vineri, martie 29, 2024

Povestea unui refugiat: Lectii ale secolului XX

Ahmad este prietenul meu. Este etiopian, musulman, suntem de-o varsta. A ajuns in Statele Unite cam tot atunci cand am ajuns si eu, la inceputul anilor 80. Mama sa. trecuta de 80 de ani, traieste in Etiopia. Sotia sa este crestina ortodoxa. Diminetile, Ahmad lucreaza ca sofer de taxi (asa ne-am cunoscut), dupa amiezile este concierge la un mare hotel de langa Dupont Circle, pe Massachussets Avenue. Locuieste in Silver Spring, o suburbie multietnica a Washingtonului. I-a placut la nebunie „Grand Budapest Hotel”. Mi-a spus ca pretuieste mult pozitia Germaniei in aceste zile cand sute de mii de oameni, inclusiv refugiati din Eritreea, sunt priviti, de multi, ca fiinte dispensabile. I-am povestit despre Hannah Arendt si conceptul de populatie superflua.

Ahmad asculta NPR (National Public Radio) si isi viseaza un singur lucru: sa gaseasca timpul spre a citi macar unele dintre cartile care il intereseaza. Stam de vorba des despre vedetele pe care le-a intalnit la acel hotel: Al Pacino, Gregory Peck (favoritul sau), Jack Nicholson, Dustin Hoffman, Paul Newman, Meryl Streep si lista e mult mai lunga. Am discutaty despre filmul „Teza”, despre prigoana intelectualilor in timpul dictaturii Derg-ului in Etiopia. Teza e numele personajullui principal, un fel de Iuri Jivago nimerit in malaxorul leninismului etiopian. Mi-a povestit despre soarta multor prieteni in acei ani intunecati, dar si despre imensa coruptie care a urmat prabusirii regimului Mengistu. Vorbim despre secolul XX, despre dictatori, despre Stalin, Hitler, Mao, Ceausescu, Castro, Mengistu. Vorbim despre Putin si Ucraina. Ahmad detesta orice forma de intoleranta. Fanatismul ii repugna. Este unul dintre cei mai decenti oameni pe care mi-a fost dat sa-i cunosc. A ajuns aici ca refugiat.

Distribuie acest articol

81 COMENTARII

  1. Iar Ahmad este doar o persoana al carui caz nu poate fi generalizat, la fel cum sunt cei care agreseaza cetatenii pasnici prin orasele Europei in numele preceptelor religiei islamice.
    Sa mergem deci „pe mana” celor ca Ahmad sau sa luam masuri pentru a ne feri de ceilalti?

    P.S. Oare Ahmad nu are responsabilitatea de a-si educa semenii? Sau se distanteaza in mod convenabil de acestia si lasa sociatatea sa se ocupe, cum o sti ea, de problemele pe care acestia le genereaza?

    • Sînt locuri în Orient unde te surprinde contrastul dintre stradă/uliță și curțile oamenilor. Strada poate să fie plină de gunoaie, de fier ruginit, de lucruri aruncate, dar înăuntru, în curțile și casele oamenilor, este impecabil (chiar aștept acum un român verde care să-mi spună că „ăștia” sînt și împuțiți pe deasupra). Cumva, spațiul propriu este răspunderea ta dar cel comun, dincolo de a fi al lui Allah, este un fel de no man’s land. Vom întâlni multe locuri similare, în București sau aiurea prin țară. Nu sîntem diferiți de mentalitatea pe care o evocați- „țiganii”, hoții, violatorii, criminalii, escrocii, tot ce face de baftă neamul românesc în străinătate (în afară de proprii politicieni :)), este problema lor, a vesticilor unde pegra tricoloră se manifestă plenar. De violuri gen Vaslui nu mai spun nimic. Dacă toată această drojdie (și evident nu mă refer la romi în general) ar fi ideologizată, unită, înarmată și într-o poziție de a amenința restul, credeți că am fi mai activi în re-educare ?
      Orice societate are nevoie de niște „locomotive” pentru a avansa- e vorba evident de vârfuri, fără să fac aici apologia unui elitism. De ce majoritatea covârșitoare a românilor care se realizează o fac în Vest și nu acasă ? Desigur, nu pe căi atât de violente ca în Orient, avem un „har” înnăscut de a ne reteza vârfurile- ba chiar am ajuns la un nivel resentimentar pe care nu l-am întâlnit nici în comunism.
      Ce spuneți este adevărat, în sensul în care extremismul islamic este în primul rând problema lor și doar indirect a noastră. Dar dacă ne punem problema de ce este așa, vom găsi destule similitudini în propriul mod de gândire.

    • De curiozitate: considerați că românii au responsabilitatea de a-și educa semenii de cîte ori conaționali de-ai noștri își fac de cap prin Italia sau pe-aiurea? Și ce formă ar trebui să ia această educație?

    • Pai de ce s-o aiba? :O
      A semnat el vreun contract ca are „responsabilitatea” de a „educa” pe cineva? :O
      Dumneata ai mers prin vreun cartier de tzigani sau prin vreunul din orasele SUPERsarace post-industriale din Romania, sa-i „educi”? Sau pe la vreo manastire, sa le zici pupatorilor de cadavre ca NU e frumos sa se paruiasca la pomana?
      In caz ca da – ai facut-o platit? sau pentru ca ai considerat ca e „responsabilitatea” dumitale?
      In caz ca nu – de ce?
      ???

      • @ Codruta – eu am mers. Exact într-un astfel de orășel post-industrial și super-sărac din România. M-am trezit războindu-mă cu primarul, cu poliția economică, cu una de la OPC care în mod obișnuit verifica brânza și smântâna țăranilor în piață, dar s-a trezit brusc competentă să-mi ceară documente de conformitate pentrucomponente IT (care NU erau importate de firma mea, Nu erau destinate vânzării și NU erau vândute) etc. etc.

        Am șters cu ei pe jos de fiecare dată, aveam textele de lege pregătite pentru orice, au avut până și ocazia de a vedea o judecătoare cu dosar penal, ceea ce pe vremea lui Adrian Năstase și înainte de aderarea la UE era de neimaginat în acel orășel. Însă până la urmă obosești și ajungi la concluzia că nu e războiul tău. Binele cu forța nu se face, iar cel mai deștept cedează primul. Așa că astăzi comentez din UK.

    • Corect, doamnelor si domnilor, sa judecam deci dupa ceilalti si nu dupa Ahmad… iar daca saracul ajunge sa plateasca o parte din oalele sparte (de conationali/coreligiosi, nu de el) sa-i spunem „ghinion”…

  2. Domnule Tismaneanu, normal ca sunt oameni ca si noi si ca imensa majoritate sunt prietenos si pasnici (din experienta mea cu musulmani din multe tari, nu ca ar avea vreo valoare in discutia asta). Desi sunt mai saraci, sunt in opinia mea mult mai prietenosi la ei acasa decat suntem acum noi romanii cu strainii care ne viziteaza. Vorbesc de sate sarace din lumea a 3-a pe langa care Vasluiul nostru este “Europa”. Normal ca e bine sa ajuti necunoscuti aflati la nevoie pentru ca suntem si unii, si altii, oameni. Dar adevarul trist este ca pentru fiecare refugiat ca prietenul dvs care a fost primit cu bratele deschise de lumea civilizata sunt inca 1000 de Ahmazi carora lumea civilizata le-a inchis usa in nas si a caror soarta nu a fost asa buna. Si mai trist este ca pe toti cei 1000 lumea civilizata nici nu i-ar fi putut primi. Intrebarea este unde trebuie trasa linia. Cati oameni pot fi primiti, ajutati, integrati si pe ce criterii, in asa fel incat sa nu urmeze un dezastru peste cativa ani, dezastru care ar distruge si sansa de a mai ajuta pe viitor pe altii. Acest numar va fi intotdeauna foarte mic comparativ cu numarul celor care au intr-adevar nevoie de ajutor.

    • @ r2 – nu, raportul e invers, cel puțin în UK. Din fiecare 100, cam 98 sunt ca Ahmad. Din ceilalți 2, unul pleacă să lupte în Siria și celălalt strânge bani pentru asta, într-adevăr.

      • vorbeam de raportul intre cei care ar fi vrut sa fie primiti ca refugiati (si ar fi meritat dpv umanitar la fel de mult ca si Ahmad) si cei care au fost efectiv primiti. ala e 1 la 1000. cred ca am fost destul de clar de prima data.

        despre raportul dintre imigrantii pasnici si teroristi de care vorbesti, probabil ca ala e. dar problema nu se incheie acolo, cum a explicat „nea ionita” intr-un editorial excelent. intrebarea este cati din cei 98 ii considera pe cei 2 un fel de martiri ai unei cauze nobile sau le gasesc alora tot felul de circumstante atenuante pe baza vechilor povesti anti-imperialiste, anti-occidentale, auto-victimizare etc. daca aia sunt mai mult de 10, ai o problema. probabil ca sunt. majoritatea musulmanilor din orientul apropiat + pakistan/ afganistan provin si sunt inca legati de o cultura care asa intelege lumea. ala care merge in siria sa lupte si ala care strange bani si recruti sunt exponentii in varianta extrema a unor idei si valori la care subscriu grupuri mult mai mari. acolo e problema.

        si mai e o categorie importanta. cati din cei 100 sunt suficient de apropiati de cei 2 sa stie ce pun la cale si prefera sa-i raporteze politiei decat sa-i lase sa continue. greu de spus, dar cred ca cei care prefera sa dea teroristii din propriul grup etnic pe mana autoritatilor decat sa lase oameni nevinovati sa moara sunt mult mai multi anglia decat in franta. probabl ca lor li se datoreaza dejucarea unor atentate de proportii mai mult decat serviciilor secrete.

        • @ r2 – dacă începem să discutăm despre câți dintre cei 98 îi consideră pe ceilalți 2 ca fiind martiri ajungem la delicte de opinie, adică la totalitarisme de tip fascist sau comunist. E treaba fiecăruia ce gândește. Omul răspunde în fața legii pentru faptele sale, nu pentru gândurile sale.

          • A zis cineva ca aia sa fie bagati la inchisoare pentru delicte de opinie? Combati vehement ceva ce nu are legatura cu discutia. Terorismul exista pentru ca grupuri mari glorifica ideea de terorism si sunt rezervoare de potentiali candidati – esti de accord cu aceasta afirmatie? Violenta vindicativa e un model cultural acceptat in anumite parti ale lumii musulmane. Fara acest model, nu s-ar trece la fapte.

            http://www.contributors.ro/cultura/vor-sa-ne-omoare-musulmanii/

        • @ r2 – terorismul există în situații când oamenii ajung să lupte individual sau în grupuri mici pentru obiective care sunt de fapt ale unei întregi națiuni sau ale unei întregi populații. Așa au fost IRA sau ETA, așa este și azi PKK. Kurzii sunt un popor de 35 de milioane de oameni, fără o țară proprie, împărțiți între altele 5. Sigur că guvernul de la Ankara îi consideră teroriști, iar metodele folosite de ei chiar sunt teroriste. Dar disproporția în materie de forță e atât de mare, încât terorismul rămâne singura soluție.

          Soluția împotriva terorismului presupune mai multă libertate, nu mai multă opresiune. Însă când un stat începe să-și trateze cu accente fasciste proprii cetățeni, iar pe lângă asta mai și înființează centre de detenție gen Guantanamo, pretinzând că drepturile omului sunt doar drepturile cetățenilor americani, atunci atentatatele teroriste vor crește ca număr, nu vor scădea. Pentru că locurile gen Guantanamo creează teroriști, nu îi reeducă.

          Celebra butadă ”violența este ultimul refugiu al incompetenței” se aplică în egală măsură și guvernelor, nu doar teroriștilor. Un psihopat nu are nicio scuză atunci când poartă uniforma guvernului. Ba chiar dimpotrivă, guvernul însuși își pierde credibilitatea.

  3. Oameni ca Ahmad sunt bineveniti oriunde. Ce ne facem cu cei care cer toleranta dar sunt intoleranti chiar cu binefacatorii lor? Cei care vin ca refugiati apoi se intorc impotriva tarii de origine („UK burn to hell” striga musulmanii in Anglia), cer Sharia, decapitarea infidelilor (europenii sunt vizati in masa), devasteaza orasele europene…si totul in numele libertatii – in general si al libertatii de exprimare – in special.
    Cel mai mic rau pe care il fac acesti oameni este ca stau pe ajutoare si NU VOR sa munceasca; noi, cei care muncim ii intretinem pe ei. De ce?
    Pot fi acesti oameni integrati? Evident nu. Au primit toate sansele din lume si au ramas primitivi in gandire si comportament. De ce nu se vorbeste despre acesti oameni ci numai despre Ahmad? Politically correctness a ajuns o imensa minciuna prin omisiune.
    Am exemple multiple pt. fiecare din punctele enumerate mai sus.

    • In Franta exista, desigur, Ahmad-ul dlui. Tismaneanu, dar am senzatia ca sint mult mai numerosi Ahmazii care seamana teribil cu ceea ce descrieti dvs. Subscriu la opinia exprimata de Cristi.

    • Nimeni nu neaga existenta Ahmadilor. Cei care au vazut minoritati musulmane in tarile vestice stiu ca nu Ahmad da tonul in cartierele musulmane, in scoli, in trenuri sau pe stadioane. Cei care nu stiu cum e cu musulmanii din experienta proprie isi pun intrebari normale, logice, practice, legate de securitatea lor si de gestionarea situatiei pe temen lung. Expertii care ne tin predici emotionale ar trebui sa stie ca orice hotarare care se ia la Bruxelles trebuie sa fie science based. E legitim sa cerem evaluari, prognoze, etc. si in loc de raspuns suntem taxati de xenofobi, zgarciti si primitivi. Asta enerveaza si e deja foarte contraproductiv.
      http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20411506-riscul-asumat-presedintele-iohannis-cum-poate-transforma-esec-personal-tema-atac-impotriva.htm
      Pe mine nu ma deranjeaza criticile la adresa UE si mai ales a Germaniei (chiar ma bucura). Nu stiu ce vrea coana mare de la Berlin, dar in Romania si in toata Europa de Est asta se numeste o catastrofa de PR. Acum 2 saptamani nimeni nu avea nimic cu nemtii. Acum lumea e enervata si peste 2 saptamani o sa ne aducem aminte cat din nenorocirea de dupa WW2 o datoram Germaniei.

      • Eu vorbesc despre un om, Dvs vorbiti despre colectivitati, adica despre ceea ce un important ganditor, Benedict Anderson, numeste „imagined communities”, natiuni, triburi etc Ingaduititi-mi sa nu cad in aceasta capcana :)

        • Vorbiti de un om si prin prisma lui doriti sa reflectati o viziune asupra unei mase. Permiteti sa nu cad nici eu in capcana. Raportarea la un individ pentru o proiectie asupra unei mase inseamna manipulare.
          Domnii migranti care se ravarsa spre Europa sunt clar mana Rusiei care arata barna din ochii coanei Europa cu privire la „democratie” si valoarea cuvintelor. De aceea Germania nu a cazut in capcana inchiderii granitelor si a declarat ca ii accepta fara tura-vura. Est-Europenii, nu au fost instiintati de manevra, evident si au facut gura mare.
          Acum sincer, cei din est au putina dreptate. Nu e normal ca timp de 25 de ani sa puna atatea bariere migratiei economice a celor ce veneau din Europa de Est si acum sa ii primeasca dintr-o data si fara probleme pe acesti musulmani dintr-o societate total diferita de cea europeana.
          E si un sentiment de nedreptate ce razbate din asta….

    • @ Cristi – nu văd unde e corectitudinea politică de data asta. În ziarele din UK poți să citești și despre jihadiștii care luptă în Siria și despre organizațiile caritabile care strâng bani pentru ei. Dar când cei plecați în Siria sunt câteva mii, iar cei care își văd de treaba lor în UK sunt câteva milioane, părerea mea e că ar trebui să vedem totuși pădurea în ansamblu, nu copacii care nu ne plac.

      • Dar cand cei cateva mii plecati sa lupte in Siria contribuie la dezastrul care e la originea sutelor de mii de refugiati de razboi, cum poate fi definit? Cerc vicios?

        • @ Stefana – încercați să vedeți situația în ansamblu: în lipsa celor câteva mii de jihadiști britanici, situația de pe teren din Siria nu ar fi prea diferită. Nu jihadiștii britanici au început lupta armată împotriva guvernului lui Bashar. Iar US și UK au sprijinit respectiva luptă armată. Faptul că unii musulmani britanici au avut altă părere nu e chiar de mirare. Cam ce părere credeți că ar avea românii din UK, dacă guvernul britanic ar considera potrivite niște lovituri aeriene în România?

          • Eh, romanii stabiliti in UK nu s-ar intoarce in tara decat cel mult in concedii. Nu stiu cati romani s-au intors in ’89 sa lupte cu „teroristii”…

            • @ Stefana – se pare că tot nu înțelegeți peisajul: românii care s-a întoarce să lupte ar fi considerați ei înșiși drept teroriști de către guvernul britanic. În asta constă paralela.

  4. Ma intreb ce parere are Ahmad nu doar despre Europa, ci si despre acei americani care nu ii doresc pe obositii si saracii dornici de libertate (referinta este la New Colossus de Emma Lazarus) si care doresc sa ii impiedice cu cel mai infam simbol al comunismului: Zidul.

    PS: Cand vine vorba despre dictatori, nu se poate vorbi despre Mengitsu fara a vorbi de sustinatorul sau decisiv (si al regimului sau).
    http://news.bbcimg.co.uk/media/images/46167000/jpg/_46167844_51400010(1).jpg

  5. Merci dle Tismaneanu pt un contra-exemplu pozitiv.Europenii vor avea intotdeauna mentalitatea de coloniatori, in relatiile cu ceilalti…vs Nord-America a carei populatie intr-un fel sau altul s-a construit pe valuri intregi de imigranti sau refugiatiii…care in marea lor majoritate sint impinsi de o mare dorinta de a reusi (deci de munca)…

    Ma surprinde neplacut pozitia rominilor in toata chestia, rascolind inca odata fatetele personalitii duplicitare (cind noi am invadat Europa cu obiceiurile noastre era altceva iar valorile crestine se manifesta prin respingerea aproapelui in loc sa fie invers)…in plus cine s-a mainfestat ca ar vrea in ro….nimeni…dar probabil ca si in cauza maghiara, majoritatea celor care vorbesc nu au vazut un musulman decit pe la televizor, si sint toti experti in geopolitica

    cum spune mereu Parintele din parohia noastra, drumul in rai trece prin curtea vecinului …si nu stiu daca Dzeu ne intreaba ce religia avea acela…sa aratam ca sintem crestini cu fapta nu cu vorba…e greu sa faci un bine, uite acum avem ocazia sa aratam un pic de milostenie…

      • sau invers!
        Ca au fost DESTULE populatii masacrate de „crestini”!
        Hai sa cautam, crestineste, brana din ochiu’ altuia!!

        Pe de alta parte: astia care fug acum FIX de cei care „masacreaza” (si crestini si musulmani) fug!
        Putzina coerenta in asa-zisa „argumentatie” n-ar strica, da…?

        • Ved ca ce am postat nu a aparut. Mai incerc o data: Deci nu stiu ca crestinii sa fi masacrat „populatii”, cel putin nu in prezent si trecutul apropiat. Si nici nu stiu sa existe fractiuni crestine, secte, care sa ceara sau sa faca asta. Pe cand la musulmani exista asa ceva si asta ACUM, in zilele noastre. Asa ca nu poate fi vorba de coerenta ci de adevar istoric. Mai mult, nu prea vad cum fug saracii daca au avut grija sa-si ia telefoane cu ei? Eu si daca merg in vizita in strainatate nu-mi iau telefonul, ca nu am chef sa platesc roaming si nici nu am de ce sa-mi cumpar o cartela locala. In caz de urgenta pot folosi un telefon public sau apela la un localnic.
          Pt dl Tismareanu: Spuneti-mi sau intrebati-l pe Ahmad daca nu stiti, el a avut grija sa-si aduca telefonul cu el din Etiopia cand a emigrat? Si a avut tupeul sa rupa cordoane de politie (sau chiar numai sa sara gardurile de la imigrare) ca sa ajunga unde vrea fara sa se supuna formalitatilor necesare?

    • ,,Stiti cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin, adica atunci cand nu va mai fi dragoste intre cestini” (Arhimandrit Ilie Cleopa).

      • Asta ce a vrut sa fie? Presupunand prin absurd ca toti crestinii vor muri si vor ramane numai musulmani, budisti, etc., inseamna ca lumea s-a sfarsit? Nu vedeti ca e o aberatie?

        • @Liviu,
          Ce a spus acest Parinte, dupa cum scrie @ernest hemingway, ca „drumul in rai trece prin curtea vecinului”, mi-a adus aminte de Arhimandrit Ilie Cleopa si asta-i tot, sincer.
          Imi pare rau daca s-a inteles altceva.
          Chiar am avut vecini o familie de sirieni. Capul familiei era foarte priceput la reparat masini si oricine ii cerea ajutorul si in miez de noapte daca era, el nu refuza pe nimeni.
          Eu zic ca mai de pret e acum omenia si iubirea, decat gandul asta la ce ne separa/desparte… ca suntem crestini, musulmani, budisti, etc.
          Tot respectul pentru Angela Merkel. M-a impresionat mult faptul cum refugiatii mai aveau puterea ca sa zambeasca si sa se bucure cu adevarat de primirea calduroasa de care au avut parte in Germania.
          Copiii, in inocenta si naivitatea lor se bucurau, parintii se bucurau de bucuria lor…

          • Prezentand lucrurile in felul asta aveti dreptate, asa cum a avut si Hemingway. Numai ca arhimandritul nu numai ca nu se opreste, dar mai si subliniaza si precizeaza ce inseamna ce inseamna sfarsitul lumii: „adica atunci cand nu va mai fi dragoste intre CRESTINI”. Deci restul nu conteaza…

            • @Liviu,
              Cum spunea Einstein: “The significant problems we face cannot be solved at the same level of thinking we were at when we created them.”
              Nu trebuie sa ne gandim la faptul ca daca un preot crestin, asa ca Arhimadrit Ilie cleopa, care ocroteste si indruma pe calea spre mantuire crestinii, vorbindu-le intr-o biserica crestina despre dragostea intre crestini, asta inseamna ca “restul nu mai conteaza”, pt ca pur si simplu e doar o chestiune legata faptul ca atunci cand iti pui cu adevarat inima in ceva, nu e ok ca sa amesteci lucrurile, sa o apuci asa pe doua carari, ori sa-ti pui picioarele in doua luntri.

              De exemplu… :) daca nu vorbesti acasa fata de cea careia ti-ai daruit inima, sotia ta, despre alte femei, asta nu inseamna ca ele nu exista, nu conteaza, sau ca sunt toate rele/pacatoase, samd.

  6. Exemplul dat de dumneavoastra nu are legatura cu se intampla acum. Dumneavoastra vorbiti de un singur om insa, in momentul de fata, asistam la o adevarata invazie de refugiati (vorbim de cateva zeci de mii persoane venite in doar cate zile, persoane care nu vin direct din SIRIA ci din Turcia). Daca acesti 120 mii de refugiati ar fi venit in cei 4 ani de cand e razboi in Siria, nu cred ca opinia publica s-ar fi alarmat atat.

    Nu cred ca spune nimeni ca printre musulmani nu se gasesc si oameni ok, insa europenii au experienta traiului din zonele populate de muslumani in Europa care, nu este tocmai OK (vedeti UK, Belgia/Bruxelles, Suedia, etc)

    • Si CUM anume sa fi venit „direct din Siria”?
      Mai puneti mana nitzelush pe geografie… si pe istorie, de altfal… >:

      In Bruxelles e bine-merci! Mai rau e cu bataile pe care si le trag reciproc flamanzii si valonii – populatii, altfel, cat se poate de „crestine”! Iar azi-maine or sa inceapa si germanii din sud-est care, zic ei, „nu sunt belgieni si sunt abuziv tinuti sub opresiunea belgiana” :P
      Merci pentru exemplu – ca altfel, nu mi-as fi amintit!

      • Vad ca te-ai prins. Esti chiar pe faza! ;-)
        Ideea e ca ar cam trebui sa vorbim despre cine si unde se afla, si unde si-ar imagina ca ar fi trebuit sa se nasca. Aici, adica acolo – IMDB.
        Cele bune!

  7. un emigrant,cu atit mai mult unul scapat prin refugiere are o imagine mai cuprinzatoare a fenomenului de azi
    io ma intreb daca multi patrioti romini nu sint mai aproape in mentalitate de talibani, ISIS sau mai stiu ce extremisti; nu,nu sariti ! au si altii,poate o tzira mai putini

  8. Zilele trecute o dezbatere cu Mathieu Ricard, ne povesteste o istorie cu Dalai Lama: un om il intreaba pe Dalai Lama cum poate sa discute cu el, el un om simplu si celalalt Dalai Lama, diferenta de pozitie sociala fiind flagranta; la care Dalai Lama raspunde mai intii eu sunt un om, apoi eu sunt tibetan, in al treilea rind sunt budist, in al patrulea rind sunt calugar budist si in al cincilea rind sunt Dalai Lama. Dialogul corect incepe la primul nivel, de la om la om. Restul sunt conditionari si umanul e repede uitat.
    Multumesc Dle Tismaneanu din nou
    aveti dreptate sa insistati, mic cu mic in fiecare zi poate ca sunt citiva noi convinsi de necesitatea de a nu renunta la umanitatea din noi
    sanatate

  9. Da, sunt de acord. Dar sunt sigur ca el nu a rupt cordoane de politie cand a intrat in SUA, ci a respectat legile SUA, fara sa-si impuna credinta lui, nu a cerut sa se duca neaparat la, sa zicem Washington, ci daca i s-a spus sa mearga undeva acolo s-a dus.

      • Sigur ca nu. Probabil ca s-a dus calatorind ilegal pe un vapor, a intrat ilegal in tara, fara viza, fara sa il opreasca nimeni. impreuna cu o gloata de mii de „colegi”.

        Data viitoare cand ajungi la o granita, incearca sa fortezi bariera politiei si sa treci dincolo. Sa vezi ce patesti. Si pe urma sa te plangi ca ai fost „maltratat”. Sau impuscat.

      • Nu are relevanta cum a ajuns Ahmad in State. Cand fugi pentru viata ta e un caz de forta majora.
        Inchipuiti-va ca imperiul S ar ataca Romania, si de frica bombardamentelor ati vrea sa fugiti in tara B. Ce-ar fi sa te intrebe la granita politaiul de viza? Si sa te intampine un cordon de bastoane?

        • Ba tocmai ca are. Acesti asa-zis refugiati care fug de razboi scapasera de el odata ajunsi in Grecia, Turcia… In Ungaria sau alte tari nu au ajuns fugind de razboi ci doar ca asa au vrut ei. Adica NUMAI in Germania se scapa de razboi?

          • NU, desigur ca nu numai in Germania se scapa de razboi. Dar nici nu vrei sa scapi de razboi traind in schimb din mila strazii. Numai o economie puternica precum cea a Germaniei poate oferi locuri de munca pentru sute de mii de refugiati. Grecia si Turcia nu sunt tocmai tari fara probleme financiare, iar Ungaria nu e foarte primitoare cu veneticii.

            • Fara suparare dar raspunsul tau este cat se poate de naiv.

              Presupunand ca toti acesti refugiati fug de moarte si razboi asa cum sustin, cand au scapat de moarte ce-i mai intereseaza unde ajung? Unde este onestitatea lor?
              Eu asta vad la majoritatea, pe ei nu-i intereseaza ca au scapat cu viata si oriunde e mai bine ca acasa, NU trebuie sa ajunga acolo unde sistemul social este cel mai bogat si bani vor veni pe gratis.
              Sa-ti fie mila de astfel de oameni? nu prea as zice.

              Eu din ce vad totul se reduce la: Run for your life or run to make a living?

              si mi se pare foarte evidenta a doua optiune in randul majoritatii.

  10. „Teza” inseamna roua, numele personajului principal este Anberber. Am avut ocazia sa vorbesc cu Haile Gerima despre film, cu ocazia unei proiectii la festivalul de film de la Amiens. Ca de la emigrant la emigrant. Primavara trecuta am vizitat si muzeul terorii rosii de la Addis Abeba. Exista acolo o cutie de sticla cu haine recuperate din gropile comune; exista si oseminte care au fost identificate, cu fotografia defunctului. Mi s-a parut de prost-gust. Un muzeu destinat sa serveasca ideologia lui Zenawi, nu istoria. Instructiv cum marxist-leninistii de orientare hoxhista (care intre timp au abandonat pe furis orice referinta explicita la marxism) ii prezinta ca fascisti pe predecesorii lor stalinisti. Anul acesta oamenii au strigat „Mengistu, intoarce-te!”. Meles Zenawi mort, Mengistu in viata, cine stie ce ne rezerva viitorul. Poate, dupa tragedia orchestrata de Negusul rosu, vreo farsa in care sa joace acelasi.

  11. Domnule Tismaneanu, cum se remarca si mai sus, Ahmad este singur. Este un argument sentimental, pentru a vedea faptele trebuie sa discutam statistica. Totusi, eu sunt gata sa-l iau pe Ahmad drept martor. M-ar interesa opinia lui, a unui musulman sincer, tolerant si educat. Cum credeti ca ar raspunde la urmatoarele intrebari:
    – vor deveni musulmanii majoritari in Franta, Belgia sau Germania in urmatorii 50 de ani?
    – presupunand ca vor fi majoritari, vor dori infiintarea unor partide islamiste? Imi dau seama, e o speculatie, dar e important de stiut cum se va schimba societatea, speculatiile noastre ale tuturor se constituie in asteptari pentru viitor…
    – pentru ce vor milita aceste partide islamiste? Cum e cu drepturile femeilor? Vor dori sharia? Ce versiune a sharia? Este sigur ca lectura wahabita nu va prevala? Imi dau seama, sigur e un cuvant mare dar e viata noastra pana la urma…
    – cum vor fi tratati ateii? Sunt convins, crestinii o vor duce foarte bine, pana la urma, popoarele cartii… dar ateii? Cu noi ce se va intampla? Vom avea dreptul sa fim atei? Nu e o gluma, priviti legile si situatia din Orientul Mijlociu… Eu merg des in regiune, nu e un lucru pe care sa-l poti declara cu inima usoara.
    – este convins Ahmad ca migrantii nu vor schimba modelul statal conform cu cel din Orientul Mijlociu? Vor sustine partide islamiste extremiste?
    – ce se va intampla cu Israelul? Poate are pacatele lui dar, sincer, izolat intr-o mare musulmana, poate chiar islamista sansele de supravietuire sunt minime…
    Ar mai fi si altele dar, cred, o discutie onesta, ar trebui sa inceapa analizand problemele reale. Noi, cei care ne opunem migratiei, nu suntem, zic eu, rasisti sau intoleranti. Poate o minoritate sunt dar nu despre asta e vorba. Exista anumite temeri, zic eu legitime si eu nu aud decat ca suntem rai, ca nu avem sentimente, dar nu aud absolut niciun raspuns la lucrurile de care ma tem. De asemenea, nu stiu cum mi-ar putea scoate cineva din cap ideea ca 7 miliarde anual (socotesc doar cifrele oficiale si rotunjesc in jos, cifra avansata de doamna Merkel si cea a domnului Juncker) ar putea fi folosite mult mai bine pentru incheierea razboiului din Siria. De asemenea, cele 7 miliarde anual ar salva efectiv state in care dramele sunt, poate, la fel de mari precum Sierra Leone, Rwanda, Zimbabwe… 10 dolari cheltuiti acolo ar avea un efect mult mai mare decat 10 dolari cheltuiti in Germania. Ma rog, in concluzia, discutia mi se pare falsa, o parte ofera argumente, cealalta parte ofera fie imprecatii fie sentimente… Si eu pot oferi sentimente, pot spune ca daca Germania nu ar fi incurajat efectiv migratia baiatul ar mai fi in viata. Cine este responsabil? Doar europenii? Cine a fost langa el in barca? Acea persoana intra acum in Germania, nu?

  12. Cu riscul de a nu fi politically corect, va marturisesc ca pozitiile „academice” si „de la o cafea” sunt departe de realitati. Sau, cum zice un prieten, multiculturalismul se sfarseste cand ai vecini filipinezi sau indieni (cine are sau a avut stie de ce).
    Problema e ca da, sunt intre ei oameni asa cum e Ahmad, dar asta pana cand sunt singuri sau in minoritate.
    Cand deja pot forma un grup relativ majoritar, lucrurile se schimba brusc. Aici e diferenta. Am destule exemple pe care le-am vazut pe viu aici in Canada, care dincolo de a fi mici sicane denota de fapt aceasta realitate. Am vazut asta si in mediul academic, si la servici, si in locuintele in care stai la inceput ca emigrant (un fel de camine).
    Diferente se vad deja de la gradinita: musulmanii nu mananca porc, multi aduc mancare de acasa copiilor, ceea ce genereaza probleme, dar si faptul ca ei ajung la gradinita fara un minim de educatie, sunt in general hiperactivi, nu stiu sa manance cu furculita, sunt intoleranti in relatiile cu ceilalti copii, au tendinta sa se descalte in clasa si altele care mai de care mai bizare sau hilare pe care nu are rost si nu pot sa vi le expun aici.
    Ei simt ca sunt intr-un mediu in care nu regasesc si care nu le accepta valorile si atunci devin „militanti”. Au de altfel o filosofie de viata foarte „bazica” , o vad apropiata de cea a tiganilor din Ro dar si a unor romani.
    Asa ca sa nu cadem in admiratie si empatie acolo unde trebuie.
    Bineinteles ca ma tot conving de ani de zile ca ceea ce am vazut nu e adevarat ( de ex. un arab spaladu-se pe picioare in chiuveta unei toalete de la Ecole Polytechnique de Montreal) si ca e de fapt doar rasistul din mine…..

    • Babilou, noi am initiat globalizarea. Noi am vrut sa-i trecem strada, sa fie pe trotuarul nostru. Asta cere timp, dar mai ales apropiere. Ca nu stiu sa manance cu furculita nu ne doare cata vreme sunt la ei, nu-i asa?!

  13. Depinde din ce unghi il privim, analizam si la ce anume ne raportam, domnule Tismaneanu. Dvs sunteti cetatean american, la fel si Ahmad, iar conotatiile derivate din prietenia dvs pe pamant american nu mai au nici un corespondent material credibil in RO actuala.
    E drept ca sentimentul cald , inaltator, de prietenie nu cunoaste frontiere, dar cel de refugiat este cumplit de stringent pentru foarte multi romani; aproape ca suntem, noi insine, refugiati in propria tara. Iar cultura de a trata prietenia si demnitatea la fel ca dvs, inca ne este straina, sau mai originala.
    Candva eram si noi deschisi, umani, aproape demni; dupa 25 de ani de libertate cu fata umana am ajuns campioni ai supravietuirii demo originale, fara urma de discernamant moral. Rezultat oarecum firesc in conditiile in care dorinta, de orice fel si forma, nu are oponenta la fel de bine conturata in ratiune, morala si credinta.
    La noi prietenia, stima, compasiunea, functioneaza si se interpreteaza doar cu ajutorul vocabularului de supravietuire, descurcareala sau parvenire; ne dezumanizam constant, ne consolidam vartos iluzia libertatii, ne multumim sa supravietuim cumva…restu se descurca sau piere, nu ne mai intereseaza.

  14. Odata refugiat multe generatii dupa pot continua sa aiba aceeasi soarta.
    Fratii mei rromi numara atitea generatii.

    Pe linga dictatori trebuie sa se adaoge „demo”-kratii si politicieni care ajuta sau lasa situatiile tragice sa evolueze.
    Am putea adaoga si organizatii internationale precum ONU si altele.

    Criza din Syria nu este de ieri de azi si nici nu era necunoscuta.
    Alta este sa vezi la televizor si alta cu ochii tai imi spunea un om.

    trebuie sa se mentioneze cu respect activitatea salvatoare a unor salvatori care au demonstrat ca mai exista oameni.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Nansen_passport

  15. Stimate Domnule Tismaneanu,
    Buna-i propunerea Papei, ca fiecare biserica catolica din Europa sa „adopte” o familie de refugiati.
    Astfel ei se vor raspandi (si nu vor locui in lagare), vor avea parte de grija care-i va scoate din griji, vor putea fi supravegheati…
    Dar aceasta propunere reprezinta o solutie pentru cateva mii, sau zeci de mii, de refugiati. Daca nu stiti – in Orientul Mijlociu e o explozie demografica nebuna, economia e distrusa, resursele naturale se imputineaza, regimurile oribile de dictatura au cazut (si in locul lor a venit anarhia, care-i mai rea)… Sutele acestea de milioane de disperati vor invada Europa, care nu mai e in stare sa se apere.
    Ultima ora: acum, la noi in Israel, e o furtuna de nisip cum nu s-a mai pomenit; si ea nu vine de la sud, ca de obicei, ci de la nord. Siria si Irakul s-au destramat, populatia lor a fugit, nimeni nu mai lucreaza pamantul, si desertul cuprinde totul!
    Solutii minune nu sant. Dragostea crestineasca de aproapele e valabila pentru cine are valori crestine; si aceasta nu prea e de gasit. Adica, nu ca il cheama Petre sau Gheorghe, si nici ca are o cruciulita la gat, ci pentru ca CREDE si, in consecinta, face copii.
    Decaderea credintei Occidentului a cauzat prabusirea sa demografica.
    Romanii spuneau, si vis pacem, para bellum: daca vrei pace, pregateste-te de razboi. Impaciuitorismul fata de Hitler a dis la cel de-al II-lea razboi mondial. Credinta in solutii utopice si in „bunul salbatic” apropie inceperea ostilitatilor in cel de-al III-lea razboi mondial, care, din pacate, a si inceput.

  16. Saşa era prietenul meu. Cel puţin aşa părea să creadă el. Eu insă, ca un xenofob ingrat ce sunt, l-am urât toată viaţa in pofida revărsării permanente de efuziune ce i-o suportam la fiece întâlnire.

    Saşa era şi el tot imigrant, ca şi mine, eu din Bessarabia, el din Bolşevicstan. Am sosit cam in acelaşi timp aici.

    Saşa tot şofer, dar nu taxi, ci de tanc.

    Saşa era omul cel mai jovial, cel mai petrecăreţ, cel mai volubil şi cel mai sentimental pe care l-am cunoscut. Iubea cu pasiune femeile şi muzica. Una din femei a fost maică-mea, iar una din melodiile preferate -Katiuşa- pe care eram obligat să o interpretez la balalaică de câte ori avea chef. Aşa ne-am cunoscut: eu, singur, cu chitara intr-un şanţ, el, cu camarazii tropăind in colb după ce tocmai o iubiseră pe maică-mea in grajd. aveau un chef nebun de dans şi voie bună dar căminul cultural nu se înfiinţase incă. Aşa că m-au pus să improvizez de unul singur un taraf [noroc că luasem lecţii burgheze de chitară ani de zile].

    Saşa era omul cel mai iubitor de toleranţă, de frăţie intre popoare, de egalitate, de pace universală şi ţinea discursuri lungi pe temele astea. Ura insă intoleranţii, in special fasciştii şi şovinii, şi de câte ori dădea peste unul îl împuşca cu bucurie şi proclama ritos că l-a scăpat de suferinţă. Avea şi o comparaţie intelectuală cu care asezona prohodul sovietic: pasămite un reacţionar fascist e ca o mârţoagă beteagă, dar nu cu picioarele rupte ci mai grav: orb, incapabil să primească lumina Farului de la Răsărit, deci condamnat să rătăcească pe vecie.

    Saşa era un om de cultură, adora proza scurtă şi poezia cu subtrat muncitoresc. Maxim Gorki era zeul său literar. Ca atare a ajuns iute să predea la o înaltă şcoală politică a noului regim. Eu insă am avut noroc şi am reuşit să scap de calvarul urbanizării şi culturalizării forţate refugiindu-mă undeva la ţară, cu soţia ce se trăgea de acolo. Dar norocul n-a ţinut mult: după vreo 2 ani m-a dibuit, nu ştiu cum, dar bănuiesc că prin ajutorul frăţesc. A venit cu balalaica in mână şi mi-a înfipt-o direct in pept cerîndu-mi sec Katiuşa! Binenţeles că după o vreme nu s-a putut abţine şi a iubit-o şi pe nevastă-mea. Acum era de-a dreptul imposibil să mai scap de el: in viziunea lui a iubi aceeaşi femeie era echivalentul unei frăţii de cruce. Eram nu numai prieteni, ci şi cumetri.

    In timpul dezgheţului a descoperit uluit literatura rusă. Venea săptămânal să-mi povestească extaziat schiţele lui Cehov -ştia că eu aveam in casă scriitori ruşi din perioada ţaristă dar, ca un monument de toleranţă ce era mi-a trecut cu vederea şi nu m-a raportat- şi mai târziu să-mi ceară casete video cu filmele lui Tarkovski.

    Spre sfârşitul regimului vizitele i s-au rărit, probabil din cauza bătrâneţii, dar eu apucasem să-l urăsc şi mai tare. nu era noapte să nu adorm visînd la metode de asasinare. Dar eram prea laş ca s-o fac.

    Dar Saşa a prins şi revoluţia. Era deja pensionar. Trecuse deja printr-o mulţime de funcţii in aparatul de stat aşa că avea o pensie îndestulătoare. Aproximativ 4000 de lei in banii de astăzi. Dar Saşa susţinea că e bătaie de joc. Eu nu aveam nicio pensie pentru că am refuzat să intru in colectivă aşa că munceam in continuare grădina. Din păcate, după revoluţie iar a început să mă calce in bătătură. Avea gratuităţi pe transportul public aşa că le folosea la maxim. Aşa a şi murit: pe drum, infarct provocat de o gaşcă de derbedei intoleranţi ce nu au vrut să-i cedeze locul şi l-au şi provocat cu o băşcălie xenofobă tipic rumânească. Dar de visele mele ucigaşe, izvorâte de patologia propriei intoleranţe, nu am scăpat. E aici, cu mine, mă urmăreşte peste tot, chiar şi când ies cu vacile la păşune, mă sâcâie cu Katiuşa lui, îmi turuie despre dorinţele ascunse ale muierilor, îmi face in continuare educaţie politică…

  17. Multumesc ptr aceasta marturie, dle V. Tismaneanu, cred ca va avea un ecou in judecata unora dintre cei care o citesc, si care, chiar daca se arata inca intransigenti – ferm convinsi ca pot controla viitorul, pe care-l anticipeaza numai intr-un fel, si ca respectivul viitor se va produce, evident (…), conform anticiparilor lor, daca vor actiona asa cum „trebuie”! -, isi vor da sansa sa se razgandeasca si, cu aceeasi determinatie, sa caute solutii in loc de vinovati…
    Desigur, se repeta acelasi refren, ca Ahmad nu e decat o exceptie, ca regula o reprezinta teroristii musulmani…Replica a devenit clasica, dar mi se pare patetica!
    Amalgamul intre ” teroristii sunt toti musulmani” si „toti musulmanii sunt teroristi” era previzibil, dar nu obligatoriu… :(

    • Doamna, din nou, ni se atribuie cuvinte pe care nu le-am rostit. Eu am citit comentariile si, majoritatea celor care sunt impotriva acestui „liber la imigrare” german, nu au mentionat nimic de teroristi. Se mentioneaza diferente culturale, sharia, statutul femeii, al homosexualilor, al ateilor, statul de drept, se mentioneaza ca erau metode mai bune de a ajuta acesti oameni, dar, desigur, pe nimeni nu intereseaza sa citeasca ce avem de spus. De asemenea, nu suntem deloc siguri ca putem controla viitorul, dimpotriva, sunt convins ca Europa va fi musulmana si, ca om care traieste jumatate in Romania, jumatate in Orientul mijlociu sunt convins ca veti aprecia toleranta musulmana (a omului obisnuit, nu a teroristului, desigur) pe care am avut ocazia sa o cunosc.

  18. Eu cunosc putine despre musulmani, dar din ceea ce cunosc ma intreb daca cei care au fost educati in aceasta religie sunt compatibili cu modul de viata european? Realitatea e ca in istoria Europei nu am avut islam. E alta cultura. E sigur ca si crestinii au facut excese in istorie, ca si-au mai pierdut din credinta, dar exista niste valori mostenite si un fel de a trai, care nu e foarte diferit pe tot cuprinsul Europei, in Statele Unite si in Canada, Australia. Chiar daca intre timp multi au devenit atei si au facut excese cu drepturile si libertatile de care se bucura, mai au ceva urme de valori crestine. Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, nu ucide, chestii care nu prea le-am gasit in Coran, e drept am citit doar fragmente citate pentru a justifica actiunile unor adepti.
    Ce mi se pare foarte important si foarte diferit de la o cultura la alta este rolul femeii in societate. Valorile europene vorbesc de egalitatea intre oameni, femeia nu este inferioara barbatului ca in lumea islamica. Apoi statul trebuie sa fie laic. O alta valoare europeana este the rule of law. Toti cetatenii trebuie sa respecte legile. Perceptele religioase nu trebuie sa aiba intaietate in fata legii. Si mi-e teama ca in islam religia are prioritate in fata la orice si femeia e proprietatea barbatului…De aceea musulmanii nu au cum sa se integreze, decat daca o lasa mai moale cu religia. Iar tendinta actuala nu este aceasta. Mie din acest motiv imi este frica. In rest este omeneste sa ajuti un om care a ajuns pe marginea prapastiei. Mie nu imi e teama de oameni, ci de ce poate face o anumita religie din ei. O religie care porneste de la un text scris de un om in secolul 7.

    • De acord cu incompatibilitatea culturala evidenta, dar un stat occidental, puternic si LAIC cred ca trebuie sa fie in masura sa impuna respectarea legilor de catre toate minoritatile, nu?
      A spune ca refugiatii musulmani ne vor impune noua sharia, este o dovada de neincredere in noi insine, in valorile noastre comune europene, de subapreciere a soliditatii valorilor iudeo-crestine care constituie fundamentul cultural european si, nu in ultimul rand, prin aceasta atitudine ne absolvim, practic, guvernele sa-si faca corect traba pe care o au de facut! E simplu sa raspandesti frica in randurile unei populatii tematoare si suspicioase, devenita astfel din cauza gestionarii iresponsabile a crizei financiare si economice, nicidecum a islamistilor, si cu atat mai putin a musulmanilor!
      Nimeni nu a spus ca va fi simplu de integrat acest imens val imigrator, fara precedent, dar trebuie sa o facem pentru ca :
      -suntem capabili
      -suntem civilizati
      -respectam dreptul suprem la viata al oricarui om fara discriminare, de aceea acordam concret ajutorul atunci cand ne este solicitat, nu numai in teorie si in declaratii oficiale
      In paralel, trebuiesc luate masuri concrete si eficace in tarile de provenienta, pentru lichidarea sursei exodului. Provocarea este istorica, sa fim la inaltime!

      • de acord cu Falstaff, dar in practica e mai greu. Nu prea mai am incredere ca autoritatile pot impune respectarea legilor.
        Un articol relevant, despre o tara evoluata, laica, care a cam dat-o in bara.
        http://www.lefigaro.fr/vox/societe/2015/09/14/31003-20150914ARTFIG00156-salon-de-la-femme-musulmane-a-pontoise-le-temoignage-choc-d-une-elue-ps.php
        In vestul evoluat si civilizat sunt legi, dar care nu se respecta. E vorba de laxism, ipocrizie, interese politice. Legea spune una, dar din articol reiese ca in cartierul in care locuieste femeia musulmana care vrea sa se emancipeze, daca nu isi pune valul, a incurcat-o. Asa ca alege ca e mai sigur pentru ea si familia ei sa taca. Politicienii nu se opun atat timp cat le vin voturile de la moschee si au scaunul caldut asigurat pentru inca un mandat, iar societatea tace de frica sa nu fie calificata drept rasista si intoleranta.

  19. Este limpede ca povestea oricarui etiopian, sa-l numim generic „Ahmad”, refugiat in anii ’80 in SUA, este diametral opusa de cea a oricarui „Ahmad” sirian, din 2015, refugiat sau pe cale sa se refugieze in Europa. In Germania, de fapt, unde declara toti refugiatii ca vor sa ajunga. Nu este prea clar de ce acolo, unde este un cult proverbial al muncii, „nemtesc”, cu o competitie a muncii foarte stranse, piata te include sau te exclude, nu are nimic de-a face cu traiul in umbra politicilor sociale sau a corectitudinii politice. Circula ideea ca s-ar vrea „pedepsirea” Germaniei pentru ca strica socotelile celor care s-au invatat sa traiasca pe datorii astronomice, nicicand returnabile, deci parazitar, pe resursele altora. Cert este ca haituitorii cu steaguri false ii alunga din Siria pe islamici, la fel si pe crestini, pentru a-si umfla cu falsi islamici o bula anti-islamica cat mai mare pe pamanturile acaparate de la bietii izgoniti. „Ahmad” etiopianul nu a ajuns in SUA pe valul amenintarilor unui stat terorist al conationalilor sau coreligionarilor, de cucerire, colonizare sau califatizare a Americii. Nici nu a fost urmat de vreo nava cu armament si munitie in containerele cu „ajutoare” pentru „refugiati”, asa cum este cazul cargoului care provenea din Libia, capturat in drum spre Grecia. Nu mai vorbim de cele doua situatii, de securitate si ale economiei globale, despartite de trei decenii si jumatate, care nu sunt comparabile. Ori de deceniul de razboi american din Golf, in numele utopiei faraonice numite „Marele Orient Mijlociu”. Unii spun ca ar fi vorba de un razboi de PR, dar nu stiu daca lumea poate fi inselata la nesfarsit, dupa o schema suprauzata (si raqu famata). Altceva ar fi fost mai interesant de aflat de la etiopianul refugiat Ahmad, mai ales ca are atatea lecturi politice si un atat de mare interes pentru regimurile politice, cum explica violenta civila din noul sau habitat si ce parere are despre comercializarea civila a armelor. Din cate stim, numai in statele nord-africane si arabe cu razboaie civile fiecare islamist are o arma.

  20. Regizorul iranian Mohsen Makhmalbaf are un film care se numește Kandahar. E acolo o scenă unde un helicopter survolează un lagăr de refugiați, urmând să distribuie proteze pentru cei care și-au pierdut un picior în conflict sau călcând pe mine. „Ciungii” și „ologii” ies din corturi și încep literalmente să „alerge” spre locul de aterizare, ca să prindă o proteză. Unii au cârje „profesioniste”- alții, un fel de bețe iar unii chiar le aruncă, încercând să ajungă mai repede, șontâcăind într-un picior. Și evident la coadă sînt cei care au ambele picioare amputate și care se deplasează cu „iuțeală”, balansând greutatea ciotului de trup în timp ce mâinile se sprijină pe pământ. Poate cineva ar fi remarcat o manifestare de viteză și vitalitate.

  21. Celor carora le e teama ca radacinile personale daco-gete le-ar fi in primejdie in aceste zile le recomand sa nu citeasca mai departe. Le transmit din capul locului ca trairile primitive pe care si le manifesta in mediul online, in mijloacele de transport in comun(a) sau acasa sunt specifice comunitatilor lipsite de identitate. Cu tristete, este cazul societatii romanesti care bajbaie in cautare de repere de peste 25 de ani. Atentie, faptul ca ai pedalat o bicicleta Pegas in copilarie nu te face implicit roman, la fel cum nici Dustin Hoffman ar fi roman. Daca in anii ’90 as fi inteles astfel de luari de pozitie, dupa ianuarie 2007 le gasesc de neadmis la cea ce numim „grosul” populatiei.

    Reactiile pe tema refugiatilor sirieni ale carmuitorilor de la Bucuresti, ale formatorilor de opinii si ale unor personalitati au devenit de-a dreptul hilare… de la Traian Basescu, Victor Ponta la Klaus Iohannis (cu mare dezamagire mentionez ca si dl. Djuvara a ajuns pe aceeasi lista) toate au inceput sa apartina mai degraba de aria comediei.

    Asa se intampla cand nu stii cine esti. O natiune moderna de marimea celei romanesti, cu o identitate bine inradacinata, nu ar trebui sa se simta amenintata in niciun fel de 1,000 sau 10,000 de refugiati. Din Syria, Vanuatu, Nauru sau aiurea.

    Mai degraba ar trebui sa puna administratiei intrebari incomode… sunt pregatiti jupanii de la Bucuresti sa gestioneze o astfel de situatie? In mod cert, NU. In buna traditie a carmuitorilor din Romania prima preocupare este sa prezinte scuze, sa panicheze populatia si sa -scuzati expresia academica – faca gat referitor la deciziile „contabilicesti” UE. Rusine mare…

    In alta ordine de idei – am un coleg pakistanez (musulman) cu care am lucrat de 4 ani si jumatate. L-am „crescut” in echipa dupa cum am stiut mai bine. A capatat experienta si in acesti ani a devenit piesa de baza. Este prompt, are respect pentru semeni, e devotat familiei si intelege ca in meseria noastra se lucreaza la ore ciudate. Lucrurile de care mi s-a plans au fost referitoare la coruptia si saracia din tara din care provine. I-am raspuns ca nu e singur pe lume. Welcome to the club!

    As vrea sa vad astfel de atitudini la cati mai multi dintre romani. Mai ales la cei care se plang de dimineata pana seara si arunca scenarii apocaliptice referitoare la Europa.

      • Dustin Hoffman se trage dintr-o familie de evrei din România.

        De acord. Dar asta nu-l face român. Unii jurnalisti din România au încercat să dovedească contrariul. A existat cu ceva ani în urmă o tendință în presă de a promova celebrități internaționale drept „români de ai noștri”. O modalitate uluitoare de a cultiva „mândria de a fi român”.
        Adevărul gol-goluț este că DH nu a fost și nu este român. S-a născut bine-mersi la Los Angeles.

        • „I don’t have a Jewish background in the sense that we’ve been talking about. I’ve always felt I was a Jew. It’s an internal feeling. I also feel I’m a Russian Romanian Jew because my father’s people were from Kiev and my mother’s people were from Iaşi, meaning I love mămăligă and I love borscht and vodka. Also, I think there’s a specific humor I’ve always been attached to, and there’s no other way to put it. I have a Jewish sense of humor” Hoffman added.
          (sursa: http://chatterbusy.blogspot.ro/2013/03/dustin-hoffman-jewish.html). omul spune ca se simte evreu roman. dvs il contraziceti! fiecare le stie pe ale lui……

    • D-le Brebenel, dupa parearea mea, în calitate de fost biciclist pe Pegas (ne geto-dac), aveti cel mai bun comentariu din acest lung sir.
      „Lipsa de identitate” sau, mai corect „când nu stii cine esti”, reprezinta diferenta enorma între o Merkel si Basescu, Ponta sau Iohannis. Ma surprinde si pe mine reactia d-lui Djuvara, n-o înteleg.
      In schimb, chapeau bas pentru domnul Tismaneanu, nu numai pentru acest scurt articol, dar si pentru celelalte pe aceeasi tema, în ciuda faptului ca stia dinainte ce reactii se vor naste.
      Dar dânsul stie cine e !

  22. Este un exemplu tipic de a nu vedea pădurea din cauza copacului.De la Romeo și Julieta avem povești tragice care dovedesc diferența dintre percepția între relațiile cu persoane și cele cu colectivități cu trăsături sociale diferite și chiar a tipului concret al acestor relații. Fiecare om întâlnește în viața lui un altul din altă etnie care-i contrazice complet percepția cu care a fost crescut de comunitatea căreia îi aparține și totuși percepția universal valabilă a inadaptării între diversele etnii/comunități este cronicizată. În secolul XX s-a extins această stare de fapt și pe terenuri ideologice. Poți fi prieten cu unul de dreapta ori de stânga, dar poți urî comunitățile ce practică în numele acestor ideologii. Ce vreau să reliefez este că lumea e formată din comunități cu comportamente specifice, aceste comunități contează în acțiunile practice, care înseamnă viață reală, nu individul cu ego-ul său. Acesta trebuie să se potrivească pe cutumele colectivității, altfel, mai devreme ori mai târziu, apar drame. Cutumele sunt de fapt mecanisme de protecție a comunității în lumea reală în care s-a format. Trecere de la o comunitate la alta trebuie să facă față riscurilor schimbării acestor mecanisme. Vă dau un exemplu concret de diferență care poate fi imposibil de reconciliat : cultul morților, cu tot ce cuprinde, dar în special cultul asumării.

  23. ..azi e 11 septembrie si poate e bine sa vorbim de mohamed prietenul pe care l-ati fi putut avea…..un tanar potolit, retras, foarte civilizat asa cum il descrie cu maxima onestitate gazda lui din hamburg..anul acesta ar fi implinit 47 de ani..ar fi fost un distins arhitect cu proiecte in germania – tara care l-a scolit sau egipt – tara de origine …ar fi avut o familie unita si poate trei copii asa cum au fost in casa parinteasca…mohamed a ales o alta cale – a protestului si sacrificiului suprem..a murit acum 14 ani arzand ca o torta vie odata cu avionul pe care il dirija, intrand intr-unul din turnurile WTC…
    mohamed atta, despre el este vorba, ne invita sa reflectam la destine tragic intrerupte si nu numai..

  24. Ahmad nu este un musulman tipic., sotia este o credicincioasa ortodoxa. Mai exact, acesti musulmani toleranti -pana la a se casatori cu o „infidela” reprezinta cam 0,00000000001% din populatia musulmana.

    EXEMPLELE EDIFICATOARE SUNT CELE STATISTICE SI NU EXCEPTIILE. Daca as fi luat ca exemplu pentru a face o predictie cu privire la poltica colectiva de exterminare a evreilor in Germania doar exemplul unui neamt casatorit cu o evreica as fi gresit in mod dramatic o predictie care s-a dovedit infiorator de fatala.

    Domnule profesor, ganditi va rog statitistic -cand vorbiti de colectivitati umane.

    • D-le Zapp, d-voastra pe ce statistica va bazati cu acel „0,00000000001%” ? Aveti vreo sursa credibila ? Puteti sa mi-o împartasiti, va rog ?
      In rest, sfatul d-voastra adresat d-lui Tismaneanu, e cel putin aberant.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro