joi, martie 28, 2024

Primăvara vrajbei noastre în alegerile din Uniunea Europeană. Despre Italia, Ungaria și nu numai

Puncte cheie:

  • Mulți ne-am temut de anul electoral 2017, dar nu a fost până la urmă un an rău în politica Uniunii Europene. Sau, mă rog, putea ieși mult mai prost pentru viitorul Uniunii decât realitățile gestionabile pe care le întâlnim în prezent în parlamentele din diferite capitale;
  • Pro-europenii au câștigat în Olanda, Franța și Germania iar în Austria și Cehia, în pofida obținerii de poziții executive la diferite niveluri de către politicieni eurosceptici sau chiar extremiști, direcția politică pare că nu se va schimba radical;
  • 2018 ne va oferi însă câteva momente electorale foarte dificile pentru discursul pro-european, poate nu de amploarea celor din Franța și Germania, dar cu siguranță foarte corozive pentru încrederea în democrațiile liberale și în ideea integrării europene;
  • Dacă luăm în considerare numai Italia (4 martie) și Ungaria (8 aprilie), este destul de probabil ca segmentul politic pro-european al acestor țări să sufere înfrângeri sau rezultate submediocre, fie cu posibilitatea instalării unei crize postelectorale (Italia), din cauza dificultății de a forma majoritatea parlamentară și guvernul, fie cu dezamăgitoarea reconfirmare la urne a unui discurs ultranaționalist, iliberal, protecționist, antiglobalist și pe alocuri de-a dreptul fantasmagoric, așa cum este cazul în Ungaria lui Viktor, eroul aflat în luptă neînfricată cu dușmani închipuiți;
  • Dacă privim și spre democrații tradițional mai liniștite precum Slovenia, Suedia, Belgia, Luxemburg, Letonia sau Irlanda, alegerile parlamentare, locale și prezidențiale din 2018, de la caz la caz, s-ar putea să arate un spectru politic național mult mai agitat precum și ascensiunea, poate nu decisivă (deși surprizele nu sunt excluse) a unor forțe politice naționaliste sau xenofobe. Marea Britanie are de asemenea alegeri locale în luna mai, însă după votul asupra Brexitului din iunie 2016 nimic nu mai pare semnificativ într-o democrație solidă dar în care, dezolant, majoritatea s-a lăsat păcălită de un mic grup de saltimbanci și aventurieri politici, care s-au trezit acum fără soluţii tactice şi strategice în gestionarea părăsirii Uniunii Europene;
  • Dacă ne referim însă și la vecinătatea estică a Uniunii Europene, forțele liberale și pro-occidentale ar putea suferi înfrângeri chiar mai dure și cu consecințe geopolitice și strategice importante pentru regiunea noastră, în: Rusia (nimic surprinzător), Armenia, Georgia, Azerbaijan și, sper să mă înșel, în Republica Moldova, deși în ultimul caz nu putem exclude ca o parte dintre alegătorii dezamăgiți de partidele tradiționale pro-europene să meargă totuși spre noile forțe pro-occidentale, nu neapărat spre Partidul Socialist al lui Dodon (șansele păstrării majorității pro-europene sunt însă destul de mici, în condițiile în care peste 60% dintre cetățenii de peste Prut cred că „țara merge într-o direcție greșită”);
  • În Europa va continua, lent dar insidios, tendința iliberală, naționalistă și eurosceptică, ceea ce va avea un dublu efect – pe de o parte, guvernele liberale pro-europene din Germania, Franța și Olanda vor strânge rândurile și se vor întoarce cu spatele spre periferie, pentru a apăra un nucleu vest-european al Zonei Euro tot mai fragil și mai amenințat de destructurare, deși curentele anti-Merkel și anti-Macron se vor consolida, la rândul lor, în interiorul acestor țări, iar pe de altă parte, periferia reprezentată de Flancul Estic va găzdui cu tot mai multă larghețe discursuri și politici „suveraniste”, anti-Bruxelles și împotriva statului de drept, care vor sfida explicit valorile, normele și principiile Uniunii Europene. Ce poate ieși de aici?

*

Italia va deschide „balul electoral” de primăvară, pe 4 martie. Scrutinul se va desfășura după un nou sistem și o nouă lege electorală, destul de complicate, care combină sistemul majoritar cu reprezentarea proporțională. Aproape 1000 de parlamentari, deputați (630) și senatori (315) vor fi aleși. Spre comparaţie, Olanda, cu o populație de doar 3,5 ori mai mică şi cu un PIB doar jumătate cât al Italiei, are un parlament de doar 150 de locuri, deci de peste șase ori mai mic decât cel italian. Poate spune și asta ceva, deși nu este aspectul esențial al acestor alegeri.

Nu numai pentru că este vorba de o democrație importantă, o economie mare și un stat fondator, dar în primul rând prin mesajul lor, alegerile din Italia vor zgudui Uniunea Europeană. Poate nu atât de mediatizată ca cea din Franța și Germania, viața politică italiană traversează în prezent avatarurile inerente unei tot mai adânci nemulțumiri a italienilor față de situația țării și față de ceea ce cred mulți dintre ei că ar reprezenta „vina Uniunii Europene”.

În principiu sunt trei mari blocuri politice (relativ egale sau apropiate ca dimensiuni) care nu se înțeleg nicicum între ele și care vor avea uriașe dificultăți de a forma o coaliție majoritară funcțională, de centru-stânga sau de centru-dreapta. Mişcarea de Cinci Stele, Partidul Democrat şi Forza Italia luptă pentru supremaţie dar arată în acelaşi timp profunde incompatibilităţi de viziune între ele. Vor conta, foarte probabil, rezultatele obţinute de partidele mici, sub 10%.

Există posibilitatea ca Mișcarea de Cinci Stele, un partid care a pornit în 2009 atât de populist că părea o glumă (fiind chiar fondat de un fost comediant, Beppe Grillo, retras în octombrie 2017), să obțină în jur de 25-30% și, în funcție de jocul rezultatelor, să fie chiar pe primul loc. Liderul ei actual, Luigi Di Maio, 31 de ani, carismatic, după moda tinerilor lideri sub 40 de ani apăruți în Europa în ultimul an, pare să fie starul în ascensiune al politicii italiene. Matteo Renzi, fostul premier care a demisionat după ratarea referendumului propus chiar de el, tot din generația tânără (43 de ani), va încerca să revină premier cu un discurs moderat, de centru/centru-stânga, cu condiția să aibă cu cine să se alieze ulterior. În fine, eternul Berlusconi, fost premier în trei perioade diferite, revenit la 81 de ani în bătălia electorală, cu pretenția de a câștiga alegerile, va obține și el un scor destul de bun, mizând pe discursul populist de dreapta. Drama, așa cum spuneam, va fi legată de dificultatea cu care unul dintre acești trei lideri va trebui totuşi să formeze o majoritate pentru a deveni premier. Analize politice bine fundamentate din Italia arată că formarea guvernului și mai ales guvernarea ulterioară vor fi un coșmar, ceea ce se va traduce printr-o relaţie sensibilă şi capricioasă a Romei cu Uniunea Europeană.

Ungaria ne este atât de cunoscută și, totuși, atât de străină. Aproape și departe în același timp. Familiară și totodată de neînțeles în tot ceea ce înseamnă politica de la Budapesta, în care de ani buni votanții îl preferă pe același lider „puternic”, care a trecut de la liberali la iliberali, de la pro-europeni la anti-europeni, de la deschidere, modernizare, stat de drept și occidentalizare la inversul acestui model, adică protecționism, xenofobie, modificarea abuzivă a Constituției și politizarea Justiției și, respectiv, la atitudini pro-Putin. Ca să aibă impact mai mare, eroul nostru a inventat şi un „duşman al poporului” (sau chiar mai mulţi, dacă vedem că pe lista lui figurează Soros, musulmanii şi Uniunea Europeană), într-un circ mediatic demn de sfârşitul anilor 40. Îl preamăreşte pe Miklos Horthy, doreşte o Ungarie pură, etnic omogenă şi a „reuşit să pună botniţă Uniunii Europene şi lesă FMI-ului”. Pentru că politicienii care au puterea la Bucureşti nu puteau scăpa ocazia de a fi şi ei ridicoli, liderul de Teleorman s-a mirat şi el lunile trecute cu subînţeles, pe la televiziunile de casă, că „nu înţeleg ce are Soros cu mine”. Bun, Teleormanul ca Teleormanul, dar ca să votezi a treia oară consecutiv aşa ceva la nivel naţional, trebuie ori să îţi meargă extraordinar de bine (ceea ce, totuşi, nu este cazul în Ungaria), ori să fii teribil de naiv şi frustrat istoric, ori realmente să nu existe o alternativă credibilă în politica locală. Nu putem şti răspunsul, dar vedem sondajele. Presupunând că eroul care apără „cetatea asediată” a Ungariei va ieşi din nou pe primul loc, dar nu va obţine peste 50%, cu cine va face guvernul? Va accepta o coaliţie cu Jobbik? Se va adânci falia între Ungaria lui Viktor şi Uniunea Europeană?

Dacă mai adăugăm la acest peisaj politic european de primăvară victoria previzibilă a lui Vladimir Putin, acesta conducând Rusia neîncetat din anul 2000 (câtă lipsă de imaginaţie în politica de la Moscova!) obţinem cocktailul perfect pentru o confruntare tot mai echilibrată şi mai dură a două mari viziuni politice şi ideologice antagonice în Europa. În Germania, partidul de extremă-dreapta AfD a depăşit pentru prima dată în sondaje social-democraţii, cu 16%, devenind a doua opţiune politică a germanilor, după CDU. În Franţa, stânga radicală a lui Mélenchon atrage tinerii debusolaţi şi capitalizează orice eşec al lui Macron. Opţiunea liberală şi opţiunea anti-liberală, ultima în versiunile de dreapta şi de stânga hiperideologizate, vor continua aşadar lupta şi în 2018, pe toate fronturile posibile. Vom fi, din păcate, şi noi, aici în România, parte a acestei uriaşe tensiuni din politica internaţională şi a masivei schimbări de sensibilitate politică a democraţiilor liberale.

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. 1. încet dar sigur Europa devine imposibil de guvernat.
    2. de ce oare unul ca Viktor Orbán poate să câștige, de trei ori la rând niște alegeri care încă mai sunt libere și democratice? Oare maghiarii si-au pierdut discernământul sau Orbán, pe lângă toate derapajele de care este capabil, este încă cel mai convingător politician maghiar, prin ceea ce spune și face?

    • La câtă muniție îi oferă Merkel și Juncker, pentru Viktor Orbán este suficient să-i arate cu degetul ”uitați-vă la clovnii ăștia”, ca să fie foarte convingător :)

      • Dar, scuzați-mă, nu „peste gârlă” era unul despre care erau foarte mulți de acord că este un clovn finanțat de dl Putin să-l distreze?!

    • Doar o opinie bazată, mai mult, pe intuiție. Un fel de educated guess…..
      Cred că Orban și o parte importantă a decidenților politici occidentali (europeni) have a deal, pe anumite teme….. Teme pe care, din cauza complexelor istorice, aceștia din urmă nu le pot aborda la modul sincer și real…..Orban joacă rolul berbecului de asediu. Sparge tipare, crează deschideri, lansează dezbateri care pe scena publică nu erau prezente deoarece etichetajul era/este f.,.f.prezent.
      De asemenea, in cadrul aspectelor foarte concrete, ar mai fi și un anume fel de protecționism promovat in Ungaria care, per ansamblu, convine abordărilor europene (nu intru in amănunte, mais à bon entendeur salut….). Dar e evident doar dacă privim chestiunea prin prisma strategiei militare/conflictelor.
      Repet: e doar o opinie fără o bază faptică solidă. Orban e un caz interesant…..

  2. Din păcate trebuie să fiu de acord cu autorul, înfrângeri 2018/ 2019 pentru cei PRO-UE. AfD în sondaje de azi 16 % nu va fi pe locul doi, rămâne SPD 17% în creştere. AfD nu are viitor ca factor cu influenţă în Germania Federală. AfD este contracariat puternic de o societate germană civică activă, de partide, sindicate, biserici etc.

    Italia ar putea fi decisivă 2018 pentru conceptul francez în ZE. Cu Olanda, Austria, Slovacia, Italia sceptice sau ostile E. Macron nu poate „refonda“ ZE 2018-2019. Paris cere budget separat pentru ZE (de ex. 2 % BIP deci 200 miliarde Euro pe an ZE) cu ministru de finanţe şi structuri (asigurări sociale comunitare, asigurare la crize bancare, fonduri de stat pentru economii în stagnare) mai aproape de un „stat“. Un stat ZE centralizat după modelul francez cred că e deja azi imposibil pentru foarte mult timp, mai mult de 5 sau 10 ani cu E. Macron.

    … „… Dacă ne referim însă și la vecinătatea estică a Uniunii Europene, forțele liberale și pro-occidentale ar putea suferi înfrângeri chiar mai dure și cu consecințe geopolitice și strategice importante pentru regiunea noastră,….

    Estul s-a despărţit la Bratislava 2016 de Paris, a urmat 2016 (F. Hollande) conceptul francez cu două viteze. Trei tabere diferite în UE.27/PE?
    a) Paris cu unii din ZE mai puternic integraţi? Cine ar putea participa? E. Macron cere budget separtat ZE. Greu de realizat în practică. Necesită mai mult decât vorbe mari la Versailles/ Sorbona. Un tratat complet nou e necesar între statele partenere în ZE cu structuri noi de „stat“, cu parlament propriu care veghează asupra budegtului ZE. E vorba de cel puţin 2 ani, probabil peste 5 ani. Nu există un concept francez sau european clar şi bine definit pentru noua ZE. Nimic nu e decis? UE?
    b) Estul cu Vişegrad şi alţi naţionalişti izolaţionişti suveranişti? Suveraniştii est vor o altă UE, au refuzat 2016 conceptul iniţial la care au aderat 2004, pe care l-au semnat. Nu au o pondere economică în UE, pe lume sunt neglijabili. Politic de 100 de ani nu au altceva de oferit decât naţionalism identitar izolaţionist? De 100 de ani nu au reuşit să ajungă la un nivel de trai mai bun pentru locuitori, mai apropiat de cel în vest. Ce urmează?
    c) Un grup care nu e în ZE, nu se asociază cu nici un concept est sau francez. România?
    Ramâne problema intereselor esenţiale decisive. Cine acordă prioritate la care opţiune 2019?

    … „… Opţiunea liberală şi opţiunea anti-liberală, ultima în versiunile de dreapta şi de stânga hiperideologizate, vor continua aşadar lupta şi în 2018, pe toate fronturile posibile. Vom fi, din păcate, şi noi, aici în România, parte a acestei uriaşe tensiuni din politica internaţională şi a masivei schimbări de sensibilitate politică a democraţiilor liberale.
    … „….

    Sunt PRO-UE deşi nu ştiu care UE/ZE vom avea 2020. Modelul francez cu structuri de „stat şi intergare a socialului“ nu se poate face fără foarte mulţi bani. Cu 1% BIP deci numai 150 miliarde Euro pe an, UE nu are budget propriu, de fapt nu e vorba de bani. Cine câştigă unde alegeri în care stat partener ZE pronunţându-se PRO-UE cu 5% BIP „transferuri financiare (Nord-vest spre sud-est)“ pe termen foarte lung? Spun: Olanda nu, Austria nu, Slovacia nu. Când poate câştiga SPD (deci peste 35 %, dublu faţă de azi) alegerile la Berlin cu un astfel de concept francez?

    Viitorul e deschis, în UE/ZE, în România.

  3. Vin zile grele pentru Europa. Utopia Europei Unite, federală şi franco-germană, se depărtează repede, spre profunda neplăcere a pro-europeniştilor de stânga liberal-progresişti(…).
    Nu s-a analizat deloc de către autor ceea ce s-a întâmplat în Germania în 2017. Dificultăţile de constituire a unui nou guvern german, cu aceeaşi Merkel în frunte, arată că nici Germania nu va mai fi ceea ce a fost până acum. Un guvern slab în Germania cu o frau Merkel uzată nu anunţă nimic bun pentru Europa.
    Dacă adăugăm situaţia externă a Europei după Brexit vedem că „Europa noastră” este agresată din toate părţile: şi de imigraţia arabo-africană şi de Rusia şi de SUA(aici capul răutăţilor este Germania cu fronda ei anti-americană şi cu cochetăriile pro-ruse…).
    Intre timp, România se zvârcoleşte ruptă în două între conservatorii urmaşi ai comunismului(PSD) şi noua generaţie pro-occidentală încă nestructurată politic. Dar aşa am fost întotdeauna, retardaţi faţă de mersul istoriei.

    • Să nu ne grăbim cu epitaful și rezervarea dricului ptr.UE…. It ain’t over ‘til It’s over, cum spune marele filosof :-) Lenny Kravitz….

  4. Orban va castiga detasat alegerile, probabil cu o majoritate de 2/3, in primul rand datorita opozitiei extrem de slabe si faramitate, respectiv datorita faptului ca principalele partide de opozitie, socialistii si neoliberalii, sunt condusi in mare parte de aceleasi persoanei care in perioada 2002-2010 au fost la guvernare si care sunt receptati ca persoane compromise, corupte si vinovati de starea cvasi-falimentara din perioada guvernarii coalitiei socialisto-liberale, 2006-2010.

  5. am si eu o intrebar epentru autor, va rog sa imi spuneti daca sunt sau nu pro european in conditiile in care sustin o uniune a europenilor (adica a popoarelor europene, nu a indivizilor cae au obtinut fraudulos cetatenia tarilor europene prin migratii ilegale), sunt impotirva imigratiei non europene si consider ca trebuie oprita prin orice mijloace, consider ca politicineii nu au dreptul de a schimba compnenta etnica si religioasa a tarilor(prin import de non europeni) fara acordul expres al popoarelor exprimat prin referendum , , sunt pentru o moneda comuna la nivelul ue, pentru libertate de circulatie a bunurilor, capitalurilor si persoanelor, pentru oun sistem de impozitare cat mai apropiat intre tari, dar si pentru dreptul statelor de a avea ul;timul cuvant in fata comisiei….unde ma incadrez?

    • Am aceleași păreri cu dvs., deci la iliberali ne încadrăm. Suntem niște neanderthali incapabili să înțeleagă progresul și toleranța :)

    • Păi cerința ultimului cuvânt in fața CE e deja pusă in practică. Prin Consiliul UE (direct) si prin PE (indirect) statele membre fac cum cred de cuviință cu orice măsură legislativă europeană…..se votează! Dar veto-ul este o exceptie. Regula: majoritatea decide.
      Evident, după runde de negocieri in workgroups si punerea in acord a versiunilor votate in Consiliu UE si PE.
      De aceea durează si asa de mult adoptarea unui act legislativ oarecare.
      De aceea există și (de nemaivăzut in alte construcții politice) opțiunea neparticipării unui/unor state la anumite initiative, in limitele tratatului. Vezi Parchetul European, etc.
      Si ptr.ca văd la dvs.deschidere ptr.problemele/subiectele europene vă sugerez sa citiți direct la sursă. E scris destul de arid, dar vă ferește de opinii subiective sau gravă necunoaștere, riscuri majore dacă, fără un minim recul, luați de bun ceea ce scriem noi pe aici…

    • Intrebarea e mai simpla: ok, democratie, moneda unica, piata libera, bla, bla, dar ai vota cu Orban? Ca daca votezi cu Orban, votezi cu Putin si atunci raspunsul la intrebare e simplu si evident :) 
      Intrebarea mai complicata este alta : daca un politician iti promite ca va bloca total imigratia (inclusiv aia controlata), dar ca va restrictiona libertatile politice, civile, economice, va subordona politic Justitia si se va alia cu Rusia, l-ai vota ?

    • La fel cred si eu, asadar s-ar putea sa fiu si eu incadrat la iliberal. Politica Comisiei seamana cu aceea a unui partid unic, care se afla in tot si in toate si care isi impune doctrina pretutindeni. Comisia UE ar fi putut intra in istorie daca, in loc de cote pentru refugiati ar fi organizat referendumuri in fiecare stat membru.

      Iata mai jos o prima schimbare in teren: Martin Selmayr numit adjunctul Comisiei. Tipul asta este un dur si cred ca va face ceva istorie. Luati-va popcorn si bauturi cu bule (nu dau nume) si priviti show-ul!

      https://www.politico.eu/article/martin-selmayr-secures-commission-top-job/

    • „….unde mă încadrez?”

      Stimate domn, nu sunt eu autorul articolului, dar cred că întrebarea dumneavoastră are mai degrabă caracter retoric, în contextul în care orice persoană care dispune de abilitățile necesare pentru a accede pe platforma contributors.ro și a aduce comentarii poate lesne găsi drumul spre răspuns. Din acest motiv, îndrăznesc să vă propun un răspuns propriu, care sper să nu vă deranjeze.

      Persoanele care obțin cetățenia unui stat European, cel mai probabil, o obțin în mod legal. Dacă cineva are informații despre dobândirea în mod ilegal a cetățeniei, îl îndemn să aducă faptul neîntârziat la cunoștința poliției statului în care se află, pentru că altfel ar putea fi acuzat de complicitate, tăinuire șamd. (asta dacă nu cumva expresia “au obtinut fraudulos cetatenia…” este o metaforă, caz în care întrebarea se depărtează de retorică, apropiindu-se de ridicol).

      În interiorul UE libera circulație face să nu existe imigranți. Dacă te naști în Montana și medicul îți recomandă să te muți la soare în Florida nu ești obligat să faci o cerere la Washington DC. Și nici nu cred că se așteaptă cineva ca statul Montana să “aibă ultimul cuvânt”, interzicând cuiva [care nu a comis vreo infracțiune] să se mute în Florida. Politicile comune la nivel european cu privire la monedă, taxe șamd. reprezintă obiective pec ale de a se înfăptui, cu o dinamici neuniformă, ce-i drept.

      Altfel, cei care au o atitudine ostilă față de personae de alte etnii “se încadrează” în categoria xenofobilor.

  6. Toate aceste probleme se datoreaza lipsei de viziune ce a caracterizat Europa in ultimele doua decenii. Proiectul european a reprezentat o solutie excelenta la inceputurile sale, insa din pacate in ultima vreme liderii UE nu au facut decat sa distruga incet acest proiect din cauza lipsei de viziune politica si deciziilor luate. Din pacate, vechile „sfere de influenta” n-au disparut cu adevarat niciodata, iar acum acestea se contureaza din ce in ce mai mult, semn ca nu a existat cu adevarat o evolutie politica si sociala pe continentul european.
    Eu nu as canta inca prohodul Uniunii Europene pentru ca refuz sa cred ca toata aceasta structura imensa se va prabusi, iar noi vom reveni intr-o penumbra care de data asta s-ar putea sa dureze mult mai multi ani…

    • De acord, UE nu se va prăbuși.

      Privind numai o formă a UE „Comon Market“ (modelul britanic) /EWG Europäische Wirtschaftsgemeinschaft 1956, e sigur că va funcționa. Libera circulație a mărfurilor, a capitalului- investiții e un succes la care nu se va renunța. Etichetele care se caută azi pentru „refondarea“ UE cum a spus E. Macron la Buucrești 2017 sunt deocamdată vorbe mari. Uniunea UE.27 nu e un stat, nu e o federație, se bazează pe „principii normative“. UE cere /impune statelor partenere să se bazeze pe un stat de drept consolidat. O problemă a estului de mult timp. De 100 de ani în centrul-estic al continentului în statele create 1918/1945 nu s-a ajuns la un trai mai bun al locuitorilor, asemănător ca în vest (Serbia 2017: au emigrat 58.000 tineri cu studii). De 100 de ani în centrul-estic al continentului în statele create 1918/1945 nu s-a ajuns la un stat de drept consolidat.

      Există azi în lume un stat „ortodox“ prosper și liberal?

      • Interesanta observatie privind statele ortodoxe. Intr-adevar statele ortodoxe sunt oile negre ale Europei.
        Am urmarit acum conferinta de presa a lui madam Dancila cu Junker si Corina Cretu, si m-am infiorat. Dancila a „fluturat” in fata intregii lumi ideea de „prezumtie de nevinovatie” la intrebearea unui jurnalist cu privire la coruptii din guvern, respectiv Darius Vâlcov,. Cum isi permite sa minta, ca ea nu are nici o legatura cu Toader, ca nu la intrebat nimic legat de DNA si ca nu stie ce decizie va lua acesta maine in legatura cu Kovesi?! Domnilor era in conferinta de presa, langa Junker , in fata unor jurnalisti importanti. Uitati-va si la reactia presedintelui Comisiei …

      • Statele liberale sunt indecent de prospere pentru lumea in care traim, pe cand statele ortodoxe au un nivel de prosperitate adecvat. Tot auzim de la ecologisti ca deja consumam nu stiu cate planete Pamant. De aceea liberalii, insusindu-si in felul lor valorile crestine, in forma egalitarismului, sunt pentru imigratie si impotriva capitalismului, motorul care le-a adus prosperitatea.

        • Sunt de altă părere.

          Greu cu CO2 și schimbarea climei (pamântul a fost de mai multe ori bulgăre de zăpadă, Groenland avea pomi acum 1000 de ani pe vremea Vikingilor, Romanii au trecut Alpii fără ghețari în sandale, peste 75 milioane ani va fi un singur continent pe glob). Nivelul mărilor crește (cu 60 cm până 2100?) permanent, temperatura peste 27 de grade e cauza taifunelor.

          Occidentul e altfel cred eu. In 72 de ani de pace vestul continentului s-a împăcat, s-a reorganizat în UE/NATO și a reușit să prospere enorm de mult. Majoritatea locuitorilor in vestul continentului au azi un trai mai bun, mult mai bun decât în centrul estic al continentului. De ce?
          In anii 1970.. Club of Rome 1970 anunța sfârșitul resurselor pământului. A venit altfel. Putem fi liniștiți, omenirea „arde“ tot ce e de găsit, până la ultimmul kg de cărbune, până la ultimul m3 gaze, până al ultimul baril petrol.

          Legătura între capitalism și creștinism nu e o problemă în vest. Libertatea confesiunilor. Anti- capitalism în vest se găsește numai la extremele politice, comuniștii de o parte și unii din extrema dreapta. Pluralitate, diversitate. Conflictele de interese e normalitatea vestului. Proprietatea și producția privată, deci capitalismul clasic nu e pus sub semnul întrebării.

          Cine nu întelege „Volksheim“ în Suedia cu un sector de protecție socială avansată, sau Soziale Marktwirtschaft în Germania Federală nu a înțeles deosebirea față de capitalismul anglosaxon în UK & SUA. Redistribuirea e văzuta și practicată foarte diferit în occident. Nu e o problemă, nu e anticapitalism.

          Moldova nu e a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri…. … ecologic?

          • Excelent comentariu.
            Din pacate, foarte putini vor intelege ceva sau macar vor reflecta, vreo secunda, la cele scrise de dvs.
            Observ, cu amaraciune, cum pozitionarea ambitioasa vrea sa prevaleaze in fata argumentelor. Cei mai multi dintre comentatori nici nu vor sa poarte, realmente, o dezbatere/un schimb de idei. Nu. Vor sa strige in „piata publica” si atât…. Unii merg până la negarea crasa a evidentei, îi enerveaza existenta argumentelor impotriva propriei retorici. De fapt, aceasta e cultura dialogului/dezbaterii la noi…..

          • @Kurt Da, insa „protecția socială avansată” naste monstrii! Nu este normala aceasta protectie stimate domn, nu este deloc normala pentru ca nu incurajeaza inovarea si evolutia societatii. Rezulta o societate oarecum parazitara. De aceea sistemul in UK si SUA este diferit si de aceea aceste societati reprezinta motoarele de inovatie ale lumii. Sa nu uitam si de Japonia+Coreea de Sud. Protectia soiala trebuie sa functioneze doar in anumite cazuri, de acord, dar nu pentru somerii de 35 de ani care prefera sa primeasca allowance si sa stea acasa. Exista un trend in Europa printre tineri, acela de a prefera sa primeasca somaj decat sa se angajeze. Nu, nu este bine. Nu toata lumea trebuie s-o duca la fel de bine, indiferent ce face sau nu.

            • Da şi nu.

              Suedia, Danemarca, Olanda, Germania Federala, Finlanda, Norvegia, Austria (FPÖ vrea redistribuire pentru cei de jos) , etc au o redistribuire mare şi acceptată de locuitori. Agenda 2010 & Harz.4 /Schröder SPD& Grüne a scufundat SPD la 17 % azi. E exact ce propuneți, mai puțin sprijin social. Un german la 48 de ani şi şomer după 20 de ani contribuții e pedepsit cu Harz.4 (400 Euro pe lună) după 12 luni şomaj (ALG 2- Arbeitslosengeld 2). Nu mai votează SPD, are Linke si AfD la dispoziție. Recalificarea e baza asistentei sociale pentru şomaj. Sunt multe posibilități de recalificare o viață întreagă. Redistribuire.

              Firma Bosch Stuttgart a întrodus 1901 ziua de lucru de 8 ore, are de peste 100 de ani cea mai mică fluctuație. Azi Bosch investeşte 200 milioane Euro pe an în recalificarea angajatilor. Winston Chrurchill a întrodus cam 1908 salariul minim în UK (azi 12 Euro pe oră), nu s-a prăbuşit British Empire din cauza legii salariilor.

              Salariul minim pentru „lucrătorii degajați“ în Franța e întrodus de E. Macron 2018. La toate rankinguri statele Scandinave sunt în topul listei la „sentimentul apartenenței“, sunt multumiți de soarta şi țara lor. In SUA asigurarea socială „Obama care“ e dezbătută controvers. Vom vedea. Elveția este pe locul unu în SUA ca cea mai performantă țară din lume (sentimentul fericirii), are cele mai multe patente, inovații pe cap de locuitori din lume, mai multe ca UK. Pluralitate, diversitate, performanță. Am văzut film TV cu Coreea de Sud. La Samsung de 19 ani nu mai sunt greve, patronii, familia antreprenorilor s-a înțeles cu angajații, cu sindicatele de mult timp. Un manager de vârf din Sud Coreean a spus al TV: avem discrepanțe mari în țară, mai e un drum lung.

              E. Macron reorganizează Franta 2017- 2022 după modelul social suedez şi învățământul dual german.

              Statisticile sunt una,
              life is life.

            • @Kurt – avea undeva Timothy Garton Ash un comentariu de genul că în lumea civilizată ar trebui să ne dorim universități ca în Statele Unite și închisori ca în Germania, însă există o mare tentație de a proceda exact invers.

              Se pare că Macron a ales să procedeze exact invers, dar a ales degeaba. Chiar preluând modelul german, francezii nu vor deveni o națiune de roboți. Pur și simplu nu e pentru ei, nu li se potrivește.

            • Problemele lui E.Macron sunt într-adevăr interne. Durează mai mult de 5 sau 10 ani până când „complexul nuclear- industrial-armament“ francez va fi ceva mai putin dominant în politica și economia franceză. Cu 78 % curent nuclear multe lucruri în Franța sunt în mâna concernelor de energie electrică nucleară. Perfomanța economică franceză lasă de dorit, pensionările timpurii vor provoca conflicte cu CGT în momentul „reformelor“ sociale.
              In UE/ZE se va obtine o compensare parțială a contribuțiilor britanice 2021 (Germania, Olanda, Franța, etc vor compensa parțial). Cealalată parte se va tăia din fondul agrar, de coeziune etc.
              Cât despre „“caracterul farncez“, al unor oameni mă abțin, e prea „copilăresc“? Există într-adevăr o mentalitate (Gesinnung), o traditie a locuitorilor unei țări după Böckenförde (Bundesverfassungsgericht, Richter) care generează bazele pe care se sprijină statul de drept. Statul nu poate impune cu forța principiile pe care se sprijină fără să devină dictatură. In acest sens E. Macron va întâmpina opoziție, rezistență din ambele extreme (J.L. Melenchon naționalcomunist izolaționist și Front National). Vom vedea cum va „împăca“ francezii cu conceptul său de restructurare a Franței.

              Dacă E.Macron va eșua în Franța va dispare și în UE. Dacă E.Macron va triumfa….

  7. „a reuşit să pună botniţă Uniunii Europene şi lesă FMI-ului”
    De fapt a spus ca returneaza botnita UE si lesa FMI, ceea ce e cu totul altceva.
    Eu inteleg ca explozia fake news e foarte tentanta, dar trebuie sa decideti ce fel de public doriti sa accesati, pentru ca pentru unii standardele sunt importante si nu oricine poate fi pacalit cu fente ieftine.

  8. „Pro-europenii au câștigat în Olanda, Franța și Germania iar în Austria și Cehia, în pofida obținerii de poziții executive la diferite niveluri de către politicieni eurosceptici sau chiar extremiști,…”

    Hmmm… Depinde de unde te uiti. Din locul in care ma aflu eu se vede exact invers: pro-europenii sint mai multi in Austria, Cehia, Ungaria, Polonia, iar extremistii anti-europeni domina peisajul politic tot mai dezastruos din Olanda, Belgia, Franța, Germania, Suedia etc.

    „În Europa va continua, lent dar insidios, tendința iliberală, naționalistă și eurosceptică”

    Sa dea Dumnezeu! Daca se poate, sa dea Dumnezeu si oleaca de accelerare a a acestui proces.

    • Pe intelesul unora a fi „pro european” este conditionat de a fi , obligatoriu, pro franco-german: in primul rind si inainte de orice.
      Altfel esti dujmanul.
      Par egzamplu: „însă după votul asupra Brexitului din iunie 2016 nimic nu mai pare semnificativ într-o democrație solidă dar în care, dezolant, majoritatea s-a lăsat păcălită de un mic grup de saltimbanci și aventurieri politici, care s-au trezit acum fără soluţii tactice şi strategice în gestionarea părăsirii Uniunii Europene.”
      Daca briti nu se lasa condusi de cei doi soferi duri ai UE, sint saltimbanci si aventurieri politic :P

    • „Sa dea Dumnezeu!”

      Ce ziceți?! Dacă dă Dumnezeu și oleacă de dictatură și de război în Europa este OK?
      Să vină ulterior cei aflați în afara Uniunii Europene să ne salveze. Nu-i așa că dumneavoastră vă aflați în afara Uniunii Europene?

      • Întrebare de baraj: când a avut UK dictatură? :)
        A doua întrebare de baraj: câți ani de dictatură a avut Germania în ultimii 150 de ani?

        • OK! Bun! Și să înțeleg că asta vă doriți? De ce, oare, cred că nu ați citit cu atenție ce-am scris?!…Sunteți în UK, ori în SUA. Vă imaginați că va fi o mare bucurie pentru familia dumneavoastră dacă va exista un conflict în Europa? Au mai fost. S-au bucurat înaintașii dumneavoastră americani, ori britanici? Dacă nu vă este la îndemână un manual de istorie, presa vremii, accesibilă online, vă poate ajuta în evaluarea consecințelor conflictelor europene.

          • Nu, stimate domn. Să înțelegeți că e important ca lucrurile să fie făcute corect. Dacă în Statele Unite sau în UK democrația e pe bune, atunci nu apare niciodată dictatura. Dar dacă în Germania democrația e butaforie, tocmai așa apare dictatura.

            Ați votat dvs.vreodată pentru Steinmeier? Ați pus dvs. ștampila vreodată pe numele lui Merkel? Ați votat cumva pentru sau împotriva lui Juncker? Blamați strategia bazată pe fearmongering în chestiunea refugiaților musulmani, dar veniți cu o strategie bazată pe fearmongering în privința unor presupuse dictaturi în Europa? Prezentându-ne drept salvatoare tocmai țara care a dat de mai multe ori foc continentului în ultimii 150 de ani și a făcut asta tocmai în momente când avea regimuri dictatoriale la putere?

  9. Citeam undeva ca SUA sint extrem de preocupate, fara sa faca public acest lucru, de posibilitatea unui razboi economic cu Japonia. Acest lucru nu prea intra in sfera de idei si informatii a celor obisnuiti sa urmareasca ce se intimpla la nivel geopolitic si ca atare m-a surprins profund. Am realizat atunci, intuitiv, ca si relatia Germaniei cu SUA este posibil sa fie minata de astfel de calcule ascunse. Detaliul acesta ne ajuta sa observam brusc duritatea extrema dar bine mascata a occidentului si trage concluzia ca cuplul germano-francez nu va da nicidecum inapoi in fata unui Trump, Putin, May, sau oricine altcineva, si ca forta cu care China va lovi economia tarilor nepregatite si izolate este luata in calcul . Sint convins ca uriasa forta comuna a Germaniei si Frantei nu este prea vizibila, oricum mult mai putin vizibila decit rachetele si muschii expusi ai rusilor. De aceea inclin sa cred ca in aceasta chestiune de viata si moarte ( formarea SUE este o chestiune de viata si moarte ) nu se va putea opera nici un fel de stopare, cu nici un chip, deoarece resursele care o alimenteaza si o imping spre formare sint mult superioare celor care incearca sa o frineze . Bietelor caracatite locale Orban , Dragnea, Zeman, etc. care sint doar niste mici fiinte divers si urit colorate, li se ingaduie sa arunce mici jeturi de cerneala in propriile borcanele , fiind convinsi ca UE nu vede/n-aude/nu simte , lucru care ii impiedica sa vada rechinul care casca gura sa-i inghita . Si care digera fara scrupule si iliberali si socialisti sau cum s-or mai numi la nevoie aceste nevertebrate cefalopode, tentaculare si schimbatoare de culori si ideologii .

  10. Toată împărţirea asta cu pro-europeni contra anti-europeni e absolut arbitrară atâta timp cât nu s-a definit ce înseamnă a fi pro-european. Căci unii înţeleg prin a fi pro-european să ai neapărat viziunea ultra-progresistă şi neomarxistă asupra Europei. Orice altă viziune e considerată de aceştia ca fiind deviantă, greşită, retrogradă. Ori nu este deloc aşa, chiar democraţia presupune pluralismul opiniilor, pluralismul punctelor de vedere. Dar atunci când unii se consideră ‘elite’ şi ‘deţinători ai adevărului’ apare necesar ca orice alt punct de vedere să fie catalogat drept anti. Dacă s-ar dori cu adevărat să se afle cine e pro sau contra UE, ar trebui să se facă un referendum în fiecare ţară pentru ieşirea sau rămânerea în UE. Atunci să vezi surprize! Ţări din eşalonul de elită al UE ar ieşi cam şifonate, în schimb ţări precum Polonia sau România s-ar afla în plutonul Pro, ba chiar undeva în faţă. Asta pentru că oamenii de rând au altă preocupare decât ‘elitele’. Înţeleg când politicieni ultra-progresişti fac asemenea catalogări părtinitoare, dar cred că noi ar trebui să fim mai precauţi cu ele.

  11. Germania a dovedit azi, odata in plus ca este o mare democratie. Dupa discutii intense s-a propus ca-n timpul campionatului mondial de fotbal sa se anuleze partial regula linistii dupa ora 22, dar numai in zonele de public viewing, acasa nu. Desigur aceasta propunere va trebui validata de parlament. Nu stiu daca nu cumva prin aceasta se contrazic niste directive europene privind producerea de codoi si decibeli dupa ora 22. Se pare ca prin aceasta propunere istorica viitorul marii coalitii e asigurat. http://www.spiegel.de/sport/fussball/fussball-wm-2018-fuer-public-viewing-sollen-laermschutzregeln-gelockert-werden-a-1194647.html

    O alta masura importanta ramine insa valabila, nu e permisa tairea gardului viu din gradina intre 1 Martie si 30 Septembrie. http://www.t-online.de/heim-garten/garten/id_53610888/hecke-schneiden-nur-bis-februar-erlaubt.html

    Consider ca aceasta e un mare pas inainte comparind cu anul 2015 cind nu s-a dezbatut nimic atunci cind s-a hotarit primirea unui milion de specialisti musulmani.

    Desi, daca stau sa ma gindesc, parca mai important e campionatul mondial de fotbal si desigur gardul viu.

  12. Pe vremea când comunismul a fost răsturnat la noi, în Italia avea loc o revoluție politică asemănătoare. Democrația-creștină și Partidul Comunist Italian, cel mai mare partid comunist din Vestul Europei, erau partide compromise. În locul comuniștilor a apărut Rifondazione Comunista. În locul democrat – creștinilor a apărut acea mișcare Forza Italia. Lideru ei provenea din patronatul de footbal și mass-media. Într-un fel văzut în oglindă Forza Italia era pentru dreapta italiană cam ce era Frontul Salvării Naționale pentru electoratul debusolat puternic marcat de mentalități comuniste de la noi. Azi liderul Forza Italia împăiat și plin de hormoni încă face victime printre alegătoare. Recent și-a manifestat forța de seducție în fața unei reportere de la BBC. http://www.bbc.com/news/av/world-europe-43114102/berlusconi-s-handshake-advice-for-bbc-reporter Pe Ion Iliescu al nostru îl așteptăm cu interes să compară în fața Tribunalului Militar.

  13. ”Marea Britanie are de asemenea alegeri locale în luna mai, însă după votul asupra Brexitului […] majoritatea s-a lăsat păcălită de un mic grup de saltimbanci și aventurieri politici, care s-au trezit acum fără soluţii tactice şi strategice în gestionarea părăsirii Uniunii Europene”.

    Mie in schimb imi este atat de clar ca UK are deja toate solutiile (pregatite cu fff mult timp inainte) pentru a parasi o uniune care si-a permis sa o umileasca in ultimul hal.

    • Si cam care ar fi solutiile acelea pe care nu vrea sa le impartaseasca propriului popor?!?

      Daca „va e atat de clar”, ati putea sa ne dati un exemplu-doua de umiliri „in ultimul hal” la care a fost supusa UK? Ceva clar, concret daca se poate…..

      • Dimpotriva, UK a avut parte de un tratament preferential in UE, cu acorduri speciale semnate, cu derogari pentru anumite taxe, etc, etc… Practic, UK se comporta ca o tara non UE iar in anumite decizii politice ale UK, Uniunea nu avea nimic de comentat, pentru ca….era UK :)
        Desigur ca s-au aliniat multor politici ale UE din diverse domenii insa erau scutiti de anumite taxe la bugetul UE. Oricum, UK era al doilea mare contributor la bugettul UE, si oricum va fi jale dupa ce iese, insa nu plateau cat ar fi trebuit.

      • Umilirea UK incepe in anii 70, cand de Gaulle isi exercita dreptul de veto impotriva aderarii UK la CEE. Mai tarziu, cand UK a fost pusa in situatia de a coabita cu cei doi ”prieteni” istorici, Franta si Germania, unul bun de gura si altul remarcabil in arta de a pierde razboaie, a inceput sa piarda toate meciurile decizionale cu 2-1. Un lucru aparent nesemnificativ, problema migratiei, a servit cum nu se poate mai bine declansarii furiei, aparent populare. Planul de contingenta al UK a existat inca de la inceputuri, construit in jurul… lirei sterline. Apoi, lucrurile nu sunt doar despre referendum, ci despre un intreg proces, sustinut pe fata sau tacit de intreg establishmentul britanic, pe care nu l-as suspecta nici de prostie si nici de tradare. Raman la parerea ca UK chiar stie ce face.

        • Sunteți in mare eroare.
          Vă garantez că și dvs.dacă ați fi fost in locul lui De Gaulle ati fi procedat similar.
          Păi aceasta e o uniune de egali în drepturi si obligații. Dar UK vroia un statut privilegiat.
          Asta după ce decenii a făcut tot ce i-a stat în putință ca proiectul CEE/CE/UE să eșueze.
          Propriul proiect (EFTA/AELS) a eșuat fiind greșit/rău conceput. Culmea, acum UK propunea exact acelasi lucru. Reformele pe care le cerea, dacă ar fi fost acceptate, duceau la EFTA. Adică la un avorton neviabil. Avem această experiență. A fost deja încercată.
          Din nefericire, UK a fost un membru neloial și obstrucționist. Cu părere de rau o spun: ptr.UE e mai bine că s-a dus…..

          • Posibil sa ma aflu intr-o mare eroare, asa cum spuneti. Daca pentru UK e mai bine, asa cum eu sustin si daca pentru UE e mai bine, asa cum spuneti, inseamna ca suntem pe aceeasi lungime de unda, cu deosebirea ca nu am cazut de acord asupra imoralitatii unora sau altora dintre natiunile in discutie. Neavand nici un fel de parti pris in chestiunea asta, va las cu speranta ca timpul va decide in favoarea spuselor dv. Toate cele bune!

            • Nu cred că in discuție se află moralitatea popoarelor/națiunilor. Nu. Evident că discuția poartă doar asupra politcienilor respectivi.
              Pe fond, faptul că UK ar fi pierdut constant cu 2-1 poate fi dezbătut. Ar trebui niste exemple.
              Dar…. în situațiile cu impact puternic asupra viitorului UE și asupra ce înseamnă UE, ce se vrea UE era firesc ca cei care vor o integrare dn ce in ce mai accentuată să aibă un cuvânt mai puternic. De ce?!? Păi ăsta e rostul acestei uniuni, încă de la declarațiile lui Schumann &co din anii ’50. Ptr.a nu eșua lamentabil (precum EFTA) era obligatoriu să fie așa. E ceva dictat de necesitate. E, dacă imi permiteți comparația, ca mersul pe bicicletă: ușor de menținut echilbrul atât timp cât bicicleta înaintează. Cand se oprește dezechilibrul revine instantaneu. Evident nu vorbesc despre saltimbanci/wizards ai bicicletei.
              Pretențiile lui Cameron ca, in vederea unei așa-zise reforme a UE, UK să nu fie supusă/obligată conceptului fondator de „an ever closer union among the peoples of Europe” erau o lovitură mortală ptr.insasi ideea de uniune cu vocație statală. UK vroia, astfel, să cârmească UE spre conceptul deja falimentar al EFTA…… Ironic, planurile perfide, dar (recunosc) f.inteligente ale UK political establishment, au eșuat prin acțiunea absolut salutară a poporului britanic…..A votat Brexit. O rezolvare providențială a unei probl.politice majore.

            • Pentru UK e mai degrabă vorba de damage control. N-aș băga mâna în foc că asta înseamnă ”mai bine”.

              În traducere: a apela la Brexit pentru a împiedica accesul neîngrădit al românilor și polonezilor, rezervând astfel locurile pentru indieni, pakistanezi și nigerieni, s-ar putea să nu fie neapărat o idee bună.

              Totuși, ca opinie personală, Brexit means Brexit și el chiar trebuie dus la capăt. Astfel încât să fie o lecție pentru toată lumea, de ambele părți ale Canalului.

            • @Harald
              Dom’le, sunt momente in care nu te recunosc…… Sunteți mai mulți Harald?!? :-)

              Subscriu: Brexit means Brexit…..
              De asemenea si la celelalte considerații……polonezii și românii au fost a fake issue in care a căzut un popor foarte, foarte dezinformat….
              Dar uite cu s-au potrivit toate….!?! Să zică cineva că nu există divinitate…. Sincer, cred că e o pedeapsă ptr.perfidia si ipocrizia trădătoare (față de poporul britanic in ultimele decenii) a establishmentului britanic…..

  14. Domnule Naumescu, inteleg resentimentele dumneavoastra fata de asa zisele tendinte iliberale desi eu nu prea mai inteleg ce e acest liberalism cand el se manifesta ca o ideologie inchistata de multe ori in reflexe ce amintesc de idealismul marxist. M-ar interesa opinia dumneavoastra fata de motivele pentru care unii cetateni europeni aleg o cale sa-i spunem mai conservatoare. Si as fi curios sa stiu opinia dumneavoastra fata de statisticile demografice foarte serioase care au ca obiect explozia populatiei Africii si perspectiva reala ca sute de milioane de indivizi sa ia drumul Europei in urmatoarele decenii cu consecinte sociale, economice si culturale evidente. Este utopia multiculturalismului fara margini preferabil unui nationalism prudent ? Nu cumva tendinta inlocuirii unui lucru clasificat ca rau cu opusul sau duce in fapt la un alt rau deci la alta fundatura istorica ? Nu mi-e simpatic Orban dar pana la urma el a fost cel care a pus capat acelei crize teribile a imigrantilor care mergeau in pas de defilare printr-o Europa liberala si perplexa, inchizand granitele Ungariei. E adevarat ca dupa aceea s-a batut palma cu Erdogan dar cat de tardiv si de patetic. Europa liberala cred ca se apropie de o moarte naturala tocmai datorita slabiciunilor ei, lipsei de perspectiva, a utopiilor in care se scalda si in fata unei lumi care se schimba dramatic.

  15. Unul dintre procedeele retorice cele mai infantile este să echivalezi „extremismele” atunci cînd nu există echivalență.

    S-a procedat astfel după Charlie Hebdo – pînă și unii dintre înțelepții noștri de serviciu au spus că trebuie combătute ambele extremisme, cel fizic al islamiștilor care au asasinat caricaturiști neînarmați (plus victime colaterale) DAR ȘI cel al nenorociților de ziariști care blasfemau cu stiloul.

    Într-o manieră similară, astăzi ni se spune de pericolul „fundamentalismelor” – vezi bine, jihadistii pregătiți să masacreze cu topoare, mitraliere, camioane, bombe poate există, DAR SĂ nu uităm nici de „intoleranții” care nu îi doresc pe jihadisti pe meleagurile lor.

    În cuvintele unui comediant evreu american, „let’s be fair, the Nazis may have hated us, but we didn’t like the Nazis either so perhaps they did have a point”.

    O ultimă găselniță retorică a „elitelor” putrede este să pretindă că o mînă de birocrați nevolnici, incompetenți și îmbogățiți reprezintă Europa, iar cine îndrăznește să le conteste competența și politicile urăște Europa, este putinist, erdoganist și alte măscări. Pînă una alta acești strașnici lideri europeni au cedat multe în fața lui Puțin ȘI Erdogan, nu criticii lor din multime, dar să nu lăsăm realitatea să deranjeze „narațiunea”, poveștile de adormit copiii.

    În fine, povestea pentru copii mici cu islamizarea fiind imposibilă sau nu TOCMAI iminentă (de parcă asta ar fi ceva liniștitor!) îmi aduce aminte de un vechi sketch de la Monty Python cu cei care se înecau și continuau să o nege . . . pînă cînd tot ce mai rămăsese din ei era niște ultimi bulbuci de aer din fundul apei.

    • Povestea cu islamizarea nu e vina musulmanilor, iar omul simplu din Midlands, din Bavaria, din Pomerania sau din Bucovina nu dă pe dinafară de entuziasm când vine vorba de multiculturalism.

      Musulmanii nu fac decât să profite de niște oportunități oferite cu inconștiență sau de-a dreptul cu rea credință de niște ”elite” europene care nu reprezintă pe nimeni, dar conduc Uniunea Europeană și țările vest-europene.

      Prin urmare, soluția e clară, chiar dacă nu foarte simplă: înlocuirea acestor ”elite” nealese de nimeni cu oameni reali, aleși cu nume și prenume de câtre electorat, nu pe niște liste de partid și nu pe bază de înțelegeri (gen Merkel-Steinmeier) în care electoratul nu are niciun cuvânt de spus.

      A avut cineva ocazia să voteze pentru sau împotriva lui Juncker?

      • „…omul simplu din Midlands, din Bavaria, din Pomerania sau din Bucovina nu dă pe dinafară de entuziasm când vine vorba de multiculturalism.”

        Vă mărturisesc că situația din Pomerania nu-mi este foarte bine cunoscută. Spre deosebire de cea din Bucovina. Bucovina este un spațiu în care timp secole au conviețuit etnici austrieci, ruși, moldoveni, polonezi, evrei și slovaci. Multiculturalismul, deși mulți localnici probabil nu știu că se numește astfel, reprezintă în Bucovina un fapt la fel de comun precum în Banat, să zicem. Cu numeroase căsătorii mixte, cu biserici de confesiuni diferite în același sat…

        Problema nu este multiculturalismul, ci că ar trebui cumva să-i alungăm pe noii-veniți…Se numește xenofobie și este la modă la Budapesta și Varșovia, pentru că aduce voturi și reprezintă un soi de curent politic sincronist. Numai că este riscant. Despre religie, apartenența etnică și echipa de fotbal cu care ține interlocutorul nu trebuie să faci glume…Ați văzut ce s-a întâmplat la Bilbao după ce poliția a făcut glume cu suporterii lui Spartak…

        • @ Constantin 924/02/2018 la 11:41)

          „………… Spre deosebire de cea din Bucovina. Bucovina este un spațiu în care timp secole au conviețuit etnici austrieci, ruși, moldoveni, polonezi, evrei și slovaci. Multiculturalismul, deși mulți localnici probabil nu știu că se numește astfel, reprezintă în Bucovina un fapt la fel de comun precum în Banat, să zicem. Cu numeroase căsătorii mixte, cu biserici de confesiuni diferite în același sat…”

          Din enumerea etniilor pomenite de dvs. lipsesc chiar musulmanii., Oare de ce ?

          Cunosc foarte bine situatia din Moldova/Bucovina; sunt nascut in zona si am urmat scoala primara si liceul avand colegi evrei (multi au emigrat), rusi si ucrainieni. La liceul nostru preda chiar un ucrainean (nu l-am avut profesor ce-i drept).

          Mai tarziu am lucrat intr-o tara araba/musulmana din Nordul Africii.
          De vreo 20 de ani locuiesc intr-o tara multictulurala in care se vorbesc peste 150 de limbi.

          Aici sunt biserici crestine-ortodoxe, catolice, penticostale, rusesti evreiesti, minarete si temple indiene/budiste si altele………dar nimeni nu comenteaza in nici un fele despre religia/biserica celuilalt si asta poate si pentru faptul ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului este parte din Constitutia tarii.

          Ca atare fiecare persoana este tratata ca o fiinta umana (indiferent de religie, culoarea pielii, aspecte fizice sau dizabilitati, varsta, pozitie politica / sociala etc.).

          DURA LEX SED LEX se aplica oricarui cetatean sau rezident al tarii.

  16. Cele mai mari șanse de a deveni premier in Italia le are Matteo Salvini, europarlamentar al Ligii Nordului. Însă, dincolo de asta, e clar că votul din Cizma poate fi paiul care va rupe spatele cămilei europene, cu ale sale cocoașe franco-germane. Guvernul care se va forma după alegeri sigur va fi de dreapta. Asta înseamnă ca, brusc, Italia va trece de la satul fără câini unde ajung momentan sute de mii de africani intr-o cetate în care „valorile” lu’ frau Merkel nu se mai aplica. Peste noapte, Italia va sari din barca țărilor deschise invaziei musulmane in cea țărilor care împărtășesc viziunea Ungariei. La pachet, Italia va face demersuri sa revina la Liră, apartenenta la Euro fiind absolut catastrofală pentru economia ei. Și toate astea se vor întâmpla în contextul în care Merkel este slăbită din pricina votului de anul trecut, iar Makron se apropie de „popularitatea” lui Holland cu pași rapizi. Prin contrast, țările din V4, alaturi de Austria, par mai energice că niciodată (iar alegerile din Ungaria și reconfirmare a lui Orban vor da un nou impuls) și mai dispuse să înfrunte diktatele venite de la Bruxelles.
    Una peste alta, se anunță vremuri grele pentru globaliștii care visau la un stat federal european, frumos islamizat. Naționalismul se va dovedi mai puternic.

    • @Hacker
      De ce apartenența la euro ar fi catastrofală ptr.ec. Italiei?!? Ptr.ca nu-și poate baza productivitatea/avantajul comparativ pe devlarorizarea propriei monede?!?

      Ptr.o comparație sugestivă, apartenența statelor Idaho, Wyoming, Montana, Minnesota la $/dollar împreună cu NY, CA, TX FL e catastrofală ptr.primele?!!? Le-a cauzat vreun rău?!!

    • „Italia va face demersuri sa revină la Liră, apartenenta la Euro fiind absolut catastrofală pentru economia ei…”

      Nu aveți idee de când aștept să întâlnesc un clarvăzător! Nu-mi spuneți, vă rog, la ce curs de schimb față de EUR va fi introdusă lira italiană, ziceți-mi mai bine ce numere vor ieși la LOTO săptămâna viitoare. Vă mulțumesc anticipat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro