marți, aprilie 16, 2024

Povestea succesului dreptei. Din Ungaria

Notă de start: acest articol nu ia în calcul modul în care a guvernat FIDESZ după ajungerea la putere, ci doar parcursul său electoral. Nu există o legătură cauzală între cele două aspecte.

În 1990 dreapta a câştigat alegerile în Ungaria. Socialiştii, continuatorii declaraţi ai comuniştilor, au obţinut 10% din voturi.

În anumite privinţe, anii 1990-1994 din Ungaria seamănă foarte mult cu perioada 1996-2000 de la noi:
– dreapta a întreprins reforme absolut necesare care au erodat-o electoral;
– în 1994 socialiştii au (re)venit la putere;
– Forumul Democrat al Maghiarilor, asociaţia de mare respiraţie care câştigase alegerile din 1990, şi-a pierdut o mare parte din electorat, obţinând acelaşi scor cu CDR+PNL în 2000 (12%). Acum practic nu mai există.

Să adăugăm două aspecte:

1. Budapesta a fost, pentru primii douăzeci de ani de după căderea comunismului, un oraş de stânga, în care dreapta avea o performanţă consistentă doar în vreo două-trei cartiere mai mici.

2. Budapesta are la fel de mulţi locuitori (=voturi) ca şi Bucureştiul, dar într-o ţară cu o populaţie de două ori mai mică decât România. În alte cuvinte, când socialiştii controlează Budapesta, e ca şi când un partid ar controla în România două Bucureşti-uri, cu impact pe măsură asupra rezultatului alegerilor la nivel naţional.

Dreapta maghiară în 1994 era în derivă. În acest context vorbim de FIDESZ. Un partiduleţ liberal-libertarian, format de tineri. Construit pe o formulă inovativă – când împlineşti 35 de ani îţi pierzi calitatea de membru. Rezultate slăbuţe la primele scrutine de după căderea comunismului: 7-9% din voturi.

Poster electoral FIDESZ din 1990. Textul din centru: „Alege”.
Sărutul de sus este unul netrucat, între Brejnev şi Honecker.

La mijlocul anilor ’90, ca reacţie la victoria stângii, Fidesz îşi schimbă radical identitatea:

1. Abandonează liberalismul în favoarea conservatorismului.

2. Abandonează limita de vârstă de 35 de ani pentru membri.

3. Începe să-şi construiască organizaţii puternice în rural.

4. Asumă patriotismul drept valoare centrală. Spre deosebire de România, în Ungaria naţionalismul nu este asociat cu ideologia comunistă. Pentru că dreapta a preluat tema mândriei de a fi maghiar, extremiştii s-au pomenit aruncaţi şi mai mult spre marginea scenei politice, fiind nevoiţi să apeleze la antisemitism şi ura faţă de ţigani pentru a mai avea un discurs.

4b. Când normele sau iniţiativele UE/FMI au dăunat intereselor micilor întreprinzători maghiari sau valorilor conservatoare, FIDESZ şi-a susţinut electoratul. Chiar dacă asta a însemnat convertirea la euroscepticism.

Efecte:

1. De atunci şi până acum, FIDESZ n-a obţinut niciodată mai puţin de 28% din voturi.
De la începutul mileniului şi până acum, FIDESZ n-a obţinut niciodată mai puţin de 41% din voturi.
În cele mai recente sondaje FIDESZ are un scor de 40%, iar partidul aflat pe locul doi este la 11-12 procente în urmă. Aşa arată în Ungaria o dreaptă erodată de guvernare.

Dreapta românească a luat mai mult de 28% din voturi la parlamentare de două ori în 23 de ani.

2. Numărul de voturi al FIDESZ la parlamentare, scrutin după scrutin:

1998: 1,2 milioane voturi

2002: 2,3 milioane voturi

2006: 2,2 milioane voturi (dar datorită scăderii prezenţei electoratului de stânga, FIDESZ a câştigat procente faţă de 2002)

2010: 2,7 milioane voturi.

În 1998, FIDESZ a luat la fel de multe voturi ca CDR şi PNL, împreună, în 2000, sau ca ARD în 2012.
În 2002 şi 2006, FIDESZ a luat la fel de multe voturi ca PDL în 2008.
PDL n-a luat niciodată la fel de multe voturi ca FIDESZ în 2010.

dar populaţia Ungariei este de două ori mai mică decât cea a României. Pentru a scala performanţa FIDESZ în peisajul electoral românesc numărul de voturi trebuie înmulţit cu doi. Îşi poate imagina cineva un partid de dreapta românesc care obţine lejer 4 milioane de voturi, poate chiar 5 milioane şi jumătate în circumstanţe prielnice? Performanţa supremă a dreptei româneşti a fost CDR – 1996 – 3,77 milioane votanţi.

3. FIDESZ şi-a construit un aparat extraordinar de mobilizare a votanţilor. Cu luni de zile înainte de scrutin, voluntarii şi membrii partidului identifică, casă cu casă şi apartament cu apartament, votanţii FIDESZ. Pe baza datelor astfel obţinute, partidul capătă o imagine clară a rezultatului posibil al alegerilor, ştiind mai ales dacă şi unde are nevoie să atragă votanţi adiţionali prin campanii de marketing. În plus, partidul îşi poate contacta telefonic şi nu numai votanţii înainte de vot.

Există un partid românesc care e pe cale să pună pe roate un asemenea sistem informatizat.
Nu e de dreapta.

4. Stânga nu are acces în rural. FIDESZ domină decisiv vestul Ungariei şi duce o luptă asiduă în est.

5. FIDESZ a speculat erorile stângii pentru a pătrunde în oraşe.
În 2006 a câştigat primăriile a 15 din cele mai mari 23 de oraşe din Ungaria.
În 2010 a câştigat primăriile a 22 din cele 23, inclusiv Budapesta, o victorie eroică şi istorică. Pentru prima dată, dreapta maghiară obţinea dominaţia în capitală.

În România situaţia este în oglindă. Dreapta românească a reuşit să piardă pentru prima dată capitala în 2008. Rezultatele localelor şi parlamentarelor din 2012 confirmă că nu a fost vorba de un accident.

O comparaţie mai în detaliu între FIDESZ şi dreapta românească e cel puţin jenantă. Jenantă pentru .ro. Dar hai să haidem:

Spre deosebire de FIDESZ, dreapta românească a avut de partea sa intelectualii şi capitala. A avut evenimentele din ianuarie-februarie 1990, Piaţa Universităţii şi mineriadele, care i-au asigurat un electorat redus numeric dar foarte hotărât. A avut împotriva sa o stângă în scădere ca forţă electorală şi demografică:

9 milioane de voturi în 1990
5 milioane de voturi în 2000
2,2 milioane voturi în 2008

dar nu a reuşit să fructifice această evoluţie. Observăm că:

1. Dreapta românească n-a avut niciodată încredere în micii întreprinzători români, deşi a vorbit mult şi tare pe tema asta, alegând întotdeauna să susţină corporaţiile străine (megasurpriză: străinii nu votează).

2. Dreapta românească nu e creştină, momentul când Videanu şi Boagiu au citit din Biblie în campania electorală din 2012 fiind de un umor urmuzian.

3. … dar nu e nici atee, tolerantă, orientată spre protejarea drepturilor minorităţilor de toate felurile. Orice discuţie pe subiectul valorilor sociale ar diviza dreapta profund, atât la nivel de votanţi cât şi de politicieni.

4. Dreapta românească nu (mai) domină regiuni geografice, ci oraşe. Care pot fi numărate pe degetele de la o singură mână.

5. Ruralul a fost pesedizat temporar de către PDL, dar doar temporar.

6. Ideologic – aici este explicaţia pentru toate eşecurile de mai sus – dreapta românească e decisă să fie indecisă. PDL e în PPE, dar nu ştie nici el de ce (scuze de rimă), politicienii conservatori din partid fiind puţini şi slabi. Politicienii liberali din PDL nu mai sunt de mult timp în prim-plan, tehnic nici nu mai există.

Însumăm: există teme în afară de „Jos Iliescu!” şi elemente conexe dar cu importanţă simbolică maximă (condamnarea comunismului) care asigură că dreapta intră în parlament. Dincolo de asta… dreapta românească nu a avut un proiect, o viziune care să fie susţinută decenii la rând sau măcar ani la rând, indiferent de numele liderilor, de scorurile din sondaje sau de situaţia economică. Ergo, n-a avut nici stabilitate. Rezultatele de la parlamentare sunt haotice. Dreapta românească a luat şi 12% din voturi, şi 31%. A avut şi scoruri cu o singură cifră, dar şi o treime din voturile exprimate. Niciodată n-a obţinut un scor care să-i permită să guverneze fără susţinerea unui partid de stânga.

Dreapta a fost salvată de prezidenţiale. Când liderul carismatic se stinge, dreapta hiperventilează. A construi un proiect care să asigure performanţă şi stabilitate ani de zile? Science fiction. Implică muncă, viziune, determinare, o organizaţie coerentă, lideri capabili să susţină acelaşi set de valori 15-25 de ani. Mai uşor e să speri la un MOP.

MOP = Marele Om Providenţial. Fără de care dreapta românească e pe la 12-16%.

articol preluat de pe blogul Sociollogica

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. dle Mateescu. Excelent. Tin sa subliniez DOUA deosebiri ce mie mi se par decisive: A. populatia HU nu este ortodoxa, asa ca munca si spiritul intreprinzator sunt specific incurajate de biserica. [exista spitale, scoli confesionale, etc in HU, nimic similar in RO] B. nici inainte de ’89 in HU nu fusesera eliminati micii intreprinzatori -meseriasi sau agricultori- asa ca a avut de unde sa apara o clasa de mijloc. NU gasim echivalentul la noi.

  2. O singura greseala in articol, dar repetata: de ce drepata romaneasca este identificata (doar) cu PDL-ul? Acest partid, prin ceea ce face, e departe de ideologia de dreapta, dar o afirma (doar prin vorbe) asa de des si asa de tare, incat multi cad in plasa…

    • No problem, hai sa punem in dreapta romaneasca si PNL (daca vrei putem pune si PC (LOL)). Analiza nu se va schimba absolut deloc. In afara de ceva procente mititele PNL a fost doar declarativ de dreapta (ca si PDL): sa nu uitam totusi ca PNL a fost partidul care a marit pensiile in 2008 (pe linga o groaza de alte idiotenii socialiste).

    • PDL se consideră de dreapta? Chiar consideră că PNL nu mai e de dreapta şi că – având în vedere forţa redusă a FC şi NR – PDL e singura forţă de dreapta? Bun. Să accepte acest lucru până la capăt.

  3. O analiza perfecta cu precizie de chirurg :) Ar mai ramane de explicat motivele. Poate ca politicienii romani sunt mai slabi decat cei maghiari. Sau poate Romania are o mult mai mare importanta decat Ungaria pentru Rusia. Motiv pentru care actiunile manipulatoare sunt concentrate aici. Stiu, e comod sa dai vina pe altii dar nu cred ca prostia si slabiciunile politicienilor de dreapta pot doar ele justifica un asemenea esec. Asa cum bine observati Ungaria nu a avut nici „teroristi” nici „Targu Mures” nici „mineriade”. Ungaria nu a avut nici „Iliescu” si nici „Ponta”, doi politicieni de stanga hotarati sa sacrifice chiar orice.

    • Chiar precizie de chirurg nu e :) , mai mult o perspectivă failibilă. Mulţumesc pentru aprecieri. Câteva lucruri asupra cărora suntem în dezacord:

      Observ că oamenii de stânga care riscă tot sunt cei care înving dreapta în alegeri :) Poate că e o legătură cauzală :)

      Serios acum, şi dreapta a sacrificat de fiecare dată tot. Şi-a canibalizat electorat după electorat, vehicul electoral (CDR) după vehicul electoral (PDL), preşedinte după preşedinte, etc. în numele reformelor dure şi necesare sau, în funcţie de perspectivă, în numele FMI. Practic a garantat prin acţiunile sale la guvernare că va pierde puterea odată ce vin alegerile. Demn, aproape întotdeauna necesar, întotdeauna sinucigaş.

      • dle Mateescu. [daca nu ma inseala memoria] A. avutia nationala a Frantei, Germaniei etc NU a fost creata de guverne de stanga B. [mai ales dupa ce am revazut-o pe M.Thatcher] NU guverne de stanga au scos din criza economiile – a se vedea si Hollande in Franta NB. eu cred ca definirea stanga-dreapta -mai ales in economia sec. XXI- este pozitionarea fata de extensia statului asistential, adica mai multa asistenta inseamna stanga si invers. PS. o scurta fraza despre PNL: in RO zice ca e de dreapta, dar ALDE este de centru stanga. Guv. Tariceanu a fost mai pronunta de centru stanga, Tariceanu fiind si VP la ALDE.

  4. Articol corect in linii mari . Doua observatii totusi :
    -dece credeti ca in Romania nationalismul e asociat cu comunismul ? Generatia dela ’48, n-a fost nationalista ? sau politicienii ardeleni dinainte de ‘918, sau Nicoae Iorga ? Cum puteti vorbi asa cand PCR, format in covarsitoare majoritate de alogeni si „internationalist” a ranit decenii sensibilitatea nationala a romanilor. Stiu, va referiti la asa zisul „nationalcomunism” pe care unii teoreticieni i-l atribuie lui Ceausescu ( el a negat mereu ca ar fi nationalist – si nu a fost – eticheta asta i-au pus-o altii), cred ca asti prea tanar si inghiti pe nemestecate formularile altora;
    – in Ungaria, extrema dreapta a fost marginalizata atunci cand FIDESZ i-a preluat ( usor atenuate e drept, manevra subtila)principalele slogane : nedreptatea dela Trianon, maghiarii din afara granitelor, antieuropenismul.
    E adevarat, Ungaria, ramasa inca si azi „copilul favorit” al occidentului isi poate permite lucruri pe care altii nu indraznesc; abilitatea oamenilor politici maghiari, conexiunile pe care le au, o diaspora extrem de influenta, ce a dat personalitati insemnate in politica altor state (Sarkozi, Pataky- guvernator al statului NY, reprezentare de decenii in Congres si Camera reprezentantilor !) sunt fapte certe si „factori de influenta” importanti !
    Problema dreptei romanesti – ale carei carente le evidentiati foarte bine – ar necesita o discutie mai ampla. FIDESZ a fost dela inceput UN GRUP de oameni care erau legati prin idealuri comune, o educatie temeinica, prietenie personala si multa energie. Vedeti un grup asemanator la noi ? O idee promovata de lideri credibili ?

    Personal nu-l simpatizez pe Viktor Orban dar nu-mi pot sterge din memorie discursul lui la reinhumarea lui Imre Nagy. Si era in 1988 !

    • Asocierea naţionalism-comunism în epoca lui Ceauşescu este crucială pentru a înţelege de ce dreapta democratică post-1989 (în speţă partidele istorice şi PNL) au evitat asumarea vizibilă a patriotismului. Un fenomen explicabil dar aparte în Europa de Est.

      Apelul la senioritate e un atac ad hominem inutil şi dăunează argumentaţiei dvs., care de altfel la punctul doi e foarte convingătoare. Lideri evident nu există.

  5. As mai adauga cateva idei la articol.

    1. Succesul rasunator din 2010 al Fidesz vine si in contextul crizei internationale; pe care socialistii nu au putut-o gestiona. Mai ca nu au falimentat tara…

    2. Esecul dreptei din Romania este de fapt un produs al manipularii mediatice dusa pe toate fronturile de televiziunile de stiri. Multi au afirmat asta; dar cred ca romanul de rand nici nu poate realiza la ce este supus zi de zi la televiziuni. Daca ar avea posibilitatea de a compara cu ce se intampla in alte tari (Ungaria for that matter) – cred ca altul ar fi efectul emisiunilor lui Gadea and co.

    3. Dupa atatia ani am ajuns la concluzia ca romanul nu a „luat-o destul pe cocoasa”; nu a fost furat, manipulat indestulator si intr-un asemenea hal incat si prostul satului sa realizeze ca nu mai merge asa. Da asta cred, si cred ca se poate fundementa si sociologic prin timpul necesar pentru a fi vizibile tranformari culturare si de comportament la nivelul maselor. Sa nu uitam ca MSZP a fost la guvernare 8 ani si avut timp sa le dea la „coastele” maghiarilor – se pare ca au invatat ceva…

    4. Mai am o chestie in cap de ceva vreme (poate cineva cu studii sociologice le poate argumenta); si anume ca ce vedem in Romania (ma refer la revenirea bolsevizmului) este un fenomen autoindus la nivel de societate si ca spirala duce in jos… si ca nu putem iesi din aceasta decadere doar print-o revolutie (nu neaparat ca cea din 89, dar trebuie sa se intample ceva care poate cataliza energiile pozitive ale romanilor) .

    • Vă respect părerea, dar consider că Antena 3 e subestimată. Faţă de 2008, USL a câştigat mai puţin de un milion de voturi. Faţă de prezidenţialele din 2009, a pierdut voturi. PDL a pierdut voturi nu în timpul guvernării Boc (parlamentare 2008 -> locale 2012), ci în ultimele luni (între localele din 2012 şi parlamentarele din 2012).

      • Cred ca este gresita comparatia numarului de voturi cum ati facut dumneavoastra, si multi altii. Dupa parerea mea (cat o valora) o asemenea comparatie se poate face doar in societati mature, din punct de vedere cultural, politic, demografic… Romania nu este stabila. Scaderea numarului de voturi este ceva normal in Romania si toate statele est Europene, singura intrebare este viteza de scadere si pragul la care se va opri si eventual se va intampla o inversare de trend.

        Deasemenea sunt convins ca Romania nu se afla inca la pragul de jos. De ce? Pentru ca exista o diferenta uriasa intre numarul de votanti si numarul celor interesati (implicati sau care urmaresc activ progresul) in diferite proiecte si demersuri politice dar mai ales civice. Exista o nepasare crunta fata de tot ce inseamna non-personal sau public. Numarul celor manipulati sau fortati de imprejurari (nu neaparat penale) este foarte-foarte mare… Eu as estimate ca mai putem scadea pana la 15%, si poate sunt optimist.

  6. Inainte de orice politicienii si partidele unguresti (in mare majoritate) isi iubesc in mod autentic tara, neamul si cetatenii. Interesele personale si de grup nu sunt atat de puternice si nu inlatura atat de usor interesul national sau interseul cetateanului. Asta e diferenta fundamentala dintre noi si ei, nu ideologiile sau organizarea. Asa zisa dreapta de la noi a pierdut ultima data din prea multe nemernicia, ticalosie, minciuna si incompetenta (probleme fundamentale ale comportamentului politic in Romania), nu fiindca a avut politici consecvente de dreapa. Iar in ceea ce priveste incompetenta vreau sa fiu mai precis. Aceasta se datoreaza tot intereselor personale si de grup care primeaza si care fac ca selectia sa nu aiba ca principal criteriu cel al competentei, ci pe cele al controlului, loialitatii si disponibilitatii. Restul sunt detalii …

  7. Aveti dreptate . In realitate , in ro. nu a existat Dreapta dupa 1990 . Nu exista nici acum . Ar fi interesant sa faceti o analiza despre electoratul potential pe care il are Dreapta in ro. .

  8. excenta analiza, pe mine ma intereseaza si mai astept si altele, dar sigur domnii blaga si videanu nu citesc asa ceva, nu de alta, dar ei stiu mai bine ce e de facut, asa cum s-a si vazut.

  9. Foarte bună şi oportună analiza. Insă:
    Nici PDL, nici PNL nu [mai] pot fi caracterizate ca „Dreapta românească”. PDL şi-a pierdut firava substanţă doctrinară de extracţie liberalistă incă din timpul primei guvernări Boc. Pe parcusul crizei, în loc să răspundă printr-un program curajos de dreapta, PDL a deraiat şi mai rău către socialism, ca de altfel o liotă de partide europopulare. S-a ajuns, in timpul guvernului MRU, la idei comuniste precum limitarea despăgubirilor obţinute de proprietari in instanţe la un procent stabilit arbitrar de stat sau chiar reînfiinţarea CAP-urilor [a se vedea declaraţiile acelui politruc ajuns ministru al agriculturii].

    Mai rău: Noua Republică, cu o platformă oarecum de dreapta, conservatoare, s-a poziţionat in pragul alegerilor foarte aproape de socialiştii din PDL, compromisul liderilor conducînd la compromiterea mişcării nu numai in rîndul potenţialilor simpatizanţi, dar şi in rîndul membrilor de rînd. Aşa se explică scorul extrem de prost obţinut de acest promiţător partid de dreapta.

    Strategii „dreptei” din PDL, pntcd, NR, FC au comis eroarea de a se baza pe un electorat captiv, adică pe o masă de alegători tîmpiţi care ar vota polul lor „de dreapta” la infinit, indiferent de măsurile luate de guvernele lor şi ideile socialiste exprimate de corifeii celor 4 găşti la teveu, la ore de maximă audienţă. Ei bine, acest electorat sărac cu duhul s-a subţiat considerabil, iar clasa de mijloc -electoratul tradiţional al dreptei- s-a deşteptat, a devenit mai pretenţioasă şi mai principială şi mult mai puţin dispusă să acorde credit unor politruci socialişti care practică acelaşi discurs aiuritor, obedient faţă de Europa socialistă, anti-naţional, anti-patronat, dar susţinător al parteneriatelor public-privat la care s-au abonat cumetrii privatizaţi, agresiv in criminalizarea şi demonizarea evaziunii fiscale, pro-statul social şi linguşitor faţă de clasele de asistaţi şi, mai ales, anti-piaţa liberă in sectoarele educaţie, sănătate, transport, energie.

    Cum singura diferenţă între PDL plus aripile sale şi USL a fost poziţia faţă de partenerii europeni -servilă pîn la adulaţie in cazul primilor, respectiv fals belicoasă şi ipocrit patriotardă in cazul socialiştilor, nu trebuie să ne mire că doar 40% din români s-au prezentat la vot. Cele 2 găşti care se confruntau au epuizat aproape tot instrumentarul falselor distincţii ideologice pritocite in anii 90 in laboaratoarele feseniste, iar cetăţenii, in majoritatea lor, au descoperit că este vorba de aceleaşi haite de şacali cu camuflaje diferite, zdrenţuite de atîta purtare, cărora li s-a scurs de tot machiajul de pe bot. PDL nici nu trebuia să mai ajungă in parlament, in fond vechiul pNŢ -un partid mult mai onorabil şi merituos- a fost pedepsit atît de drastic de către electorat in 2000, după ce ne-au amăgit cu reformele lor.

    • „Cum singura diferenţă între PDL plus aripile sale şi USL a fost poziţia faţă de partenerii europeni -servilă pîn la adulaţie in cazul primilor”

      E asa si nu e chiar asa. Dincolo de toate prostiile facute de PDL, eu stiu ca a fost singurul partid care in ultimii 23 de ani a incercat rezolvarea problema deficitului bugetar prin tairea de bani de la pensionari si bugetari si nu prin metodele „vechi”, care ar fi afectat clasa de mijloc ne-dependenta de stat: cresteri de taxe sau inflatie generalizata. Macar si pentru atat lucru si se pot lua in calcul cand se discuta de dreapta din Romania.

      Daca ii scotem si pe astia de la PDL mai ramanem cu liberalii lui Antonescu, cu figuri in prim planul politicii actuale precum Nicolaescu, madam Campeanu sau Fenechiu.

      Adica ajungem la concluzia ca, la nivel de partide actuale, dreapta nici nu prea exista.

      • domnule silicon_v , ziceţi aşa
        ” Dincolo de toate prostiile facute de PDL, eu stiu ca a fost singurul partid care in ultimii 23 de ani a incercat rezolvarea problema deficitului bugetar prin taierea de bani de la pensionari si bugetari si nu prin metodele “vechi””
        iar io, dacă nu v-o fi cu bănat, cred că ştiţi greşit şi că, in realitatea economică şi juridică, TOATE guvernele postdecembriste au tăiat din pensii, ori direct prin „reformare” ori prin inflaţie. Că nu au ştiut cum altfel să repare deficitele inevitabile şi implacabile ale bugetelor de asigurări sociale. Şi pentru că nici un Partid nu a avut curajul să declare falimentul sistemului de asigurări moştenit de la socialişti şi aderarea implicită la principiile pieţei libere. Aceste sisteme de socializare a riscurilor prin forţarea contribuţiilor sînt RAPT instituţionalizat şi ţin de esenţa regimurilor socialiste, indiferent că se intitulează democratice sau populare [sic]. Aşa se face că un cadru didactic cu aceeaşi perioadă de contribuţie, ba chiar mai lungă, decît un ofiţer MI sau MAI, şi cu un nivel apropiat al ‘primei de asigurare’ lunare are astăzi o pensie de 3 [TREI] ori mai mică decît bugetarul cu grad [800-1000 vs 2200-3000]. De ce ? pentru că statul socialist nu dă 2 bani pe educaţie, in schimb are mare nevoie de forţele armate coercitive care-i asigure protecţia. Iar pentru asta politrucii socialişti sînt dispuşi să joace in picioare Constituţia şi să asigure tagmei militariste pensii speciale şi alte privilegii. Or, pentru ca aceste privilegii să fie plătite au fost nevoiţi să TAIE in continuu din drepturile sociale ale celorlalţi bugetari, in principal profesori, doctori, învăţători, asistente. Aceste categorii sociale au fost transformate prin acţiunea lentă a tuturor guvernelor in iobagi captivi pe moşiile statului socialist. De ce? pentru că, blocînd in mod sistematic liberalizarea asigurărilor şi serviciilor, capitalul cetăţenilor -ş-aşa subţire- a fost înghiţit de către instituţiile statului iar competitorii privaţi nu prea au putut atrage destule fonduri şi clienţi pentru a se dezvolta. Guvernele PDL Boc au contribuit din plin la colapsul acestor pieţe prin sufocarea şi timorarea lor permanentă, iar nătărăii care au venit acum nici vorbă să aibă vreo idee sau intenţie onorabilă pro-capitalism.

        Aşa că, efectiv nu ştiu despre ce vorbiţi cînd susţineţi că pedeleii au reformat intens
        „nu prin metodele “vechi”, care ar fi afectat clasa de mijloc ne-dependenta de stat: cresteri de taxe sau inflatie generalizata.” din moment ce am avut in continuu inflaţie din 89 încoa, iar tăierile de drepturi ţintite pe categorile cele mai defaforizate au devenit o practică guvernamentală generalizată. De asemenea, probabil nu aţi fost prezent in ţară cînd a început cavalcada zapciilor portocalii [vă spune ceva termenul „forfetar”?], din moment ce nu aţi aflat de numărul enorm de taxe impuse de aceşti ‘dreptaci’ alunecaţi definitiv in socialism.

        „Adica ajungem la concluzia ca, la nivel de partide actuale, dreapta nici nu prea exista.”
        Exact. Aici sîntem întru totul de acord. Şi orice nucleu iniţiator al unei noi mişcări de dreapta trebuie să descopere acest aspect, nu să se bizuie pe alianţe şi poluri cu partide-fantome, ci să plece de la zero, din sat in sat, la firul ierbii, vorbind oamenilor despre Marele Jaf Socialist care se petrece şi care-i va lăsa in fesele goale.

  10. Foarte slaba analiza. Foarte, foarte slaba. Pentru ca pleaca de la o premisa nepermisa: dreapta e exclusiv cine consideram noi ca merita sa fie. Asta e ca si cum am spune ca in tara asta sunt doar 5% crestini. Restul or fi crezand ca sunt dar le spunem noi, cei 5% „alesi” ca ei nu sunt crestini adevarati. Doar noi. Pacat ca suntem atat de putini….

    Cam asa si cu „dreapta”. In mod evident alegatori care se considera de dreapta sunt cu mult mai multi decat cei 16% ai ARD-ului. E vorba de votantii PNL, pe care chiar autorul ii vedea analizand structura votantilor USL pe categorii sociale si de varsta ca fiind distincti de cei ai PSD. Dar pentru Barbu Mateescu ei nu sunt de dreapta, pentru ca asa vrea muschii lui. Sa fie sanatos si irelevant in continuare…

    Dreapta are si votanti si perspectiva in Romania. Nu neaparat PNL, poate apare o alta forta care sa coaguleze voturile celor care se considera de dreapta si momentan voteaza PNL sau ARD. Insa daca PDL continua sa isi bazeze politica pe analize de genul acestei prostii e clar ca n-au nici o sansa. Chiar nici una…

    • In ce lume de vis PNL e partid de dreapta, domnule draga? In ce lume cu susul in jos un alegator de dreapta, adept al responsabilitatilor individuale, voteaza un PNL partener in USL, simbolul electoratului asistat, al bugetarilor si pensionarilor socialisti, care asteapta sa i se dea si sa li se rezolve? A, nu va place realitatea? Asta e cu totul altceva.

      • Din cate cuosc eu, votantii PNL se considera de dreapta . Ca dvs. aveti alta parere despre PNL e irelevant, inca nu aveti dreptul sa dictati cum gandesc altii.

        In opinia mea nu exista alt criteriu de a numara votantii „dreptei” decat autoevaluarea. Si daca PNL nu e de dreapta atunci putem spune ca nu e decat o chestiune de a devoala aceasta impostura iar votantii „pacaliti” o data ce realizeaza eroarea se vor coagula in jurul altei forte politice cu adevarat de dreapta. Dar ca nr. de votanti, ca bazin electoral aceasta presupusa impostura (in care eu nu cred, sper ca am voie…) nu are nici o importanta. Sunt multi votanti de dreapta in Romania. Ca PDL nu ii convinge si prefera majoritar USL e problema PDL si atat…

    • Votanţii PNL care se identifică ca fiind de dreapta sunt o minoritate în rândul votanţilor PNL. Şi nu de ieri de azi.

      Total de acord privind şansele unei noi forţe de dreapta.

      PDL nu citeşte analize.

      • „Votanţii PNL care se identifică ca fiind de dreapta sunt o minoritate în rândul votanţilor PNL. Şi nu de ieri de azi.”

        Daca asta e adevarat imi retrag evaluarea negativa asupra analizei. Sper insa ca nu ne jucam cu semantica politica si facem distinctie intre dreapta si „centru dreapta”. Daca majoritatea votantilor PNL nu se identifica ca fiind de dreapta (includ si centru dreapta aici) atunci cum se indentifica? De stanga? Mi-e greu sa cred.

        Va rog sa imi dati niste studii sociologice care sa confirme cele spuse de dvs. Sunt sincer interesat. Nu sunt un ageamiu in ale politicii dar asta e prima data cand aud ca votantii PNL se considera majoritar de stanga.

  11. Aş mai adăuga la „specificitatea” românească sincretismul abordării autointitulatei drepte creştine de la noi, mixajul absolut năucitor de Idei etico-protestante à la Max Weber cu „trunchiul” local ortodox.

  12. Dreapta romaneasca NU EXISTA!!!!! Cum poti fi de dreapta cind tu cresti taxele de exemplu? E ca si cum ai spune ca esti virgina desi te prostituezi de citiva ani.

    V-as acorda mai mult credit daca ati incerca sa ne convingeti ca Soarele se invirte in jurul Pamintului.

    • nu gasesc exemple de guvern in UE care intre 2007 si 2012 sa nu fi marit macar o taxa. Tu gasesti? Altfel, chestia cu taxele, e doar un citat din Dan Rusanu (posesor al vreunui succes in economie? vreo functie reala, alta decat fraze in parlament?). PS. Parca tot suntem in criza zice Ponta. Cate taxe a adaugat guvernul Ponta? vreo 20?

      • Ba da, Germania si Marea Britanie.

        In rest comparatia ar trebui facuta cu China, nu cu o Europa ale carei produse sint prea scumpe si nu se vind.

  13. analiza ar fi fost ok daca, asa cum spuneau si cativa comentatori mai sus, am fi avut partide de dreapta in Romania. dar nu avem. avem partide care se considera ele insele a fi de dreapta, fara a fi (iar articolul arata foarte bine asta prin comparatia intre FIDESZ si PDL). or, o analiza trebuie sa porneasca de la realitate si nu la auto-sugestionare.

    mult mai interesant ar fi sa se analizeze de ce partidele autonumite de dreapta NU SUNT de dreapta. si cand spun dreapta, ma gandesc la ceea ce se intelege in Europa ultimei jumatati de secol si nu la anti-ilescianism, lupta anti-coruptie, euro-scepticism si alte asemenea chestiuni cu specific foarte local. asemenea chestiuni pot imparti patidele, doar ca imparteala nu e una doctrinara, ci una accidentala.

  14. De fapt care au fost partidele cu adevarat de dreapta din istoria Romaniei, cu exceptia conservatorilor antebelici ? In ceea ce priveste partidele de dupa ’89 te pufneste rasul vazand cine se declara de dreapta. Sa fim seriosi: nu exista nici un partid de dreapta in Romania. Maimutarelile unora sau ale altora si declaratiile sforaitoare nu tin loc de actiune efectiva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Barbu Mateescu
Barbu Mateescu
Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro