Home » Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Probabil că Europa nu va bate cu parul…

Raul Radoi iulie 6, 2012 Global / Europa, Reactie rapida
8 comentarii 1,790 Vizualizari

…dar nici comod nu ne va fi.

Sunt de acord, pe de o parte cu aprecierea lui Cristian Ghinea conform căreia va fi foarte greu, din perspectivă politică şi procedurală, ca România să fie supusă unor sancţiuni politice severe, de tipul celor care să ne limiteze drepturile de vot în Consiliul UE. Cu atât mai puţin cred că reacţiile europene ar putea avea potenţialul de a schimba ceva din cursul evoluţiilor de acasă. În acelaşi timp, însă, „preocupările”, „îngrijorările” exclamate la Bruxelles şi în capitalele unor state membre nu vor putea rămâne chiar fără consecinţe. Dacă nu extrem de grave pe plan politic, cel mai probabil vor duce la o adâncire (pentru a câta oară!) a prăpastiei de încredere în raport cu noul şi mereu imprevizibilul membru român al familiei europene.

Ne amintim că întotdeauna a fost nevoie pentru noi, românii, de „sticks” (beţe) care să ne stimuleze coercitiv, pe lângă „carrots” (morcovi) care să ne motorizeze compensativ. Că a fost iniţial clauza de salvgardare, că apoi s-a numit MCV, că anul trecut  a fost opoziţia la intrarea în Shengen, toate fac parte din prima categorie, cea a „ameninţărilor” menite să ne determine să ne respectăm angajamentele atunci când uităm, nu vrem sau ratăm să o facem. În privinţa sprijinului concret, ni s-au pus la dispoziţie pentru a intra în rând cu lumea, fondurile europene (deşi, dacă îmi permiteţi să epuizez referirile la expresia „sticks and carrots”, morcovii riscă să putrezească în pivniţă din lipsă de poftă de mâncare / capacitate de absorbţie).

Cu toate acestea, la cinci ani de la aderare reuşisem parcă să ne convingem partenerii europeni că, deşi nou-veniţi, deşi mai puţin pregătiţi, deşi mai cum vreţi dumneavoastră, suntem totuşi pe drumul cel bun. Politic, cel puţin eram percepuţi bine, fără a mai fi consideraţi în stare de surprize majore. Statului nostru membru, pentru a fi perfect, îi lipsea o reformă serioasă a justiţiei şi a administraţiei şi evident, eradicarea corupţiei. În privinţa primelor două arătam deja „track record”, pentru cea de a treia, demonstram voinţă, chiar dacă nu întotdeauna putinţă. Cu înţelegere eram percepuţi ca aşezaţi pe făgaş, ce mai, cu un risc scăzut de deraiere. Progresul şi definitiva integrare păreau doar o chestiune de timp. Acum însă, după ultimele păţanii, a apărut iar eterna dilemă: a fi sau a nu fi? în privinţa României. Suntem o democraţie funcţională? Ne este justiţia independentă? Şchiopătează puterile în stat pe care europenii le ştiau în echilibru? Suntem determinaţi să menţinem ataşamentul faţă de valorile europene fundamentale? Cât de imprevizibili au rămas de fapt aceşti români?

În căutarea zadarnică a răspunsurilor la aceste întrebări care trec prin capul unor oameni ca Viviane Reding, Markus Ferber şi al multor altora ca ei, se instaurează din nou un recul al încrederii în România. După ce s-au chestionat asupra credibilităţii unor persoane de la noi în ultima vreme, acum au început să se îndoiască iarăşi de mersul însuşi al lucrurilor. Probabil că şi mai rău ne va fi în momentul când astfel de întrebări şi îndoieli vor trece prin capetele celor care negociază pe omniprezentele „pieţe financiare”, sau prin cele ale  investitorilor, ori… a celor de la agenţiile de rating.

Nu trebuie subestimat, în context, nici ceea ce se va întâmpla în perioada următoare cu verificarea compatibilităţii cu principiile şi valorile „gravate” în Tratatele constitutive ale UE, pe care Comisia Europeană le va efectua asupra unora dintre actele normative adoptate la Bucureşti între „paşii” numerotaţi ai horei staccato constituţionale din ultimele zile.

Cel mai probabil, Comisia Europeană va dovedi mai multă hotărâre şi vigilenţă decât Parlamentul European, deşi acesta e acum, de departe mai vocal şi mai revoltat. Membrii PE se aud primii în principal, pentru că dispun de mai multă libertate. De regulă, ei nu se exprimă oficial în numele unei ţări sau instituţii, ci în numele convingerilor politice personale ori în acord cu poziţiile grupului lor politic. Comisia va fi mai critică şi decât Consiliul UE, „greoi” prin diversitate şi sensibil la politică internă a statelor, întrucât e alcătuit tocmai din actorii acesteia, care deţin rolurile principale la nivel naţional.

În ambele foruri „legislative” europene sunt politicieni, creştin-democraţi, socialişti, liberali, verzi, etc. Toţi se poziţionează şi reacţionează mai întâi în acord cu interesul familiei politice. (A se vedea în susţinere, poziţia diferită a popularilor faţă de cea a socialiştilor europeni în privinţa situaţiei din România). Vor fi şi oameni care s-ar comporta la un eventual vot cu sufletul, cu prejudecăţile, ori aidoma colegilor din aceeaşi ţară. E greu de crezut, însă, că ei vor putea tranşa de la Bruxelles prin presiune o chestiune de politică internă pe care o văd şi o înţeleg doar după o perdea foarte tulbure. Mai mult, peste jumătate dintre ei (cu aproximaţie) sunt socialişti şi liberali. Au colegi români, onorabili, cu care se văd şi lucrează zilnic şi pe care îi întreabă înainte de a se exprima pe o temă gravă din ţara lor. Or, e nevoie de două treimi dintre membrii PE ca să devină ameninţători la adresa dreptului de vot al României în Consiliu.

Comisia Europeană îşi asumă întotdeauna fără ezitare rolul de „gardian al tratatelor” şi aceasta în special în raport cu statele membre. Are exerciţiul şi mijloacele îndeplinirii acestei atribuţii prin intermediul unui aparat administrativ bine pus la punct. Dispune şi de reprezentare în statul membru – deci de informaţii complete, la cald şi de nuanţă. Şi mai ales, are la îndemână procedurile de remediere în faţa Curţii de Justiţie a UE a încălcării dreptului primar şi secundar al UE (procedurile de infringement). În plus, Comisia reprezintă interesul european, aflându-se teoretic în afara intersecţiei intereselor naţionale. Poate astfel critica evoluţiile interne în mod liber şi obiectiv. Mai mult, în raport cu România dispune de câteva pârghii de control „în vigoare” dintre cele enumerate mai sus.

În acelaşi timp, trebuie să fim realişti în aşteptări şi conştienţi că, după cum Europa nu bate cu „parul”, ci cu „beţele” de tip MCV, la fel ea nici nu ne bagă în traistă. Adică nu va merge până acolo încât să ne facă ordine în propria ogradă. Oricât ni s-ar părea unora sau altora de necesar. Vom fi însă obligaţi iarăşi să demonstrăm, să redevenim credibili, să „recuperăm din [eternul] handicap”. Şi asta în vreme de criză.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. pragmatic-la-extrem spune:

    un mic detaliu. Austria lui Heider NU era dependenta de bani europeni. In RO multe lucrari sunt facute cu bani de la buget si asteapta decontarea. Daca decontarea intarzie apreciabil, bugetul are o gaura IMENSA (a se nota ca deja pt. niste amarate de 120 mil. ron, Fl.Georgescu a amanat cu una luna plata celor 8% -deocamdata). Pt. lucrarile mari facute cu bani privati, intarzierea decontarii inseamna faliment. Amanarea raportului MCV nu este un semn bun. PS. si Viktor Orban a rezistat cateva luni presiunilor europene (fara sanctiuni implementate), dar doar cateva luni. Mai grele sunt presiunile de la UE (plus FMI) pe imprumuturi. Iar bancile din RO, CHIAR DACA AU BANI, sunt reticente sa imprumute guvernul (se vad cifrele publicare de MF).

  2. Cristian Ioan spune:

    Pentru CINE, consecintele?
    Pentru tara numaita Romania, da, vor fi!

    Dar pentru noii conducatori?!
    Pai lui Ilici si marionetelor sale oricum nu le pasa de ce zice / face uniunea European, sau SUA, pentru simplul motiv ca optiunile LOR geopolitice sunt cu totul in alta parte, spe Maskwa si Pekin!

    Dreptul de vot al Romaniei in Consiliu nu are absolut nicio relvanta pentru ei, la fel si ne-intrarea in Shengen!
    Este ca si cum as ameninta o pisica, pentru ca nu a fost cuminte, ca nu ii mai dau … varza!
    Pisica nu maninca iarba sau varza, la fel lui Ilici si uslasilor lui nu le pasa de sanctiuni din partea UE, NATO, SUA, etc,aliantele lor traditionale sunt in partea opusa a globului. Pentru ei “lumina vine de la Rasarit”, asa ca votul din consiliul UE, la fel ca si spusele ambasadorului SUA, sunt absolut lipsite de importanta!

    • Carmen spune:

      Nu le pasă, zici, fiindcă opțiunile lor politice sunt mai spre spe Maskwa si Pekin…
      Cred că e mult mai rău, cred că 85% dintre parlamentari și senatori sunt acolo numai pentru ciolan și își schimbă “convingerea” politică în funcție de context, 14% sunt pentru cașcaval însă au și un pic de convingere politică (dar care-i mereu secundară) și numai 1% sunt clar de stânga sau dreapta.

      Iar cu Europa care ne va bate sau nu cu parul… Tare mi-e teamă că nu ne va bate prea tare fiindcă, deh, cam toată Europa e socialistă, peste tot câștigă stânga, prieteni de-ai lui Ilici, și știți cum e, “corb la corb nu-și scoate ochii”.

  3. cristi spune:

    Pai poate pe plan politic nu pot face prea multe (cel mult sa trateze cu dispret si sa ignore orice politician roman ceea ce oricum deja s-a vazut ca s-a si facut cu ponta) dar pot face pe plan economic. Ii suficient sa ne preseze economic (si sunt multe parghii in privinta asta). Tinand cont cat de flamand ii electoratul clasic al PSD-ului (toti astia care sunt obisnuiti sa stea cu mana intinsa spre stat) va fi chiar distractiv de vazut viitorul. Pentru ca, in lumina recentelor intamplari, va mai fi un val de plecari din tara (a celor care pot si care aduc bani la buget intr-un fel sau altul ca nu vad pensionari, bugetari sau asistati sociali sa plece, mai ales in perioada asta, nu au ce face dincolo decat cel mult sa stearga praful de pe trotuare). Si cum taxele si impozitele deja sunt la un nivel greu suportabil (iar acolo unde ar putea sa loveasca nu vor putea, adica taxele pe proprietate deoarece majoritatea proprietarilor sunt pensionari sau vor deveni rapid pe viitor :) ) ) solutia cea mai la indemana va fi inflatia (deja un ministru a spus ca prin devalorizarea leului se aduna mai multi bani la buget, bani platiti evident tot de prostimea votanta si ignoranta).
    Sincer, la cum evolueaza lucrurile, viitorul se arata distractiv mai ales pentru votantii clasici ai PSD-ului. Om trai si om vedea.

  4. gutza spune:

    care e puterea lor e puterea lor
    puterea smecherilor a smecherilor
    teancurile de dolari teancuri de dolari
    si moatoare superi tari numai super tari

    smecher sunt smecher ma cheama
    am putere nu mie teama
    e puterea fratilor
    in valuta mio masor

  5. AM spune:

    De acord cu analiza. Elementul lipsa pe care îl sesizez este TIMPUL. Altfel spus, cred că vom asista la o întârziere a poziționării oficiale a Europei. Suficient de mare, ca:
    1. USL să își fi făcut jocurile și forțele politice europene să fie forțate să interacționeze (cumva) cu învingătorul sau
    2. Dacă vom fi reușit să ne rezolvăm problemele la nivel local, să fie penalizată o nouă coaliție, forță politică, etc. Astfel, victoria apropiindu-se de una potențial Pirrhică.

  6. Nico spune:

    Ciao Radu,

    interesanta perspectiva din care privesti lucrurile. Pacat oricum de ceea ce se intimpla in RO….pare o cauza aproape pierduta daca nu se potolesc odata marii nostri politicieni.
    Vroiam sa iau cumva contactul cu tine, sunt Nico de la Radu Negru…ne-am intilnit in Lisabona…iti amintesti? :) )
    Daca ai chef, da un semn .
    Numai bine

  7. Facebook User spune:

    o singura mare problema este ,nu vor suferi ei ,cei de la inaltimea fotoliilor de parlamentari si deputati ci noi talpasii tarii,asa ca sa nu ne asteptam sa si puna cenusa in cap si sa recunoasca ca sunt plagiatori ,doftori,alcoolici si hoti



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raul Radoi


Raul Radoi

Raul Rădoi lucrează de aproape 10 ani în domeniul afacerilor europene, mai întâi în sectorul public, acum în cel privat, la Bruxelles. Făgărăşean, a studiat la Universi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)