joi, martie 28, 2024

Nările lui Koba: Ceaușescu la inmormântarea lui Stalin

Țin la Universitatea Maryland un seminar despre “Dictatori, dictaturi si film”. Azi am prezentat studenţilor mei documentarul “The Great Farewell” despre funeraliile genialissimului generalissim. Incepe cu faimosul crainic de la Radio Moscova, Iuri Levitan, anuntând solemn incetarea din viată a parintelui popoarelor, a corifeului știinţei, continuatorul “măreţei opere a lui Lenin”, strategul neintrecut, prietenul copiilor etc Apar imagini cu femei plângând, cozi nesfarșite, trei zile si trei nopţi, un fluviu uman in fata Casei Sindicatelor din Moscova, avalanșe de coroane de flori. Isterie generală, angoasă, sentiment de sfârșit al lumii. Coregrafia este perfectă. Va fi respectată, reluată si potenţată in spectacolele funerare ce vor urma: Klement Gottwald, Boleslaw Bierut, Wilhelm Pieck, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosip Broz Tito, Mao Zedong, Leonid Ilici Brejnev, Iuri Vladimirovici Andropov, Konstantin Ustinovici Cernenko.

Apar delegatiile din tarile sovietizate conduse de micii Stalini locali, de la Klement Gottwald si Matyas Rakosi la Walter Ulbricht si Boleslaw Bierut. Sunt acolo, desigur, Palmiro Togliatti, Jacques Duclos si Dolores Ibarruri. Ba chiar și presedintele Urho Kekkonen al Finlandei “finlandizate”. Il vedem pe Zhou Enlai inclinandu-se pâna la pamânt langa sicriul monstrului. Mareșali, scriitori, balerine, pionieri, aviatori, pompieri, colhoznice, arhitecţi, academicieni, artiști si preoti.

Delegatia PMR/RPR: pășesc primii Gheorghe Gheorghiu-Dej si Iosif Chișinevschi, urmaţi de Mihail Sadoveanu și Petru Groza, la rândul lor urmaţi de Miron Constantinescu și Gheorghe Apostol. Ultimul, in uniformă de general, foarte tânăr, Nicolae Ceaușescu. Avea 35 de ani. Mă intreb dacă apărea in componenta oficială a delegatiei. Am unele indoieli. Dar constat că Sorin Toma, pe atunci redactorul-șef al „Scânteii” și membru al acelei delegaţii, și-l amintea. Poate că atunci s-a gândit Ceaușescu prima oară la cum ar putea organiza el, peste ani, funeraliile lui Dej. Avea să o facă peste 12 ani, in urmă cu cinci decenii…

Frapante sunt nările enorme ale lui Koba. Imense precum niște cratere. Parcă și mort fiind, continuă să-și adulmece inamicii, reali și imaginari.

Fostul comandant din “Colonia penitenciară” de Kafka. “Motanul negru” (Ciornii kot) al lui Bulat Okudjava, cel care face atat de “neveselă casa in care trăim” (“potomu tak nevesiolii dom v kotorom mi jiviom”). URSS ca locuintă comunală, cum a spus istoricul de la Berkeley, Iuri Slezkine. “Plăieșul de la Kremlin” despre care a scris Osip Mandelstam cea mai importantă poezie politica a secolului trecut și pentru care a plătit cu viata. Muzică funebră, Wagner, Chopin, Ceaikovski (Simfonia Patetica), Simfonia a Saptea de Beethoven. Mitingul de doliu deschis de Nikita Sergheievici Hrușciov, primul secretar al organizatiei de partid din Moscova, urmeaza speech-urile lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, Lavrenti Pavlovici Beria, Viaceslav Mihailovici Molotov. Toti au mâinile pline de sange.

Doar Molotov pare trist. Poate că si este.”Obez, limbut si titanozaur” (Petre Pandrea despre Goering), Beria perorează indiferent si mecanic, fără urmă de intonatie, despre invăţătura nepieritoare a lui Lenin si Stalin.

