE nu are o politică externă (la Washington s-au prezentat unul după altul: E. Macorn, T. May/Johnson, A. Merkel) comunitară. Problema Iran dezbină SUA de UE. Vamele (25 pentru Mercedes anunţă D. Trump azi) americane pentru produse UE dezbină vestul. A. Merkel e acum în China (Iran, proprietatea patentelor) şi caută sprijin pentru tratatul nuclear cu Iran. China a scăzut acum vamele pentru autocare din UE, contrariul politicii SUA.
    Criza viitoare la creşterea dobânzilor în SUA (3% azi) va duce Italia în pragul falimentului financiar?
    Care alianţă „vest“ transatlantică în NATO, WTO, ONU?
    America only?

    Naţionalism izolaţionist în est la preşedinţia UE 2019?

    Vise, viziune la Paris?
    Toate drumurile duc la Roma?

  4. victor L spune:

    Intr-adevar, o guvernare de genul M5S+Liga Nordului pare cam contra naturii. Dar in Germania de citi ani exista o asemenea coalitie?
    Oricum, e greu de stiut ce va urma, poate un esec rasunator al actualei coalitii, poate nu.
    Am niste nelamuriri asupra unor formulari:
    – “o guvernare de esenţă antieuropeană”. Nu cred ca e antieuropeana. Contra actualei UE, probabil; nu toata lumea este incintata de cei doi soferi UE.
    – “naţionalistă “. Si “nationalismele” au fel de fel de nuante: nu este neaparat nociv.. In curind “romanii vor fi invinsi de cartaginezi”. Fara Hanibal :P
    – protectionista. Dece nu? caci Franta e destul de protectionista.

    Apoi,
    “Uitînd cum arăta Italia anilor ’50, cu milioanele de italieni îmbarcându-se spre America”.
    De parca Germania isi mai aminteste de planul Marshall ori de blocada Berlinului. Germania isi aminteste ca a fost oprita din “elan” de catre SUA si UK.
    Da, Gertmania si Franta vor trebui sa regindeasca cum vor putea domina Europa contra SUA.

    • victor L spune:

      Se pare ca noua coalitie italiana are un punct comun, principal, cu Germania si Franta: apropierea fata de Rusia.

    • gerula spune:

      SPD si CDU au consolidat economia Germaniei si rolul acestui stat in cadrul UE. Coalitia saltimbancilor din Italia ce a facut ? Circ si joc de glezne.
      Nu Germania slabeste UE, ci Trump cu politica lui izolationista America first, cu politica lui unilateralista de retragere din marile tratate economice si de mediu si cu sustinerea Brexit-ului. Dar maurul isi face datoria, ca doar de aia a fost sustinut de Rusia sa ajunga acolo.

  5. Lucifer spune:

    Un al doilea mare cutremur al UE după Brexit este cel din Italia. Deşi motivele sunt diferite, acţiunile celor două ţări sunt în acelaşi sens: nu, această UE nu mai poate continua în forma de până acum. Adăugaţi fronda ţărilor est-europene şi aveţi panorama completă a zvârcolirilor actualei UE.
    Cred că răspunsul refractar al popoarelor la politicile UE ar trebui analizat. Ca părere, politica autoritaristă şi neo-imperială a dualismului germano-francez administrat de Bruxelles este cauza principală. Mai precis, Germania şi Franţa vor ca această UE să devină un fel de neo-imperiu controlat de ele, cu pretenţii de “mare putere” nu numai economică ci şi politico-militară şi care să participe, alături de celelalte mari puteri(SUA, China, chiar Rusia), la împărţirea zonelor de influenţă globale. Iar pentru acest obiectiv Germania şi Franţa nu s-ar da înapoi de a se poziţiona contra SUA şi pro-Rusia(…). Numai că tot mai puţine popoare europene vor să fie înhămate la carul de luptă al Germaniei şi Franţei.
    Ar cam trebui ca România să aibă un plan B pentru eventualitatea destrămării actualei UE. Chiar dacă se va face o altă structură din nucleul dur al zonei Euro, România nu va mai face parte din el. O soluţie ar fi Intermarium cu ţările din zona noastră, dar este greu de făcut nu numai economic, dar mai ales politic. Un alt plan, să-i zicem C, ar trebui făcut în ipoteza că SUA+NATO ar părăsi Europa Centrală şi de Est.
    Pentru România frământările din Europa sunt extrem de periculoase din punct de vedere al securităţii. Noi dormeam liniştiţi sub fusta Europei şi sub scutul NATO şi dintrodată ne trezim singuri, slabi şi ameninţaţi şi din Est şi din Vest. Şi ce este mai rău, se pare că guvernanţii noştri nu înţeleg ceea ce se întâmplă în lume.
    Dumnezeu să ocrotească România că noi nu suntem în stare.

    • gerula spune:

      “politica autoritaristă şi neo-imperială a dualismului germano-francez”
      Haha. Propun sa fie inlocuita de politica blajina si democratica a luminatilor din est :)

  6. ridike spune:

    Populismul eurofil franco-german prin politicile pe care le-a promovat a dat naștere euroscepticismului.

    1. Introducerea monedei unice fără o singură politică fiscală (un singur minister de finanțe european) a contribuit la creșterea dezechilibrelor pe continent și la amplificarea crizei datoriilor.

    2. Susținerea intereselor alogenilor non-europeni în dauna națiunilor europene a dat naștere unei reacții de auto-apărare firești, manifestată prin împotrivirea la politicile imigraționiste.

    3. Incapacitatea de a duce o singură politică externă comună a condus la irelevanța Europei în plan internațional.

    4. Egoismul Germaniei care își rezolvă de una singură nevoile energetice prin negocieri directe cu Rusia a golit de conținut ideea unificării europene. Nu ne-am unit ca să fim mai puternici, să ne negociem și să ne apărăm împreună interesele? „Motorul” german a arătat că în Europa fiecare se descurcă pe cont propriu. Restul e gargară.

    Degringolada politică din Italia, Franța și ascensiunea euroscepticismului sunt consecința politicilor impuse de elitele europene. Cred că mulți europeni își doresc integrarea, dar nu cum a fost realizată sau, mai degrabă nerealizată, până acum.

    • Kurt spune:

      UE se transformă, nu se destramă. Piaţa comună şi libera circulaţie a mărfurilor, a investiţilor 1957-2017 menţine interesele participanţilor în UE.27. Mai greu e cu extinderea în balcanii de vest (A. Merkel la Sofia: nu 2025, numai criteriile de aderare contează, la fel E. Macron).
      a) Uniunea monetară ZE a fost un criteriu „politic“ impus de Paris, pregătit de G. D“Estaing şi Helmut Schmidt/SPD. Grecia şi sudul mediteranean au profitat 10 ani de credite ieftine ZE (în loc de dobânzi mari în Drahme, Lira, Franc, Peseta) în Euro. In loc de investiţii pentru „competitivitate economică“ au alimentat clientela politică (pensii speciale în Grecia, pensionare timpurie în Italia, Franta, etc). Datoriile de stat 190 % în Grecia, 132% Italia, Franţa aproape de 100% BIP sunt probleme interne, nu sunt probleme ZE/UE. Competitivitatea economică în sud- est e problema, mai puţin Euro. Fără devalorizare permanentă ca în ultimii 100 de ani sud- estul ZE/UE are probleme în ZE din cauze interne.
      b) E. Macron a accentuat la 10 Mai la Aachen că „statul naţional“ va fi şi în viitorii 30 de ani baza în UE. Nu va fi un „stat federal“ sau o federaţie UE. Scepticismul contra Bruessel/UE în sud-est nu e o problemă reală „Bruessel“. Crizele interne în sud- est sunt probleme reale de mult timp.
      c) UE nu are o politică externă comunitară. Paris are pretenţia de mare putere (sediu în ONU cu veto) şi de misiune „universală“. Berlin nu are o poziţie de dominaţie în UE. A urmat pâna acum politica Parisului. Ce va urma?
      d) Bull shit. Interesele economice nu dezbină UE. Comerţul mondial a fost de 2500 de ani cea ce este şi azi: comerţ. Nord Stream 2 poate fi folosit pentru „jocuri geopolitice“ în est. Comertul cu China creşte chiar dacă nu e stat „democratic“. Comerţul cu Rusia e controlat prin sancţiuni (Ucraina de est). Comerţ şi tratate între state diferă ca pondere. NATO şi UE sunt tratate între state. Comert (WTO) se face între intreprinderi. E cu totul altceva. A. Merkel are de 9 ani creştere economică, somaj mic, nu are probleme majore de rezolvat.
      e) UE 1957-2017 e un succes în vest. Aderarea estului a schimbat mult dar nu trebuie privit numai ca o problemă. Naţionalismul izolaţionist în est este fixat 2016-2018 contra Paris /E. Macron. Vom vedea…. Olanda nu mai acceptă poziţia de lider necontestat E. Macron în privinţa budget separat ZE. A. Merkel (plăteşte mai mult, compensarea contribuţilor britanice 2021) poate ajuta la un compromis ZE/UE, fără pretentii ca Franţa. Unanimitate de voturi în consiliul ministerial al şefilor de state UE e realitatea 1957-2018. Nu mai merge… vom vedea. Unanimitate de voturi şi „dominaţie“ se exclud. Greu de văzut? Realitatea şi imaginea proprie….

  7. Zev spune:

    Domnule Naumescu, mi-as dori sa vad un articol al dv. in care sa incercatinsa fiti un pic si avocatul diavolului (ca n-a pus CTP drepturi PI pe expresie. Inca). Okay, am inteles, cei mai putini entuziasti cu privire la viitorul EU sunt iliberali, populisti, pro-rusi, anarhisti, deviationisti, trotzkisti sau ce mai sunt ei. Dv credeti cu tarie in viitorul EU, in forma actuala, sau o potentiala viitoare mini-‘Union of the willing’ (ca am avut deja o ‘coallition of the willing’). Fain, nici o problema. Dar fiindca sunteti analist cu staif, incercati sa priviti EU si din punctulnde vederena unuia care sincer nu e convins ca EU merge bine – cam ce argumente ar avea un tip de buna credinta, nu cu dosare pe rol, impotriva nu ideei europene, dar practicilor EU? Ce ati schimba dv la nivel EU ca sa reduceti influenta crescanda a populiberalilor sau cum vreti sa le mai spuneti? Oare chiar toti sunt manipulati, iar EU e Maica Teresa intrupata? Daca n-o faceti dv., sau oameni ca dv a caror critica constructiva ar fi ascultata cu atentie, atunci nu va mai plangeti ca anti-EU-istii (sa ma ierte limba romana daca poate) sunt prizonierii barbarei propagande. Incercati?

    Ah da, si am goagalit durata medie a unui guvern post WW2 la ‘talieni. Euronews zice 10.2 luni. Pai, de-abia invata unde-i dulapul cu Chianti si temperatura medie a omletei adusa in cabinet de la cantina, ca Es. Dl. Ministru Plesu, si se rupe gorgonzola, alte alegeri.

  8. Omics spune:

    Toată stima pentru faptul că se arată gravitatea problemelor din U.E.

    Nu împărtășesc ideea vetustă (de pe vremea când Sarkozi era “pudelul” lui Merkel) că Germania și Franța se înțeleg mai bine între ele decât Italia cu Germania sau Italia cu Franța. Sunt doar niște maniere diferite de comunicare a problemelor, mai puțin prăpăstioase, pe care le practică Germania și Franța.

    De un euro subevaluat profită Germania, poate și Franța. Pierd cel mai mult țări ca Italia,Spania, Portugalia, Irlanda, Slovenia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia. Uniunea monetară trebuie dublată de una fiscală (și militară) cu care Germania nu este de acord (sau este de acord dacă nu contribuie).

    Poate că Germaniei îi convenea o imigrație nonselectivă în Italia, din care să-și selecteze oameni capabili pentru a lucra în Germania. Italia, din care pleacă mulți în căutare de joburi (inclusiv români), nu e de acord.

    • Harald spune:

      @Omics – cum de se descurcă Statele Unite de atâta timp cu monedă unică, dar fără uniune fiscală? Există niște taxe federale, dar la nivel statal și local fiecare e liber să facă ce vrea, inclusiv să nu pună taxe deloc.

      Uniunea fiscală e în interesul Germaniei, Olandei etc. Dacă ai aceleași taxe peste tot, n-are sens să mai deschizi în România decât brutării la colțul blocului, că restul activității economice o fac firmele străine. Iar românii or să fie liberi doar să lucreze pe 500 de euro în firmele germane din România, nu să se angajeze pe 2.000 de euro în Germania.

  9. Ross spune:

    Mai înainte de a arăta rău politic, lucrurile arată catastrofal economic (nu numai în Italia). În astfel de situații, trebuie două lucruri: 1) o reglare de conturi (cu toate accepțiunile termenului); 2) unul sau mai mulți nebuni care să aprindă fitilul. Capisci?

    • Kurt spune:

      Aujourd”hui et mentenant

      E.Macron face ce spune, azi și acum. A impus un nou cod al muncii, a reorganizat căile ferate CNSF (în detrimentul tinerilor. Bătrinii păstrează privilegiile și salariile, tinerii sunt angajaţi cu tratate mai proaste în aceași intreprindere). E. Macron reorganizează, reformează Franţa.
      Cu UE.27 merge mult mai încet: unanimitate de voturi în consiliul ministerial (șefii de state) decide ritmul. Cu 27 parteneri nu prea mai merge, după un an 2017- 2018 nu s-a „refondat” nimic.
      Orizontul limitat al tovarășilor de la Teleorman, marșăviile a la Dragnea & Tăriceanu sunt o continuare firească a ultimelor 29 de ani? Decajul istoric izvorește pe malurile Dâmboviţei?

      Să schimbăm totul în principiu suntem pentru,
      Doar ici colo în părţile esenţiale să nu se schimbe nimic…

  10. john70 spune:

    Daca vorbesti cu italienii de rand, mai toti sunt impotriva Euro. Dupa 20 de ani de Euro, italienii si Italia o duc mai rau. Daca s-ar face un referendum de iesire din zona Eouro, probabil ca 60% din italieni ar vota pentru iesire.
    In 10 ani, Germania nu va mai conta, poporul german fiind pe cale de disparitzie.

    • gerula spune:

      Economia Italiei a crescut de cand a adoptat euro, insa diferentele nord-sud sunt enorme, in nord PIB/locuitor depaseste media europeana, in timp ce in sud este sub media europeana. Mafia, coruptia si diferentele economice regionale sunt marile probleme ale Italiei, nu adoptarea euro sau calitatea de membru UE. Italia s-a dezvoltat considerabil dupa razboi cand a devenit membru fondator al UE, practic s-a transformat dintr-o economie agrara intr-una din cele mai puternice natiuni industrializate.

  11. Dimijoarei Obt spune:

    Paradoxal (poate) dar valul de eurofobie se ridica din tarile cele mai sarace ale UE !

    • Harald spune:

      Și nu ți se pare normal? Țările bogate conduc, doar nu vrei să fie ele eurofobe. Când Germania își mută în Europa de Est producția industrială energofagă, dar încasările pentru produsele finite le obține în continuare în Germania, cine vrei să fie eurofobă, Germania?

  12. juma de italian spune:

    Cred ca nu ati inteles deloc situatia di Italia.

    Mult laudatul presedinte Mattarella a fost ales in parlament, nu de catre alegatori, din randurile Partito Democratico de stanga, un fel de PSD modernizat, care a pierdut alegerile urât de tot.

    Miscarea 5 Stelle si Lega Nord nu fac altceva decat ce au promis de multi ani, si chiar au facut acolo unde au castigat primariile: controlul costurilor (ex un sat de 2000 persoane avea cheltuieli doar cu telefoanele primarului si consilierilor de min 10.000 euro pe LUNA!, dupa ce au venit M5S au facut un contract cu o singura firma de telefonie plus utilizarea noilor aplicatii mobile, cheltuiala fiind de 200 euro LUNAR!), dat afara angajati care pontau si apoi plecau acasa, etc

    E asa de rau sa fiii nationalist? Cum ar fi in Romania daca un emigrant cu ifon7 striga ca nu-i place mancarea de 3 ori pe zi la hotel de 3 stele, unde sta gratis, si nu-i ajung 35 euro pe zi???? Ca internetul merge prost si nu poate sa vada bine video-uri? Ar fi bine sa mai scoateti capul in lume si sa vedeti REALITATEA pe strada, nu din alte articole sau declaratii…..

  13. Cristi spune:

    Vad ca toti dau vina pe Franta si Germania ca joaca restul Europei pe degete. Nu zic ca cele 2 puteri nu isi vad interesul. Insa toate tarile care sustin acum euroscepticismul sut tari problema cu guverne problema. Luam de exemplu Romania. La noi guvernul conduce este inapt si hot. Normal ca singurul vinovat este EU. Ungaria Polonia au guverne pline de hoti si cu sperante de o noua dictatura. Grecia nu mai zic. Italia la fel s-a furat acolo in draci.
    In final am ajuns la tactica de vot. Cine prosteste mai mult ala castiga. Cum s-a castigat si in Romania. Promisiuni si apoi dam vina pe straini.

    Problema UE este ca atunci ca s-a format nu a luat in calcul cati hoti si prosti sunt pe lumea asta.

  14. r2 spune:

    Autorul spune ca niste amatori fara experienta manageriala sau politica preiau puterea si promit sa reduca fiscalizarea si sa mareasca subventiile, dar unii comentatori nu par deloc impresionati de lucrul asta. Nici ca da, nici ca ba. Ei ii dau cu Merkel, Merkel si cu populismul pro European. Interesant schimb de idei.

    • Kurt spune:

      Ierarhia săraciei în sudul Italiei:
      - Somerii italieni (M5S promite 780 Euro pe lună)
      - Imigranţii (Lega cere expulsarea imediată a 500.00)
      - Tiganii (Lega cere desfinţarea taberelor de ţigani).

      M5S a câștigat în sud, Lega în nord.
      Italieni au votat după situaţia internă, mai puţin după ceva din UE.
      Socialiștii (Premierul Renzi) italieni nu au contacte și răspunsuri pentru cei de jos, pentru șomerii tineri, conservatorii la fel?

  15. gerula spune:

    Singurul castig pentru Italia este ca italienii se vor convinge rapid ca partidele anti-sistem eurofobe si populiste propun solutii nerealiste, utopice care vor aduce tara in faliment.

    • Kurt spune:

      Proprietatea privată în Italia este foarte mare. Al 62.lea guvern italian continuă tradiţia după 1945. Problema nerezolvată e șomajul exorbitant de mare la tineri. Cum se poate lecui?

  16. Ioan spune:

    Domnule Naumescu, pentru prima data atingeti doua chestiuni fundamentale: una este ca nationalism-populismul in UE trebuie sa moara pe limba lui si a doua ca exista viata si dupa UE1.0. Este perfect posibila si chiar preferabila, o UE2.0 care sa fie mai mica si mai disciplinata. Un vechi dicton evreiesc, extrem de corect filosofic spune ca ” munca te face liber” Din pacate unii, germani , prin anii 1930-45, au avut grija sa arunce la cosul de gunoi a istoriei esenta acestui dicton. Este vremea ca sudul Europei sa se puna pe munca si sa lase lamentarile.
    Noi, romanii, suntem in siguranta, am mai spus-o si o repet, cand se va termina spectacolul noi vom stinge lumina. Noi nu plecam din UE numai daca ne dau ei afara. Daca exista vreun departament de analiza strategica la Berlin sau la Bruxelles, ei stiu deja asta.

    Exista o dilema la nivelul ZE cu privire la economiile sub-performante, daca se forteaza restructurarea populatia lovita de reforme va vota populisti, daca se lasa in pace, comportamentele guvernelor locale accentueaza dezechilibrele pana se va ajunge din nou la necesitatea reformelor. Astrele sunt aliniate spre taierea nodului gordian al acestei dileme. Brexitul, actiunile revizioniste si revansarde ale Rusie, actiunile eratice ale administratiei Trump, evolutiile din Ungaria, Polonia si Italia, toate conduc la o singura lucru: utilitatea UE ca promotor al bunastarii interne si a intereselor externe geopolitice ale membrilor sai trebuie demonstrata. In 10 ani vom avea un raspuns de la UK. Daca englezii reusesc in afara Uniunii atunci avem o problema. Daca nu, nimeni nu va mai vrea afara.
    Si populistii italieni trebuie lasati sa guverneze, pana cand isi vor da seama care este categoria in care lupta; semi-musca sau super-grea. Tsipras a fortat nota si nu a obtinut nimic, brexitistii au fortat nota si nu au obtinut nimic, inca, acum e randul italienilor.
    Singurul lucru imbucurator este nou regasita unitate europeana in privinta Brexitului si a actiunilor lui Trump. Am iesit noi in fata, ca fraierii, in chestiunea Ierusalimului, dar si aici am avut grija sa branduim actiunile noastre ( pana la clarificarea lucrurilor si a impactului in sondaje…) ca “lansare a dezbaterii publice privind oportunitatea mutarii ambasadei Romaniei la Ierusalim”. Parafrazandu-l pe Churchill : “Now, this is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is, perhaps, the end of the beginning…”

  17. euNuke spune:

    Iarăși -pentru a câtă oară?- avem un material extrem previzibil și panicard din partea domnului Naumescu. Citind articolul dumnealui ai zice că Italia e în plină catastrofă. Dezastru! vorba lui Trump.

    În fapt din Italia curg numai știri bune:

    În primul rând, alegerile au fost câștigate de partidele democratice. Vă întrebați probabil ‘dar cum așa?’ Păi chiar domnul Naumescu ne asigură de asta susținînd că e vorba de ‘partidele populiste’, dar noi știm deja cu toții că în limbă bruxeleză ‘populist’ înseamnă ‘care ascultă de popor și se încăpățânează să respecte voința maselor’, adică, simplu spus: democrat. Asta în opoziție cu partidele nedemocratice și supuse Komisariatului UE, îndeobște socialiste, care au adus Italia în situația economică nasoală de azi.

    Apoi, minune: italienii au ales niște oameni fără experiență ‘la condus’. Opțiunea anti-tehnocrată a cetățenilor italieni este o veste excelentă pentru democrația europeană. Pentru că ‘a conduce’ în mod democratic nu presupune ‘o experiență’ atestata, ci bună-credința plus un program de guvernare plebiscitat, plus o disponibilitate pentru compromis politic [ca in cazul de fata unde un partid de centru-stanga trebuie sa guverneze in alianta cu unul de dreapta]; dacă lucrurile ar sta altcumva poate că europenii ar trebui să’l cherme pe Kim_cel_ras_la perciuni să’i ducă pe calea luminoasă a progresului, nu de alta dar omuletele ăsta chiar are ceva experiență, nu glumă ;) …sau poate pe tovarasa Merkel.. :)

    Dacă am mai fi lăsat mult timp să conducă destinele a 500 de milioane de oameni pe cei 28 de năpârstoci nealesi ce compun Komisariatul UE și care în viața lor n’au fost în stare să conducă o gogoșerie apăi chiar că se ducea de râpă Europa.

    Dar mai mult decât atât, știrile bune continuă: în sfârșit italienii s’au trezit și au votat cele mai pro-europene partide. ‘Cum așa?’, parcă aud proteste din sală. Păi, așa cum cu toții știm, în limba bruxeleză termenii ‘eurosceptic’ și ‘eurofob’ desemnează acei cetățeni europeni care au un deranj cu imigranții ilegali; adică fix acei cetățeni care se îngrijesc de integritatea frontierelor europene, a legilor europene, a ordinii și securității europene și a economiei europene [toate afectate de invazia masivă a milioane de barbari asiatici și africani]; deci ‘eurofob’ = eurofil, ca atare partida europeană a câștigat, nu a pierdut alegerile din Italia; la fel în Polonia, Ungaria, Cehia, Austria; cei ce urăsc Europa și își dau mâna ca s’o distrugă invitînd hoardele barbare pe continent sunt adevărații eurofobi și ocupă funcții publice în Centrala UE [fiind plătiți imperial pentru prestația lor sinistră]. Îi știm cu toții cum arată și cum se numesc. În curînd, când ‘populistii’ [adică democrații] europeni vor ajunge să aibă 80-90% din opțiunile electorale în toate statele europene, eurofobii aflați astăzi la butoane vor fi debarcați și judecați pentru abuz în funcție și conspirații împotriva ordinii constituționale [că din păcate UE nu este un stat veritabil care să sancționeze penal trădarea].

    • r2 spune:

      “Pentru că ‘a conduce’ în mod democratic nu presupune ‘o experiență’ atestata, ci bună-credința plus un program de guvernare plebiscitat…”

      euNuke, stau si ma minunez ce fel de experiente personale or fi avand oamenii care cred sincer lucruri de genul asta. Eu unul nu cunosc niciun caz de om fara experienta, care doar cu buna credinta si talent de vorbitor sa fi reusit sa conduca lururi mai putin complicate decat un guvern (vreo firma, vreo banca sau vreun fond de investitii, de exemplu). A conduce oameni este o treaba a naibii de grea, iar administratia de orice fel este si ea o meserie in sine, grea si aia. Una care te solicita fizic si psihic ca un sport de performanta. Iar pe cei care pot sa faca lucrul asta bine nu-i gasesti oriunde. In politica periodic mai apar tot felul de bufoni in functii cheie care le spun alegatorilor una, alta (cum avem si noi), dar aia sunt acolo de decor. Puterea reala o exercita altii, cunoscuti sau nu, votati sau nu, mai bine sau mai putin bine.

      In privinta democratiei, citeam pe undeva o opinie potrivit careia principalul beneficiu al alegerilor libere este acela de a de-legitima incercarile de a prelua puterea politica prin violenta. Cu asta sunt de acord. Ai votat inseamna ca nu mai ai dreptul moral sa pui mana pe furci si topoare, iar asta e un mare castig pentru societate. Mai bine sa dezbatem decat sa ne luam la bataie. Dar nu vad de ce ar trebui sa consideram rezultatul votului si un mare triumf al adevarului adevarat doar pentru ca votul este liber si democratic, cum reiese din tonul comentariului tau. Votul popular, ca si pietele libere, pot rezolva unele genuri de probleme mai bine decat altele. In cazul imigratiei eu inclin sa cred ca da, votul este cel mai bun raspuns. E dreptul fiecaruia sa spuna da sau nu, si prin definitie la o astfel de intrebare preferinta fiecaruia este raspunsul corect. Dar daca luam alte exemple – sa zicem disputa dintre pilonul 1 si 2 de pensie (ca sa iau un exemplu din actualitatea romaneasca), daca PSD-ul ar dori sa transeze discutia prin referendum, iar lumea ar vota democratic desfiintarea pilonului 2, eu nu vad de ce ar trebui sa consider raspunsul un mare motiv de bucurie doar pentru ca votul a fost popular si liber (n-am nicio legatura cu sistemul de pensii din Romania, e doar un exemplu).

      Ca sa nu mai lungesc vorba, politica fara experienta, doar cu buna credinta si „program plebistitat” poate fi foarte bine si o reteta pentru dezastru. Si nu cred ca dintr-un eventual dezastru va invata cineva lectia si nu va mai repeta greseala. Daca ar fi fost asa, n-am mai fi avut atatea partide socialiste.

      • euNuke spune:

        Las’ ca era foarte clar in replica mea despre ce fel de experienta e vorba: de cea politica, nu de viata, nu de cea profesionala, nu cea economica ori manageriala; marota experientei politice e tipica regimurilor tehnocrate moderne si asemanatoare cu pretentiile aristocratice ce dominau mentalitatea evului mediu. Cu oameni din sistem, alesi de sistem, lucrind pentru sistem e sigur ca se ajunge la dictatura. Uniunea tocmai ilustreaza acest fenomen de coagulare a mentalitatii de casta conducatoare care nu e capabila sa mai accepte niciun fel de intrusi ‘fara experienta’ [adica indivizi neafiliati grupurilor de influenta din sistem si nearondati ideologic] si niciun fel de opinii contrare liniei de partid si stat; orice critic al Uniunii a devenit un paria si e ostracizat de presa ei obedienta [platita de multe ori chiar din fondurile europene de propaganda]; in schimb orice politruc local socialist poate intra in gratiile Centralei, ba chiar isi poate trimite secretara pe post de Komisar european, ori slugile in europarlament.

        ” Si nu cred ca dintr-un eventual dezastru va invata cineva lectia si nu va mai repeta greseala.”
        Pai si atunci…la ce e buna “experienta”? Sa inteleg ca va doriti in continuare politruci socialisti cu experienta care sa conduca Uniunea Europeana desi au demonstrat deja ca nu au inteles nimic din ravagiile pe care le produce socialismul? Hai ca e absurd.. :)

        • r2 spune:

          Deci dvs deplangeti ravagiile pe care le-a produs socialismul dar, in acelasi timp, sunteti bucurosi ca oamenii au ales liber si democratic o coalitie care isi propune sa scada taxele si in acelasi timp sa creasca subventiile bugetare? Complicata e natura umana, ce sa zic. Da, situatia e deja foarte proasta in Europa. Lumea e nemultumita de politicieni, si au dreptate sa fie, asa cum unii oameni sunt pe drept nemultumiti de sistemul medical. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne bucuram cu totii pentru ca oamenii decid liber si democratic ca a venit in sfarsit momentul sa intre in scena homeopatii, vracii si vindecatorii prin credinta. Tot dintre medici trebuie alesi cei mai buni, nu din diverse pesonalitati TV anti sistem si cu gura mare gen Olivia Steer. La fel si in politica. Da, exista pericolul ca diversi incompetenti sa puna mana pe pozitii cheie si sa se sustina intre ei, iar lucrul asta il vad si eu pe viu (inclusiv acum am un caz in care unii care au gresit grav inca nu au fost pusi pe liber. nu pentru mult timp.). E important sa plece aia si sa fie inlocuiti cu atlii care stiu meserie, nu sa daramam tot edificiul.

          Din experienta, in general, nu invata toata lumea la fel de mult. Iar “experienta de viata” avem toti. Nu valoreaza prea mult.

          • euNuke spune:

            “Deci dvs deplangeti ravagiile pe care le-a produs socialismul dar, in acelasi timp, sunteti bucurosi ca oamenii au ales liber si democratic o coalitie care isi propune sa scada taxele si in acelasi timp sa creasca subventiile bugetare?”
            Domnule R2, pe bune, euNuke este unul singur, nu mai multi, si nu, nu sunt bucuros. Trebuie sa va intrebati de unde extrageti acel ‘deci’ [serios, si dumneavoastra lucrati cu logica la nivel olimpic ca si colegul gerula?] si, in plus, sa priviti cu atentie cum arata bugetele lumii occidentale contemporane deraiate urat in socialism. Toate, da, toate statele moderne guverneaza prin subventii bugetare, difera doar directiile de acordare a acestora. Pentru un libertarian ca mine ar fi trebuit sa fie tragic, dar nu e, pentru ca mie nu mi se pare deloc complicata natura umana cand vine vorba de cadouri facute din banii altora: aproape toata lumea le iubeste [eu sunt o exceptie][apropo, ati remarcat cum 'reformistul' Macron a cedat recent in fata sindicalistilor feroviari? pai, ce exemplu pentru Europa poate fi un asemenea guru risipitor insa idolatrizat de o sumedenie de intelectuali publici de pe'aici si de p'aiurea?].

            Ca atare, daca in locul unui grup socialist incremenit in idei [sau in pana de idei] poporul voteaza altul, tot cu idei socialiste in materie de economie, dar mai democrat in optiuni vizavi de monstrul birocratic de la Bruxelles, atunci fireste ca mi se pare o stire buna. Sa nu uitam ca politica UE este tot una socialista, probabil cea mai apropiata de idealurile originare ale socialismului de secol 19, pentru ca este nu numai redistributivista, ci si anti-nationala. Conflictul intre gruparile socialiste nu poate fi decat pozitiv pentru societate. O zic chiar ei, marxistii, chiar daca in teoria lor nu e vorba de clasele de politruci, ci de altele.

            si inca ceva: Olivia cutarescu ce cauta in discutie? poate ar trebui sa va intrebati si de ce simtiti nevoia de a strecura acest personaj [obscur pentru mine] in polemici politice. poate aveti un atasament sau o obsesie cu dumneai, dar pe bune, ma lasa rece, nu ma intereseaza deloc. Sa zic si eu ceva de Whoopi Goldberg, asa, ca sa va simtiti mai bine oleaca? :)

            • r2 spune:

              “Trebuie sa va intrebati de unde extrageti acel ‘deci’”

              Pai era cineva care spunea mai sus fix asa:

              “În fapt din Italia curg numai știri bune”. De acolo l-am extras. Iar din clarificarile dvs inteleg ca nu sunteti doar libertarian, ci si revolutionar ;) Ce bine ca o sa se bata socialistii intre ei, pentru ca asftfel sa se prabuseasca mai repede aceasta structura corupta numita UE, iar din cenusa ei o sa se nasca mult asteptata lume mai buna si mai dreapta. E si asta un punct de vedere. Eu sunt cam alergic la ideologii de cand cu experienta epocii de aur, si la alea revolutionare in mod special. Daca trebuie neaparat, votez cu Burke, nu cu Payne.

              Iar in loc de Oliva gasiti dvs alt personaj. In general cei cu vederi politice anti sistem nu stiu cum se face dar vor sa se bata si cu alte conspiratii globale, printre care si aia cu vaccinurile. Numai rele face sistemul.

              De aici incolo cred ca risc sa va plictisesc nu numai pe dvs (am depasit de mult acel punct), dar si pe ceilalti cititori, asa ca ma opresc. Va multumesc pentru timpul acordat.

            • r2 spune:

              @ Ionica (vorba vine). Eu va simpatizam, oarecum. Sunt surprins ca aveti asemenea resentimente, dar asta e. Un motiv in plus sa va fac pe plac si sa nu mai stric armonia forumului. All yours, Sir.

      • Harald spune:

        @r2 – rezultatul votului reprezintă un reality check, un contact cu realitatea, un mod de a afla ce gândesc oamenii cu adevărat. Dacă Ceaușescu ar fi organizat alegeri libere, n-ar fi sfârșit în fața unui pluton de execuție. Dar el pierduse contactul cu realitatea de vreo 10 ani, cel puțin de la prima intrare în încetare de plăți, în 1981.

        Chiar dacă ție votul liber în favoarea PSD nu ți se pare ”un motiv de bucurie”, el tot a fost un reality check. Votul în favoarea PSD a demonstrat că oamenii nu-și doreau un guvern ”tehnocrat” fără legitimitate electorală dar care avea binecuvântare de la Bruxelles.

        Chiar dacă sună a lozincă marxistă, guvernarea trebuie să fie pentru oameni. Ea trebuie să rezolve problemele concrete ale oamenilor, cele care îi preocupă pe ei, nu cele inventate de politruci care au trăit toată viața lor din bani publici.

        • r2 spune:

          “Chiar dacă ție votul liber în favoarea PSD nu ți se pare ”un motiv de bucurie”

          Citesti cam pe sarite, Harald. Ce spui tu e o alta discutie. O fi si aia intresanta, nu zic.

          • Harald spune:

            @r2 – nu e deloc altă discuție, exact același lucru s-a întâmplat și la alegerile actuale din Italia și exact despre asta scrie și @euNuke. În esență, poporul a vorbit, dar politrucii de la Bruxelles refuză să admită evidența.

    • gerula spune:

      Albul e negru si negrul e alb. Populistii sunt de fapt democrati si europenii sunt de fapt komisari.
      Aha.. Pe aceeasi logica PSD este un partid popular, democratic, nationalist, care apara credinta strabuna si pe romani impotriva nedreptatii statului paralel si a birocratilor sorosisti de la Bruxelles.

      • euNuke spune:

        Dar aveti logica, nu gluma! Ia sa vedem, ce deduceti din urmatoarele:
        1. Nu’mi pasa de impresiile dumneavoastra
        2. In general nu’mi pierd vremea cu anonimi ostili pusi pe hartuire
        3. Replicile mele sunt in majoritatea cazurilor ‘ontopic’, nu obisnuiesc sa raspund la divagatii
        ?

        si nu, nu e nevoie sa’mi raspundeti in scris..

  18. Caliman I. Eugen analist dezvoltare economica spune:

    La articolut de fata, exista comentariul meu pe ZiareCom, la articolul pe aceeasi tema: ,,Populistii vin pentru prima oara la putere intr-o tara UE”, care incearca sa prezinte cauzele generale ale acestei evolutii.Comentariul este prea intins, pentru a-l mai reproduce…

  19. Nemo spune:

    In cazul italiei problema principala pare sa fie cursul euro, am vazut niste grafice care arata clar ca intraducerea euro à avut un efect negativ asupra economiei italiene

    • Kurt spune:

      Efectul Euro e bine cunoscut.
      In Lire, Drahme, Franc, Peseta dobânzile pentru hârtiile datorii de stat erau mari. „Piaţa” a frânat prea multe excese de datorii în Grecia, Italia, în sud-est pâna 2001. A venit Euro. Nu e problema. În loc de folosire a dobânzilor mici în Euro pentru performanţă economică mai bună, Grecia, Italia au alimentat (pensii speciale in Grecia) clientela politică (Grecia: socialiștii PASOC și conservatorii. Italia lui Berlusconi). Tradiţia cu moneda moale și devalorizare permanentă acceptată și produsă de clasa politică de 100 de ani (Grecia: 13 falimente de stat 1831-2008) e cauza, mai puţin Euro. Ramâne întrebarea cum se poate crea o Uniune monetară ZE/UE cu tradiţii, mentalităţi și economii atât de diferite.
      Pentru România?

  20. Absurdistan spune:

    Una din ironiile acestui gen de abordari este ca ni se spune ce incapabili si amator sint “populistii” si “iliberalii” [a. k. a. dusmanii de clasa] in a imbunatati dezastrul economic actual . . . produs de minunatii liberali si profesionisti.

    Poate ar trebui suspendata democratia si sa decida politologii cum sa voteze lumea?

    Da, ar trebui sa abordam solutia Bertolt Brecht din poemul

    Die Lösung

    Nach dem Aufstand des 17. Juni
    Ließ der Sekretär des Schriftstellerverbands
    In der Stalinallee Flugblätter verteilen
    Auf denen zu lesen war, daß das Volk
    Das Vertrauen der Regierung verscherzt habe
    Und es nur durch verdoppelte Arbeit
    Zurückerobern könne. Wäre es da
    Nicht doch einfacher, die Regierung
    Löste das Volk auf und
    Wählte ein anderes?

    In engleza:

    The Solution

    After the uprising of the 17th June
    The Secretary of the Writer’s Union
    Had leaflets distributed in the Stalinallee
    Stating that the people
    Had forfeited the confidence of the government
    And could win it back only
    By redoubled efforts. Would it not be easier
    In that case for the government
    To dissolve the people
    And elect another?

    • gerula spune:

      “Poate ar trebui suspendata democratia si sa decida politologii cum sa voteze lumea?”
      Nu…ar trebui sa stam cu mainile in san in timp ce niste diletanti populisti fac pe salvatorii natiunii. Am vazut in istorie cate parale au facut astia.

  21. Ela spune:

    Intr-adevar, aceasta este solutia ideala:
    “Tratat separat şi crearea unei Uniuni Europene mai mici (UE 2.0), cu state, societăţi şi economii compatibile ca performanţe şi mentalităţi.”!
    Numai ca idealul nu are vocatie de a fi atins, ci de a testa capacitatea de schimbare a vechilor metehne…Astfel se decanteaza liderii, periferia, respectiv coada.
    Cine crede in potentialul sau, si intelege ca nu l-a folosit cum trebuia, nu ezita sa-si corecteze erorile, sa-si modifice perceptia, adica mentalitatea care s-a adeverit paguboasa, si face totul ca sa fie inclus,in mod natural, in familia europeana, cine nu, cauta justificari, invinuieste si acuza : clasic.
    In toate familiile exista unii mai isteti, mai instariti – deseori aceiasi! -, si altii care doar pretind!
    E firesc si crestineste ca cei care au si pot, sa-i ajute pe ceilalti, in virtutea solidaritatii si a valorilor lor COMUNE.
    Chiar asa: mai avem aceleasi valori…?
    Luptam, cot la cot, cu occidentalii pentru apararea idealurilor noastre comune, de pace, solidaritate si integritate? Incercam, macar, sa folosim cu inteligenta ajutoarele materiale si expertiza oferite de UE, sau delapidam tot ce putem, dupa care ne plangem ca nu-i destul, nu-i cum trebuie, nu-i cum vroiam noi, etc.?
    Cum sa accepte italianul de la Lampedusa sa continue sa participe financiar, la dezvoltarea Romaniei, de ex, cand am fost printre cei care au strambat din nas cand a venit vorba de primirea unei cote de refugiati? Noi nu vrem, si gata! S-a discutat in spatiul public daca italienii, sau grecii, isi doreau neaparat, sa dea asistenta medicala, masa si casa, la sute de mii de refugiati? Ghinionul lor ca sunt pe traseul exodului asiatic si african, nu?
    E doar un exemplu, printre multe altele…
    In acest context de profunde diferente de mentalitate, e firesc ca austriecii, italienii si probabil si altii, in curand, sa doreasca divortul…si partajul!

    • Kurt spune:

      Italienii au fost lăsaţi singuri la Lampedusa. UE nu a reuşit în ultimii ani să facă ceva (A. Merkel a acceptat 1 milion imigranţi 2015). UE are o problemă gravă cu solidaritatea în multe privinţe?
      România are un drept la solidartitatea UE, la subvenţii nerambursabile. Tinerii din ţară au un drept la un trai mai bun acasă, fără meseria de „lucrător degajat“ (ma vorbit cu foarte mulţi).
      Unii văd UE azi ca Triţonezia, cu trei zone distincte. Italia cu un guvern Cinci Stele + Lega se va asocia cu „iliberalii“ din est? Franţa cu conceptul de „refondare“ (F. Holande 2016: două viteze) UE nu prea mai are susţinători. Roma şi Paris 2018 merg în direcţii diferite. Olanda şi Viena au asociaţi 2018 care refuză „budget separat ZE“ în public. In primul mandat 2017- 2022 E. Macron nu va putea realiza mult din „refondare“ ZE/UE? Unanimitate de voturi este şi rămâne baza tratatelor între statele „naţionale „ şi UE. Nu mai funcţionează cu 27 constată E. Macron 2017. Un tratat nou între statele ZE/UE înseamnă dezbateri în fiecare ţară, discuţii în fiecare parlament, ratificare în fiecare stat. Durează 3 – 5 ani! In al doilea mandat 2022-2027 E. Macron poate reuşi cu „refondarea“?
      Până 2020 se discută budgetul UE 2021-2027 (A.Merkel compensează o parte din contrubuţiile britanice), deci trei ani certuri pentru bani mărunţi (1% BIP UE din 14.000 miliarde Euro)?
      Rămâne cea ce în vest 1957-1989- 2004 a adus bunăstare şi „sentimenmtul de apartenenţă a locuitorilor“ UE: piaţa comună, libera circulaţie a mărfurilor şi a investiţiilor. Estul UE? Preşedinţia UE 2019?

    • mike spune:

      “S-a discutat in spatiul public daca italienii, sau grecii, isi doreau neaparat, sa dea asistenta medicala, masa si casa, la sute de mii de refugiati? Ghinionul lor ca sunt pe traseul exodului asiatic si african, nu?”—> Serios? Pe ce va bazati cand afirmati asta? De unde stiti daca italienii sau grecii isi doreau zeci de mii de migranti la usa? Si apropo, “gazduirea” acestor migranti n-a fost gratis; numai Grecia a primit un buget de la UE de 180 de milioane de euro pentru “gestionarea” crizei din Lesbos. Germania era deja pregatita se primeasca cateva sute de mii de migranti cu programe de educare, scoli, cazari, alocatii, locuinte special create pentru ei. Deja nemtii isi faceau planuri privind forta de munca, sectoarele unde ar putea lucra acesti migranti, sistem de pensii, etc., totul gravitand in jurul propriilor lor interese nationale. Singura problema era limba germana. Acum tot nemtii taie din bugetele statelor estice pentru a aloca bani in Grecia, Italia si Spania, pentru migranti si someri. In aceste conditii cum sa mai luptam “cot la cot, cu occidentalii pentru apararea idealurilor noastre comune, de pace, solidaritate si integritate”? Pacea si stabilitatea Europei a fost asigurata pana la urma tot de SUA, de-a lungul timpului, nu de Germania.

      • gerula spune:

        Dar vesticii au fost intrebati vreodata daca vor imigranti est-europeni ? Dar infractori ? Au fost intrebati daca vor sa le plateasca ajutoare sociale ? De unde atata antipatie fata de niste victime ale razboiului ?

        Nu taie nimeni banii de la estici ca sa dea la migranti, le taie fondurile pentru ca fura si isi distrug democratiile. SUA nu mai vrea sa ajute pe nimeni acum, se retrage in cochilia ei sub mareata politica izolationista trumpista.

        • Harald spune:

          @gerula – da, stimate domn, vesticii chiar au fost întrebați. Fiecare țară din vest a trebuit să-și dea acordul explicit pentru aderarea la UE a fiecărei țări din Est.

          Inclusiv UK, mare victimă în zilele noastre, a fost de-acord cu aderarea României și Bulgariei.

          • Ela spune:

            Ati inteles gresit! Subiectul “intrebarii” era strict despre acceptarea refugiatilor…

            • Harald spune:

              @Ela – o să reproduc citatul respectiv, se regăsește în original cu vreo 20 de rânduri mai sus:

              gerula spune:
              25/05/2018 la 22:02
              Dar vesticii au fost intrebati vreodata daca vor imigranti est-europeni ?

              Sunt sirienii, libienii ;i afgahanii est-europeni, cumva?

            • Harald spune:

              erată: ”și afganii”, evident

      • Kurt spune:

        De acord cu multe.

        a) Germania nu a fost pregătită cu nimic 2015 (gara Budapesta) pentru 1 milion de sirieni, refugiaţi din zone de război. Germania nu s-a comportat solidar înainte de 2015 cu Italia, Grecia în problema imigraţtilor (Dublin: Tratatul cere inregistrarea în ţara de sosire). A. Merkel a riscat mult 2015. Schuldenunion ar putea fi sfârșitul ei politic (Uniunea bancară fără rezolvarea creditelor putrede înainte de lărgirea competentelor, asigurarea micilor depozite în toate ţările UE. Olanda asigură Grecii… Franţa asigură Roma…).
        b) Imigrarea în sud est rămâne vesnic o problemă UE. Apărarea graniţelor maritime e deja un ţel prioritar UE. Se pun mai multi bani din budgetul UE la dispoziţie (reducerea cu 5 % fondul agrar și de coesiune). Cearta pentru budgetul UE 2021- 2027 va continua până 2020.
        c) Nu cred ca 1 % BIP va rezolva decalajul economic est – vest în UE. Ultimii 73 de ani au fost total diferiti în est și vest. Conceptul francez ignoră acesta spect prin „ZE mai puternic integrat”, fără ceilalţi. Nu va fi realizat înainte de 2020. E nevoie de „Unanimitate de voturi” la tratatul nou UE. Greu de crezut că Paris, Roma, Polonia si Budapesta vor fi de aceași părere.
        d) Industria 4.0 nu se va realiza în est cu stat de drept atacat de guverne „naţionaliste izolaţioniste”, cu penali în guvern. Intreprinderile sunt conectate pe tot continentul nostru. Produsele, tehnologia se schimbă foarte repede. Inovaţia e uluitoare. Care sunt centrele de cercetare UP TO DATE în România? Unde e competenţă, performanţă în electronică, software, biologia moleculară, genetică, etc? Unde nu e?
        e) O soluţie UE care corescunde cu principiul de bază „condiţii asemănătoare de viaţă” în toate zonele UE (altceva decât lucrători degajaţi) merită discutat, păstrat și găsite soluţii mai bune ca 2004-20018. Estul se depărtează de Paris 2016- 2020?

        f) Președinţia UE 2019? ZE?

    • Ioan spune:

      Majoritatea migranților au dat sume importante, sunt vehiculate cifre de mii de Euro sau dolari, călăuzelor de diverse nații pentru a ajunge in Vest. N-am prea auzit de furturi de alimente, da am auzit de violuri, semn că au bani să-și cumpere de mâncare până ajung la destinație. Ruta estică a fost profitabila pentru toți cei de pe parcurs, greci, macedoneni, sârbi, care au depus eforturi considerabile să-i care rapid între granițe. Credeți că au făcut-o pe gratis? Până și amărâții ăia din nordul Africii dau sume considerabile barcagiilor cu care uneori sfârșesc pe fundul Mediteranei. Este absurd să credem că cineva fără experiență pe mare ia o barca și gata, ajunge in Grecia sau Italia. Rețele de trafic fac bani grei din transportarea migranților. Și se profita de pe urma lor. Nu la nivel oficial, ci la nivel de oameni obișnuiți din țările de pe traseu. Unde nu vor să rămână.

  22. mariusmioc spune:

    Deci Italia are o „uriaşă datorie publică, reprezentând 132% în raport cu PIB”.
    Păi nu era Italia deja pe un drum periculos și ar fi nevoie de o schimbare?
    Ne grăbim să aderăm la euro (cum vrea Liviu Dragnea) cînd e foarte posibilă o criză financiară?

    • Harald spune:

      Să zicem că acești 132% din PIB vor fi plătiți în următorii 30 de ani. Ce mare lucru e 4,5% pe an? Isteria raportării la PIB-ul anual a unor datorii întinse în realitate pe zeci de ani generează o temă falsă de dezbatere.

      • Kurt spune:

        Datoriile de 132 % BIP în momentul cresterii dobânzilor (SUA azi 3 %) înseamnă la 2.300 miliarde Euro datorii de stat în Italia cu 4,2 % dobânzi 100 miliarde Euro din budgetul italian consumate an de an pentru achitarea creditelor. Cât timp merge așa? Zeci de ani? Criza viitoare va veni. Prea repede?

  23. Cinicul spune:

    Domnul Naumescu se fereste din nou s-o spuna raspicat: populismul castiga teren pentru ca oamenii nu mai cred in partidele traditionale, s-au fript cu ciorba. Si asta nu numai in Grecia sa Italia . Chiar daca Macron este un populist stilat si educat la scoala Goldman Sacs aparitia sa nu este pana la urma decat o reflectare a acesui fenomen: atat asa zisa stanga, cat si drepata franceze au incetat sa mai atraga electoratul care s-a refugiat spre un nebulos REM si spre Le Front National. Daca in UK ar exista un sistem electoral cu reprezentare proportionala fenomenul ar deveni mai vizibil si acolo.
    Aparitia trumpismul este si ea o consecinta a aceluias fenomen, Trump a fost imbratisat de republicani numai cand au realizat ca fara populism pierd alegerile.
    Cineva face mai sus comparatia intre noii lideri italieni si Dan Diaconescu. O asemenea afirmatie este de-a dreptul o calomnie. Pana una alta nu cred ca acesti lideri au fost macar supectati de furt si santaj. Votul primit de DD arata procentul de oameni foarte needucati din Romania.
    Plangerile italienilor impotriva monedei unice sunt niste fariseice. Declinul Italiei nu a inceput acum 18 ani. Italia si-a mentinut aparenta compentitivitate prin deprecierea lirei. O astfel de politica nu incuraja companiile italiene sa lupte deschis pe pietele externe.
    Problema majora a Italiei este birocratia stufoasa si costisitoare, in special cea de la nivel local. Cei care vor sa aiba o reprezentare a ei plina de umor merita vazuta comedia Quo Vado? (Where Am I Going? in new speak). O slujba la stat este idealul eroului de aclo si astfel de idealuri exista in Romania dar si in alta tari mai cu staif.

    • Harald spune:

      @Cinicul – în UK, oamenii votează persoane în carne și oase, nu liste de partid. De asta laburiștii lui Jeremy Corbyn nu mai ajung la guvernare :)

      Analiza despre Macron e greșită, el a fost votat personal. Oamenii se săturaseră de socialism, de asta Macron a trebuit să se distanțeze de socialiști și de Hollande. Vederile lui Macron sunt de fapt socialiste, dar e posibil să adopte soluții a la Mitterand, dacă se vor dovedi necesare. Macron poate fi comparat cu Tony Blair, care a dus Partidul Laburist.cât de la dreapta s-a putut, că altfel nu ajungea la guvernare.

      Macron nu a putut duce Partidul Socialist francez spre dreapta, dar s-a prezentat el mai la dreapta decât e în realitate, așa a convins publicul să-l voteze. Numai că, asemenea lui Mitterand, ar putea să vireze realmente spre dreapta, dacă se va dovedi necesar.

      • Cinicul spune:

        In sistemul westminsterian din UK cetatenii voteaza intr-adevar oameni in carne si oase si nu pe liste. Dar si in UK oamenii in carne si oase sunt preselectati de partide, mai precis de liderii partidelor. Din caest punct de vedere sistemul din UK este mai putin democratic decat cel din US.

        Ceea ce am afirmat mai sus este ca sistemul din UK alegerea unui deputat se face cu ‘First Past The Post’ ceea ce nu permite o reprezentare proportionala a cetatatenilor. Este un sistem eficient de a produce o majoritatea guvernamentala, dar este unul din ceel mai putin democratice sisteme. Variante ale sistemului ‘First Past The Post’ exista si in Canada, US si chiarin India.
        Este un sistem care produce stabilitate politica dar favorizeaza masiv partidele mari. Sistemele cu reprezentare proportionala necesita coalitii, multe negocieri si compromisuri de ambele parti. Din aceasta cauza cred ca sunt mai democratice.

        • Harald spune:

          @Cinicul – în UK sunt chiar mai multe partide decât în State, iar oamenii pot candida și ca independenți. Preselecția făcută de partide se referă la sprijinul acordat candidaților, la reclama care li se face drept candidați ai partidului respectiv, nu la posibilitatea lor de a candida efectiv.

          Un om bine văzut în circumscripția lui electorală va fi ”adoptat” de către un partid fiindcă e deja bine văzut. Doar necunoscuții beneficiază într-adevăr de sprijin de partid, în circumscripții considerate sigure de partidul respectiv.

          • Cinicul spune:

            Ceea ce voiam sa subliniez este ca in acest sistem partidele mari primesc o prima electorala prin redistribuirea voturilor partidelor mici care primesc un numar mult mai mic de deputati decat ponderea voturilor lor la nivel de tara. In UK un partid poate obtine majoritatea si cu 36% din voturi (s-a intamplat asa in 2005 cand laburistii au ajuns la guvern cu 36.1%). Este eficient dar clar nedemocratic. Daca un partid are 5% in majoritatea circumscriptiilor electoral poate ajunge fara nici un deputat in Parlament daca nu are o majoritatea clara intrt-o singura zona.

            • Harald spune:

              @Cinicul – cine este partidul și cine l-a investit cu vreun rol în conducerea societății? Dvs. vă considerați reprezentat în Parlament de cel pe care l-a ales Dragnea să vă reprezinte? Eventual de cel pe care l-a ales Nicușor Dan să vă reprezinte?

              Fiecare parlamentar votează nominal în Parlament, legile nu se adoptă prin cumularea numărului de parlamentari deținut de fiecare partid, ci prin vot individual. Acel vot individual vine din partea unei persoane fizice, iar acea persoană fizică trebuie să aibă mandat de reprezentare din partea alegătorilor săi, nu din partea partidului. Exact cum se întâmplă în State.

              Partidocrația nu e democrație, e o confiscare a democrației.

  24. euNuke spune:

    Momentul adevarului -inca unul- pentru eurocratie: unul din satrapii locali ai UE, presedintele ‘distins’ al Italiei, tocmai a ilustrat mentalitatea de casta siciliana, dictatoriala a fanaticilor europenisti refuzind numirea unui ministru critic al UE ["eurosceptic"] si periclitind astfel formarea guvernului in baza alegerilor democratice. Exista oare vreo forma mai clara de discriminare pe criterii de optiuni politice/convingeri decat eliminarea din politica a criticilor Uniunii? Mai e vreo indoiala ca acesti satrapi “ingrijorati de ascensiunea populismului in Italia” nu au nicio legatura cu valorile europene?

    • Absurdistan spune:

      “Există oare vreo formă mai clară de discriminare pe criterii de opțiuni politice/convingeri decât eliminarea din politică a criticilor Uniunii?”

      Da, stimate domn, există.

      Franța și Germania, poate și Italia, sînt deja pierdute. Dar pînă și UK s-a desprins prea tîrziu – e la un punct de “no return” de fascizare comunistoidă și islamizare.

      Fenomenul “grooming” (forțării copiilor în “relații” abuzive cu bărboși iubitori de Allah, bine organizați), departe de a fi o anomalie, își numără victimele cu miile, multe mii.

      Pe autobuzele din Londra primarul islamist a interzis reclame “indecente”, cu teme de vacanță (precum o femeie în costum de baie), dar aceleași autobuze exhibă astăzi reclame sinistre “For The Love Of Allah”.

      Un jurnalist și activist de dreapta (mult mai de dreapta decît mine, but that’s not the point) a fost recent arestat și condamnat în regim de urgență pentru că a îndrăznit să raporteze despre procesele – tardive și secretizate – ale grupurilor organizate de violatori islamici.

      Mai mult decît atît, judecătoarea stalinista a interzis presei, sub amenințarea unor pedepse cu închisoarea, să raporteze ORICE detaliu legat de acest arest sau chiar să îl și menționeze.

      Winston Churchill și-ar scuipa trabucul din gură de scîrbă dacă ar vedea în ce hal s-a islamizat, mancurtizat și rinocerizat Anglia sa mult-iubită.

      • Harald spune:

        @Absurdistan – libertatea presei a fost întotdeauna o glumă proastă în UK, iar aici se vede cel mai bine ce înseamnă lipsa unei constituții. Până și Elton John a obținut o hotărâre judecătorească prin care i se interzice presei să pomenească despre aventurile și promiscuitatea lui din tinerețe.

      • Cinicul spune:

        Cred ca exagerati voit sau din necunoasterea situatiei din UK. In Uk traiesc 4.4% musulmani si sunt foarte departe de a controla viata acestui stat. Inca nu exista nici o banca mare care sa fie in posesia “islamistilor”. Si asta spune mai mult decat orice chain mail despre invazia musulmana a Europei.
        In UK sunt mai multi indieni decat “islamisti” si, la ultimul rescensamant, sunt mai multi europeni noi venti decat musulmani deja acolo de doua generatii. Polonezii si romanii sunt cei mai numerosi din cei noi veniti si aparitia lor a dus la Brexit si nu a Paki-lor din Leeds sau Bradford.

        Nu inteleg de ce trebuie sa aplicam etichete unor oameni doar pentru ca sunt de alta religie. Daca cineva ar fi spus ca primarul Bloomberg este un primar sionist ar fi pus la zid. Primarul Londrei nu este islamist ci un timp foarte moderat, mai moderat decat unii primari din Bible Belt.
        Nu stiam ca a interzis reclame cu femeil in bikini, dar ma intreb daca trebuie sa folosim imagini cu femei in bikini ca sa facem reclama la masini, pasta de dinti, pantofi, pizza, biciclete, ceasuri, bauturi alcoolice sau nealcoolice, telefoane, etc, etc. Este pana la urma degradant pentru barbati pentru ca sunt considerati niste trogloditi care cumpara orice daca vad o femeie goala.

        • Absurdistan spune:

          Mi-ați scris oarecum politicos, așa încît va răspund, succint.

          Nu accept echivalența între anti-semitism (în condițiile în care niciodată evreii nu au fost pe punctul de a deveni o majoritate în nici o țară europeană, nici pe departe) și reluctanța de a accepta o posibilă majoritate musulmană ca un efect legitim al unei dezvoltări benigne.

          În vreme ce este absolut firesc să admitem că multe ființe umane individuale născute sub semnul blestematului, perfidului cult al lui Mahomed sînt oameni decenți, în pofida religiei lor (în sensul în care mulți “creștini” sînt oameni răi, în pofida religiei LOR), nu există nici o urmă de bigotism în recunoașterea faptului istoric că islamul este o forță a răului, a întunericului, a primitivismului și a violenței. Aceasta nu este o chestiune de interpretare ci o noțiune faptică, de netăgăduit.

          Ideea că sînt “numai” 4.4% (cel puțin în comformitate cu statisticile oficiale de acum cîțiva ani buni) pare liniștitoare pînă cineva se uită și la notele de subsol.

          În Londra erau deja, oficial, ~12% în 2011. Populația musulmană a crescut de 9-10 ori mai rapid decît cea nemusulmana în UK în general. Luarea în considerație a vîrstei indică un trend și mai îngrijorător.

          Confundați etnicitatea (“indienii”) cu religia (islam). Mulți dintre indieni (adică pe lîngă pakistanezi și bangladeseni) sînt musulmani ei înșiși.

          Pentru cei care nu cunosc evoluțiile INEVITABILE ale prezenței unei minorități islamice aspirind ÎNTOTDEAUNA să devină o majoritate în ORICE țară, le recomand să confrunte prezența statistică a musulmanilor în Liban în 1946 (majoritate creștină) și în prezent (mai puțin de 30% creștini). Sau în Turcia (două milioane de creștini cu un secol în urmă, o sută de mii astăzi). Sau în Siria – de la aproape jumătate la 4%.

          Ne gîndim și la Europa din 2068, nu numai din 2018.

          Oricine care, chiar și cu o prost investită bună credință, crede că o țară europeană cu majoritate (sau chiar cu o minoritate islamică de 30-40%) își va putea menține standardele de libertate și civilizație (care o includ și pe Sofia Loren, și pe Brigitte Bardot, și pe nerușinatul de Rubens cu nudurile lui) ar trebui să își regindească hubris-ul.

          • Cinicul spune:

            Nu confund indienii cu musulmanii. In statisticile britanice ei sunt clar separati.

            Da, e greu de crezut ca o tara care ajunge la 30-40% musulmani ramane ceea ce a fost anterior. Din fericire mai e mult pana acolo. Nu sunt vinovati musulmanii daca femeile din Europa nu mai fac copii sau beau pana la coma pe plajele de la Ibiza si se trezesc abia la 40 ani ca vor un copil pe care nu-l mai pot face.
            Din contacte directe va pot spune ca musulmanii la a doua sau a treia generatie multi nu mai dau doi bani pe identitatea etnica sau religioasa a bunicilor sau chiar a parintilor lor. Am mers cu destui la pub si am fost si la nunta unui politist pakistanez cu fiica unui englez get-beget. Majoritatea se simt si sunt britanici.
            Este drept ca multi din cei mai noi veniti, in special din Pakistan, dar nu si din Iran si Siria, sunt mult mai greu de asimilat si asta nu numai din cauza lor. Trebuie sa ne intrebam de ce in tari precum Canada sau Australia sau chiar US nu s-a realizat gettoizarea musulmanilor prezenta in Franta sau UK. Mi se pare paradoxal ca tari care nu au avut vechi contacte coloniale cu lumea musulmana au fost mai abili in a-i integra pe cei de religie islamica.

          • Harald spune:

            @Absurdistan – musulmanii din UK nu sunt un monolit. Chiar și între ei sunt nevoiți să se înțeleagă în engleză, e singurul mod în care unul venit din Nigeria poate comunica cu unul venit din Pakistan. Și nu merg la aceeași moschee, doar comunică între ei dacă e neapărată nevoie. Frizerul meu e din Kurdistanul irakian, a învățat câteva cuvinte în românește, dar cu musulmanii nigerieni (*) și cu pakistanezii comunică tot în engleză, că nu se pot înțelege altfel.

            Am văzut pe forumurile lor de limbă engleză comentarii gen ”e bine că aici suntem egali, nu poate conduce nimeni pe ceilalți”. Iar prima dată când l-am auzit pe un musulman pakistanez la Tesco întrebând în românește ”ce faci?” eram gata să scap coșul din mână :) Imensa majoritate a musulmanilor nu sunt islamiști, ei doar își văd de viețile și de sărăcia lor.Marea lor majoritate nici nu merg la moschee, exact cum marea majoritate a românilor nu merg nici ei la biserică.

            (*) există și creștini nigerieni.

  25. NikyPresecan spune:

    Nu este vorba de eurofobie.
    Lumea nu mai accepta porcariile care se intimpla la Bruxelles.
    Adica sa spui ceva, dar sa gindesti de fapt exact pe dos.
    Sa nu confundam Comisia cu Europa. “Ei” asta ar vrea.

  26. euNuke spune:

    Al doilea moment al adevarului in nici 24 de ore: eurosatrapul ‘distins’ Mattarella a fentat democratia italiana, i’a driblat pe populisti si a sutat un Cottarelli in poarta republicii, in total dispret fata de Constitutie si suveranitatea cetateneasca.

    Se ivesc zorii diktaturii eurosovietice.

    • Post-truth politics spune:

      Ramii perplex daca nu ai aflat inca pe ce lume traiesti si credeai in povestile invatate la scoala despre democratie, stat de drept, votul universal. Ma uitam la poza lui Mattarella, apoi la faptele lui, apoi iar la poza, apoi iar la fapte… si, brusc, in fata ochilor mi-a aparut Ceasusescu, cel din 20, 21 si 22 decembrie 1989. Formidabil ce seamana.

      Dar in Germania cum a fost? Partidul lui Merkel s-a prabusit la 22% din cauza tradarii ei si fiindca membrii de partid nu au avut puterea sa o dea afara inainte de alegeri. Pe ea probabil ca nu ar vota-o nici 10% dintre cei 22% ai partidului. Dar ce conteaza vointa deplorabililor?! Merkel are in continuare puterea absoluta in Germania (ea nu trebuie sa respecte nici legile tarii ei, nici tratatele UE) si, cu economia pe care o are in spate, da tonul la cintec in UE si are porti larg deschise la Casa Alba, Moscova sau Beijing. Repet, cu doar 22% din voturi pentru partidul din care face parte.

      Desi ceva mai bine blurata, imaginea e cam aceeasi si in Franta.

      Eliminarea lui Hillary Clinton din jocul “democratiilor” a stricat putin distractia in spatele scenei, dar se fac mari eforturi pe linga Donald J. Trump pentru a-l convinge sa devina ceva mai maleabil si mai ductil. Ca sa fie bine si sa nu fie rau. Si tot americanul sa prospere.

      Sintem in epoca si in universul politicii post-truth.

      • Ne-au ajuns din urma spune:

        Lumea “civilizata” a post-adevarului, in care faptele nu mai conteaza, ci doar gargara expertilor in gargara, a ajuns din urma Romania de altadata, despre care, parca, a zis cineva odata demult ca e locul in care totul e permis fiindca nimic nu conteaza.

        Habar nu aveam noi ca, in domeniul comunicarii, al discursului public, chiar am fost protocronisti si ca ceea ce faceam noi in modul cel mai natural urma sa se numeasca stiintific, peste sute de ani, “amusing ourselves to death”.

        Trebuie sa ne schimbam urgent, sa gasim ceva nou, fiindca ne-au ajuns astia din urma si nu ne mai deosebim de ei prin absolut nimic.

  27. victor L spune:

    C-asa-i tenisul la UE :P
    Comisarul european pentru Buget, germanul Günther Oettinger, asigură că piețele financiare ii vor pe învăța italieni cum să voteze

    https://www.hotnews.ro/stiri-international-22477551-declara-atribuit-comisarului-european-oettinger-indigneaz-italia-pie-ele-financiare-vor-italienii-cum-voteze.htm



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Aveți dreptate cu toate cele cinci categorii pe care le menționați. Motivația de neparticipare a...

de: Dumitru Sandu

la "Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)