Home » Global / Europa »Orientul Mijlociu »Reactie rapida » Citesti:

Raportul Litvinenko si inchisul ochilor in fata crimei

Edward Lucas ianuarie 27, 2016 Global / Europa, Orientul Mijlociu, Reactie rapida
11 comentarii 3,375 Vizualizari

E simplu să ai de-a face cu state corupte atunci când ele sunt slabe și îndepărtate. O superputere nucleară aflată chiar lângă tine și cu înclinație spre crimă, e însă cu totul altceva.

Aceasta este dilema cu care se confruntă acum premierul David Cameron în privința anchetei pe tema asasinării  lui Aleksandr Litvinenko, al cărei raport a fost publicat joi.

Dacă otrăvirea dlui Litvinenko, un fost agent KGB, ar fi mers potrivit planului, incidentul ar fi atras puțin atenția. Poloniul este o otravă rară și de obicei nedetectabilă: ucide prin radiații alpha, care pot fi detectate numai cu aparatură specială.

În restrânsa comunitate londoneză a disidenților ruși emigrați, mesajul ar fi fost clar: vi se permite să vă părăsiți patria, dar dacă faceți propagandă împotriva Kremlinului, veți fi omorâți.

Și MI6 ar fi fost alarmat: dl Litvinenko trăia dintr-o modestă sumă lunară primită în schimbul cunoștințelor despre relația dintre corupția la nivel înalt și crima organizată. Din sediul său de la Vauxhall Cross, agenția de spionaj inițiase o anchetă comună împreună cu serviciul de informații spaniol, cu numele de cod Operațiunea Vespa, pe tema implicării Kremlinului în mafia rusească din Spania.

Și totuși, misteriosul deces al unei surse secrete nu ar fi devenit un scandal public. Nu ar fi dus la înghețarea relațiilor cu serviciul de securitate rusesc, FSB. Și n-ar fi dus la o anchetă publică, cu un raport care, fără nicio urmă de îndoială, dă vina pe statul rus pentru asasinarea unui cetățean britanic în inima Londrei – într-un mod care a expus nenumărate persoane contaminării radioactive.

Numai o intuiție de ultim moment, le-a făcut pe autorități să supună analizei urina lui Litvinenko pentru depistarea radiațiilor alpha, pentru ca astfel să realizeze ce s-a întâmplat cu adevărat.

Prima ripostă, spre sfârșitului anului 2006, a fost dură. Ofițeri ai serviciilor rusești de informații au fost expulzați din Londra. Contactele cu FSB s-au redus la minimum, ca în în timpul Jocurilor Olimpice de la Soci, de exemplu.

Dar, ulterior, Marea Britanie a încercat să reia relațiile obișnuite. Luna de miere de pe vremea lui Blair se terminase, dar încă  nu era deloc la modă să se vorbească despre  reținere, ca să nu mai vorbim despre o eventuală confruntare cu Kremlinul.

Am început să scriu cartea “Noul Război Rece“ după decesul lui Litvinenko. Când a fost publicată în 2008, a fost elogiată de observatorii mai duri ai Rusiei, în special de cei din Europa de Est. Dar, în consens, mai marii de la Londra, Washington, Berlin sau din alte capitale au susținut că lucrarea mea e o aiureală alarmistă.

Rusia, susțineau acei așa-ziși înțelepți, era o țară capitalistă, deși cu unele scăpări. Avea un sistem politic pluralist, cu alegeri, tribunale și instituții. Dl Putin era o persoană neplăcută, dar a adus stabilitate în țară și a redat mândria națională. Putem colabora  cu el, atât pe plan de economic, cât și pe plan diplomatic.

Aceste considerații cântăreau mult mai mult decât indignarea provocată de asasinarea lui Litvinenko. Deși serviciile noastre de securitate și de informații nu aveau nicio îndoială că statul rus fusese direct implicat în povestea asta, pentru politicieni era mai convenabil să susțină altceva. Mai mult, corul admiratorilor Kremlinului din City, din lumea afecerilor și din oricare altă parte avea motivele lui să minimalizeze crima.

Aceștia au lansat exotice teorii ale conspirației în jurul acestui caz. Litvinenko cu greu ar putea fi considerat erou, se spune. Avea legături cu personaje dubioase – într-adevăr depindea din punct de vedere financiar de Boris Berezovsky, fostul mogul rus emigrat. Era o figură marginală – un bărzăune. Dacă cineva l-a pocnit, asta e.

Pe parcursul tuturor acestor evenimente, Marina Litvinenko și fiul său, Anatoli, au dat dovadă de o uimitoare demnitate și hotărâre. Indiferent care or fi fost păcatele soțului său, își alesese o soție admirabilă. Grație excelentului ei avocat, Ben Emmerson QC de la Mattrix Chambers, care și-a oferit serviciile gratuit, ea a putut depăși numeroasele obstacole juridice ridicate de autorități în calea finalizării anchetei.

Indiferent care ar fi rezultatul raportului întocmit de Sir Robert Owen, el reprezintă un minim de triumf  pentru răzbunarea neînduplecatrei doamne Litvinenko și pentru grupul ei de susținători credincioși.

Ea cere acum ca Marea Britanie să răspundă raportului prin sancțiuni dure împotriva Rusiei. Dar, în această privință, ea va fi cu siguranță dezamăgită. Pentru Downing Street și pentru Foreign Office, principala prioritate (chiar dacă eronată) este aceea de a obține sprijinul Rusiei în privința Siriei. Numai Kremlinul, așa se crede la Londra, la Washington și în alte capitale occidentale, poate ajuta la aducerea regimului Assad de la Damasc la masa negocierilor.

Rusia știe asta și se folosește de măcelul din Siria ca mijloc de exacerbare  a naționalismului sforăitor de acasă și ca sursă de tensiuni diplomatice afară. Ea pretinde că este un posibil partner în speranța de a obține concesii. În realitate, legăturile Kremlinului cu conducerea criminală siriană sunt principala cauză a războiului, și nicidecum o eventuală soluție.

Ca să fim drepți, politica Marii Britanii față de Rusia s-a schimbat mult în ultimii ani. Am sprijinit cu tărie poziția mai dură a NATO în privința apărării statelor sale de frontieră mai vulnerabile din estul Europei. Marea Britanie va trimite în Polonia 1.000 de militari (nu în ultimul rând, datorită faptului că dl Cameron dorește sprijinul polonezilor în negocierile sale cu Uniunea Europeană). Marea Britanie și-a intensificat eforturile, atât singură, cât și alături de aliați, de prinderea spionilor ruși. Ea a început – tardiv, dar lăudabil – să ia măsuri față de ofensiva propagandistică a Moscovei în Occident.

Joi, Theresa May a făcut o declarație dură în fața Camerei Comunelor, unde a anunțat înghețarea activelor a doi bărbați pe care o anchetă i-a declarat vinovați de crimă: Dmitri Kovtun și Andrei Lugovoi.

Dar e greu de crezut că bărbații ar avea vreo avere în sistemul financiar britanic. Chiar dacă sunt niște ticăloși, nu sunt proști.

Mult mai folositor ar fi să se urmărească fluxul banilor murdari din Rusia, care se scurge prin centrul financiar al Londrei. Bănci, birouri de avocatură, contabili și ale persoane din Marea Britanie s-au comportat cu o revoltătoare și nerușinată rapacitate în afacerile cu Rusia

Cea mai importantă companie a noastră, British Petroleum, “doarme” în pat cu Rosneft, o companie petrolieră care este brațul fără jenă mascat al statului rus. Avuțiile sale se bazează pe furt: o licitație aranjată prin care a achiziționat cele mai rentabile active de la Yukos, pe vremuri principala companie petrolieră a Rusiei.

Compania Yukos a fost condamnată în momentul când fondatorul ei, Mihail Hodorkovski, l-a acuzat în mod public de corupție pe domnul Putin. Petrolistul a intrat la închisoare, iar compania lui a fost falimentată printr-o serie de procese financiare demonstrative. Rosneft a strâns firimiturile pe nimic.

Și totuși, în 2006, centrul financiar al Londrei nu a considerat că greșește permițând listarea la bursa a acțiunilor Rosneft cu doar câteva săptămâni înainte de uciderea dlui Litvinenko. Asta a fost ca și când străinii ar fi fost lăsați să vândă mărfuri furate pe străzile Londrei. Departe de a chema poliția, finanțiștii noștri s-au înghesuit să apuce și ei câte ceva.

Un asemenea comportament nu se limitează doar la a ne corupe propriul sistem. Trimite și Rusiei un semnal prost. Îi face să creadă pe liderii ruși că sistemul nostru nu diferă prea mult de al lor. Banul domnește și dreptatea e de partea puterii. Numai că noi mascăm toate astea mai bine, cu o întreagă vorbărie despre democrație și despre statul de drept.

Sir Robert Owen, cu formidabila sa gândire și cu întrebările sale pline  de miez, este cel care întrupează adevărata forță a sistemului britanic. * El a elaborat un raport fără cusur: lucid, măsurat și convingător. Cumplita și implacabila sa concluzie, potrivit căreia a fost vorba despre un asasinat finanțat de stat, este jenantă pentru guvernul nostru. Nimeni nu-și imaginează că asta se poate întâmpla în Rusia.

S-ar putea ca integritatea juridică să fie o mică consolare totuși, dar, cum conducerea politică britanică ezită să facă ceva cu adevărat, în replică la o crimă uimitoare și nerușinată, comisă de o țară care crede, se pare pe bună dreptate, că poate scăpa nepedepsită.

Traducere de Mihaela Danga

* Nota____________

În termeni juridici seci, Sir Robert Owen, un judecător retras din activitate, spune o poveste extraordinară. Dl Litvinenko a fost un fugar din Rusia care a obținut azil în această țară. El a lucrat pentru temutul KGB sovietic și pentru instituția care i-a urmat, FSB-ul din Rusia. Cunoștea prea bine relația murdară dintre statul rus și crima organizată.Experiența lui a fost curând exploatată de mai marii spionajului din MI6. În particular, el le oferea consultanță în privința activității gangsterilor ruși finanțați de stat din Spania – o anchetă care afectează interesele financiare ale Moscovei la cel mai înalt nivel. Acesta ar fi putut fi mobilul crimei. Dar Sir Robert evidențiază și alte posibilități – antagonismul personal dintre dnul Litvinenko și Vladimir Putin, de exemplu. Fugarul – care obținuse cetățenia britanică cu puțin timp înaintea morții – l-a acuzat pe dl Putin, pe atunci premier, de asasinat în masă: a pus la cale explozia unor blocuri de apartamente în anul 1999, omorând peste 300 de oameni.S-a dat vina pe teroriști, dar probele erau slabe. Ca mulți alți reputați experți din Rusia, dl Litvinenko credea că adevăratul scop a fost acela de a crea un climat de teroare, care îi va face pe ruși să dorească un conducător puternic. Și așa a fost. Anterior un zero din punct de vedere politic, dl Putin a devenit aproape peste noapte  cel mai popular politician din Rusia Și mai extraordinar,  Litvinenko l-a acuzat pe dl Putin că ar fi pedofil. Ancheta apucă o cale precaută și convingătare prin ceea ce ea numește sec “viața plină de evenimente“ a dlui Litvinenko, care a implicat și o strânsă colaborare cu nababul emigrant rus Boris Berezovski și cu alte personaje dubioase. Dar desființează teoriile conspirației din jurul morții sale – cum ar fi faptul că s-ar fi otrăvit singur, ceea ce serviciile de informații britanice au exclus, sau că ar fi fost victima legăturilor cu lumea gangsterilor. Ancheta se referă și la alte povești – izotopul de polonium care l-a omorât pe dl Litvinenko nu era foarte scump (din unele rapoarte reiese că respectiva cantitate ar fi costat milioane de lire sterline). După cum nu purta nici semnalmente radioactive care ar fi condus către o instalație nucleară strict secretă din Rusia În opinia mea, aceste aspecte oferă și mai multă credibilitate raportului. El nu susține toate acuzațiile la adresa Rusiei, ci doar pe cele unde probele sunt de netăgăduit.Cele mai puternice acuzații ale raportului se referă nu atât la crima în sine, cât la cei care poartă responsabilitatea ei. Se spune că cei doi asasini, Dmitri Kovtun și Andrei Lugovoi, care au lăsat urme ce puteau duce la o contaminare mortală în timp ce rărăceau prin centrul Londrei, lucrau în mod sigur pentru FSB. Ceea ce înseamnă că este “foarte posibil “ – după cum formulează Sir Robert – ca ei să fi acționat la ordinul directorului de atunci al FSB-ului, Nikolai Patrușev, și al președintelui Putin însuși. Rusia este o țară profund birocratică și centralizată. Este de neconceput ca un lucru atât de riscant și de important precum asasinarea unui cetățean britanic, cu atât mai mult a unuia care lucra pentru MI6, să nu fi fost aprobată la cel mai înalt nivel. Dar Sir Robert nu își bazează concluzia doar pe acest lucru. El a avut acces la documente secrete și martori de la MI6, MI5 sau hackeri ai Departamentului de Comunicare al Guvernului britanic (GCHQ). Nu cunoaștem detalii legate de informațiile sale, dar el spune clar că aceste probe secrete indică implicarea la cel mai înalt nivel al statului rus în această crimă. S-a afirmat că o dovadă crucială o reprezintă “interceptarea” unei comunicări a guvernului rus, obținută de Agenția națională americană de securitate, și pusă la dispoziția aliatului său GCHQ. Este limpede că americanii nu doresc dezvăluirea acestor detalii.  Dacă într-adevăr suntem în stare să aflăm secretele Kremlinului și să le spargem codurile, e mai bine să nu se știe cum facem acest lucru. Este posibil ca acest aspect al afacerii Litvinenko să rămână necunoscut. Este însă cât se poate de limpede că guvernul britanic nu are de gând să răspundă așa cum trebuie în fața comportamentului revoltător al unui stat -paria Disprețul dlui Putin și al acoliților lui față de Marea Britanie este uluitor. Ei desființează sistemul nostru juridic, considerându-l o farsă, expresie a sistemului politic, și ne acuză de gândire ‘colonială’ pentru că am avut  tupeul să cerem extrădarea domnilor Kovtun și Lugovoi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Articol taios si clar, la fel ca raportul lui Sir Robert Owen.
    Ceva-ceva adevar exista in sintagma “perfidul Albion”.
    (Din punct de vedere strict personal: m-am simtit eu umilit de umilinta UK atunci cind Regina il plimba pe Pingelica prin Londra cu caleasca regala.)
    Multumesc de articol.

    • eu****** spune:

      Si atunci si acum exista interese comerciale care par sa prevaleze!
      Atunci a fost interesul Marii Britanii de a comercializa o aeronava despre care se stia ca nu va avea viitor.

      • Vasile M spune:

        @eu******(27/01/2016 la 15:40)

        Intr-adevar datorita acestei primiri s-au cumparat 2 licente de fabricatie pentru: avionul BAC1-11 (99-109 locuri) – British Aerospace si jet engine Spey 512 – Rolls Royce. Aceste licente au ajutat la salvarea temporara a celor doua companii iar Romania a avut acces la unele tehnologii aproape de varf din acea perioada.

  2. Nemo spune:

    Nu vreau sa fiu inteles gresit, e vorba de o crima odioasa, si nu am nicio simpatie pentru Putin, dar remarc totusi 2 lucruri :
    - Litvinenko era un fost agent KGB si niciun serviciu secret din lume nu te lasa sa tradezi fara consecinte (pana si francezii au “executat” niste fosti militari care au aderat la ISIS). Nu mai spun ce fac israelienii cand considera pe cineva jenant pentru statul lor.
    - Litvinenko se convertise la islam cu cateva saptamani inainte sa fie otravit, e dreptul lui, dar cum voia sa faca revelatii despre abuzurile rusilor in cecenia, mi se pare destul de suspecta aceasta conversiune

    • victor L spune:

      nu vei fi gresit inteles, ci total neinteles . Sint citeva elemente pe care te faci ca nu le vezi.
      – Litvinenko devenise (si) cetatean al UK.
      - cu felul tau de a rationa, crimele impotriva angajatilor Europei libere facute de catre statul comunist roman sint scuzabile. Pen`ca unii, inainte de a fugi peste granite, fusesera membrii pcr si depusesera un juramint (o facusera si la armata, barbatii).
      – Incercarea de asasinat a unor romani refugiati in Franta erau scuzabila, venerabile @ Nemo?
      – Israelul, de la infiintare, de aproape 70 de ani, este in razboi. Declarat sau nu, este in razboi, daca poti intelege.
      - UK nu a trimis asasini in URSS pentru a lichida cetatenii britanici convertiti la comunism si ajunsi spioni.
      Sint multe pe care nu le intelegi sau te prefaci ca nu le intelegi.

      • io spune:

        Din pacate cel care nu intelege esti tu. Litvinenko era spion rus. Care a fugit in UK si a colaborat cu MI6-ul.

        Trebuie sa fii de o naivitate inimaginabila sa crezi ca, in atare conditii, un spion dezertor, care probabil cunostea multe informatii sensibile, nu va fi eliminat. Chiar si Litvinenko stia asta.

  3. Deceanu Ovidiu spune:

    Reacția Regatului Unit la această crimă este dezamăgitoare.
    Dacă Regatul Unit reacționează așa, ce speranța mai are România dacă Rusia începe să își facă de cap prin Estul Europei ucigând opozanți în stânga și în dreapta ?

    Nici Teresa May și nici Cameron nu vor putea face nimic. Relația cu Rusia se croiește în birourile BP sau BAE care plătesc pensiile britanicilor.
    Rușinos. Suntem la mâna unui criminal ca Putin și nu putem face nimic.

  4. eu****** spune:

    Poate se invata ceva si din aceasta poveste.

    Absolut remarcabil pasajul:

    “Rusia, susțineau acei așa-ziși înțelepți, era o țară capitalistă, deși cu unele scăpări. Avea un sistem politic pluralist, cu alegeri, tribunale și instituții. Dl Putin era o persoană neplăcută, dar a adus stabilitate în țară și a redat mândria națională. Putem colabora cu el, atât pe plan de economic, cât și pe plan diplomatic.”

    Multumesc pentru articol.

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Povestea e mult mai veche decît pare (anii 1900-1914).

      Adică s-au invocat aceleași gogoși atunci cînd Imperiul Britanic a decis să se alăture alianței franco-ruse pentru a distruge Germania.

      Maxim Gorki:
      „O revoluție e o revoluție doar atunci când se produce ca o expresie naturală și puternică a forței creative a popoarelor. Dacă, însă, revoluția e doar o eliberare a instinctelor poporului, acumulate prin sclavie și asuprire, atunci aceasta nu e o revoluție, ci doar o revoltă a urii și răutății; este incapabilă de a ne schimba viețile și poate duce doar la amărăciune și la rău. Oare chiar putem spune că, la un an de la Revoluția Rusă, oamenii au devenit mai buni, mai inteligenți și mai onești? Nu, nimeni nu poate spune asta. Trăim în continuare așa cum trăiam pe vremea monarhiei, cu aceleași obiceiuri, aceleași prejudicii, aceeași prostie și aceeași spurcăciune. Lăcomia și răutatea care ne-au fost insuflate de vechiul regim sunt încă în noi. Oamenii încă se fură și se înșală unii pe alții, așa cum au făcut-o dintotdeauna. Noii birocrați iau mită așa cum o făceau și cei vechi și îi tratează pe oameni cu încă și mai multă grosolănie și dispreț.”

      Bolșevismul nu a apărut pe loc gol. Iar Occidentul mereu se preface că nu are habar despre sălbăticia funciară a Rusiei.

  5. Tofan Mihai spune:

    Cred ca toti ar trebui sa vada mai intii exceptionalul documentar rusesc realizat de un coleg si prieten gruzin al lui Lirtvinenko .Ptr a-l vedea pe Litvonenko viu organizind impreuna cu colegii,,de servici ” ucigasii FSB doua greve ptr ca se opuneau unor crime absolut gratuite si fara justificare cerute de seful lor (a doua viza asasinarea lui Boris Berezovski la LONDRA (acolo unde a si foat asasionat pina la urma si el si Litvinenko) .Sa-l vezi in cusca in sala de judecata acolo unde sentinta de eliberare a sa a fost modificata de judecator care avea pistolul unui FSB-ist pus la timpla.Si sa-l vezi pe Litvinenko pe patul de spital cu sotia alaturi inultimele sale ore de viata si spunind ca ,,Putin m-a ucis ” , ,,Putin este un mare criminal si nu trebuie sa scape nepedepsit ” .Documentarul se numeste ,,POISSONED BY POLONIUM (LITVINENKO CASE ” .Am stat sa-l vad de la 2 noaptea difuzat de TVR in noaptea asasinarii (comandate de Putin si avind complicitatea lui Donald Tusck actualul Presedinte al C E atunci PM al Poloniei liberal si filorus ) a Presedintelui Poloniei Lech Kaczynsski , a sotiei sale si a intregii elite anticomunistte si antiruse a Poloniei in 2010 in padurea Smolensk de linga Katyn.Apoi la ora 4 spre dimineata a fost difuzat si extraordinarul film al genialului regizor polonez Andrezj Wajda ,,KATYN ” .Cred ca prin difuzarea atunci , in seara aacestei enorme crime cu care rusii ne-au obisnuit mereu , tot in acea seara a fost difuzat si filmul ,,Amiralul ” o biografie corecta a vietii si asasinarii amiralului Kolceag in 1920 de catre bolsevici (caz similar cu asasinarea ultimului tar Nicolai II si a intregii sale familii ).Cred ca atunci Traian Basescu si poate si USA a vrut sa transmita lui Putin un simplu mesaj : ,,Stim cine esti si ce ai facut in seara asta ! “

    • io spune:

      Asa asa, da-i inainte. “Rusii l-a asasinat pe Kaczinsky”

      Dar asta e, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Edward Lucas


Edward Lucas

Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)