Nu stiu daca cel de al doilea razboi din Golf (2003) a fost din cauza resurselor petroliere ale Irakului, stiu insa cu siguranta ca primul razboi din Golf a fost din cauza resurselor petroliere ale Kuwaitului (1991). Faptele arata clar ca si Razboiul civil din Libia isi are radacini substantiale in necesitatile de hidrocarburi ale lumii industrializate. Cu toata simpatia pe care o putem avea pentru “primavara araba”, faptele arata clar ca miza interventiei occidentale in Libia a fost si este petrolul Nord-African.
Nu o spun numai eu, faptele o arata clar:
1. Situatia din Bahrein a fost asemanatoare cu cea din Libia. Al-Khalifa este un dictator perfect asemanator lui Gaddafi – Revolta a fost innabusita dupa cateva saptamani sangeroase de trupele Arabiei Saudite, care au intrat in aceasta tara vecina la invitatia familiei Al-Khalifa, fara ca nimeni in lume sa clinteasca un deget. Petrolul regiunii era mai important decat libertatea shiitilor, la fel ca bazele flotei a V-a americane, care se afla in aceasta tara. Posibil ca la sfarsitul acestuia an, din cauza criticilor aduse de opinia publica americana, comandamentul acestei flote sa migreze spre Qatar sau Emiratele Unite.
2. In Siria, familia Assad detine puterea absoluta in mod dictatorial din anul 1970, adica de 40 de ani, numai cu un an mai putin decat Gaddafi. Bashar al-Assad, actualul dictator sirian, a omorat mai multi oameni decat Gaddafi pana la momentul interventiei occidentale sub egida ONU la data de 20 martie a.c.
Ultimul studiu serios legat de rezervele de petrol planetare pe care l-am citit este studiul facut de Universitatea din Californa-Davis. Studiul facut de Profesorul Debbie Niemeier, este unul dintre cele mai serioase existente astazi. Studiul Niemeier arata ca rezervele actuale, de 1.332 de mii de miliarde de barili de petrol brut la nivel global, ar urma sa fie epuizate in 2041, avand in vedere consumul mondial de 85,22 de milioane de barili pe zi si cresterea anuala a consumului cu 1,3%. Ca scenariu mai fericit, aceste rezerve vor fi epuizate in 2054.
Cercetatorii americani au comparat preturile titlurilor a 25 de companii cotate pe piata americana cu 44 de companii de pe piata europeana, din sectorul energiei regenerabile, in incercarea de a stabili cand va exista suficienta energie regenerabila care sa inlocuiasca petrolul. Concluzia la care au ajuns a fost ca acest lucru ar putea fi posibil abia catre jumatatea secolului viitor.
Daca ne uitam cu atentie (chiar sumara) la membri Consiliului de Tranzitie Libian (CNTL), vom putea constata ca oamenii momentului din acest consiliu arata ca un CA (Consiliu de Administratie) al unui consortiu international de extragere si comercializare a petrolului.
Oamenii momentului din Libia:
Mustafa Abdul Jalil – este omul puternic si seful Consiliului de Tranzitie a Libiei (CTL). Fost Ministru de Justitie a Libiei lui Gaddafi si omul care a condamnat la moarte pe asistentele medicale bulgare (care pana la urma au fost eliberate). Islamist “cu acte” si acuzat de occident de zeci de incalcari ale drepturilor omului. Astazi aliat important al democratiilor occidentale si omul care trebuie sa conduca Libia spre o democratie functionala.
Mahmoud Jibril – de facto Ministrul de Externe, este cotat in occident ca viitorul Premier al Libiei post-Gaddafi. A lucrat pentru Gaddafi intre 2007 – 2011, ca sef al dezvoltarii economice la nivel de ministru. Exista multe asemanari dintre cariera lui si cea a lui Petre Roman, inclusiv un doctorat in afara Libiei, cand nu se prea puteau face astfel de iesiri. Desi si-a facut doctoratul in SUA (la Universitatea din Pittsburgh), este considerat omul francezilor.
Shukri Ghanem – Fost Premier al regimului Gaddafi intre anii 2003 –2006 si dupa aceea Ministrul Petrolului. A fugit in Tunisia in mijlocul lui mai a.c. A fost demis din functia de premier dupa ce a recunoscut intr-un interviu televizat la BBC Radio 4 ca Libia ar fi responsabila de Lockerbie in 1988 si de moartea politistei britanice Yvonne Fletcher, omorata in 1984 langa ambasada Libiei de la Londra. Este considerat omul italienilor, avand in vedere stransele legaturi pe care le-a avut (si probabil le mai are) cu firma petroliera italiana Eni SpA.
Abdul Hafiz Ghoga – de meserie avocat, probabil dintre putinii dizidenti adevarati ai regimului lui Gaddafi, prezenti in Consiliului de Tranzitie a Libiei (CTL). Activist al drepturilor omului, care a reprezentat multi dintre prigonitii regimului Gaddafi. A militat pentru o interventie armata a occidentului in Libia de multe ori prin acuzatii false. La inceputul rebeliunii, in martie a.c., a anuntat 8000 de morti in represaliile lui Gaddafi, numarul constatat mai tarziu fiind mai putin de cateva zeci.
Ali Tarhouni – Profesor la catedra de economie la o universitate din Statele Unite (universitatea din Washington). A parasit Libia in 1973. Detine un doctorat al Universitatii din Michigan. Este negociatorul economic sef in relatiile cu occidentul si detine titulatura informala ca Ministrul Petrolului al CTL. Este considerat omul americanilor.
Jalal al-Digheily – Comandantul civil al armatei CTL. Are stanse legaturi cu Egiptul si Qatarul. Prin Qatar sunt posibile unele legaturi cu Iranul. L-a mostenit in functie pe generalul Abdul Fatah Younis, ucis in circumstante inca neclare pe data de 20 iulie a.c. In acea perioada, al-Digheily se afla in Egipt, deci nu a putut fi acuzat de acest complot. Jalal al-Digheily a coordonat ofensiva din muntii Nafusa, probabil cu ajutorul unor efective militare din Qatar. Are legaturi bune si cu Turcia.
Sa ne amintim care a fost miza libiana: Rezervele Libiei sunt estimate la circa 42 de miliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritorii virgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde – adică nivelul Kuweitului. Puţine alte ţări din lume dispun de hidrocarburi de aşa bună calitate precum petrolul sweet crude libian.
Indiferent de ceea ce sustin “intelectualii de curte” francezi, in frunte cu dl Bernard-Henri Lévy (vezi Politeia Europeana), miza occidentala miroase greu a petrol.
Suntem martorii inceputurilor unor razboaie ale petrolului? Nu stiu, in orice caz trebuie privit cu atentie spre Algeria, Nigeria si Venezuela. Eu am sa o fac!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Petrolul nu se „termina” niciodata brusc , ci urmeaza o curba a productie in forma de clopot . Vedeti Romania , am avut varf de productie in 1976 iar acum mai producem doar aprox 25% din productia de varf . Probabil si in 2050 o sa mai scurgem cateva sute de butoaie ca sa facem vaselina pt carute din resurse interne :)
Deci inainte sa se termine … in 2041 sau 2054 o sa avem varful de productie dincolo de care vine panta descendenta care se bate cap in cap cu „cresterea economica” . Se pare ca acest varf are loc acum dar din cauza ca de data asta e vorba de intregul mapamond apare efectul de platou .Se datoreaza faptului ca fata de o regiune petroliera (din care banii pt investitii puteau fugi in zone mai fertile lasind-o sa moara „natural” ) acum la nivel global nu avem incotro si investim in afaceri din ce in ce mai putin profitabile (intrebatii pe BP cat de misto e sa forezi in cateva mii de metri de apa iar pe canadieni cum e sa fii vecin cu o exploatare de nisipuri .. ) efectul fiind o intarziere a varfului si aparitia unui platou . In cazul nostru acest platou a inceput in 2005 si probabil in 2014-2016 o sa se termine si aceasta faza dupa aia incepand declinul .
Foarte bine spus, Gamma. Chiar Agenţia Internaţională a Energiei a început să recunoască acest vârf de producţie în rapoarte, deşi îl plasează undeva spre sfârşitul deceniului. De la an la an se apropie data fatidică prognozată. Până nu demult se spunea că va fi prin 2030. Într-adevăr, sunt mulţi care susţin că platoul a început în 2005. Resursele neconvenţionabile sunt rentabile doar la preţuri foarte mari, din cauza costurilor ridicate de extracţie şi a calităţii proaste a petrolului. Sunt deja economişti care susţin că nu mai e loc de creştere economică din cauza faptului că ea duce la creşterea consumului de petrol, implicit a preţului, apoi la recesiune. Se aude tot mai des sintagma „limits to growth”.
Nu ştiu de ce lumea priveşte ca pe o noutate faptul că avem războaie pentru petrol. Petrolul e o resursă şi toate războaiele s-au dus şi se vor duce pentru resurse (pământ, energie, rute comerciale aducătoare de taxe, ieşiri la mare aducătoare de comerţ…)
Evident că toţi potentaţii libieni foşti şi viitori au legătură cu petrolul, că doar n-or fi latifundiari într-o ţară deşertică sau patroni de companii tehnologice într-o ţară înapoiată. Asta nu înseamnă neapărat că e un conflict pentru petrol, înseamnă doar că toată economia ţării (deci puterea) se învârte în jurul petrolului. Când se va termina, vor emigra mai toţi libienii în Europa sau în Egipt.
neconvenţionale, nu „neconvenţionabile”, scuze.
Pentru cunoscatorii de limba engleza recomand urmatoarea lectura:
http://www.engdahl.oilgeopolitics.net
Daca mai sunt naivi ( sa nu le spun altcumva ) care cred ca Iraq si acum Libia au ceva in comun cu dorinta de a ajuta o natie sau alta s-o duca mai bine intr-o democratie le recomand sa mearga la culcare. Nu-i face mai destepti dar mai frumosi in mod sigur.
Intamplator sau nu e un fapt clar ca americanii se razboiesc doar cu tari care au rezerve de petrol: irak, afganistan si acum libia. Chestia nu-i noua . Secolul trecut s-au razboit pentru petrol in Coreea si Vietnam.
Niciuna din cele două Corei nu are rezerve semnificative de petrol.
~Nautilus
Despre Vietnam dupa o scurta cautare pe wikipedia: „Nordul statului este bogat în resurse minerale, în special antracit și fosfați. Pe coasta de S există câteva resurse de petrol… Cele mai importante industrii sunt: alimentară, pescuitul, metalurgică si fosfații.”
Pe luna tot pt. petrol sau batut cu rusii.
Alex,
Coreea si Vietnam fac parte dintr-o alta „opera” – Vorbim de Razboiul rece si „doctrina domino”. Nici vorba de de resurse. Razboiul din Coreea a fost provocat de invadarea Sudului de catre Nord si instaurarea unui regim comunist. Amplificarea razboiului respectiv s-a facut din cauza interventiei Chinei lui Mao. cu totul alte povesti.
In campaniile din Afganistan si Irak sunt prezenti si militari romani. Asta insealmna, evident, ca si Romania vaneaza bogatiile Irakului (petrol) si ale Afganistanului (minereuri).
Corect, nu?
In razboiul de Coreea au participat, pe langa militari americani, si militari canadieni. Canada are resurse uriase de petrol, unele foarte greu/imposibil de exploatat din cauza conditiilor meteo (vezi resursele de petrol din Labrador sau Nunavut.
Detalii aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Oil_reserves_in_Canada
Ah, era sa uit…Si Australia e prezenta, printre altele, in Irak si Afganistan.
In ce priveste SUA, principalul furnizor de „crude oil” este Canada.
Detalii aici:
ftp://ftp.eia.doe.gov/pub/oil_gas/petroleum/data_publications/company_level_imports/current/import.html
1 singura remarca: Siria NU mai are rezerve de petrol!
nu prea mai are dar tot cu el defileaza, si cum nu prea are nici vestul nu prea se intereseaza de Siria, altfel il calmau pe Bashar de multa vreme, pana una alta aljazeera isi incepe dimineata cu articole despre noile cifre de morti si ranitii din Siria.
Interventia in Libia a fost ambatul Frantei, daca nu ma insel eu.
Petrolul mereu joaca un rol important in geopolitica. Cand se va termina, se va termina si rolul sau acolo…
Despre distinsii membrii din CT cu rau pe sira spinarii pe ia daca ma uit mai atent la Jalal, Shukri si Mustafa. Sa fie numai o impresie?
In ultima conferinta de presa IMF a fost intrebat daca recunoaste CTL si raspunsul a fost ca asteapta recunoasterea internationala si mai apoi va incepe un dialog cu organismul recunoscut. Sa fie si acesta un semnal ca ceea ce vedem acum si poarta un nume nu o fie de durata?
„Nu stiu daca cel de al doilea razboi din Golf (2003) a fost din cauza resurselor petroliere ale Irakului, stiu insa cu siguranta ca primul razboi din Golf a fost din cauza resurselor petroliere ale Kuwaitului (1991).”
Al doilea război din Golf a fost din cauza resurselor petroliere ale Irakului, şi pentru că aceste resurse reprezentau ceea ce spunea George Bush al II-lea, o armă de distrugere în masă.
În prezent, atât petrolul cât şi celelalte materii prime se tranzacţionează NUMAI în dolari, fiindcă aşa au decis nişte băieţi dăştepţi undeva într-un loc numit Bretton Woods, cu ceva decenii în urmă. Din acest motiv, deţinerea dolarului ca valută de rezervă era esenţială pentru cvasi-totalitatea ţărilor din lume, indiferent de regimul politic şi de relaţiile cu Unchiul Sam.
Dacă deţinătorul unei resurse importante (care ar putea fi petrolul, cărbunele, fierul, cuprul etc) decide că va vinde acea resursă în altă monedă decât dolarul, statele cumpărătoare trebuie să schimbe dolarii pe care îi au pentru a obţine acea monedă. Asta înseamnă un aflux de dolari pe piaţa valutară, deci scăderea valorii dolarului.
Scăderea valorii dolarului îndeamnă statele care deţin rezerve valutare în dolari să le schimbe într-o valută mai sigură pentru a se proteja, deci se aruncă şi mai mulţi dolari pe piaţa valutară şi valoarea dolarului scade şi mai rapid. Până la o formă de hiperinflaţie care poate duce rapid la pieirea Americii cu totul.
Guvernarea Saddam Hussein a încercat în mod repetat să deschidă un sistem de tranzacţionare a petrolului brut în euro sau alte monede. Ultima încercare, aproape de reuşită, a avut loc imediat înainte de invazie.
(Iranienii încearcă din 2006 să organizeze o bursă a petrolului prin care tranzacţiile să se efectueze în euro, yeni şi alte monede. De fiecare dată când sistemul pare a intra în funcţiune, se înteţesc ameninţările legate de programul nuclear. Cum se pune capacul pe bursa iraniană, imediat agitaţiile în chestiunea nucleară se potolesc. Cu regularitate de metronom.
În 2008 a avut loc deschiderea. Nu au fost tranzacţionate decât materii prime petrochimice derivate, nu şi petrol brut. Până în prezent, 18 august 2011, când a fost vândut primul lot de 500 000 barili petrol brut.
Ceva mă face să cred că în viitorul apropiat vor avea loc noi ameninţări cu invadarea Iranului :) )
~Nautilus
Doctore, ce petrol are Coreea? Sa nu te mai intreb de Kosovo sau Bosnia.
Calinescu, George,
Despre Coreea am raspuns mai sus!!!! Despre Kosovo si Bosnia pot sa-ti povestesc ca interventia a fost pur Europeana si SUA a fost aproape tarata in acest conflict de interese geopolitice Europene in special Germane. Vezi doua referinte – tratatul de la Dayton si daca vrei ceva mai recent, citeste despre vizita facuta de Merkel saptamana trecuta in Serbia.
Venezuela si-a luat/continua sa-si ia acasa rezervele de aur aflate in strainatate. Poate asteapta o surpriza….
In enumerarea ta ai uitat un actor f important:libiienii. Cum sint (libanezi sint differiti de ex…)? Exista o soc. civila? Elite?
Vad ca Tripoli e neobisnuit de linistit si fara distrugeri/jafuri deocamdata….
Nu mergeu rezervele libiene de petrol tot la occidentali (ba chiar preferential catre Italia) si pina acum? Care ar fi diferenta acum?
Tio,
despre imparteala Petrolului libian care propabil nu prea a satisfacut niste parteneri la aceasta imparteala am scris aici
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/08/26/petrolul-ca-pret-al-libertatii/
Am dat linkul la sfarsitul artcolului. Despre societatea libiana si institutiile lui Gaddafi poti citi aici:
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/03/02/libia-o-intoarcere-in-istorie/
Felicitari pentru articol! ma bucur ca nu te sperii sa spui adevarul asa cum e el.
Regimul lui Khaddafi deschisese deja economia si existau deja investitii occidentale masive in industria hidrocarburilor. Pe scurt, occidentalii aveau deja petrolul libian – nu aveau nevoie de un razboi lung si incert pentru a-l recupera! Iata un mic detaliu care contrazice tezele autorului.
Pe urma, a fost totusi un vot la ONU. Acesta a fost punctul initial al interventiei. Votul la Onu a fost tot motivat de petrol? Sau poate va mai amintiti ca virgula Khaddafi promisese rauri de
sange in Benghazi, care era gata sa-i cada inapoi in gheare? Daca se ntimpla asta, ce ar mai fi scris autorul? Probabil ca ar fi criticat occidentul ca nu intervine..
Autorul spune asta:
„Imediat după reprimirea Libiei la sânul comunităţii internaţionale, companiile americane au fost primele care au venit să “mulgă” hidrocarburile proaspăt scoase de pe “axa răului”. Exxon a obţinut 10.000 de kilometri pătraţi de-a lungul coastei, fără competiţie. Petrolul reprezintă 95% din exporturile Libiei – 40% merge direct spre Italia – şi 70% din PIB. Tripoli speră să revină repede la nivelul de trei milioane de barili pe zi de dinainte de embargou. Starea infrastructurii industriei de petrol şi gaze a ţării pune însă sub semnul întrebării şi nivelul de două milioane propus pentru 2010. Cu atât mai necesare sunt investiţiile străine care aşteaptă la uşa Libiei. Le ţin încă acolo şi diatribele colonelului: “Atenţie la forţele coloniale, ai căror agenţi ne spionează ca să ne fure bogăţia. Petroliştii occidentali, care nu iau mai mult de 20%, doresc să modifice această situaţie”.
si mai spune si asta:
Ţările membre NATO, care au participat la ofensiva aeriană din Libia, s-au asigurat deja că firmele lor vor avea acces la câmpurile petroliere din ţara africană. Ministrul italian de Externe, Franco Frattini, a transmis companiei Eni că „va avea un rol important” în Libia. În afară de Eni, în cursa pentru petrolul libian rămân toate companiile care cândva au avut înţelegeri cu Muammar Gaddafi. Printre acestea se numără BP din Marea Britanie, Total din Franţa, Repsol din Spania şi OMV austriac. Deşi ţiţeiul libian asigură doar 1% din importurile SUA, nici Washingtonul nu este dezinteresat de „aurul negru” african. Companiile americane Marathon, Hess şi ConcoPhillips au avut şi ele contracte semnate cu Gaddafi.
si autorul mai spune si asta:
http://www.presseurop.eu/ro/content/news-brief-cover/881681-cursa-pentru-petrol-inceput
Die Presse din Austria si Handelsblatt sunt ziare de mare calitate din Austria si Germania, deci hai sa fim seriosi si sa ne facem lectiile cum trebuie!
Apropo, ati citit Rezolutia ONU despre zona excluderea aieriana? Nu? Atunci cititi daca puteti – dupa aceea discutam si nu dupa ureche! aveti linkul:
http://www.un.org/News/Press/docs/2011/sc10200.doc.htm