Home » Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Relatare de la Chateau Bela

Edward Lucas decembrie 16, 2015 Global / Europa, Reactie rapida
15 comentarii 1,373 Vizualizari

Conferința de la hotelul Chateau Bela pe teme de securitate este una specială. Desfășurată în luna decembrie în Slovacia, în plină zonă rurală, ea este destul de restransa (invitațiile sunt râvnite) și găzduiește discuții intime și sincere între participanți ce se cunosc între ei de ani de zile, dacă nu chiar de zeci de ani.

Cu fiecare an, atmosfera conferințelor la care am participat a devenit tot mai încărcată. Am văzut de-a lungul anilor cum criza financiară afectează grav credibilitatea modelului economic  occidental. Politica externă revanșardă a lui Vladimir Putin amenința de multă vreme vecinii de vest ai Rusiei. Incapacitatea UE și a NATO de a evalua pericolul și de a-l gestiona a înrăutățit situația și mai mult. Slăbiciunea leadership-ului american este acum considerată aproape o evidență; deși distinșii noștri participanți americani sunt bineveniți, nu ne așteptăm ca ei să ne rezolve problemele.

Desigur, au fost și vești bune. Grație leadership-ului german, avem sancțiuni serioase impuse Rusiei. UE a dat o grea lovitură politicii de export abuzive a Gazpromului, cu efecte de distorsionare a pieței – trebuie spus că Maroš Šefčovič, vicepreședintele slovac al Comisiei Europene răspunzător pentru energie, este un vechi participant la conferința de la Chateau Bela. În prezent, NATO ia în serios problema apărării teritoriale. Situația Ucrainei este încă în derivă.

Dar marea îngrijorare din acest an este una nouă. Criza migrației și atacurile teroriste au scos în evidență prăpastia crescândă dintre populație și elita liberală care a condus zeci de ani Europa. Procesul integrării europene, care pe vremuri părea inevitabil și de neoprit, nu doar că a încetat, dar face pași înapoi. Principii sacre și intangibile, precum absența controlului la frontierele din Spațiul Schengen, au fost încălcate. Populația este interesată mult mai mult să aibă o viață sigură și normală decât să adere la soluția liberală ce sprijină ordinea europeană. S-ar putea totodată să îi pese mai mult de propria siguranță decât de păstrarea unor libertăți apărate cu atâta cerbicie, cum ar fi dreptul la viață privată.

Așadar, prin călduroasele încăperi de la Chateau Bela bătea un vânt rece. Toate discuțiile s-au desfășurat în conformitate cu regula Chatham House, adică, orice informație poate fi luată in seamă, fară a se ține seama de afilierile vorbitorului. Trei probleme au ieșit totuși în evidență. Prima a fost migrația. Slovaciei îi este greu să găzduiască fie și doar câteva familii de sirieni, selectate în funcție de (eventuala) lor religie creștină (ne-am  putea întreba ce ar spune fondatorul acestei religii despre așa ceva)

Și totuși, în afara Castelului Bela, Slovacia este un exemplu de țară multiligvă și multiculturală. Târgul de Crăciun, deschis într-o altă zonă din jurul castelului, se desfășoară în limba slovacă și în limba maghiară. Așa s-a întâmplat și cu slujba de duminică, din capela castelului. Problema nu este prejudecata, ci neîncrederea. Populația nu crede că guvernul va gestiona cum trebuie criza migrației. Așa că i se opune, iar politicienii îi urmează rapid exemplul. Starea de spirit din Republica Cehă și din Polonia devine tot mai apăsătoare. În Ungaria, s-a înrăutățit deja.

Asta duce la cea de-a doua problemă, mult comentată în sesiunile de discuții: renaționalizarea politicii. În trecut, liderii țărilor din Europa Centrală și de Est se mulțumeau să lase mare parte a deciziilor în seama Bruxelles-ului în schimbul unor mari sume de bani și pentru un loc la masa mare a țărilor bogate. S-a terminat cu toate astea. Politicienii vor acum să adopte niște decizii care să răspundă imediat cerințelor electoratului. S-a dus admirația față de Bruxelles; în locul ei a apărut nepăsarea, dacă nu chiar disprețul.

Acest fapt erodează ordinea bazată pe reguli pe care se fundamenteză UE (și NATO). Desigur, țările europene au încălcat în mod repetat ani în șir aceste reguli după bunul lor plac (gândiți-vă la deficitul Germaniei sau la protecționismul francez). Dar astea erau excepțiile, nu norma. Acum se pare că intrăm într-o eră în care țărilor li se pare normal să încalce regulile.

Desigur, reglementările sunt deseori aiuristice și se aplică prost. De exemplu, manifest înțelegere pentru Ungaria în privința gardului de la frontiere. Spania are un gard imens pentru apărarea a două mici enclave ale sale din nordul Africii. Nimeni nu spune că inițiativa este șocantă sau rasistă. Statelor ex-comuniste li se aplică de prea multe ori duble standarde .

Acest fapt a ieșit parțial în evidență când, la conferința de la Chateau Bela din acest an, s-a discutat o a treia mare problemă: Polonia. Această țară contează în regiune mai mult decât oricare alta. Ea constituie axa planului de securitate, este cea mai mare putere economică și glasul cel mai sonor din UE și din NATO. Dar, încă din primele săptămâni, noul guvern a făcut o impresie extrem de proastă. Cred că o bună parte din aceste critici sunt nedrepte. Polonezii au tot dreptul să înlăture un guvern prost, iar fosta coaliție a Platformei Civice era vizibil uzată, tolera niște enormități șocante, lua decizii total neinspirate (cum a fost confiscarea pensiilor private pentru alimentarea finanțelor publice) și uneori făcea abuz de putere. Este adevărat că a depus mari eforturi ca să mulțumească alte țări, dar strănii nu se pot aștepta ca Polonia să fie guvernată așa cum le place lor.

Cred că cel mai probabil guvernul partidului Lege și Dreptate se va potoli după câteva luni ceva mai bătăioase. Va constata că, promovarea în continuare a teoriei conspirației în legătură cu prăbușirea avionului de la Smolensk, din 2010, și tentativa de a-i trimite la închisoare pe adversarii politici, distrag atenția de la marile și presantele probleme cu care se confruntă țara. Dilemele și constrângerile inerente puterii vor reprezenta un test serios.

Și totuși, încă mă simt îngrijorat. Instituțiile Poloniei trebuie să fie mai puternice, nu mai slabe. Noul guvern a avut marea ocazie de a pune justiția, serviciile de informații, radioteleviziunea publică și Curtea Constituțională în mâinile unor personalități neutre respectate. În loc de asta,  le-a umplut cu oamenii lui. Pentru un partid care aspiră la un înalt statut de probitate în viața publică, e o rușine.

.

Mai mult, cadrul instituțional în care funcționează Polonia este acum mai slab. Outsiderii dispun de mai puțin timp, de mai puțină energie și sunt mai puțin înclinați să conlucreze cu noul guvern de la Varșovia. Dacă partidul Lege și Dreptate alege să încalce regulile, aproape nimic nu îi mai stă în cale.

Așadar, am părăsit Chateau Bela recunoscători gazdelor noastre, dar cu presimțiri sumbre legate de viitor. Nu însă disperați. Am fost corespondent străin în Cehoslovacia comunistă; îmi amintesc cum am fost arestat, bătut și hărțuit. Alții au pățit-o și mai rău: cel puțin unul dintre ceilalți participanți era deținut politic în 1989. De atunci, am parcurs cu toții un drum lung. S-ar putea ca timpul să meargă înapoi deocamdată, dar decăderea ar putea fi oprită dacă ne putem uni voințele.

Traducere de Mihaela Danga

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Toata lumea apara dreptul la viata privata, e un lucru firesc. Oamenii au intrat la puscarie pentru citirea corespondentei private a altor oameni.

    Eu nu renunt la libertate.

  2. Ghitza spune:

    ////
    Grație leadership-ului german, avem sancțiuni serioase impuse Rusiei??? Pe bune?? Pai nu nemtii fac tot ce pot ca sa elimine orice neplacere pt rusi??? Nu nemtii au negociat pt rusi la Minsk?? Cum e cu Nord Stream 2????
    Si cu emigrantii ce leadership a aratat germania?? Nu Merkel a fost eroina emigrantilor??
    Polonia va constata că, promovarea în continuare a teoriei conspirației în legătură cu prăbușirea avionului de la Smolensk, din 2010, și tentativa de a-i trimite la închisoare pe adversarii politici, distrag atenția de la marile și presantele probleme cu care se confruntă țara ??? Omul asta nu cunoaste subiectul. Pur si simplu a inghitit pe nemestecate ce spunea presa in primele ore de la caderea avionului. Habar nu are ce se stie acum. Orice tara face anchete dupa caderea avioanelor si comunica apoi rezultatele, si orice tara trimite spionii la inchisoare.

  3. un_batrin spune:

    Daca e sa renuntam la viata privata pai sa o facem pina la capat:
    Oricine sa poata sa vada ce fac eu 24 de ore din 24 tot timpul dar si eu sa pot sa vad ce face oricine mi se nazare tot 24 din 24, 7 din 7, 365(366) din 365(366) in vecii vecilor!
    Altfel este de fapt politie politica. Unii obtin informatii pe care apoi le folosesc cum vor in timp ce ei sint protejati.
    Ne indreptam incet (dar din ce in ce mai repede) spre o societate Orwell-iana.

  4. eu****** spune:

    Problema principala este legata de leadership, mai exact de lipsa acestuia.

    Un adevarat leader poate sa gaseasca consilierii/exeprtii care sa contribuie cat este necesar pentru rezolvarea problemelor legate de:
    1. Migratie
    2. europenizare vs. nationalism
    3. ceea ce se intampla in Polonia – nu este singura tara cu deviatii – sunt multe alte tari din UE care se pot adauga unei discutii.

    Atunci cand in lume au existat lideri adevarati lumea a avansat cu o viteza incredibila – si ma refer la momentul 1989 – pregatit cred ca din 1985 – de trei lideri mari. Faptul ca acestia au actionat coordonat a facut ca eforturile lor sa fie incununate rapid de transformari importante, poate de nebanuit altfel.

    Lume, lume, cautam lideri pregatiti sa actioneze rapid si experti care pot sa isi oferi cunostiintele pentru a identifica cauzele problemelor si de a oferi solutii!

    Oriunde in lume:

    Unde nu este cap – vai de restul poporului/ popoarelor!

    • Agneska spune:

      Ce se intampla in Polonia? Ca tot vorbiti de 1989, ati auzit de Solidaritatea? Dar de Ioan Paul al II-lea?
      In Polonia au castigat alegerile tocmai fondatorii Solidaritatii si cei care l-au citit pe Ioan Paul al II-lea. Au pierdut alegeri democratice urmasii comunistilor, coruptii si mafiile din media. Grav de tot!

  5. Vladimir Juncker spune:

    Tarile central si est-europene sunt mai sensibile la prezervarea “autohtonilor” si “culturilor nationale”, au o experienta oribila in trecutul recent.

    Acum 30 de ani luptau sa nu fie zdrobite de tavalugul rusificarii si al comunismului, marele inchizitor-gardian al “valorilor omului nou” era URSS.

    Acum se vad nevoite sa lupte iarasi pentru salvarea propriilor identitati, de data asta amenintate de “federalism europeist” si de “multiculturalism”.

    Nu ar parea dramatic daca acest imens mecanism birocratic al UE ar fi si eficient si daca “multiculturalismul’ nu ar fi fost deja oficial, public, declarat mort chiar de catre lideri europeni vestici.

    Esecul patent, uneori violent vizibil, al politicilor de migratie si integrare a minoritatilor venite din afara Europei, nu e de natura sa incite tarile din Europa de Est sa adopte un model care a esuat in Europa de Vest.

    Exista o incapatanare aproape absurda, kafkiana, la o parte a elitei politice europene in a “demonstra” electoratului revoltat ca trebuie continuat cu aceleasi formule ale democratiei, cu aceeasi oameni si partide, cu aceleasi institutii, si mai ales cu aceleasi “valori europene”.

    Care valori au devenit fosilizate, dogmatice, inchizitoriale, impuse stalinian, cu pumnul junckerian al santajului financiar din partea Comisiei UE, cea presupusa a fi un guvern european federator si echilibrat.

    Orice referendum pe vreo tema de interes strategic in UE e sabotat, defaimat ca “populist”, interzis sau pur si simplu ignorat cu dispret (momentul Maastricht 2005 in Franta).

    O autoproclamata elita “europeana” isi permite cu aroganta sa dea cartonase/sanctiuni in numele unei posesii a “adevarului universal umanist” si elibereaza certificate de “bun european” celor care urmeaza sau nu dogmele oficiale, e intr-adevar orwellian.

    Iar cand e confruntata cu realitatea, cu o “punere la incercare” intr-o criza, UE isi arata imediat limitele. Functioneaza greoi, se blocheaza usor, e incapabila sa isi dea o definitie identitara comun acceptata de membrii sai, e aroganta si impotenta simultan, pare suicidara in unele domenii.

    Pana recent, speram ca Europa sa aiba un leader in persoana Angelei Merkel. Modul catastrofic in care a gestionat “criza refugiatilor”, culmea, partasa fiind la provocarea valului migrator musulman, m-a convins ca e o politiciana indiferenta la nevoile si asteptarile electorilor, la fel de orbita de ideologie ca multi dintre colegii ei francezi sau beneluxezi.
    E chiar mandra ca a luat decizii impotriva vointei propriului popor. Se vrea o marca de “curaj si viziune”, practic e una proprie dictaturilor.

    Asa cum se prezinta acum, cu fanfaronadele ipocrite si demagogice ale liderilor “marilor puteri” europene, cu politicile lor haotice in materie de securitate si imigratie, handicapata de “corectitudine politica”, UE pare o prada relativ usoara in fata Rusiei, Chinei, islamului jihadist. Pana si Turcia a ajuns sa santajeze cu succes Europa asta..

    Poate ca atunci cand liderii europeni vor depune la fel de multe eforturi in protejarea civilizatiei europene si a traditiilor care au facut-o varful de lance al progresului umanitatii precum depun pentru balenele cu cocoasa, padurile din Amazonia sau islamizatii veniti cu barca din Orient sau Africa, atunci popoarele europene, din vest si est, se vor simti atasate de aceasta UE, recunoscatoare si gata de o mai mare coeziune si integrare.

    Pana la acel moment insa, europenii se tem pentru viata lor, la propriu, din cauza actiunii liderilor europeni, pentru ca “toleranta umanista” a celor care au promovat si votat legi nu permite ca jihadistul belgian sa fie deranjat noaptea din somn, nu poate fi arestat decat dupa ora 5 dimineata. E incredibil, dar se intampla in UE..

    • victor L spune:

      +, cu felicitari

    • bugsy spune:

      kudos!

    • Harald spune:

      @ Vladimir Juncker – e un punct de vedere tipic naționalist est-european, la fel ca și aplauzele pe care le primești pentru el. UE nu poate fi genul de jandarm mondial ca Statele Unite. Așa cum în anii ’70 țările vest-europene nu ștergeau pe jos cu RDG sau cu România, deși erau în tabere diferite, tot așa Uniunea Europeană nu poate șterge azi pe jos cu Rusia sau cu Turcia, deși multora ca tine le-ar plăcea asta.

      Voi aplaudați naționalismul când manifestările vă aparțin, dar fricțiunile din Ținutul Secuiesc nu le mai aplaudați, așa e? :)

      • victor L spune:

        @ Harald,
        ai o irepresibila dorinta de contradictie.
        Cine mama zmăului vorbea de sters pe jos cu Rusia si Turcia?
        Este interzis sa te impotrivesti Rusiei? ori Germaniei chiar, dai dovada de nationalism?
        Deci UE nu trebuie sa ajunga nici macar partener al “jandarmului mondial”? (ce formulare de activist pecere!), sta sub umbrela Unchiului Sam, ca sa nu ajunga de oprobiul tau ca nationalista!
        Dece ar fi nationalismul rau? ar fi de preferat internationalismul proletar?

      • bugsy spune:

        @H: tu centrezi, tu dai cu capul!

    • eu****** spune:

      Angela Merkel este un lider fabricat – este necesar in zona, dar nu are capacitatea de a isi gestiona propria situatie in Germania. Echilibrul domniei sale este extrem de relativ si fragil.

      Ce diferenteaza insa Germania fata de alte tari europene este ca structura societatii este relativ puternica si plagiatele, de exemplu, adica abaterile savarsite de oricine, indiferent de partid, sunt aspru condamnate si oamenii de acolo au decenta de a isi da demisia.

      Lectia cea mai importanta pe care am primit-o in viata, si lucrul acesta il tot repet, este modul in care un mare lider din UK a hotarat sa isi dea demisia. A inteles ca pana in acel punct este destinul domniei sale in functia de PM in UK. Povestea spusa chiar de persoana respectiva a fost cea mai importanta lectie de politica pe care am primit-o pana acum in viata mea. Consider ca sunt putini oameni care isi pot controla ambitiile si arogantele in fata realitatilor.

      Angela nu este o astfel de persoana – parerea mea!
      Asa ca nu m-au mirat parerile cu sus si intors, si oscilatiile domniei sale.

      In ceea ce priveste UE – o mare dezamagire.
      Un aparat birocratic are a ajuns sa fie un monstru care in loc sa slujeasca intereselor firesti s-a transformat intr-un devorat de suveranitati, de forma fara fond si valoare. Forma a ajuns sa controleze fondul/continutul.Trist, dar adevarat.

      • Harald spune:

        Da, dar la moartea lui Merkel nemții n-or să se îmbete de bucurie și n-or să danseze fericiți pe străzi :P

        • eu****** spune:

          Bun – asa sa fie!

          Si daca o dam pe dna Merkel de o parte mai raman atat de multe probleme de rezolvat in regiunea UE…

          Pana la urma cred ca UE nu o sa mai conteze prea mult – o sa fie cel mult un scut impotriva extinderii rusilor, asa cum Japonia este scut impotriva Chinei.

          UE devine pe zi ce trece mai mica si mai neinsemnata.
          Ea singura s-a pozitionat in acest fel, desi avea posibilitatea sa joace altceva.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Edward Lucas


Edward Lucas

Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)