Home » Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Preţul păcii, preţul războiului. Europa în cumpănă

Valentin Naumescu martie 17, 2015 Global / Europa, Reactie rapida
57 comentarii 7,252 Vizualizari

Idei şi puncte cheie:

  • După anexarea Crimeei, prin sfidarea dreptului internaţional, şi agresiunea militară indubitabilă a Rusiei asupra unui stat suveran, având statut de asociat al Uniunii Europene, statele şi naţiunile Europei democratice se află din nou în faţa întrebării politice fundamentale, căreia niciun lider politic nu ar dori să-i răspundă vreodată explicit: ce merită să fie plătit, preţul păcii sau preţul războiului?
  • În prezent, datorită ambiţiilor lui Putin cu privire la Estul Europei, a revenit pe continent vechea discuţie despre război şi pace. Ambele costă;
  • În esenţă, preţul războiului îl ştim din istorie. Când armele vorbesc, în numele dreptăţii şi al cauzelor nobile, oamenii mor pe front sau în casele lor, oraşele sunt distruse, viaţa unei generaţii este practic compromisă, iar dezastrul îi marchează pentru tot restul vieţii pe cei care supravieţuiesc. Este motivul pentru care credităm în mod tradiţional axioma că nimic nu e mai rău ca războiul şi niciun preţ nu e prea mare pentru ca pacea să merite să fie cumpărată. Singura problemă în context este că şi ofiţerul KGB de la Kremlin ştie axioma culturii politice occidentale şi, de partea cealaltă a baricadei, mizează pe faptul că naţiunilor civilizate le sunt foarte dragi pacea, liniştea şi confortul propriu, întinzând astfel coarda în relaţia cu Europa şi cerând practic sacrificarea Estului, pentru satisfacerea nevoii „echilibrului de putere”;
  • Dar pacea cu Rusia lui Putin, după regulile lui Putin, costă mult, la rândul ei, aşa cum a costat pacea europenilor cu Germania lui Hitler la München, în 1938, sau împărţirea sferelor de influenţă cu Uniunea Sovietică a lui Stalin, în 1944-1945;
  • Preţul păcii cu Putin va fi însuşirea lecţiei amare că dreptul forţei este mai puternic decât forţa dreptului şi că ordinea europeană actuală este vulnerabilă, neputând fi apărată credibil de puterile occidentale. Ce urmează după această lecţie, e greu de prezis;
  • Într-o declaraţie recentă, cancelarul Angela Merkel a afirmat că „Germania va face tot posibilul pentru realipirea Crimeei la Ucraina”. Eu îndrăznesc să spun, în schimb, că Rusia nu va mai pleca de bună voie din Crimeea şi nici nu va restitui Ucrainei teritoriile blocate în războiul separatist din bazinul Donbas, indiferent de magnitudinea şi durata sancţiunilor (rusul rabdă oricum mai multe decât contribuabilul german, francez sau olandez);
  • Aceeaşi soartă ar avea-o şi Republica Moldova sau Georgia, în caz că ar apărea vreodată, cu adevărat, perspectiva aderării lor la NATO şi/sau la Uniunea Europeană (perspectivă care, realist vorbind, deocamdată nu există);
  • Rusia nu va permite, decât forţată militar (dar cine ar plăti un asemenea preţ?), să elibereze zona gri pe care şi-a creat-o în Estul Europei, fiind dispusă la orice pentru a menţine, intercalat între aranjamentele instituţionale occidentale şi teritoriul propriu, „tamponul” Belarus-Ucraina-Moldova-Georgia-Azerbaidjan-Armenia (cele şase state membre ale deocamdată „rahiticului” Parteneriat Estic cu Uniunea Europeană), chiar dacă trei dintre aceste state postsovietice îşi doresc, în mod democratic şi suveran, să adere la structurile spaţiului euro-atlantic şi nu la Uniunea Euroasiatică propusă de Moscova;
  • Momentul marii decizii se apropie. Război sau pace? Ce preţ ni se va părea prea scump pentru a fi plătit? Nu voi evita să ofer răspunsul meu, la final.

*

Zilele trecute, oarecum surprinzător după o lungă tăcere vinovată a puterilor occidentale (în special europene) şi după o îngrijorătoare lipsă de reacţie efectivă a Vestului la anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă, cancelarul Merkel ne-a informat că „Germania va face tot ce îi stă în putinţă pentru a facilita realipirea Crimeei la Ucraina”.

Frumos spus. Se întâmplă la exact un an de la aşa-zisa ratificare a anexării, nerecunoscută la nivel internaţional dar în curs de desăvârşire administrativă pe teren. Fireşte, presa de la Kiev a salutat cu multă speranţă acest obiectiv declarat al Germaniei1, aşteptând cu nerăbdare continuarea. Dar cum va realipi Germania (sau altcineva) Crimeea la Ucraina, în mod concret? Cine şi cum va scoate trupele ruse de acolo? Cine asumă nota de plată?

Sancţiunile sunt singurul instrument coercitiv al Uniunii Europene în relaţia cu Rusia. Chiar şi Polonia, recunoscută pentru caracterul mai ferm şi mai energic al poziţiilor sale de politică externă în regiune, a admis recent acest dezamăgitor adevăr2. Da, putem spune, UE nu are şi nu va avea armată proprie (chiar dacă Juncker şi-ar dori-o), dar majoritatea statelor membre sunt parte a Alianţei Nord-Atlantice, care dispune încă de cea mai mare putere militară a lumii. Pentru a pune însă în mişcare această putere virtuală, stocată în principal în baze militare din Europa de vest, 28 de state suverane trebuie să se pună de acord. Ceea ce pare, astăzi, tot mai puţin posibil, date fiind faliile şi clivajele tot mai mari care apar între interesele statelor membre, măcinate de scăderea nivelului de viaţă al clasei mijlocii şi de frustrări economico-sociale. Ameninţarea unui război nuclear nu mai este colectivă, clară şi iminentă, ca până în 1989, solidaritatea în faţa pericolului reprezentat odinioară de URSS a dispărut şi ea, multe state vest-europene nu se simt afine cu îngrijorările ţărilor de la periferia estică privind intenţiile Rusiei, astfel că ceea ce prevalează astăzi în calculele decidenţilor şi ale opiniei publice sunt costurile, analiza pragmatică de tip cost-beneficiu.

Forţa militară a Occidentului este reprezentată desigur de NATO, dar NATO înseamnă, aşa cum ştim, mai multe opţiuni politice şi strategice care trebuie să ajungă la consens pentru ca lucrurile să se mişte, de la opţiunea hardline (SUA-Marea Britanie) până la cea soft, a compromisului cu Rusia, promovată de franco-germani. Bun, putem trece între paranteze şi NATO, pe criteriul de manual că Alianţa este destinată, conform Tratatului de la Washington din 1949, apărării securităţii şi integrităţii teritoriale a membrilor săi, nu a altor state (nemembre).

Rămân aşadar în discuţie ţările spaţiului euro-atlantic, considerate distinct. Cu mai multă sau mai puţină putere militară proprie. Fiecare în parte este însă o democraţie vie, unde puterea se câştigă şi se pierde în funcţie de satisfacţia sau insatisfacţia votanţilor, şi unde, spre deosebire de Rusia inertă, orice mică undă de nemulţumire a cetăţenilor poate înclina balanţa la urne în favoarea opoziţiei. Fie şi numai din această perspectivă, mă tem că soarta Estului Europei este pecetluită. În chip firesc şi absolut de înţeles, factura războiului este inacceptabilă pentru naţiunile şi generaţiile actuale ale Europei, atâta timp cât în joc li se va părea că nu este interesul propriu. La rândul lor, să nu-şi facă nimeni iluzii în alt sens, Statele Unite nu vor purta războiul singure, mai ales în condiţiile în care europenii stau deoparte şi privesc, ţinându-se strâns de portofel. Şi acolo, la urma urmei, este tot o bătălie politică în care contează votul cetăţenilor, republicanii mizând poate mai mult pe orgoliul de putere hegemonică al americanilor decât democraţii, în perspectiva prezidenţialelor din noiembrie 2016. Dar, pe fond, dincolo de discursul public şi de stilistica politică proprie, trebuie spus că evaluările interne ale strategilor şi decidenţilor, de o parte şi de cealaltă a Atlanticului, când vine vorba despre război, nu sunt foarte îndepărtate. Se vor fi mişcând huruind cele 800 de tancuri americane prin Europa, se vor fi avântând ameninţătoare avioanele de luptă pe cerul continentului, se vor fi rotind maiestuos fregatele în Marea Neagră, dar apăsarea pe trăgaci e o cu totul altă poveste.

Dacă Rusia nu îşi schimbă, prin mecanisme interne (puţin probabile astăzi), viziunea asupra Estului Europei, renunţând la pretenţia absurdă de a avea o zonă tampon care să o separe de Uniunea Europeană şi mai ales de NATO (exceptând ţările baltice, care au apucat să adere), nici Ucraina, nici Republica Moldova, nici Georgia nu vor adera efectiv la alianţa occidentală, trebuind să se mulţumească doar cu tonuri mai închise sau mai deschise de gri, cu „asocieri” şi „parteneriate consolidate”, cu mici finanţări pe programe sectoriale, cu mecanisme de consolare şi forme intermediare dar în esenţă iluzorii de apartenenţă la ordinea occidentală. Iar Crimeea va rămâne, desigur, sub controlul efectiv al Rusiei, ca şi teritoriile separatiste din Donbas sau cele care vor mai urma, în Ucraina sau în altă parte.

Acesta este, să recunoaştem cu sinceritate, preţul pe care, se pare, suntem pregătiţi să îl plătim, ca europeni, pentru a avea pace cu Rusia lui Putin, închipuindu-ne astfel că lucrurile se vor opri aici. Oricare alte soluţii de încheiere a crizei actuale, deşi teoretic posibile, ni se vor părea, celor mai mulţi dintre noi, inacceptabil de scumpe.

_____________________________

1 http://www.kyivpost.com/content/ukraine-abroad/associated-press-merkel-says-germanys-goal-remains-to-restore-russia-annexed-crimea-to-ukraine-383649.html
2 http://www.ecfr.eu/article/commentary_sanctions_are_the_eus_only_tool311339

1 http://www.kyivpost.com/content/ukraine-abroad/associated-press-merkel-says-germanys-goal-remains-to-restore-russia-annexed-crimea-to-ukraine-383649.html
2 http://www.ecfr.eu/article/commentary_sanctions_are_the_eus_only_tool311339

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "57 comments" on this Article:

  1. dlc spune:

    Din pacate aceste calcule legate de pret vor crea o mare problema in Europa democratica, in lumea democratica. Daca nu este aparat cu orice pret dreptul international si agresiunea pe fata a unei tari dictatoriale asupra unor democratii in crestere, ramane intrbarea cu care lumea occidentala se va lovi clar in curand:
    ce rost mai are democratia si dreptul international?
    Uite ca se poate si altfel, si de ce nu, de ce sa nu existe dictatura si in tarile actual democratice, caci se pare ca e un mod de a-ti atinge scopuri ca natie, in detrimentrul alteia!!!
    Acesta e marele risc pentru tarile NATO/EU/Vestice.

  2. manu spune:

    in prima faza asa e, cine-si doreste razboiul, mai ales cand nu simte o amenintare concreta?
    Dar mai discutam peste ceva vreme.. nu stim exact cat, poate peste cateva luni, un an..
    Lucrurile evolueaza rapid in aceasta directie. Recititi-va articolele despre ucraina din urma cu cateva luni, si pe cel de azi, si-o sa va dati seama ca ati fost foarte optimist.
    Parerea mea sincera este ca WW3 nu mai poate fi oprit. Poate doar putin amanat.

    • Harald spune:

      Părerea mea sinceră este că nu ați înțeles cum a început WWII, dacă aveți impresia că WW3 e pe cale să se declanșeze. Polonia era (și este) în inima Europei Centrale, Luhansk și Donețk sunt la vreo 2000 de kilometri mai spre est. Credeți că Polonia va încerca să-și împartă azi Ucraina cu Rusia? :P

      Lucrurile sunt mult mai simple, Ucraina e astăzi în situația Poloniei din anii ’80. S-au săturat să asculte de frații lor de la răsărit și vor liberalizarea societății și a economiei. Simplu.

      • xxxxxxx spune:

        care ucraina, vrea ruperea de rusia, respectiv o societate democratica, cei din est , nu prea cred……numai cei din vest, deci cond. pacii, este scindarea ucrainei.

      • Ion Roata spune:

        Eu cred ca in mod natural reactia la actiunea militara a Rusiei creaza un pol de putere prin alianta dintre Romania, Polonia si Ucraina. In absenta unei reactii solidare din partea altora, aceasta alianta va trebuii – si mai ales va avea capacitatea – sa actioneaze in propriu interes din punct de vedere geo-politic pentru a evita situatia de a deveni un proxy pentru Rusia. Ironic, disparitia ireversibila a ideii care a creat URSS-ul e o consecinta a deciziei luata de Putin de a ataca Ucraina.

        Aparitia unei Ucraine opusa Rusiei are potentialul de a schimba balanta de putere in estul Europei.

    • krampus spune:

      @manu
      Timpul este important, in Septembrie 1938 Neville Chamberlain a cautat sa obtina timp desi a declarat ca vrea pacea. Nu a fost pace ci doar un interval de timp – inca pace in asteptarea razboiului. Rusia a furat startul, ca si Germania nazista, deci este nevoie de timp. Din momentul in care tratatele intrnationale au fost nesocotite nu mai exista dilema pace sau razboi; singura dilema este legata de timp – cit timp mai este ?

  3. victor L spune:

    Sumbru.
    Dar asta pare viitorul.

  4. DanT spune:

    Si de ce sa nu se opreasca lucrurile aici?
    Putin intelege logica sferelor de influenta. Nu va ataca spatiul NATO/UE, dar nici nu va admite extinderea NATO/UE in spatiul CSI.
    Lucrurile astea se stiu de 20 de ani, dar totusi Occidentul a preferat sa insiste in aceasta directie: declaratia adoptata la summitul NATO de la Bucuresti afirma ca Georgia si Ucraina vor adera la NATO, iar Acordul de asociere apropie aceste tari de UE. Consecintele se stiu.
    Rusia nu va ataca tarile din afara sferei sale de influenta. Atacarea Poloniei si Romaniei cu forte terestre e practic imposibila.
    Doar atacarea Tarilor Baltice e fezabila militar. Dar Putin e presedinte din 1999. Tarile Baltice au aderat la NATO in 2004, odata cu Romania. A avut 4 ani la dispozitie sa le atace linistit pentru a le impiedica sa adere la NATO. Ocuparea unor orase rusofone ca Narva (Estonia) sau Daugavpils (Letonia) ar fi fost floare la ureche.
    Dar nu le-a atacat. De ce? A, le-a lasat sa adere mai intai la NATO pentru a le ataca ulterior pentru ca, dupa unii analisti, “vrea sa testeze solidaritatea Aliantei” :)

    • ilidia spune:

      Nu fiti atat de categoric, atacarea terestra a Romaniei si Poloniei nu este de loc imposibila. Rusia nu e deloc departe, ar calca Moldova in picioare una-doua, bazele navale din Crimeea sunt la doi pasi, despre fortele noastre aeriene si navale ce sa mai vorbim, sunt o gluma…Noroc ca in spatele nostru sta NATO si oricat ar fi de belicos Putin nu cred c-ar vrea un conflict militar cu acesta. Asa ca intinde coarda cat poate, dar nu vrea s-o rupa si…ii merge.

      • DanT spune:

        Am spus ca Putin nu a atacat in 2000-2004 Tarile Baltice mici, accesibile geografic si ne-membre NATO.
        De ce ar vrea sa atace acum Romania si Polonia, tari mari, departe de principalele baze terestre rusesti si membre NATO?
        Din plictiseala?

  5. Vlad spune:

    Ramane de vazut cat de simpatici suntem pentru Europa de Vest si daca considera ca merita sa apere democratia aici. Practic daca cetateanul din V Europei vede Europa ca o unitate indivizibila ce merita aparata sau Occident si est – Rusia Minor.

  6. Cetateanul Roman spune:

    Analiza este foarte clara si pertinenta. Ar trebui insa estinsa la intreg globul pentru a intelge mai bine incremenirea Europei. putin a deschis cutia Pandorei si NATO impreuna cu UE incearca sa rezolve problemele civilizat pentru a nu da idei si altora! Destul e butoiul cu pulbere incins la maxim de isis! UK a cedat in 1997 fara sa cricneasca Hong Kong-ul. Dar China mai are teritorii pe care le considera ale ei. Momentan se multumeste sa le subjuge economic. Daca ar face pasul militar probabil reactia ar fi si mai palida decit in cazul Crimeei. Faptul ca putin a actionat arata ca tarile occidentale si aliantele lor militare sint slabite de lupta politica interna si de costurile sociale imense ce au subminat investitiile militare. In plus, asa cum observa si dl Naumescu sau asa cum o spunea si Traian Ungureanu “europa e pintecele moale al occidentului”. Ne-am “ingrasat” visind la o societate perfecta. Europa e cucerita zilnic de emigranti, majoritatea ilegali, dar care odata ajunsi aici au drepturi ce uneori le incaleca pe cele ale populatiei locale. Europa nu reactioneaza fiindca mitul muncitorului emigrant ieftin a infrint-o Europa exista mai mult pe hirtie, in realitate s-a transformat intr-un conglomerat de multinationale amestecat cu drepturi date alogenilor, subventii babane pt a evita probleme sociale si suprataxarea fraierilor ce muncesc. Si multinationalele fac bani oriunde (cel putin acum!) asa ca nu au timp si chef de razboi. Multiculturalismul a dus la exagerarea unor ambitii locale si a diluat marile natiuni. Belgia e cit pe ce sa se separe singura, nici nu are nevoie de interventie straina. Cine atunci sa apere Europa? Mai ales ca acum nu e “politically correct” sa te simti o natiune ce doreste sa i se respecte traditiile si care sa nu accepte traditii straine, de exemplu. De aceea si romanii sau tiganii veniti din Romania sint folositi ca exemplu si bau-bau fiindca de ceilalti nu e nici bine nici politically correct sa te legi. Cum se spune au crescut sarpele la sin, chestie exemplificata foarte clar de tinerii nascuti si cresscuti in tari europene si care se duc si se inroleaza in isis.
    Cit timp putin nu se atinge de cistigurile multinationalelor nu va fi amenintat cu adevarat de nimic. Abea o sa apara investitii in industria de aparare de oriunde. Cool……….

  7. sorin spune:

    Ben Franklin :
    “They that can give up essential liberty to obtain a little temporary safety deserve neither liberty nor safety.”
    Se aplica si in cazul occidentului, si al SUA, si chiar al Ungariei sau Romaniei.

  8. smaranda spune:

    Si totusi daca Ucraina va dori sa lupte sa se apere sau sa recistige teritoriile pierdute, Rusia nu va fi in stare sa poarte un razboi de lunga durata si sa suporte sanctiunile. Una din variante. Pot fi si altele.

  9. Popescu Adrian spune:

    De ce am ramas cu impresia ca toata lumea pierde si numai SUA castiga ?
    Pntru ca Europa nu a fost in stare sa gestioneze un conflict la granitele sale.
    -Pentru ca Europa a preferat sa ii lase pe americani sa fie “jandarmul lumii” si sa-i si apostrofeze pentru asta.S-au crezut destepti , si acum ..si europenii trebuie sa plateasca nota ..nota scrisa de americani …posibil si de rusi dar mai tarzior(intai…”scrie nota” cel mai puternic ..pe urma daca cel puternic ia o taxa ..poate pemite si urmatorului sa “scrie nota”.
    -Pentru ca SUA au marcat inca o data teritoriul si au demonstrat cine face regula
    -Pentru ca Rusia este in defensiva cu toate ca …toata presa occidentala urla ca-s agresori.Ceea ce imi da de gandit e ca si presa rusa pare a urla ca rusii sunt viteji si “instituie dreptatea” .Or fi intelesi ?
    -Pentru ca Romania va cheltui mai mult petru tancuri si avioane americane
    -Pentru ca pe teritoriul tarii noastre vor fi soldati straini si baze militare straine.
    ——-Asta se va reflecta in costuri —-Dar nu e rau ! —Scapam de coruptii cunoscuti —-Vin unii necunoscuti—vom avea prilejul sa gandim , sa iscodim…sa simtim inca 25 ani ca sa-i descoperim !

    • George Gafencu spune:

      Domnule Popescu,

      Din nefericire pentru ei, Europa s-a tot obișnuit să se pună sub umbrela SUA de vreo 100 de ani.

      Tot timpul s-au așteptat ca America să îi scoată la liman în două războaie mondiale, să investească masiv după război prin programe Marshall și să apere Europa estică de cizma sovietică.

      Fără SUA și NATO, care este finanțată 70% de SUA, se vorbea limba rusă azi de la Londra la Vladivostok, pentru că Europa singură nu putea face față tăvălugului rusesc.

      Și asta în condițiile în care Europa a început a cârcoti de ceva ani împotriva SUA.

      Acum SUA începe să se desprindă de Europa. Deja SUA e mult mai interesată despre ce se întâmplă în Asia-Pacific decât ce se întâmplă în Europa. Asta nu se va mai schimba indiferent cine va câștiga președinția în 2016. China începe să fie o putere prea mare ca să fie de neglijat în Extremul Orient.

      SUA a cerut vreo câțiva ani în urmă (mult înainte de criza ucraineana) ca țările europene să își suplimenteze fondurile alocate NATO. Nu e cinstit ca SUA să plătească 70% și restul 30%. Care a fost răspunsul se vede astăzi.

      E timpul ca Europa să mai își rezolve și singură problemele în loc să cârcotească la gard împotriva a tot ceea ce face SUA și când e vorba de apărare, America să vină cu trupele și banii de acasă.

      SUA sunt secătuite economic de două războaie costisitoare și o criză economică prelungită. Pur și simplu nu își mai permite să facă față unei Rusii tot mai dominatoare decât dacă interesele lor fundamentale or să o ceară. Asta o știe și Putin.

      Mi-e teamă că la ora asta Europa nu se mai poate baza decât pe ea însăși.

      • Harald spune:

        Europa își poate rezolva singură problemele la fel ca în 2003, cu liderii Franței, Germaniei și Rusiei de aceeași parte a baricadei. Sunteți convins că Statele Unite doresc o astfel de ”rezolvare” europeană?

        Interesele strategice americane din Europa vor fi dispărut atunci când ultimul militar american din Germania va fi plecat acasă. Ceea ce nu se va întâmpla în cursul vieții noastre, fiți convins :P

      • Ela spune:

        “Fără SUA și NATO, care este finanțată 70% de SUA, se vorbea limba rusă azi de la Londra la Vladivostok,…” – sau limba germana? Si poate chiar de la Londra la Londra, via Las Vegas ;)

        • George Gafencu spune:

          Hitler a făcut foarte mari eforturi să țină SUA departe de războiul american. Ca dovadă SUA a intrat în WWII numai în 1942 când nu au mai avut încotro după Pearl Arthur. Numai japonezii au putut forța SUA să intre în război. Exista un curent foarte puternic pro-german în Congresul american.

          Fără lăcomia japonezilor, foarte probabil că germana ar fi fost vorbită de la Londra la Vladivostok. Anglia nu mai rezista singură și Rusia fără ajutor s-ar fi dezintegrat în timp. Franța era deja învinsă de multă vreme.

  10. Nevermind spune:

    Citez: “După anexarea Crimeei, prin sfidarea dreptului internaţional, şi agresiunea militară indubitabilă a Rusiei asupra unui stat suveran”. Deci… avem: sfidare drept international, agresiune militara indubitabila, stat suveran.

    Cu ce este diferit fata de: Kosovo/Serbia (incidental, precedentul periculos folosit de Rusia acum), Irak, Libia? Ca sa ma doar rezum la exemplele mai recente si mai directe.

    Sa acuzi doar o parte, cand ambele sunt la fel de vinovate, mi se pare ipocrizie. Corect politica, bineinteles, in virtutea teoriei licuriciului cel mare.

    • dax spune:

      Ce ne place sa citam si sa interpretam cum ne convine citatul, nu-i asa?
      Cam ce stat a anexat teritorii din altul in Irak, Kosovo sau Libia incalcand dreptul international si trimitand armata proprie fara sa recunoasca asta?
      Cam mare ipocrizia sa minti si sa privesti cu ochi de cal situatia, nu? Probabil ca daca te chinui putin gasesti justificari in actiunea statelor occidentale si pentru decapitarile ISIS.

      • Nevermind spune:

        Da da da… Ma mir ca nu ai folosit ca argument si faptul ca tarile mentionate au nume diferite, ca pe acolo este logica.

        Am citat exact ce am combatut si reprezinta unii din pilonii articolului, doh. Vrei sa discutam fiecare caz in parte sau astept un link cu autorizarile ONU pentru atacuri, eventual niste poze cu wmd din Irak? Tot tara suverana si aia, un pic cotropita… doar un pic.

        Deci tu-mi zici mie ca USA = ok pentru ca a facut-o pe fata si cu tupeu si Rusia = BAAAD pentru ca a facut-o pe “sest”? Deci daca cineva iti violeaza purtand masca o ruda este bine si daca cineva o violeaza fara masca este rau. Mmmm… misto logica. Ce ziceai de ochelarii aia?

        Si putem vorbi si de isis, ca in Iran si Siria aia cu masca au fost ceilalti… baietii buni.

        • dax spune:

          Ce stat a anexat teritorii din Irak, Libia sau Kosovo, “pe sest” sau pe fata cum e cazul in Crimeea?

          Nu de lupte in teritorii straine e vorba aici de care e de discutat din Corea in Vietnam prin Afganistan in anii 80, Cuba, Nicaragua, Irak sau Siria si multe altele in care puterile lumii isi testau armele si sferele de influenta.
          Cu toate astea SUA sau statele UE nu au invadat niciun stat cu trupe, pe fata sau “pe spate” ca sa ii anexeze teritoriul si sa il integreze in propriile granite.

          Ai inteles acum sau ai nevoie sa iti desenez? Ca asta era sensul citatului pe care trunchiat ai incercat sa il deturnezi spre comentarii antiimperialiste americane.

          • Nevermind spune:

            Ti-am raspuns, dar se pare ca cenzura tine cu tine, desi limbajul este civilizat si la nivelul ochelarilor de cal mentionati de tine. Bine, nu ma mir :D

            Hint succint si aplicabil doar la o mica parte din raspuns: vezi limba romana folosita corect de catre autor => “internaţional, şi”. Virgula aia, in continuarea celei de mai inainte, + “si”, schimba multe. Eh… detaliile astea.

            PS: @cenzura: nici acum nu e ok? Sau in continuare dureros? :) )))

    • Harald spune:

      @ Nevermind – situația din Kosovo a fost diametral opusă celei din Ucraina. În Kosovo, statul suveran (Yugoslavia) a început să manifeste accente de naționalism în numele Serbiei (Miloșevici 1987) și a început oprimarea minorități musulmane, a cărei autonomie fusese oricum drastic redusă după adoptarea Constituției din 1974.

      Celelalte republici mai pro-occidentale din Federație (Croația, Slovenia) au ajuns să-și declare independența cu sprijinul Germaniei, însă Kosovo era într-o situație mult mai ingrată, ceea ce nu l-a oprit pe Miloșevici să ajungă la masacre. Pentru că el voia de fapt teritoriul respectiv, chiar dacă ar fi exterminat complet musulmanii.

      Să faci o paralelă între Kosovo și Ucraina înseamnă fie ignoranță, fie rea-credință
      .

      • Nevermind spune:

        Corect, paralela pare chiar un pic fortata daca imi amintesc ca NATO a tocat Belgradul cu bombardamentele. Belgrad este in Kosovo, nu? Si bineinteles, a existat acordul UN. http://en.wikipedia.org/wiki/NATO_bombing_of_Yugoslavia

        Inactiunea rusilor de la acea vreme ma face sa cred ca aveau planuita anexarea Crimeei si au lasat sa se creeze precedentul fix pentru asta. Si cred ca nu doar Crimeea. S-au devansat sau declansat planurile in momentul in care americanii au vrut mai mult decat jucariile clasice, din sfera lor de influenta negociata/stiuta/acceptata, si nu s-au limitat la Irak, dand drumul la “primavara araba”. La Siria si mai ales Iran, Rusia a spus stop.

        Se poate analiza si factual o situatie, fara a tine cu cineva, sa stii. Daca tot ai zis de paralela, mai era una: Tg. Mures in ’90.

        • Harald spune:

          Exact factual analizezi tu situațiile, dacă de la bombardarea Belgradului ai ajuns la incidentele din ’90 de la Tg.Mureș. Există un aspect în psihologie care se numește ”incapacitatea de a deosebi adevărul de minciună”. Niște lecturi pe tema asta ar putea ajuta, deși nu e deloc sigur.

          • Nevermind spune:

            Factual analizam ce s-a intamplat. Ce se putea intampla la Tg. Mures, parand cam sincronizat cu revolutia si regizat, nu prea are cum sa fie factual. Daca la tine a putea sa se intample ceva, asemanator cu altceva ce s-a intamplat, poate fi considerat ca si cum s-a intamplat cu siguranta… esti bun si ma inclin. Doar ca nu ar mai fi factual. Hmmm… ajungem incet-incet la logica circulara si pe aia stiu ca se bazeaza religiile si fanii inversunati de orice fel. Not my domain. O sa incerc totusi sa-mi contactez niste fosti profesori sa vad daca mai stiu cu ce se mananca psiho. Chiar mi-a placut experimentala… scoti ce este mai bun din oameni, cu precadere din fanii neconditionati.

      • Nevermind spune:

        Update

        Tocmai au anexat si Osetia de Sud, ca tot ziceam ca nu cred ca doar Crimeea este vizata. Pacat ca nu avem o ONU functionala in adevaratul sens al cuvantului. Nu mai intru in detalii ref. cine a handicapat-o cel mai mult, ca iar sunt imperialist antiamerican. Eventual si nazist, daca as da link la un articol recent de pe hotnews referitor la renuntarea condamnarii aviatiei israeliene in urma unor telefoane gingase.

  11. Dan Nicolescu spune:

    De accord in totalitata ! Asta este situatia !
    Minsk = Munchen
    Ce va urma ?
    Se va multumi Rusia redivivus cu acest cordon sanitar, sau va cere ( si probabil va obtine ) in etapa imediat urmatoare, un al doilea cordon FINLANDIZAT, incluzind toate tarile care au frontier comuna cu acest cordon sanitar, adica Finlanda, Tarile Baltice, Polonia, Ungaria, Slovacia Romania si ( adaugam ) Bulgaria ?
    Cu aceasta NEW FRONTIER in Europa, cu baze militare in Cipru si Siria si cu acces la Adriatica prin Serbia si Bosnia, vom avea o noua ordine in Europa.
    Ce va urma ?

    • Harald spune:

      Rusia e profund disfuncțională, iar pe termen lung nu poate fi decât în defensivă, în raport cu Occidentul. E adevărat că URSS a invadat Afghanistanul și Cehoslovacia pe vremea lui Brejnev, însă cam la atât se rezumă entuziasmul rușilor de a-și folosi forța militară.

      WWII a fost cu totul altceva, atunci au fost invadați ei înșiși, la fel ca și pe vremea lui Napoleon. Însă dincolo de retorica lor belicoasă în relația cu Occidentul, ”rușii sunt precum câinii, știu să recunoască forța și să o respecte”, iar Occidentul i-a intimidat întotdeauna.

      Nu Statele Unite au primit tehnică de luptă de la ruși în timpul WWII, ci invers. Nu Rusia construiește trenuri pentru Germania și automobile (dar și nave de luptă) pentru Franța, ci exact invers. Nu rușii construiau poligoane militare de antrenament în Germania, ci Rheinmetall construia așa ceva în Rusia, înainte de criza ucraineană.

      Putin e un dinozaur rămas din timpul Războiului Rece și îi place să se creadă un al doilea Brejnev, însă nu e decât un epigon jalnic. Și își dă și el seama de asta, indiferent ce declară în mod oficial. După Putin, Rusia se va prăbuși exact cum s-a prăbușit URSS-ul după 1985.

      • Dora spune:

        In fine, o postare lucida! Imi amintesc o vorba a raposatului Nemtov, adresata lui Putin: “Sa-l vad pe el, care-l critica pe Eltin, cum ar fi condus Rusia cand barilul de petrol era pe la 20$”.
        Acum barilul e pe la 50$, dar jumatate din cat era acum un an, iar dolarul se intareste! Putin a ratat cei 15 ani cand ar fi putut sa relanseze economia Rusiei si in scurt timp visteria va fi goala! Or razboaiele, clasice sau asimetrice sunt al naibii de scumpe!

      • George Gafencu spune:

        Domnule Harald,

        Postarea Dv. pornește de la o premisă istorică greșită.

        E adevărat că Rusia sovietică a pornit al doilea război mondial de pe o poziție înapoiată.

        Au primit suport și armament american ca să îi poată învinge pe germani.

        Însă uitați exact care erau premisele la sfârșitul războiului. Jumătate din Europa era sub cizmă rusească și cealaltă jumătate era prea slabă după război ca să mai și gândească la un război nou împotriva URSS.

        Între timp rușii s-au întărit, atât economic cât și militar. A urmat un lung război rece, pentru că occidentul nu se simțea în stare să confrunte URSS mai ales după ce se înarmaseră atomic.

        Numai corupția internă sovietică a făcut să se prăbușească URSS. Asta nu înseamnă că Rusia nu mai are colți. A început de curând un vast program de reînarmare și modernizare a puterii militare cu care să își poată arăta puterea mai eficient.

        Eu unul nu aș ignora sau scoate Rusia deloc din ecuația de putere globală. Nu sunt așa de ușor de răpus cum spuneți mai sus.

        Mai mult, e greșit de spus că UE poate cade la compromis cu Rusia. Cu o putere imperială ca Rusia UE e pe poziție divergentă și nu are putere singură. Ar ajunge un vasal economic al Rusiei și Putin numai visează la o uniune euro-asiatică cu Rusia putere dominantă de la Londra la Vladivostok.

        Cel puțin în ecuația curentă de putere SUA nu are nici o dorință să își extindă teritoriile în Europa și să adauge noi state le cele 50 din ziua de azi. Pe când Rusia…

        • Harald spune:

          O țară care nu-și poate asigura alimentele de bază își modernizează degeaba armata. Rusia este o putere militară în raport cu Ucraina, în raport cu România și (probabil și) în raport cu Polonia. Însă tehnica lor militară e de mâna a doua, în raport cu cea americană. Tancurile T-72, cu toate modernizările ulterioare, sunt victime sigure în fața elicopterelor AH-64 Apache, iar asta de vreo 25 de ani încoace, încă de la primul război din Golf (1991). Iar aviația lor nu e capabilă să asigure supremația aeriană decât tot în fața Ucrainei.

          Când i-au chemat pe nemții de la Rheinmetall să le construiască poligoane militare de antrenament, rușii au recunoscut implicit nivelul la care se află. Când au comandat cele două nave francezilor, la fel, rușii au recunoscut implicit nivelul la care se află, dpdv militar. Restul sunt vorbe de clacă.

          • George Gafencu spune:

            Domnule Harald,

            Așa înapoiați cum au fost rușii, au reușit să îi înfrângă și pe Napoleon, și pe Hitler.

            Nimeni în istorie nu a reușit să îi bată pe ruși la ei acasă și mă îndoiesc SUA ar putea să o facă. Vă aduc aminte că SUA a lupta în Afganistan cu o armată insurgentă neechipată și fără o tactică militară, și tot nu au putut să îi învingă nici după opt ani. Au trebuit să se retragă cam fără onoare din Afganistan.

            Nu pot să termin discuția decât cu citatul celebru din ”Alexandru Lăpușneanu”, când o gloată mare s-a ivit la palat cerând capul lui Moțoc. Moțoc a zis ”Sunt mulți, dar proști”. La care Vodă Lăpușneanu a răspuns ”Sunt proști, dar mulți!”. Și le-a dat capul lui Moțoc.

            Așa și cu Rusia zilei de azi. Pe lângă toate, mai au și arme nucleare, oricâte învechite tancuri mai au.

            • Harald spune:

              @ George Gafencu – citatul dvs. e din literatură, nu e fapt istoric. S-ar cuveni să faceți distincție între ele. În ziua de azi se folosește termenul ”ficțiune” pentru asemenea literatură, chiar dacă subiectul e inspirat de evenimente istorice.

              Cât despre ”a-i bate pe ruși la ei acasă”, nu cred că Statele Unite sau lumea liberă, în general, au așa ceva pe agendă. Rusia este cea care agresează națiunile din jur, nu e ea cea agresată. Dar se pare că propaganda de pe Russia Today dă rezultate, probabil Ucraina ar trebui ocupată de ruși ”în scop de apărare”.

              Apărarea poate fi invocată atunci când ești în mod obiectiv atacat sau amenințat. Dacă Ucraina, Moldova și Georgia doresc o orientare pro-occidentală pentru ele însele, asta nu e în niciun caz treaba Rusiei. Și nu Rusia e amenințată, ci doar paranoia regimului Putin consideră Rodina amenințată.

              Cât despre armament nuclear, se pare că ați adoptat cu entuziasm viziunea și retorica lui Putin. Însă această viziune este ”flawed”, pentru că armamentul nuclear nu-ți permite să câștigi nimic. Aducând în discuție armamentul nuclear, Putin dovedește că se apropie de disperare. Dar dvs.ce scuză aveți? :P

              Occidentul nu poate fi amenințat cu armament nuclear în speranța că se va dubla prețul petrolului. Nu dorește nimeni să invadeze Rusia, ea se va prăbuși intern, așa cum s-a prăbușit și URSS-ul, fără a fi invadat de nimeni. De la Napoleon și Hitler încoace, Occidentul a mai învățat una-alta :P

  12. nimrod spune:

    Domnule Naumescu, da’ cine-i Putin ca să ne asigurăm pacea contra cost? Soliman Magnificul? Rusia contemporană, vorba lui Bush Jr, parcă, e un stat vagabond condus de un colonel KGB care are în cap exact atât câte stele are pe umăr. Şi noi ăstuia să-i cumpărăm pacea? Un şef de stat care aduce hrana poporului din import şi cu US Navy la limita apelor teritoriale nu e în stare să ridice în aer decât o rablă de Il-38? Şi apoi cum o să-şi asigure Rusia spatele cu o Japonie ostilă şi o Chină imprevizibilă, başca lipsa vocaţiei şi putinţei strategice. Ştiţi probabil că SUA le-au arătat deja pisica vietnamezilor pentru că le permit ruşilor să facă plinul cisternelor zburătoare, la ei, culmea, pe o bază militară construită chiar de americani. Opinia mea fermă e că pacea cu orice preţ e un sacrilegiu. Deci, cu cine sacrificiul? Cu ăştia, care nici până azi n-au izbutit să se hrănească din surse proprii şi umblă cu auru’n geantă după grâu, ca Lenin acum o sută de ani?

  13. Emil Stoica spune:

    Foarte bun articolul, ca de obicei.

    Eu cred insa ca mai exista o solutie. Si anume ca Moldova sa lase Transnistria independenta, Ucraina sa renunte la Crimeea si Donbas iar Georgia sa renunte la Abhazia si Osetia de Sud. In definitiv, Rusia nu va pleca de acolo, dar de ce sa nu poata aceste tari sa-si urmeze cursul European? De ce sa renunte 40 de milioane de oameni in Ucraina la un viitor mai bun pentru ei si pentru viitorul lor doar pentru a mentine in interiorul granitelor niste oameni care oricum nu isi vor schimba opinia si unde este Rusia cu armata.

    Eu zic ca ar fi mai ieftin decat un razboi si Europa ar putea sa iasa cu capul sus. Insa si solutia asta costa, din pacate si nu cred ca europeanul mediu este dispus sa plateasca acest cost al integrarii, mai ales acum cand partidele anti-imigratie si anti-europene sunt extreme de populare. Si imi este teama ca daca lasam Moldova, Ucraina si Georgia singure, nu vor reusi pentru ca sunt extreme de sarace si vulnerabile la coruptie.

    Ca alternativa, poate nu ar fi rau ca BCE sa tipareasca vreo 200 de miliarde de euro (ca tot tipareste 1 trillion acum), bani ce ar putea merge catre Moldova, Ucraina si Georgia….

    • ion adrian spune:

      Asta este cu adevarat un punct de vedere de analizat. Eu cred ca merita si poate ca asa deja gandeste Europa si SUa dar nu pot sa o declare pe fata si probabil ca si Putin stie asta.

    • Harald spune:

      Moldova, Ucraina și Georgia nu pot fi cumpărate cu bani fiindcă un asemenea joc odată început, nu vor fi niciodată destui bani pentru a le satisface pretențiile. E destul să ne uităm la pretențiile nesfârșite ale românilor, care insistă mereu că Uniunea Europeană le e datoare, asta după ce au fost acceptați mult prea devreme.

      Modelul social, economic și politic al țărilor UE este net mai performant decât ce au Moldova, Ucraina și Georgia în prezent, iar dacă vor dori să-l adopte, vor fi sprijinite. Dar nu mai mult. Nu vor fi mituite cu bani spre a-l adopta, așa cum a crezut Ianukovici. România și Bulgaria au și astăzi o democrație de fațadă și o economie de piață disfuncțională, iar UE nu mai are cu ce să le impulsioneze, odată ce au fost deja primite ca membre cu drepturi depline.

      • miguel spune:

        Asta cu pretentiile nesfarsite ale romanilor lasati-o pentru alte forumuri.

        Ne-am platit scump integrarea – unii spun ca prea scump – si este normal sa asteptam beneficii semnificative.

        Uniunea Europeana a fost, este si va fi o casatorie din interes. Tarile sarace precum Irlanda, Portugalia, Grecia, etc. au cedat suveranitate in schimbul unei imbunatatiri sensibile a situatiei economice si a nivelului de viata a cetatenilor. Acesta este “contractul social” dintre statele EU mai mici si EU, iar cand nu este respectat, incep tendintele centrifuge.

        Daca romanii au “pretentii nesfarsite”, atunci ce sa mai spunem de greci?

        • Harald spune:

          @ miguel – nu vi se pare că vă contraziceți de la o frază la alta? :P

          ”Asta cu pretentiile nesfarsite ale romanilor lasati-o pentru alte forumuri.

          Ne-am platit scump integrarea – unii spun ca prea scump – si este normal sa asteptam beneficii semnificative.”

          Aș zice că ne oferiți o mostră excelentă a pretențiilor despre care vorbeam mai sus :)

    • DanT spune:

      Ucraina, Moldova si Georgia nu rezolva nimic daca renunta la Donbas, Transnistria si Abhazia/Osetia. Rusia ocupa acele teritorii tocmai pentru a crea niste “conflicte inghetate” care sa impiedice integrarea tarilor respective in structurile euro-atlantice.
      Daca Ucraina, Moldova, Georgia renunta la teritoriile ocupate de rusi, Rusia va ocupa alte teritorii.

      • Harald spune:

        Timpul rezolvă lucrurile în favoarea Occidentului. Componența etnică în Transnistria s-a modificat sensibil în defavoarea rușilor, în ultimii 25 de ani. Iar în următorii 25 de ani, tendința nu poate decât să continue. R.Moldova nu are de ce să renunțe la Transnistria. Atunci când etnicii ruși vor ajunge la aproximativ 10%, orice acțiune din partea Rusiei va fi complet inutilă.

        Din acest punct de vedere, menținerea acelui conflict înghețat ajută de fapt R.Moldova. Transistrenii, indiferent de etnia lor, au nevoie de pașapoarte moldovenești pentru a călători fără viză în vest, ceea ce pașapoartele rusești nu le pot oferi. Dacă actualul preț al petrolului se menține încă 2 ani, Rusia se va prăbuși dpdv economic și va renunța la Transnistria așa cum URSS a renunțat la Moldova și la Țările Baltice în 1990-1991.

        Un conflict nu poate fi întreținut fără bani, iar dacă în 1991 prezența militară a rușilor în R.Moldova s-a restrâns la o regiune de 10 ori mai mică, în prezent sunt destule șanse să-i vedem pe ruși plecând din Transnistria în următorii 4-5 ani, așa cum au plecat din RDG.

        În concluzie, abandonarea republicilor separatiste în mâna Rusiei ar fi o greșeală, pentru că ei tocmai ajung la fundul sacului.

        • DanT spune:

          Wishful thinking.
          In Transnistria s-ar putea face ceva, pentru ca e o enclava si nu ar supravietui unei blocade moldo-ucrainene. Cu conditia ca Moldova sa joace dur si si sa le impuna alegerea: unificare sau va prabusiti economic.
          Dar Rusia nu va renunta niciodata la Crimea, Donbas, Abhazia si Osetia.
          Daca vrei, punem pariu.

          • intre bare spune:

            atunci, pe unde oare pot ajunge rusii in TRANSNISTRIA
            daca nu prin ROMANIA bullgaria si rep.moldova
            si DA CE?
            (joaca dublu deci rep.moldova si POMANIA membrana UE-NATO!

  14. Adam spune:

    Soluția cea mai bună la această problemă ar fi o Rusie democratică!

    Din păcate Rusia se îndepărtează tot mai mult de conceptul de democrație,
    care de altfel este urâtă de conducerea de la Kremlin. Problema cea mai
    mare pare a fi faptul că la conducerea Rusiei se află o clică organizată
    pe pricipii mafiote, iar această clică conduce un stat care dispune pe scară
    masivă de arme nucleare și mijloace balistice de livrare ale acestora.
    Deja au început să avertuzeze că dispun de un astfel de arsenal.
    Modul cum acționează prin nerespectarea tratatelor asumate,
    eliminarea adversarilor care sunt uciși sau `sinuciși`, fie în Rusia fie
    în străinătate (Londra, Doha, Dubai), apoi desconsiderarea totală
    față de pierderile de vieți omenești, inclusiv a celor rusești sunt caracteristici
    ale acestui regim de la Moscova. Chiar declarația de `dorință de respect`
    sugerează criza de lipsă de respect a unui lider de bandă căruia i se refuză
    plata taxei de protecție. Apoi tendința de a acționa neconform normelor
    internaționale și apoi a-și acuza adversarul în mod fals. Căci în Rusia
    ceea ce este alb este văzut drept negru și viceversa și mai mult populația
    rusă este făcută să creadă astfel de prostii, căci oricum nu mai există
    alte opinii acolo!

    Un factor extrem de trist este influența pe care o exercită acest regim asupra
    multor state din UE. Nu știu dacă ați observat zâmbetul de pe fața lui
    Putin la vizita premierului italian Matteo Renzi la Moscova. Nici nu se încheiase
    bine armistițiului de la Minsk și acesta se și înființase la Moscova ca să
    discute ridicarea sancțiunilor. Urmează premierul Greciei Tsipras pe 9 Aprilie
    să-și prezinte ploconul la Moscova. Ciprul a aprobat ancorarea vaselor
    rusești în Cipru. Ciprul este o țară plină de ruși, iar în Limassol informațiile
    și numele de magazine sunt și în rusă. Și financiar prin offshor-uri Ciprul este
    folosit ca o pârghie de infiltrare de către firme și organizații rusești inclusiv de
    către FSB și GRU (a fost folosită și de către DIE din România înainte de 90).

    Apoi Rusia se bucură de naivitatea și credulitatea multor cetățeni din Europa
    de Vest. Rusia sprijină financiar și prin alte metode toate partidele antieuropene
    din EU cum ar fi Front National în Franța. Mai mult aceste mișcări ale Rusiei s-au
    suprapus și peste criza finaciară a datoriilor care a lovit națiile din sudul și
    vestul Europei. Efectele acestei crize sunt favorabile Rusiei. Astfel aceasta
    poate `ajuta` cu bani (condiționat de satisfacerea unor hatâruri), a crescut
    șovinismul contra celor din Europa de Est `care au venit să ia job-urile` celor
    din vestul Europei și care `stateau mai bine în blocul estic`, apoi au scăzut
    cheltuielile militare deoarece aceastea `nu produc benificii populației din vestul
    Europei` și reprezenta cheltuieli inutile! Sunt foarte mulți cei din Vestul Europei
    care cred in aceste lucruri. În același timp controlul Rusiei asupra propriei
    populații este absolut prin dezinformare în mas-media, eliminarea (inclusiv
    fizic) a opoziției politice.

    În aceste condiții singura opoziție la adresa expansiunii Rusiei rămâne
    SUA, și dominația acesteia pe plan militar, financiar, technologic și
    științific la nivel mondial. Din fericire această dominare nu este amenințată
    deocamdată. Este singurul loc unde influența Rusiei se lovește
    de un zid de netrecut. Oare când se va trezi și Europa la realitate!?
    Deocamdată nu este clar cât va ține armistițiul din Ucraina sau care va
    fi următoarea mișcare de șah a ursului din Est. În orice caz nu va fi o
    mișcare prietenoasă și dacă Teoria Jocului (Game Theory) a explicat
    menținerea echilibrului mondial din timpul Razboiului Rece, un studiu al
    delimitărilor de influență între găști de cartier sau a narco-cartelurilor
    mexicane ar explica mai bine noua situație din Europa.

  15. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Din perspectiva selecţiei culturale de tip hazekian este natural ce se întâmplă.

    Două tipuri de ordini culturale cu forţe asemănătoare aflate în competiţie au nevoie să fie separata altminteri conflictul armat este inevitabil. Putin îşi construieşte zona gri ca să prezerveze tipul de ordine socială a Rusiei. Occidentul a exportat ordinea sa într-un spaţiu semnificativ din fosta zonă de influenţă a Rusiei, ceea ce arată că este o ordine mai viabilă. Exportul şi în Ucraina sau tentativele de a ajuta formatarea Rusiei au eşuat pentru că Occidentul nu e suficient de productiv să facă asta.

    Pe termen lung această separare e în avantajul Occidentului, pentru că îl va obliga la eficientizare, la creşterea raţionalităţii. Nu cred că Rusia are capacitatea să ia faţa Occidentului în competiţia culturală şi ecnomică. În 30 de ani poate vom avea o nouă cădere spaţiului rusesc, cum a fost în perioada 89.

    Strategia cea mai bună mi se pare să ne concentrăm pe consolidare cultural-economică internă şi descurajarea agresiunii ruseşti în ţările NATO de graniţă.

    Slavă Domnului că sunt de partea civilizată a lumii de această dată.

    gânduri bune,

    • Harald spune:

      Asta e de fapt adevărata problemă, un regim ca al lui Putin nu are ce căuta în lumea civilizată. De asta își construiește el zona gri, pentru a se menține la putere, nu de dragul rușilor ca națiune. În urmă cu 30 de ani era de neconceput ca Polonia sau România să ajungă vreodată membre NATO și UE și totuși au ajuns. Însă nu cu Jaruzelski și Ceaușescu la conducere, evident.

      Același lucru e valabil astăzi pentru Rusia, în 30 de ani se pot întâmpla multe. Dar nu cu Putin la Kremlin, evident.

  16. Kata spune:

    Putin, piticul atomic… Ipochimenul asta tanjeste dupa atentia celorlalti. Rusia e cea mai mare tara din lume. Piticul atomic se cramponeaza pe cateva judete din preajma lumii civilizate din cauza grandomaniei. Numai facand ceea ce face poate capta atentia lumii si poate face sa se vorbeasca despre el. Infatuarea il mana in lupta. Pacat ca nu vrea sa ramana in istorie ca un mare reformator al propriei tari. E un caz clasic pentru psihiatri. Provoc un psihiatru adevarat (pentru ca eu nu sunt) sa ne povesteasca mai multe despre motivatiile piticului si despre posibilele evolutii patologice ale cazului…

  17. casandra spune:

    Marile puteri (dezvoltate sau în dezvoltare) îşi marchează spaţiile de non-acces. SUA, China, Rusia, chiar şi UE. Situaţia Ucrainei se va soluţiona ceva mai stabil în timp, poate mai mult de un deceniu. A început prin legiferarea unui anumit tip de autonomie pentru regiunile estice ale ţării. Va continua.
    Dacă privim ansamblul “mutărilor” pe harta lumii, iar nu numai situaţia Ucrainei, avem şansa să înţelegem mai bine ce se întâmplă.
    SUA, probabil într-o anumită înţelegere cu China şi Rusia, îşi modifică cu totul strategia globală. Am impresia că a adoptat şi lărgit la nivel global Planut Garrett, construind “prezenţe regionale de fapt”. Una dintre acestea este cea care se constituie acum între România, Polonia, Ucraina, statele baltice. Americanii nu mai plasează baze trandiţionale, ci forţe limitate în centre operaţionale care se pot reuni urgent, în caz de nevoie, în forţe de intervenţie. Partea bună pentru noi ar constitui-o angajamentele de securitate în ceea ce ne priveşte. Partea discutabilă ar constitui-o condiţia americană a “dependenţei funcţionale” impuse în privinţa economiei locale.
    Ruşii fac acelaşi lucru în “spaţiul” lor de non-acces, valorificând şi proximitatea geografică ( a se vedea acţiunea recentă din Osetia). China face deja acelaţi lucru atât în zonele din nord-vest, cât şi în insulele care o interesează.
    Ce face UE? Uniunea, ca atare, nu face mare lucru, este paralizată. Dar marile puteri europene îşi fixează şi ele spaţii “operaţionale” în zonele economice sau financiare. A se vedea recenta decizie de a participa la Banca de Investiţii a Asiei initiată de chinezi. Într-un anume mod, UE este intr-o simbioză cu SUA, jucând rolul partenerului minor. Dacă este bine vom vedea…

  18. defapt spune:

    De ce nu s-ar alia politico-economic UE cu Rusia ? Mi se pare solutia optima pentru UE si pentru Rusia . Eurasia, o comunitate economica suficient de puternica pentru a contracara hegemonismul si dictatul american. Iesirea de sub controlul exercitat de americani prin dolar. UE nu are nici un diferend cu Rusia si are tot interesul sa colaboreze pe toate planurile. Ar avea doar de castigat si nimic de pierdut.
    Din pacate solutia asta optima pentru UE este impotriva intereselor USA , acesta fiind motivul pentru care USA a provocat criza din Ucraina prin acte de terorism si lovitura de stat: o tentativa de a submina emergenta unei puteri euroasiatice capabila a se apara de abuzurile USA.

    • George Gafencu spune:

      Domnule,

      V-ați uitat în oglindă în ultima vreme?

      Postarea Dv se potrivește perfect pentru Nova Russia.

      De când UE vrea să discute cu unul care cotropește teritoriile altora?

      Ce credibilitate mai are Putin la ora asta cu politica lui imperială?

      Tot ce visează el este un UE la picioarele lui, nu partener de discuție.

      • si totusi spune:

        Asta este si opinia d-lui Kissinger. Anume ca vina apartine occidentului si ca interesele UE coincid cu ale Rusiei dar contravin intereselor USA. Trimiterile la Russiatoday sint puerile, atita vreme cat discutam despre opiniile si analizele unor somitati academice si publicistice americane , consacrate si recunoscute unanim in occident. Ar fi util sa va informati din cat mai multe surse , pe principiul “auditur et altera pars” si abia dupa aceea sa va faceti o opinie si sa adoptati o atitudine , oricare. Altfel ramineti doar carne de tun pentru propaganda. Deocamdata Rusia se apara impotriva agresiunii americane , raspunde la agresiune , amenintare si provocare.
        Kissinger a pus problema in termeni foarte clari: ce ar face USA daca maine Rusia ar instrumenta o lovitura de stat in Mexic , daca ar instala acolo un regim-marioneta anti-american si l-ar inarma impotriva USA ?

        • casandra spune:

          Vă referiți la interviul din Der Spiegel?
          http://www.spiegel.de/international/world/interview-with-henry-kissinger-on-state-of-global-politics-a-1002073.html

          Interesele UE și USA sunt parțial divergente, este adevărat, dacă acceptăm ideea unui anumit parcurs de viitor al Rusiei. Dar ele ar trebui să fie susținute, mai exact ar trebui ca părțile să aibă puterea de a le susține. Are UE forța complexă de a-și susține interesele pe termen lung? Și este Rusia un potențial partener loial unui construcții comune cu Europa. Nu am un răspuns cu adevărat pozitiv la această întrebare. Istoria nu permite acest tip de răspuns. După cum nici interesele geostrategice ale Rusiei , dincolo de spațiul european, nu îl permit.

          Dincolo de acest tip de analiză,care sunt interesele României și cum sunt ele mai bine servite? Relațiile dintre România și Rusia au un pasiv teribil și orice mefiență a României este justificată.
          Pe de altă parte, interesele noastre nu sunt doar de apărare, ci și de dezvoltare. Iar modul în care se procedează chiar acum la construirea unei stări de ”dependență funcțională” a economiei noastre nu este deloc convenabil românilor. Pentru că se consolidează o stare de periferie a nucleului dezvoltat pentru noi și pentru că se impun brutal mecanisme complexe care să garanteze pe viitor o poziție de periferie dependentă.
          Noi alegem între două rele, de fapt.

  19. Laur spune:

    @defapt…Vezi ca ai gresit adresa…mars inapoi pe russia today.
    on topic acum. Observ ca deja marile puteri au ajuns la o oarecare inetelegere. Franta, UK si Germania au micsorat si anul acesta bugetul pentru armata asa ca relax pe toata linia.

  20. MariS spune:

    “Preţul păcii, preţul războiului. Europa în cumpănă”
    Doar privit la modul global se poate răspunde la această dilemă, pe care aş reformula-o aşa:
    “Confruntare sau cooperare. Titanicul în cumpănă.”
    Suntem cu toţii pe Titanic, cărăm cu noi câteva mii sau chiar zeci de mii de focoase atomice, plus armele convenţionale, plus arme chimice sau biologice. Titanicul se mai confruntă şi cu vremea din ce în ce mai turbulentă, mai dezechilibrată, cu “pietre” care îl mai lovesc din “cer” şi nici direcţia lui nu pare a fi tocmai cea bună. Prea multă risipă, prea mult dezechilibru, prea multă zarvă, prea multă dezbinare, prea multă lăcomie şi mult prea puţină .. responsabilitate. E timpul să ne adunăm, să medităm mai mult, să fim mai calmi, să devenim mai responsabili şi, dacă nu cer prea mult, să fim mai buni. Să căutăm cooperarea, nu confruntarea. Să schimbăm .. paradigma. Oare vom fi capabili? Supravieţuirea noastră va depinde de asta ..



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)