Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Referendumul din Turcia: Definitivarea procesului de erdoganizare?

Alexandru Damian aprilie 13, 2017 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine
7 comentarii 1,867 Vizualizari

Politica de erdoganizare a Turciei își desfășoară un nou episod duminică, 16 Aprilie, când turcii sunt chemați la urne pentru a decide asupra modificărilor constituționale propuse de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) și susținute de Partidul Mişcării Naţionaliste (MHP).  Referendumul nu este altceva decât ultima dintre încercările lui Erdogan de a transforma țara într-un sultanat, o autocrație “legală” în care curentul erdoganist să nu fie deranjat de elementele nocive.

Iar elementele nocive pentru Turcia lui Erdogan sunt fie din Vest (Erdogan a dus o adevărată campanie împotriva țărilor occidentale în ultimele luni – în special Germania și Olanda, state cu importante comunități turce, totul culminând cu acuzațiile de nazism împotriva Germaniei), fie ce a mai rămas din opoziția din interiorul țării – partide politice, universități, societate civilă – profund afectate de epurările regimului după lovitura de stat eșuată din Iulie 2016  (a se citi lideri ai partidului kurd sau jurnaliști arestați, televiziuni sau ziare închise, cadre universitare demise sau anchetate și lista poate continua).

Va deveni visul de preamărire al lui Erdogan realitate după ziua de duminică, transformând Turcia anului 2017 într-un sultanat de facto și oferind lovitura finală republicii lui Ataturk? Previziunile gravitează în jurul unui rezultat strâns, cu un ușor avans pentru tabăra pro Erdogan, în condițiile unei campanii vădit nedrepte – monopol cvasi-total pe media, opoziție redusă la tăcere și amenințată, amenințări voalate pentru tabăra „Nu” – totul într-un stat în care starea de urgență continuă, iar politica de arestări depinde de dispozițiile Înaltei Curți de la palatul prezidențial din Ankara.

Cum s-a ajuns aici? Impunerea unui sistem prezidențial în Turcia își are resorturile încă din timpul campaniei electorale din Iunie 2015 – o temă centrală a AKP având ca principală argumentație rezolvarea deselor blocaje dintre Președinție și Parlament.  Însă cele 18 amendamente de modificare a Constituției ce vor fi subiectul referendumului rezolvă „intr-un mod original” blocajele de orice natură între puterile statului, concentrând toată puterea în mâinile unui singur om – președintele țării.

Pe 21 Ianuarie 2017, Parlamentul Turciei a trecut cu 339 voturi în favoare (142 împotrivă, 5 voturi albe și 2 anulate) cele 18 amendamente propuse de AKP  și naționaliștii turci. Având nevoie de 330 voturi pentru (3/5 din numărul total de parlamentari), amendatele urmează să fie supuse votului popular prin referendum.

Ce presupun cele 18 amendamente? Prima și cea mai importantă modificare este schimbarea prerogativelor președintelui – acesta nu mai este doar „șeful statului”, ci concentrează și puterea executivă. Cu alte cuvinte, Guvernul/funcția de Prim Ministru este eliminată, iar Președintele capătă puterea de a numi și destitui vice-președinții și miniștrii.  Mai mult, unul dintre amendamente conferă Președintelui dreptul de a numi și funcționarii de stat de nivel înalt prin decrete prezidențiale, nefiind clar care funcționari intră sub incidența noului amendament sau care vor fi criteriile de numire.

Mai mut, sub noile modificări, Erdogan poate candida și deține Președinția pentru încă 2 mandate, deci până în 2029, având posibilitatea de a menține și controlul asupra AKP, nemaifiind nevoit să renunțe la funcția de președinte al partidului. Ar fi un control de facto și asupra instituției prezidențiale, și asupra Parlamentului, în condițiile unei majorități a partidului din care acesta provine. Chiar și așa,  va fi un Parlament golit de conținut (sub noile amendamente, Parlamentul nu mai are niciun rol în numirea Președintelui sau a Cabinetului, nu poate organiza audieri sau exercita vreo putere de supervizare asupra acestuia), iar președintele poate dizolva parlamentul în orice moment, cu condiția organizării de alegeri prezidențiale anticipate.

Cât privește sistemul judiciar, președintele primește noi puteri, în principal numirea a patru dintre membrii Consililui de Judecători și Procurori (redus la 13 membri, față de 22 anterior). Mai mult, parte a Consiliului sunt și Ministrul Justiției și Subsecretarul Justitei – Ministru, respectiv înalt oficial, numiți de președinte. Am vorbi deci de 6 membri din 13 numiți direct de Președinte.  În sistemul actual, Președintele numește 3 din cei 22 membri ai Consiliului.

Același scenariu și în cazul politicii de securitate a statului  – președintele determină, sub noile amendamente,  întregul spectru de securitate- numește Șeful Statului  Major și membrii Consilului Național de Securitate și, luând în considerare noile prerogative de numire a funcționarilor de rang înalt, probabil și șefii serviciilor de securitate.

Comisia de la Veneția s-a declarat extrem de îngrijorat  de noile modificări constituționale din Turcia, concluziile raportului fiind extrem de dure – „pas periculos înapoi în tradiția democratică constituțională a Turciei si pericol de  degenerare a sistemului propus spre un regim autoritar și personal.”

Care este tabără NU, anti Erdogan? Cele 2 partide principale de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP) – înființat la 9 septembrie 1923 de Mustafa Kemal Atatürk, și Partidul Democrat al Poporului (HDP) – partidul comunității kurde, au votat împotriva amendamentelor în parlament.  Pe lângă acestea, puținele organizații din societatea civilă și  grupuri minoritare încă neafectate  de măsurile regimului  s-au declarat împotriva referendumului.  Liderul HDP, Selahattin Demirtas, precum și alți 8 membri ai partidului au fost arestați în Noiembrie 2016, ca urmare a acțiunilor de represiune ale regimului după lovitura eșuată de stat.

De remarcat însă și ce se va întâmpla cu aliații AKP, nationalistii din MHP, unde dizidență condusă de Meral Aksener ar putea deraia și modifica balanța de forțe din interiorul partidului în favoarea taberei NU.

Care este tabăra DA, pro Erdogan? Simplu spus, restul.  Întregul aparat de stat din jurul AKP, naționaliștii din MHP, media controlate aproape în totalitate de către partid.

Care ar putea fi consecințele în relația cu Uniunea Europeană și România? Puțina brumă de democrație care mai există în Turcia s-ar putea termina pe 16 aprilie în condițiile victoriei taberei DA.  Jocul de șah dintre liderii UE și Erdogan ar putea primi o mișcare decisivă:  ruperea negocierilor de aderare din partea oricărei tabere, cu precădere dinspre partea turcă dacă ținem cont de frecventele avertismente ale lui Erdogan. Suspendate de facto de multă vreme,  negocierile dintre cele 2 entități ar putea rămâne doar la stadiul de cooperare economică, așa numitul concept  de „relație privilegiata”, discutat în special în Franța și Germania.

Un Erdogan și mai puternic și probabil mai amenințător atât în interior – probabil va continua epurarile începute în vara anului trecut, dar și spre exterior – criza refugiaților fiind un instrument de șantaj extrem de puternic la adresa UE – nu va face altceva decât să vulnerabilizeze și mai tare edificiul european, puternic criticat pentru desele concesii oferite Turciei, dar și pentru slaba implicare în numeroasele încălcări ale drepturilor omului și a statului de drept.

Cu o victorie a taberei DA, influența UE în Turcia va atinge un nou minim, poate chiar în momentul în care țara sau măcar o parte a societății ar avea nevoie cel mai mult de valorile europene. Însă indiferent de rezultatul referendumului, politicia anemică a Uniunii Europene va primi un șoc ce va necesita un reset al relației cu Turcia, ce ar trebui să se concretizeze într-un suport extins pentru societatea civilă din Turcia, dar și un sistem de sticks and carrots pentru autoritățile turce.  Greu de crezut, din păcate.

Cât privește relația cu România, o victorie a taberei DA ar fi probabil un dezastru.  Protestele recente din România au subliniat o congruență între ceea ce se întâmplă în Turcia și ceea ce se poate întâmplă în România. Pancartele cu „Erdogan de Teleorman” nu au lipsit din Piața Victoriei, cum nu au lipsit nici scandarile împotriva erdogănizarii țării.

Totusi, unii lideri politici de la București , suporteri declarați ai lui Erdogan sau cei ce încă mimează valorile europene, vor saluta exemplul de „bună practică” de la Istanbul și își vor dori, în sinea lor sau destul de vocal, o erdoganizare de facto și a României.  Victoria lui Erdogan, ce ar consfinți o captură totală a statului,  le-ar da și mai mult aplomb.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. Rumpeltstilstkin spune:

    Ca de obicei se evita realitatea ,care este foarte simpla intotdeauna :
    -Toate ( si cand spun toate inteleg toate) tarile vestice curteaza Turcia ; derapajele olandeze si admonestarile germane sunt de fatada
    -Minoritatile turcesti din aceleasi tari vestice fac legea ( nimeni nu stie sau se face ca nu stie despre tratatele unor tari vestice cu Turcia ,care 1. trec peste tratatele uniunii si 2. practic confera cetatenilor turci drepturi in plus – intrebati de trebuie sa faca un cetatean turc fata de alt cetatean in privinta naturalizarii in Olanda,de exemplu)
    - Erdogan are o imensa sustinere din partea cetatenilor turci ,practic nu exista opozitie. Erdogan este poporul
    - Comparatia Erdogan – lider roman ,sau Turcia – Romania este complet deplasata

    • Rumpeltstilstkin spune:

      Inca o chestie ca sa inchei pe un ton vesel : Romania membruL UE nu este si nici nu va fi vreodata atat de bine “infipta” in uniune precum este Turcia . Si nici nu va conta la fel de mult.
      Asta spune mai multe despre UE decat despre Turcia ..si despre Nato …Eurofestivalul ala muzical nici nu conteaza.

  2. Stefan Bragarea spune:

    Dle Damian, chestia cu ”tradiția democratică în Turcia” este ușor hilară. Nu uitați că, măcar geografic, Turcia este o țară asiatică, în care despotismul este privit altfel decât în Europa. În plus, Turcia a avut, are și va avea ambiții și orgolii imperiale
    Pentru Europa de Vest lucrurile vor rămâne în coadă de pește și după alegeri. Atât timp cât vor exista interese economice, Europa va accepta – discret – problemele ”oamenilor de rând” din Turcia (urăsc expresia asta, și eu sunt om de rând, dar în România) iar sancțiunile eventuale vor fi numai de fațadă. Nu uitați indignările din fața Rusiei lui Putin
    În întreaga Europă populismul și compromisurile oamenilor politici în goană după voturi vor continua, probabil până la autodistrugere.
    Și turcii pot mima fericirea și se pot minți pe ei înșiși. Noi aven ceva mai multă experiență grație socialismului mimat. Oricum, situațiile nu sunt comparabile…nici liderii.

  3. Consonant spune:

    Tocmai am citit o carte recent tradusa in limba romana “Turcia lui Erdogan” de Ahmet Insel. O recomand tuturor celor care vor sa inteleaga problemele Turciei contemporane dintr-o perspectiva echilibrata si cu argumente istorice, sociale si religioase.

  4. klz spune:

    In Turcia, anul trecut a fost dezastruos pentru turism si comert (concentrate in partea vestica a tarii, care nu voteaza Erdogan) si urmeaza alti ani la fel de dificili. Baietelul asta cu vise de mare sultan si-a dat seama ca seama ca, pentru a invinge “fiara” democratiei, trebuie sa-i distruga intai economia.

    Rezultatul votului va fi un “DA” peste asteptari, 55% sau chiar mai sus, zarurile s-au aruncat cand puciul a esuat anul trecut.

    Libertatea nu-i usoara, sunt necesare sacrificii, compromisuri si mult timp pentru a obtine. Turcii, la fel ca si rusii de altfel, au hotarat ca nu merita bataia de cap. Au ales calea usoara, a “tatucului” care stie ce face, ii protejeaza si le da de mancare. Pana se termina mancarea. :)

  5. Hantzy spune:

    Doar acum câțiva ani citeam pe contributors.ro un apel pentru schimbarea Constituției României, paradigma semiprezidențială părând insuficientă celor nemulțumiți de progresele prea lente. Daca nu mă înșel, dl Sever Voinescu prezenta chiar aici un proiect constituțional în care se regăseau toate modificările propuse azi de AKP în Turcia, iar dl Stefan Vlaston susținea mitul despotului luminat, capabil să-și conducă poporul spre progres democratic, chiar împotriva voinței populare. (!!!) Susținătorii acestor idei, fie ei Baconski sau Lazaroiu, Stanomir sau Vancu, nu precupețeau atunci niciun efort pentru a arăta că în constantul război dintre parlament și președinte, cel din urmă trebuia considerat preferabil, în baza conceptului că șoferul strălucit poate și zbura cu rabla, așa cum meseriașul poate face din rahat praștie. Acreditarea acestei idei, că un comandant poate fi mai performant decât sistemul pe care-l are în administrare, a dus la formarea opiniei că instituțiile publice ale statului se confundă și se reduc la numele șefilor lor. Astfel DNA era Morar, ANAF era Blejnar, CCR a ajuns să fie Dorneanu, iar Camera este Dragnea și Senatul este Tăriceanu. Restul nu mai contează.

    • victor L spune:

      “Daca nu mă înșel, dl Sever Voinescu prezenta chiar aici un proiect constituțional în care se regăseau toate modificările propuse azi de AKP în Turcia”
      Ba te inseli. Groaznic, ca sa nu spun vorba aia!
      Ia mai citeste odata articolul, daca nu faci parte dintre cei 42%
      NB,
      si pedeapsa cu moartea o propunea Sever Voinescu?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Damian


Alexandru Damian

Alexandru este licențiat în Științe Politice, Universitatea din București, și a finalizat în 2013 un program de Masterat în Studii Europene în cadrul Universității Liber... Citeste mai departe


E randul tau

Felicitări colegului meu de generaţie şi de universitate de la Cluj pentru articol şi pentru ati...

de: Valentin Naumescu

la "Ştiinţa a fost aservită lumii politice"

Cauta articole

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)