Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Putin si alegerile din Germania. Tablou postelectoral

Armand Gosu septembrie 26, 2017 Analize, Global / Europa, Sinteze
6 comentarii 5,685 Vizualizari

Relațiile germano-ruse au fost subiect de campanie electorală, așa cum de altfel se și prefigura. Însă nu cu intensitatea la care erau așteptările. Tema a tot fost dezbătută în ultimii patru ani la Berlin. Un interes îndreptățit pentru subiect după anexarea Crimeei, războiul din Donbas, atacul hackerilor ruși asupra serverelor Bundestag și scandalului Lisa*. Toate acestea au căscat o adevărată prăpastie între Berlin și Moscova. După referendumul din Olanda pe tema Ucrainei, după Brexit, dar mai ales după alegerile prezidențiale din SUA, temerile privind interferențele Rusiei în alegerile parlamentare din Germania au fost foarte mari. Experții în războiul hibrid purtat de Rusia au atras atenția că Moscova își modifică tactica, aplicând lovituri în funcție de slăbiciunile adversarului. Kremlinul identifică (cel mai adesea corect) în statul țintă principalele clivaje din societate și temele care pot fi manipulate pentru a genera crize, a stârni emoții, nemulțumire publică și le exploatează cu destulă abilitate.

Temele propagandei rusești

În cazul alegerilor din Germania, experții au identificat patru teme principale promovate de propaganda rusească: 1) criza refugiaților, planificată și generată de SUA cu scopul de a schimba configurația etnică și religioasă a populației care locuiește în Germania, de a modifica mentalitatea germanilor, transformându-i pe germani din creștini-conservatori în liberali-cosmopoliți; 2) reluarea acuzațiilor de fascism la adresa guvernului german, cancelarului Angela Merkel, căreia i se desenează mustață à la Hitler, atât pe teme de politică internă, cât și externă (susținerea pentru guvernul proeuropean de la Kiev, catalogat de propaganda rusă drept neonazist); 3) absența libertății de expresie în Germania, vinovată fiind corectitudinea politică (acuzația lui Serghei Lavrov că poliția berlineză nu anchetează cazul Lisa din cauza „corectitudinii politice“); 4) abuzurile asupra copiilor (în primul rând de natură sexuală, dar gama e mult mai largă și impactul emoțional garantat).

Specificul german

Aceste narațiuni au beneficiat de circumstanțe favorabile. În primul rând, un antiamericanism latent, care a crescut în intensitate după venirea la Casa Albă a președintelui Trump. Toți politicienii germani sunt nevoiți să țină seama de acest curent, care are fluxuri și refluxuri și care nu-i specific Germaniei, el întâlnindu-se și în Franța sau Italia. Există și un alt curent, mai vechi în Germania, privind necesitatea unei relații solide cu Rusia. De-a lungul a peste 200 de ani, în favoarea lui s-au adus diverse argumente, de la cele politice, militare, geopolitice, iar mai recent economice. Acest curent avea tradițional mulți susținători în elita politică, militară și diplomatică germană. Cele două războie mondiale care au pus Germania și Rusia/URSS în tabere diferite sunt mai degrabă excepțiile de la regula colaborării fructuoase.

În al doilea rând, pe scena berlineză sunt mai mulți actori relevanți care promovează apropierea de Rusia, dezvoltarea relațiilor politice, culturale, dar mai ales economice. Și în primul rând energetice. Astfel, Berlinul speră că Moscova va fi atât de dependentă de piața germană încât Rusia nu va fi interesată să intre vreodată în conflict cu Germania. La rândul său, Kremlinul încearcă să-și consolideze influența într-o Germanie a cărei economie în permanentă expansiune are nevoie de tot mai multe resurse energetice, de gaz și petrol rusesc. Cel mai important dintre partidele politice în plasa țesută de Putin este Sozialdemokratische Partei Deutschlands (SPD, social-democrații germani, care au obținut acum cel mai slab scor postbelic, 20%, doar 134 deputați). SPD n-a ieșit încă din zodia fostului cancelar Gerhard Schröder (74), care, după ce a plecat din politică, a devenit poate cel mai eficient lobbyist pe care l-a avut vreodată Moscova la Berlin. Fostul cancelar, încă influent în SPD, este nu doar un intim al lui Vladimir Putin, ci și președinte al Consiliului Director Nord-Stream, concern ruso-german care a construit și exploatează gazoductul ce unește prin mare cele două țări, iar recent a fost cooptat în consiliul celei mai mari companii petroliere rusești, Rosnefti. Cu toată atitudinea prietenoasă față de Rusia, în momentele cruciale ale adoptării sancțiunilor, SPD s-a supus disciplinei guvernamentale și a sprijinit linia politică mai dură a cancelarului Angela Merkel (63) față de Rusia. Cu toate acestea, vicecancelarul social-democrat Sigmar Gabriel (58) a cerut în repetate rânduri ridicarea sancțiunilor și a criticat politica Vestului față de Rusia, chiar la postul Russia Today. Mai mult, SPD este în continuare perceput ca un promotor al antiamericanismului, președintele său, Martin Schulz (62) cerând repetat ca SUA să-și retragă armele nucleare din Germania, în condițiile în care Kaliningradul rusesc s-a transformat într-un depozit de armament. Din SPD s-a desprins o grupare populistă de stânga, Die Linke (Stânga, 9%, 60 deputați) votată mai ales de nostaligici din fosta RDG și care anunțase că acceptă rezultatul așa-zisului referendum din Crimeea înainte ca acesta să fi avut loc, iar acum cere ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei. Dar cel mai spectaculos vehicul politic utilizat de Rusia este un partid nou, Alternative für Deutschland (AfD – Alternativa pentru Germania, 13,5%, cu 88 deputați s-a situat pe locul trei), care inițial exprima frustrarea împotriva UE, dar care a ajuns, din lipsă de idei, să adopte o agendă pro-Kremlin. Însă AfD e mai degrabă o federație de grupări cu orientări diferite, care-și canibalizează liderii. Fondatorul partidului, Bernd Lucke (55), a fost destituit, iar actuala președintă, Frauke Petry (42), a pierdut controlul. Agenda pro-Kremlin este promovată masiv de vicepreședintele Alexander Gauland (76), la rândul lui contestat. Electoratul însă n-a votat AfD atât pentru rezoluțiile prin care cerea ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei, cât mai ales pentru că a fost atras de discursurile populiste, naționaliste și antiislamiste. Și asta pe fondul crizei refugiaților, la care puterea a dat răspunsuri bâlbâite și neconvingătoare. Unii comentatori germani afirmă că AfD nu va supraviețui multă vreme ca partid politic. Dar nu doar aceste trei partide de opoziție, SPD, Die Linke și AfD, au contacte cu Rusia și promovează interesele Kremlinului, ci și aliați apropiați ai cancelarului Merkel, Christlich-Soziale Union din Bavaria (CSU – Uniunea Creștin Socială), al cărei lider, Horst Seehofer (68), promovează ideea abolirii sancțiunilor și a revenirii la „business as usual“ cu Rusia. El are aliați puternici în zona marilor companii germane dinspre care vin presiuni pentru repornirea afacerilor în Est. Forumul Germano-Rus (Deutsch-Russisches Forum) condus de social-democratul Matthias Platzeck (64), prim-ministru al guvernului landului Brandenburg (2002-2013) și apropiat al lui Vladimir Iakunin, oligarh din anturajul lui Putin, adună printre membrii săi oameni de afaceri influenți care pun o presiune tot mai mare pe cancelar pentru ridicarea sau măcar atenuarea sancțiunilor, pentru a relua afacerile suspendate după anexarea Crimeei. Scandalul turbinelor Siemens ajunse în Crimeea sau suspiciunile legate de Deutsche Bank, prin conturile căreia s-ar fi spălat bani rusești, sunt doar câteva dosare scăpate spre presă, în legătură cu care nu s-a făcut încă suficientă lumină.

Și în al treilea rând, propaganda rusească a utilizat pentru prima dată, într-o țară NATO și UE, instrumente din arsenalul celor folosite în fostul spațiu sovietic. A adresat mesaje, cu prioritate în limba rusă, unui public format din foști cetățeni sovietici, permeabili la acest gen de manipulare. Asta a făcut ca majoritatea experților să-i identifice pe „germanii ruși“, adică pe nemții care provin din fostele republici sovietice, drept masa de manevră de care Kremlinul avea nevoie pentru a manipula alegerile. De acum, coloana a 5-a rusească din Germania are chip. Era important pentru propaganda rusă să lipească o față pentru ca amenințarea să fie cât mai veridică. Mai toată lumea s-a lăsat fermecată de această narațiune cam subțire. Totuși, „nemții ruși“ mai degrabă par scoși în față și puși sub lumina reflectoarelor, parcă tocmai pentru a piti mai bine în spatele scenei adevăratele instrumente de care se folosește Kremlinul pentru a influența scena politică germană. Imigranții din fostele republici sovietice votează tradițional cu creștin-democrații. Un sondaj recent arăta că preferința electorală a germanilor ruși s-a modificat, doar 45% mai votând cu partidul doamnei Merkel. Chiar dacă este cel mai numeros grup etnic, totuși, numărul votanților care provin din fostele republici sovietice este puțin peste două milioane. Și dacă ar vota masiv și compact (lucru infirmat de sondaje, de altfel), ar reprezenta doar 3% din numărul total al alegătorilor. Deocamdată, Kremlinul încearcă și parțial reușește să manipuleze acest electorat, însă ponderea lui o să scadă cu timpul, din motive biologice (sunt oameni în vârstă) și de educație (învață limba germană, astfel că nu vor mai fi prizonierii presei ruse care-i manipulează). În căutarea unei noi identități politice, AfD s-a apropiat de acest grup etnic și l-a câștigat de partea sa prin atitudinea anti-refugiați și antiislamică (refugiații, ca și musulmanii, erau demonizați de propaganda rusească, purtată în limba rusă și adresată fostelor republici sovietice, dar care a funcționat bine și în Germania, la care cei mai mulți germani-ruși sunt expuși) și prin cererea de ridicare a sancțiunilor impuse Rusiei. Astfel, imigranții din fosta URSS veniți în Germania în anii 1990 sunt împotriva imigranților de astăzi, din Asia sau Africa, invocând diverse motive, de la amenințarea teroristă până la apărarea culturii europene și religiei creștine.

Ce vrea Kremlinul?

Obiectivele Kremlinului sunt ambițioase, pe măsura resurselor și energiei consumate în acest complicat joc politic bilateral. Prioritatea Moscovei o reprezintă anularea sancțiunilor și revenirea la o situație ante-Crimeea, de colaborare strânsă cu Germania, mai ales în energie, dar nu numai, cu scopul declarat al modernizării Rusiei. Ar fi trebuit să fie a patra „industrializare“ a Rusiei, după manufacturizarea lui Petru cel Mare, industrializarea lui Serghei Witte și cea lungă și plină de sincope stalinisto-brejnevistă (primele două planuri cincinale, reparațiile de război – 1945-’46, și anii ’70, Ostpolitik a lui Willy Brandt), toate realizate cu tehnologie germană. Cum Berlinul a fost motorul din spatele adoptării setului de sancțiuni, Moscova crede că Germania poate fi decisivă și în diminuarea sau chiar anularea lor. O atitudine mai binevoitoare a viitorului guvern german ar putea duce la resetarea politicii UE față de Rusia și renunțarea la susținerea Ucrainei, ca și la blocarea oricăror tendințe de a adopta politici pro-active europene care vizează agresiunea rusească. Un alt obiectiv al Kremlinului este tensionarea relațiilor dintre Germania și SUA, dinamitarea parteneriatului transatlantic, sporirea neîncrederii între Berlin și Washington și exacerbarea antiamericanismului latent din societate. Moscova are nevoie de un Berlin izolat pe arena internațională, certat cu vecinii din Vișegrad și cu principalii parteneri din UE și NATO. Prin urmare, obligat să se apropie de Rusia.

Kremlinul are un obiectiv strategic pe termen lung. Este parte a strategiei de subminare a democrațiilor occidentale prin exploatarea problemelor lor interne. Cum face asta? Susținându-i pe extremiștii locali, alimentând nemulțumirile (multe poate legitime), potențând forțele pro-rusești, iar, acolo unde nu sunt, pe cele antioccidentale, făcând Vestul să renunțe la propriile valori, la umanitate, toleranță, civilitate și să adopte valorile și comportamentul Rusiei și chiar modelul politic promovat de ea, cu militarizarea societății, cu servicii secrete omnipotente și omniprezente, cu presă controlată de putere, infiltrarea presei și a organizațiilor societății civile, interzicerea finanțării din fonduri străine a activității ONG-urilor etc. O astfel de societate, cu o clasă politică coruptă, ușor de cumpărat și de șantajat, cu o populație amețită de atâta manipulare, needucată, fără valori și credințe solide, un stat cu instituții nefuncționale în care nimeni nu are încredere, este o pradă sigură în mâna Kremlinului. O astfel de țară nu se va putea mobiliza ca să opună rezistență în fața agresiunilor Rusiei.

Pe termen scurt, Moscova este activă tactic, joacă fiecare ocazie care i se ivește. Sprijină politicieni locali agreați de Kremlin, nu pentru că sunt pro-ruși, ci pentru că prin acțiunile lor subminează statul respectiv, atacându-i și compromițându-i pe oponenții acestora prin diverse acțiuni ostile. Astfel, Rusia a sprijinit prin seturi complexe de măsuri Brexit-ul, pe Marine Le Pen, Donald Trump etc. Și nu pentru că Trump sau Le Pen ar fi fost pro-ruși. Ci pentru că alternativa la ei nu convenea Moscovei.

În Germania, Angela Merkel a fost o țintă prioritară a Rusiei, pentru că prin atitudinea ei fermă a determinat adoptarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Numai că Germania este prea solidă, electoratul educat, instituțiile democratice suficient de solide, astfel încât acțiunile Moscovei nu au dat rezultatele scontate. Coaliția CDU-CSU a câștigat alegerile (33%, 217 deputați), chiar și cu un scor slab, cel mai mic din istorie. Totuși, doamna Merkel va avea al patrulea mandat de cancelar. Cea mai mare șansă, potrivit observatorilor, o are „coaliția Jamaica“ cu liber-democrații și verzii. Va fi o negociere complicată. Relația cu Rusia va deveni subiectul unor pagini în viitorul program de guvernare. Evoluția ei va depinde și de numele viitorului ministru de Externe. Aici, situația este mai complicată acum decât în trecut. Președintele liber-democraților a declarat public că vrea portofoliul Finanțelor și nu e interesat de Externe, astfel încât alți lideri ai partidului ar putea prelua portofoliul Externelor. E menționat în presă contele Alexander Lambsdorff (50). Nu este exclusă o inovație în structura guvernului, postul de ministru de Externe, ocupat tradițional de liderul partenerului minor din coaliție, să revină tot CDU/CSU, fiind amintite în discuțiile care se poartă la Berlin nume de politicieni de prim rang, precum Ursula von der Leyen (59), Thomas de Maizière (63) sau Jürgen Hardt (54). E posibil ca Merkel să aducă o figură nouă, fără greutate în partid, care să funcționeze doar ca o curea de transmisie a deciziilor de politică externă care se iau la Cancelarie. De unde, însă, pleacă ca ambasador și reprezentant special al Germaniei la ONU influentul Christoph Heusgen (62), consilier de politică externă și securitate al cancelarei (alături de care a lucrat din 2005).

Angela Merkel are toate șansele ca să formeze o coaliție cu liber-democrații și verzii, care să continue, până la rezolvarea crizei ucrainene, linia politică – de sancționare a Rusiei – inaugurată după anexarea Crimeei. Ba chiar să manifeste mai multă fermitate. În aceste condiții, e posibil ca Moscova să regrete Große Koalition, când partenerii social-democrați ai cancelarei erau mai atenți la sensibilitățile Kremlinului.

_____________

* „Cazul Lisa“ a jucat un rol important în conștientizarea pericolului propagandei și manipulărilor rusești din Germania. O tânără de 13 ani, dintr-o familie de germani veniți din fostele republici sovietice, a inventat o poveste cu răpirea și violarea ei de către refugiați arabi și/sau nord-africani. Părinții Lisei au raportat poliției, la 11 ianuarie 2016, că fata lor a dispărut de la școală. A reapărut după 30 de ore cu urme de violență pe față și a spus părinților că fusese atacată de refugiați din Asia și/sau nordul Africii. Povestea Lisei s-a răspândit pe rețelele de socializare, în primul rând în comunitatea germano-rusă. După primele anchete ale poliției, Lisa a admis că toată povestea era inventată de ea, că petrecuse noaptea la un prieten, lucru confirmat de analiza datelor din telefon. Însă, în acel moment, narațiunea cu răpirea și violul părea credibilă, venea deja pe un fond emoțional declanșat de scandalul despre asaltul sexual al imigranților la Köln. Comunitatea germanilor originari din fostele republici sovietice, susținută de gruparea ultranaționalistă Pegida și partidul AfD, a organizat mari proteste, atunci sudându-se alianța dintre extrema dreaptă populistă și nemții-ruși. Scandalul a luat amploare când televiziunile rusești au difuzat reportaje în care rude ale fetei au pretins că poliția n-a anchetat cazul și că Merkel vrea să mușamalizeze întreaga afacere. A intervenit în dezbatere până și Serghei Lavrov, ministrul de Externe, care a acuzat „corectitudinea politică“ a Berlinului, care ar fi blocat ancheta poliției germane. Cazul a fost cercetat de către instituțiile germane de intelligence, însă raportul rezultat este secretizat. Ceea ce confirmă gravitatea cazului.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Excelentă analiză, pe care o pot confirma în toate punctele. Dincolo de fapte, pertinent prezentate în prima parte a textului, partea a doua, teoretică, de analiză a obiectivelor strategice şi mijloacelor tactice ale Rusiei în Germania se remarcă prin întindere şi adâncime. Exemplar.

    Pe când un text similar despre războiul hibrid purtat de Rusia în România ?

    În România putem citi interesante şi competente texte despre măsurile active de influenţă (război hibrid) întreprinse de Rusia în cele mai diverse ţări (Franţa, Polonia, Germania, Bulgaria, Ungaria, SUA, etc), dar absolut nici un cuvinţel despre aceleaşi activităţi ruseşti în România.
    Cu adevărat o temă tabu.
    Chiar nimeni nu are curajul să abordeze acest subiect ?

    • mike spune:

      Intr-adevar o “radiografie” uluitoare a situatiei actuale din Europa si mijloacelor pirin care Rusia actioneaza aici. Sincer, doar in cartea lui Pacepa am mai vazut astfel de analize.
      Si eu as dori o analiza despre războiul hibrid purtat de Rusia în România pentru ca stiu ca exista in toate institutiile statului.
      Dar oare America nu poate purta un astfel de razboi hibrid ? Parca as prefera mai mult “influente” americane decat rusesti…

      • Emil spune:

        Elementul central, cheia de boltă a războiului hibrid al Rusiei este conceptul de “control reflexiv”. Să ţineţi minte asta. Privind în oglindă, au şi americanii varianta lor, numită în literatura de specialitate “managementul percepției”. La prima vedere, cele două par cam acelaşi lucru. Nu este absolut deloc aşa. Vă las plăcerea de a descoperi diferenţele, care sunt uriaşe. Implică inclusiv dimensiuni morale, care lipsesc cu desăvârşire din controlul reflexiv, care este pur şi simplu o punere în scenă, a la grande, a experimentelor lui Pavlov. Ăla cu becul şi cu câinele. :)

        • mike spune:

          Mda, un exemplu ar fi crearea de falsi inamici occidentali la “portile” Rusiei si iminenta amenintare din partea acestora, totul urmat de desfasurari de trupe, exercitii militare, invadarea unor state etc.
          Migrantii- un alt cal troian care are ca scop destabilizarea Europei. Incurajarea Coreii de Nord in vederea testarii de arme nucleare si cautarea cu orice pret a unui conflict in zona. Despre fake news si site-uri false de stiri, ce sa mai vorbim…
          Consider asta o razbunare din partea Rusiei pentru ca a pierdut Razboiul Rece. Acum vrea sa-si ia inapoi ce a pierdut, insa intr-un mod nu prea “etic” si moral.
          Managementul percepției utilizat de SUA se bazeaza mai mult pe emotii, motivatii si crearea unei imagini care sa justifice anumite actiuni. De exemplu, un stat trebuie sa fie total independent si orice agresiune asupra sa nu se va justifica deoarece acel stat , chiar daca a fost “anexat” fortat si a facut parte din fosta URSS, are o limba a lui, o istorie, un teritoriu bine definit, este o natiune cu simboluri proprii, are o economie a sa si reprezinta o societate unica. De asemenea – si aici e marea problema a Rusiei- acel stat poate sa aleaga din ce organizatii face parte (NATO, UE, etc)! In clipa in care acel stat opteaza pentru libertate reala si normalitate (UE, NATO), Rusia se supara si il invadeaza creind astfel impresia de “inamici” la portile sale si justificandu-si astfel actiunile razboiului hibrid.
          Vi se pare etic si frumos ce face Rusia? Ce-mi ofera Rusia in afara de saracie si spalare pe creier si ce a oferit ea de-a lungul istoriei, in afara de teroare?

  2. Kurt spune:

    Foarte bine prezentat, cu bun simș și cunoaștere amănunțită. Noua coaliție (Jamaica?, sau totuși CDU-SPD din nou, sau alegeri anticipate- Neuwahlen nu au existat 1949-2017 după Bundestagswahl) de guvern al cancelarei A. Merkel 2017- 2021 se va realiza târziu, probabil în decembrie. Problemele actuale mari nu sunt în estul continentului. Estul e economic mult sub ponderea vestului.

    … „.. Angela Merkel are toate șansele ca să formeze o coaliție cu liber-democrații și verzii, care să continue, până la rezolvarea crizei ucrainene, linia politică – de sancționare a Rusiei – inaugurată după anexarea Crimeei. Ba chiar să manifeste mai multă fermitate. În aceste condiții, e posibil ca Moscova să regrete Große Koalition, când partenerii social-democrați ai cancelarei erau mai atenți la sensibilitățile Kremlinului…. „….

    Soarta UE.27 se decide la Paris unde E. Macron anunță acum conceptul său pentru „refondarea“ UE, cu un budget (2% din BIP ZE… 150- 200 miliarde Euro pe an?) separat numai pentru ZE. Nu e favorabil României, exclude pe cei care nu sunt acum în ZE. Conceptul francez cu un budget ZE propriu, controlat de un Parlament ZE propriu (deci fără Suedia, Danemarca, România, etc) are de la început obstacole de trecut la Berlin (Lindner –FDP exclude finanțarea deficitelor de stat din sud-est- zona mediteraneană, datorii de stat din BIP 100 % la Paris, 132 % la Roma, 172 % în Grecia, CSU are Landtagswahl 2018 și se opune unei Schuldenunion în ZE, etc.).

    La arte TV doamna Elisabeth Quin a discutat ieri sec problema UE după alegerile pentru Bundestagswahl cu noul guvern A. Merkel. Francezii mai cred un pic în realizarea conceptului de la Paris al ui E. Macron 2017- 2022, cu un budget ZE pentru investiții (invitații francezi la arte TV susțin că budgetul ZE nu e prevăzut pentru alimentarea deficitelor de stat din sud-est, cer impozit pe transacțiuni financiare în ZE, deci resurse financiare pentru acest budget ZE) dar văd obstacole mai mari într-o coalitie CDU& A. Merkel 2017- 2021 cu FDP-Lindner și CSU, care are alegeri pentru Landtag Bayern 2018.
    Grüne și FDP, capra și varza (termocentralele electrice cu cărbune să fie deconectate, ca cele nucleare, cer ecologistii GRÜNE) într-o coaliție la Berlin? În Decembrie vom vedea ce își propune noua coaliție, noul guvern A. Merkel. Mai curge multă apă pe Dâmbovița.

    Pentru președinția UE 2019 ramâne mult de făcut. Urmează alegerile 2019 pentru PE Parlamentul UE.27. Care sunt șansele & riscurile pentru guvernul de pe Dâmbovița în noua constelație UE.27. După restructurarea concepută la Paris 2016/2017 urmează pentru România?

  3. mike spune:

    Si cum va reusi doamna Merkel sa tina piept acestor corporatii germane care doresc sa faca afaceri cu Rusia? Poate se vor reloca in Rusia, de exemplu, daca sanctiunile economice se mentin…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Armand Gosu


Armand Gosu

Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center fo... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

De acord ca tabara PSD este extreme de flexibila in materie de idei. Ce spune autorul nu e valabil d...

de: r2

la "Dacă treceam la monarhie în ’90 ar fi fost mai rău"

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)