Malenkov pare o marionetă, de fapt chiar este una. Gangsterii se luptă pentru impărţirea moștenirii. Va urma imbălsămarea, parte a ceea ce religia politică bolsevică numeste “eternizarea memoriei” liderului decedat. Beria va fi “demascat” ca agent, trădător și spion peste doar câteva luni. Va fi impușcat, vorba procurorului suprem al stalinismului dezlănţuit, “ca un câine turbat”. Andrei Ianuarievici Vișinski, pro-consulul trimis in România in 1945, ambasador la ONU, moare si el in 1954, scapând de anchetele ce-ar fi urmat inevitabil. Jucase un rol decisiv in Marea Teroare. Răfuieli, vendete, crime. Istoria comunismului in secolul XX.

Arthur Koestler in “Invisible Writing”: “In câteva decenii comunismul a parcurs drumul de la primii crestini la familia Borgia”. Scoala in care s-au format Ana Pauker, Dej si Ceausescu. Scoala care i-a invăţat că, pentru cauza sacră a Partidului, orice viciu devine o virtute, orice crimă este justificată, orice trădare este onorabilă. Pentru că nu există valori absolute, iar onoarea este, n’est-ce pas, condiţionată social, subordonată “intereselor de clasă”…

Recomandari:

https://www.contributors.ro/global-europa/moartea-genialissimului-generalissim-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/

http://www.curteaveche.ro/dosar-stalin-genialissimul-generalissim-ebook.html

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/funeraliile-lui-stalin-118380.html

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Am trait din plin si fara intrerupere cei 45 de ani de communism in Romania, din 6 Martie 1945 in 22 Decembrie 1989. Am invatat pe pielea parintilor mei si a mea ce inseamna ca ” pentru cauza sacra a Partidului, orice viciu devine o virtute, orice crima este justificata, orice tradare este onorabila „. Am invatat deasemena ca pentru a supravietui, trebuie sa accepti ca ” mai bine este sa gresesti impreuna cu Partidul , decit sa ai dreptate impotriva lui ”
    Dar nu asta vreau sa spun acum, cind ne aducem aminte despre cum s-a petrecut si ce a insemnat moartea lui Stalin.
    Eram, in primavara lui 1953, in penultima clasa de liceu la ‘ Gheorghe Lazar ” din Sibiu 1953 si deprinsesem exact tehnologia vietii duble sub communism. O viata acasa si intre prietenii intimi si alta in societate, la scoala, pe strada sau in piata.
    La mitingul de doliu, in curtea liceului, secretarul de partid, un profesor mediocru de matematica, pe numele lui Ion Niculescu, a spus, strgindu-si mereu ochii cu batista, pina ii inrosise de tot: ” Asa o durere, tovarasi profesori si elevi, nu am am simtit din anul 1924 cind… ( aici a facut o pauza si noi am asteptat sa spuna ceva despre moartea mamei sau a unui frate iubit … ) ,, a murit Vladimir Ilici Lenin !
    Morala istorioarei asta, demna de un discurs caragialesc , este insa alta. Am aflat , la putin timp dupa terminarea liceului, ca omul nostru, cel care plinsese amarnic la moartea lui Lenin si Stalin a fost dat afara din partid si din invatamint, fiindca a fot descoperit drept legionar. Nu mai stiu daca a facut si puscarie.
    Si ca sa inchei amintirile despre moartea genialissimului generalissim ( geniala gaselnita onomastica, dle Tismaneanu ! ) intr-un registru uui moristic ( ma gindesc ca dupa peste 60-70 de ani se poate si zimbi episodic la amintirea acest trecut ingrozitor fascist si communist, asa cum a facut-o si Benigni ), o amintire tot din primii ani din deceniul ’50
    Profesorul meu de matematica din liceu, un om si profesionist minunat, Radu Mihaescu, provenea dintr-un neam de mici mosieri de prin Teleorman, unde se mai ducea in fiecare toamna sa participe la citeva partide de vinatoare in sat cu fostii colegi de scoala. Il cunosteau desigur si primarul, si notarul si seful de post, toti adresindui-se politicos cu ” Domn’ professor „. El mi=a povestit istorioara de mai jos.
    Intorcindu-s intr-o zi pe cimp dela vinatoare, vede pe seful de post, ducind in fata lui, pe drumul spre Alexandria, cu miinile legate la spate pe un taran amarit pe care il cunostea, si il apostrofeaza:
    – Mai Gheorghe ( sau cum l-o fi chemat ) ce ai cu prapaditul asta, unde-l duci, e un betiv nenorocit, da-i drumul, orice=o fi facut , ca ii mor copii de foame !
    – Nu pot. domn. professor. Il duc la oras. N-a furat, n-a omorit,, I=A ZIS DE MAMA GENIALULUI !
    Ei da, asta crima !

    Dle professor, va multumesc din nou pentru excelentele Dvs articole, si vorba (parca) lui Neculai Munteanu de pe vremuri: ” In rest, sa auzim numai de bine! „

  2. Copil fiind, mama a plins sincera la moartea lui Stalin. Imensa tragedie. Citeva generatii au rabdat indoctrinarea, bucurindu-se la fiecare schimbare de stil propagandistic, odata cu rotirea comandantilor supremi.

    Din pacate indoctrinarea a reusit. Nu chiar ce si-a propus, dar omul nou a fost creeat. Cu dirzenie in fata modernizarii si democratiei, cultura vechiului om nou se stinge in urlet lugubru. Cu multa nepasare, generatiile noi asculta orice altceva in casti. Cultura complicitatii comuniste de masa dispare incet, dar sigur in negura vremurilor. Din pacate inca ne mai bintuie spasmele mizeriei sovietice. Nimeni n-o sa-i contorizeze ultima ei suflare. Dar decaderea lui Putin va marca viitorul apropiat.

    • @DanielS Oamenii simpli nu au mari sanse de a se sustrage indoctrinarii, fie ca e vorba de comunism, nazism, liberalismul actual – aceast reusit sistem de dezumanizare prezentat cu fata umana sau multe alte ism-uri create de oamenii „destepti” cu idei ce se preumbla prin istoria ultimelor secole. Sisteme ce ignora spiritul uman si trateaza fiinta – prin prisma ideologiei – ca obiect, in incalceala voit relativista pe care o propovaduie de zor.

      Adevarata drama este ca aceste sisteme abjecte – nazismul si comunismul secolului XX sunt oficial condamnate in timp ce spiritul si metodele lor sunt reformulate si emulate cu tot mai mult success in lumea „democrat”-corporatista (sa-mi fie scuzat pleonasmul). „Omul nou” ca proiect rezultat din ideologia metodei stiintifice este fundamental un robot organic egoist. Usor de indreptat in ce directie e nevoie.

      Respect? Onoare? Coloana vertebrala? Rosteste aceste cuvinte in societatea nord-americana si vei primi inapoi priviri goale si glume fortate. Expune o problema si vei vedea ca nimeni nu va expune o parere pana nu vor afla despre cine e vorba. Ad-hominem ridicat la rang de virtute.

      Cultura complicitatii, a ipocriziei permeaza lumea actuala (est, vest, nord, sud), si multi descopera cu eroare cum ca saritul din raul absolut intr-un rau relativ este doar masura trecerii timupului. Nimic nou.

  3. Scuze pentru insertul cam off topic !

    Domnule profesor, o întrebare: în ce măsură așa-zisul interviu luat de Giovanni Papini lui Lenin este fantezia scriitorului ? Dacă măcar 80% ar fi adevărat el reprezintă o mărturie senzațională. Pe de altă parte este atît de literaturizat încît mă frămîntă mari îndoieli. Poate n-ar strica un articol pe tema asta.

  4. Domnule Profesor, datorita dumneavoastra am citit-in ruseste si traducere- poezia Plaiesului de la Kremlin,pentru care va multumesc!Poate, artistic, e cea mai veridica imagine a criminalului popoarelor;
    Ce ma oripileaza, este ca Stalin a inceput sa fie „Reevaluat”, are muzee si statui, etc.In timp ce mai toate mass media ne prezinta in exces pe celalalt criminal istoric-ce manca, ce bea, ce femei iubea, ce caine avea,ce complici, fiecare cu istoria lui, etc.despre -cum excelent l-ati denumit-genialissimul generalissim e mai mult tacere ba din contra, i se gasesc motivatii ale crimelor in masa,ni se subliniaza minunatele lui insusiri si esentiala lui contributie in infrangerea Nazismului.Astfel nu-i de mirare ca in Rusia lui Putin a inceput „reabilitarea” lui, includerea in mod pozitiv in cartile de istorie si tacere totala despre gulag.In Rusia lui Putin e explicabil, inexplicabila este aceasta atitudine in tarile occidentale. De ce oare?

  5. Prezenta lui Ceausescu comfirma pozitia lui in plina formare si favorit sovietic ca urmare a serviciile aduse inclusiv de eliminarea unor fosti tovarasi care nu erau 100% pe linia sovietica si pe care i-a trecut in eternitate.
    Aceasta este parerea unor fosti tovarasi care au fost la TgJiu sau au luptat in Spania.
    Ceausesc este unul dintre cei care au dat arme pro-sovieticilor din partid pentru a elimina pe tovarasi inca din 44 si 45.
    La moartea lui Stalin bisericile din Romania au slujit pe dictator cu coliva detinutilor morti in inchisare.

      • Nu cunosc multe ci parerea unui detinut de la Targu Jiu, relatata direct si care nu a mers in uniunea sovietica.
        Acesta a fost supus unor unr incercari de eliminare fizica ale gruparii in paralele cu urmarirea de catre chestura care insa nu a reusit sa-l aresteze si in citeva rinduri a ajuns la Patrascanu care l-a salvat.
        Ulterior a fost arestat de mai multe ori, ultima data in 1952.
        Ceausescu l-a achemat dupa ce a ajuns la putere si i-a propus sa lucreze pentru el intrucit cunostea pe ceilalti membri ai comitetului central sa-i traga de limba.
        VIndecat de comunism a plecat din tara si a crezut tot timpul ca NC este omul rusilor.

  6. „Delegatia PMR/RPR: pasesc primii Gheorghe Gheorghiu-Dej si Iosif Chișinevschi, urmati de Mihail Sadoveanu si Petru Groza, la rândul lor urmati de Miron Constantinescu si Gheorghe Apostol. Ultimul, in uniforma de general, foarte tânar, Nicolae Ceaușescu. Avea 35 de ani. Mă intreb daca apărea in componenta oficială a delegatiei. Am unele indoieli.”

    Vă spulber eu îndoielile, domnule Tismăneanu. Nicolae Ceaușescu făcea parte din delegația oficială a României trimisă la înmormîntarea lui Stalin, după cum scrie „Scînteia” din 9 martie 1953:
    „Delegaţia este condusă de tovarăşul Gh. Gheorghiu Dej, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P.R., şi secretar general al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Din delegaţie fac parte: dr. P. Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R.; I. Chişinevschi, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R.P.R., secretar a C.C. al P.M.R.; Gh. Apostol, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R.P.R., secretar a C.C. al P.M.R.; M. Constantinescu, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării, secretar al C.C. al P.M.R.; acad. M. Sadoveanu, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale; Stelian Moraru, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor; general locotenent N. Ceauşescu, membru al C.C. al P.M.R., ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate; Sorin Toma, membru al C.C. al P.M.R., redactor-şef al ziarului “Scînteia”; M. Dalea, membru al C.C. al P.M.R., ambasadorul R.P.R. în Uniunea Sovietică; V. Muşat, prim-secretar al C.C. al U.T.M.”

    Puteți vedea facsimilul articolului din „Scînteia” pe blogul meu, l-am publicat în 2013: http://wp.me/pjejF-3Vx

    • Veti fi observat ca am dat link la „JN” unde este citat Sorin Toma care il mentioneaza pe Ceausescu. Era totusi dificil, veti admite, sa tin minte componenta intregii delegatii. Sorin Toma si-i amintea si pe Emil Bodnaras si pe Chivu Stoica, care nu erau acolo, deci memoria ne poate juca feste oricaruia dintre noi :) Ceea ce este surprinzator pentru mine e absenta lui Leonte Rautu. Revenind la tema artcolului, acesta a fost un eveniment formativ crucial pentru NC. Nu este, de fapt, niciunul dintre cominternistii din exilul moscovit. Nici macar eternul Gheorghe Stoica. Nu e nici Petre Borila.

      Va raman indatorat pentru interventia pe forum.

  7. Hors subjet.
    Hmm Ceva, ceva se petrece la Kremlin.
    Pozițiile rigide, a dlui Putin din fotografiile , prezentate mediei de către Kremlin, sunt extrem de nenaturale..aproape ireale într-o epocă media a comunicării prin video….pare mai degrabă une artistique mise en decor.

    • Nu sinteti ” hors subjet ”
      Cele doua personalitati se leaga si seamana asa de mult , incit ma tem ca viitorul Dlui Putin devine previzibil. Elementul de supriza poate veni doar din faptul ca personalitatea Dlui Putin conitne si buna doza djn Hitler

    • Cicula prin lume si astfel de zvonuri bomba .

      There is speculation that Putin is dead, ill, or having plastic surgery.

      Rumors are swirling about the possible illness — or even death — of Russian President Vladimir Putin. Mainstream media outlets have reported that he may be sick. Social media jokers used the hashtag #ПутинУмер („Putin is dead”) to speculate that he will be buried topless — a reference to his fondness for posing for bare-chested photos — or that he couldn’t possibly die, because „it’s not profitable.”
      Putin is almost certainly going to re-emerge in a few days looking none the worse for wear. But this isn’t the first time rumors of this kind have caught on — and the fact that he can’t cancel a couple of meetings without causing a frenzy of speculation hints at a deeper truth about Russia and the state of Putin’s regime.
      These rumors stem from fear and uncertainty about what happens after Putin. No one knows who would assume power if he died, got sick, or otherwise left office. That instability is a real danger, even if the death rumors are probably false.
      Why hasn’t Putin been seen since March 5?
      The rumors began on Wednesday after Putin canceled a visit to Kazakhstan this week. An anonymous Kazakh government official told Reuters, „It looks like he has fallen ill.” Reuters later reported that Putin had also rescheduled a meeting with officials from Georgia’s breakaway South Ossetia region, which was set to take place on March 11 but has now been postponed to March 18.
      Putin has not been seen in public since March 5. Although the Kremlin has released footage of meetings that supposedly took place on March 10 and 11, there is significant online speculation that those were actually taped the previous week. Analysts and online enthusiasts have eagerly scrutinized the footage, noting that Putin had apparently worn the same outfit to meetings on multiple days, and examined photographs to determine whether a desk calendar in the background shows the same or different dates.
      Putin’s spokesperson Dmitri Peskov immediately denied that the president was ill, insisting: „He has meetings all the time. He has meetings today, tomorrow. I don’t know which ones we will make public.”
      On Friday March 13 Russian state television aired footage that they said showed Putin meeting with Vyacheslav Lebedev, the head of the Supreme Court, but that was not enough to quell the rumors. Peskov has had to specifically deny tabloid reports that Putin was absent because of the birth of a „love child” with rumored mistress (or wife) Alina Kabayeva.
      „The information on a baby born to Vladimir Putin is false,” Peskov said, according to state news agency ITAR-TASS. „I am going to ask people who have money to organize a contest on the best media rumor.”
      Rumors of Putin’s demise have been greatly exaggerated
      Theories, both lighthearted and serious, continue to swirl online and in different media outlets: Putin has had a stroke! Putin is recovering from plastic surgery! Putin is battling with his intelligence agency over the murder of Boris Nemtsov!
      The idea that Putin would schedule plastic surgery for a week when he was supposed to have multiple public meetings seems highly implausible. And while it’s possible that he’s ill, it’s equally likely that he’s fine, and has withdrawn from public view for reasons of his own. The Brookings Institution’s Hannah Thoburn told me there was just no way to know the real reason for his absence from public life. „For all we know, he probably has the flu, or just wanted to hang out with his daughters or something. You never know what it is.”
      „the information on a baby born to vladimir putin is false”
      Rumors that Putin is ill or injured arise with some regularity. „These sort of rumors happen all the time,” Thoburn told me. „Is Putin sick? Is he this, is he that? Did he have plastic surgery?”
      In 2012, Putin canceled and postponed foreign trips for more than a month. Belarusian President Aleksandr Lukashenko said Putin had suffered a spinal injury during a judo bout, and there were rumors that he was seriously injured. But Prime Minister Dmitri Medvedev denied that Putin had hurt his back, and eventually the president reappeared.
      The truth behind the rumors: they reveal a frightening weakness in the Russian state
      The rumors may not be true, but that does not mean they are irrelevant. They speak to Russians’ nervousness about what would happen if Putin really were to become incapacitated. Because power is so centralized around him, there is no fallback plan for what would happen if he really were to suddenly become unable to rule. A system of government that rests on the health of a single man is very fragile, and that fragility — that weakness — is frightening.
      University of Pittsburgh research fellow Sean Guillory explained via email that the rumors „say a lot” in that „they excite both the desire and fears of many people, likely at the same time.” Some Russians may want Putin gone — but fear that „if he is, what comes next?”
      Thoburn agreed. The rumors, she said, „get to the problem with having only one central figure” in the Russian government. She noted that if the US president or the German chancellor were to suddenly take ill or have a stroke, there would be other means of succession and other instruments of government to fill that void while a replacement was found. But in Russia right now, „you don’t have that. That does expose a certain fragility in the system that scares Russians a little bit.”
      That’s very serious. „If both the system and the integrity of the nation state are so centered on one person, whether it’s a czar or whether it’s Putin or some other leader,” Thoburn said, „it becomes very dangerous.” And if the system is so centralized but there is no system set up for succession, „the system itself is not viable in the long term.”

      Prime Minister Dmitri Medvedev would take over if Putin were to die suddenly. But who would really take power? (Getty Images/Sasha Modovets)
      How did Russian politics become so centered on one man?
      Since coming to power in 2000, Putin and his supporters in the Kremlin have deliberately silenced political opposition. The president, Russia scholar Mark Galeotti explained to me in an interview several months ago, is „very jealous of power.” That has prevented him from anointing a successor among his allies, because he is unwilling to give that kind of authority to someone else. Indeed, Galeotti said, „There’s nothing that’s more of a career killer than being discussed as a potential successor to Putin.” And although opposition figures have periodically surfaced, they have for the most part been prominent individuals who’d found success in other arenas, such as oligarch-turned-activist Mikhail Khodorkovsky or chess-champion-turned-activist Garry Kasparov. They were essentially one-man operations — dissidents, rather than true political opposition.
      Is succession Russia’s most frightening political weakness?
      Guillory explained that succession is a longstanding weakness of the Russian system. Going back to the times of the czars, and throughout the Soviet era, Russia has had „a historical problem with succession, especially when the successor isn’t pre-anointed by the leader.” As a result, power transfers lead to political instability, and sometimes even violence. The current rumors around Putin’s whereabouts, Guillory suggested, „are tapping into this fact that is known and feared by many in Russia.”
      And in Russia today, there is no clear succession plan in place. Technically, of course, there is: Prime Minister Dmitri Medvedev would take over if Putin were to suddenly die or become incapacitated. But the real question isn’t who would assume Putin’s office, but who would assume his role: who would really take power after he is gone. That question remains unanswered.
      That is a significant source of potential instability for Russia, and it deserves to be taken seriously, even if the rumors themselves do not. It is easy to mistake Putin’s personal control over the levers of power in Russia for a sign of strength — after all, it makes him look like an especially powerful leader. But for Russia, it is a weakness. And that means that for the rest of the world, and for Russians, it is a potential source of instability and danger.
      Après Putin, le déluge?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro