joi, aprilie 18, 2024

Realismul moralitatii: Despre Richard Holbrooke (1941-2010)

Richard Holbrooke a fost un diplomat-vizionar, un spirit devotat libertatii, un strateg capabil sa imbine moralitatea asumata lucid cu realismul politic. Prabusirea Blocului Sovietic, razboaiele de secesiune din fosta Iugoslavie, acordul de la Dayton, relatiile cu Germania, legaturile cu Pakistanul, razboiul din Afganistan, toate aceste prioritati de politica externa americana au fost legate de interventiie lui Holbrooke. Si-a inceput cariera in timpul razboiului din Vietnam, a lucrat in zonele cele mai periculoase in acei ani, la Saigon si in alte puncte fierbinti.

Ne-am cunoscut la Budapesta in martie 1999. Venise la conferinta „Between Past and Future: The Revolutuions of 1989 and Their Aftermath”e care am organizat-o la Central European University impreuna cu Sorin Antohi. O insotea acolo pe sotia sa, Kati Marton, o stralucita jurnalista care a scris pe larg despre teroarea stalinista din Europa de Est, inclusiv despre persecutarea familiei sale.  Kati era vorbitoare in cadrul conferintei, Richard a stat in sala ascultand discutiile. Cand a fost invitat sa vorbeasca, a oferit un tour de force analitic privind anul 1989.

Am fost intr-o seara la Laszlo Rajk Jr, arhitect, disident, membru al Parlamentului din partea Liberilor Democrati, fiul liderului comunist asasinat in urma unui proces-spectacol in 1949 (a fost acuzat de spionaj). Era in momentul ultimelor negocieri cu Slobodan Milosevici. La un moment dat, Holbrooke s-a retras intr-o camera, s-a intors si ne-a spus: „Am vorbit la telefon cu Milosevici, n-a acceptat conditiile noastre, va urma bombardarea”. Credea sincer in rolul Statelor Unite ca putere garanta pentru drepturile omului. Nu era un naiv, dar era un idealist. Stia din familie ce a insemnat Holocaustul (tatal sau emigrase din Germania, mama din Polonia), si se opunea cu pasiune oricarei forme de barbarie. Daca ar fi sa definesc formula sa spirituala, as recurge la conceptul ganditoarei Judith Shklar: liberalismul fricii.  Holbrooke stia ce inseamna teroarea totalitara si facea tot ce depindea de el ca sa o elimine din lumea de azi.  Unii au spus ca ar fi fost greu abordabil, imperativ, excesiv de direct si de increzator in sine. Memoriile sale il arata ca pe un diplomat atent la nuante, cu un fin simt psihologic.  Mie mi s-a parut deschis, cu un seducator simt al umorului, un fel de auto-ironie care dadea sansa interlocutorului sa se simta egalul acestui formidabil intelectual si diplomat. A trecut in lumea celor drepti un om intelept, onest si curajos.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Nu cumva Holbrooke a fost cel care a dat girul teroristilor din KLA fotografiindu-se frumos alaturi de ei dupa ce ticalosii veneau dupa o misiune de omorat civili sarbi?
    Nu cumva Holbrooke a fost cel ce infiera „masacrul” de la Racak, in realitate o farsa ordinara?
    Nu cumva Holbrooke a fost cel care a insistat ptr bombardarea Yugoslaviei fiind responsabil de mii de morti?
    Nu cumva Holbrooke a militat ptr independenta Kosovo , o provocare incredibila adresata imtregii comunitati internationale?
    ma doare in cur daca avea umor. inima nu avea.
    Let him rot in hell!

    • Nu cumva Sorin Antohi a fost informator al Securitatii ( din 1976) ?Si dupa cite stiu Sorin Antohi nu avea doctoratul pe care sustinea ca il poseda .
      Dar de Herta Muller care era scandalizata de trimiterea acestui securist si impostor in Germania pe banii romanilor nu ati auzit nimic? Sau e un securist „bun” „al nostru”?

    • Cit de moral era o arata o poza din 1998 cind UCK era considerata organizatie terorista de catre Departamentul de Stat.
      ( http://static.politika.co.rs/uploads/rubrike/160047/i/1/holbruka.jpg ).
      Mai bine ar scrie domnul Vladimir Tismaneanu despre realizarile UCK in traficul cu droguri sau de ce nu despre persoanele rapite si ucise pentru a le fi furate organele.
      „se opunea cu pasiune oricarei forme de barbarie”.Chiar asa ?Nu era barbarie rapirea , extragerea rinichilor si apoi uciderea ostaticilor?
      (http://www.guardian.co.uk/world/2010/dec/14/kosovo-prime-minister-llike-mafia-boss.)
      un proverb :Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti.

    • Felicitari, bine punctat estu. subscriu! domnul vladimir tismaneanu mai are un articol care mi se pare cel putin ciudatel prin ceea ce sugereaza: Totalitarism si antisemitism: Despre Heda Margolius Kovaly (1919-2010) se gaseste tot pe hotnews cu trimitere la contributors. am pus doua comentarii acolo (nenea).

  2. A MAI CRAPAT UN DRAK…
    A debutat in Vietnam in 1962…
    Si a sfirsit in Afganistan.
    Pe patul „germinativ” preparat de Brezinsky.

  3. Pentru Strajnik: Cred ca aveti nevoie de un pic de lectura dar poate mai mult de odihna si tratament. Dar cum Romania nu are stat social poate cel mai probabil va face placere registrul scabrosului.
    Pt Apologie: Fara indoiala ca UCK era si o impresionanta mafie balcanica, dar nu vad legatura intre el si activitatile criminale ale acesteia. Propun sa nu facem insinuaru fara dovezi si legaturi cauzale riguroase. Puteti ridica un singur argument pentru care SUA ar fi avut un interes in traficul cu organe sustinut de UCK?

    • Domnule Mihai Cosma afirmati ca ” UCK era si o impresionanta mafie balcanica „.In calitate de diplomat ,angajat al Departamentului de Stat al USA considerati ca e o cinste poza lui linga niste mafioti?Sau habar nu avea linga cine poza in sosete?
      Doriti legaturi cauzale riguroase – prima poza =legatura lui cu „impresionanta mafie balcanica „( vorbele dvs ) – articolul din Guardian = legatura Hashim Thaçi cu traficul de organe ,impiedicarea investigatiilor Carlei Del Ponte ( de catre cine va las sa aflati dvs-ca sa nu ma acuzati de „insinuaru fara dovezi „).Oricum nu am insinuat vre-o legatura , interes al SUA IN NICI O PROBLEMA asa ca nu am ce argument sa va dau privitor la faptul ca” SUA ar fi avut un interes in traficul cu organe sustinut de UCK”.
      In Guardian se arata ca FBI era la curent cu aceste crime asa ca ramine la latitudinea admiratorilor domnului Holbrooke sa prezinte actiunile pe care le-a sau nu le-a facut in favoarea ostaticilor.Eu afirm doar ca in „Aploogia ” pe care i-o dedica domnul Vladimir Tismaneanu , aprecierea ca „se opunea cu pasiune oricarei forme de barbarie” nu se aplica si in cazul traficului de organe desi din legaturile pe care poza arata ca le-a avut ar fi putut sa o faca.

      • Draga Domnule Mihai Cosma o alta dovada directa :http://www.france24.com/en/20110216-un-confidential-document-kosovo-organ-trafficking-investigation-unmik-eulex
        Cine poate sa musamalizeze un astfel de document ? Din 2003 se stia oficial dar nu s-a investigat nimic.Chiar sa cred ca Richard Holbrooke era curat ca lacrima si altii corupti nu au facut anchetele necesare ?
        Felicitari pentru D-l Tismaneanu care in urma unei conferinte si a unui chef la Laszlo Rajk Jr poate scrie un articol ca cel de fata in timp ce in comemorarea altor disidenti decedati nu uita sa aminteasca legaturile lor cu Milosevici de natura sa- i discrediteze pe veci pe respectivii indivizi.Despre legaturile Richard Holbrooke-UKC nu e nevoie sa se aminteasca nu-i asa?

  4. L-am auzit odata la o conferinta pe Holbrooke vorbind despre Sarajevo. A descris experienta sa directa din orasur impresurat si ce mi-a ramas in minte a fost rechizitoriul facut razboiului civil ca forma de comercializare a trupului uman de luptatorii tuturor partilor implicate. Nu era vorba deloc de o demonizare a sarbilor ci de un apel umanist la intelegerea faptului ca astfel de conflicte cei care se afirma sunt indivizii plini de agresivitate, innecati in resentimente difuze si gata sa- devoreze pe cei slabi din propria parte a frontului. Femei, organe, droguri, tigari, arme…Toate circulau in toate partile, cu „comandanti” sarbi si musulmani transand piete, formand certeluri, comodificand pana si aerul. Un om care gandea asa nu putea fi un zelot al carui singur scop in viata era distrugerea „fratilor sarbi.”

  5. domnule Tismaneanu,
    remarc niste texte care devin tot mai ermetice, un fel de comunicate cosmetizate, cu ceva suport ideologic, ale Departamentului de Stat. Si multe-multe cuvinte pretentioase care ori sufoca, ori ascund miezul; va doresc sa nu va transformati intr-un fel de Cornel Dinu al presei scrise …
    sincerely,
    ck

  6. D-l Tismaneanu nu spune tot ce stie, dar, in mod sigur, este mult mai bine informat decat unii dintre comentatorii de mai sus. Opiniile dumnealui sunt mult mai valoroase decat ale unor „politruci” scapatati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro