joi, martie 28, 2024

Republica Macedonia, o țară aflată în criză din 1991

Instabilitatea politică se adâncește in Republica Macedonia in urma violențelor din legislativul țării, în seara de 27 aprilie 2017, când un grup de naționaliști macedoneni pătrund în Parlamentul de la Skopje în timpul ședinței de numire al unui nou președinte al legislativului. În urma alegerilor parlamentare din decembrie 2016, partidul de centru-dreapta al fostului prim-ministru Nikola Gruevski câștigă alegerile legislative, obținând 51 de locuri în Parlament, cu două în plus față de social-democrații lui Zoran Zaev. O majoritate fragilă, rasturnată în final de Zaev în urma formării unei coaliții cu partidele etnice albaneze din Macedonia. Răsturnarea scorului permite noii alianțe social-democrate-SDSM să numească președintele parlamentului și al guvernului. Înțelegerile din interiorul coaliției au rezultat propunerea unui etnic albanez, Talat Xhaferi, în fruntea Parlamentului de la Skopje, lucru ce a reaprins scânteia conflictului inter-etnic dintre albanezi și macedoneni.

Aceasta nu este primul conflict între naționaliștii macedoneni, reprezentați de partidul lui Gruevski (VMRO-DPMNE) și facțiunile politice albaneze. Din 1991 până în prezent, Republica Macedonia a avut diverse tensiuni etnice. De exemplu, din ianuarie până în noiembrie 2001 a avut loc un război de gherilă desfasurat în Nord-Vestul tării între Armata Națională de Eliberare a albanezilor din Macedonia (UÇKM), grupare de gherile albaneză afiliată Armatei de Eliberare a Kosovo și forțele de ordine ale guvernului. La acea vreme UÇKM era condusă de Ali Ahmeti, actualul lider al partidului albanezilor din Republica Macedonia, Uniunea Democrată pentru Integrare (BDI). Conflictul s-a încheiat prin Pacea de la Ohrid, rezultatul fiind obținerea drepturilor etnice de către albanezi, ei reprezentând 20%-25% din totalul populației de 2 mil. de locuitori pe care îi are Republica Macedonia.

În ultimii 20 de ani, scena politică macedoneană a fost dominată de două mari partide, VMRO-DPMNE si SDSM. De cele mai multe ori, formarea majorității parlamentare și a guvernului s-a realizat prin diferite coaliții, principalele două partide reușind să adune in jurul lor diverse formațiuni politice de mici dimensiuni. Astfel, VMRO-DPMNE a reusit să câștige alegerile parlamentare și să formeze guverne în 1998, 2006, 2008, 2011 și 2014, în timp ce SDSM a câștigat doar în 1994 si 2002.

Succesul VMRO-DPMNE este datorat ideologiei partidului, acesta fiind unul conservator, care promovează naționalismul macedonean. Un alt aspect îl constituie apartenența istorică a denumirii partidului, Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (VMRO). Organizația a fost la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX prima organizație politică și paramilitară de luptă împotriva dominației otomane în Balcani. În prezent nu mai putem vorbi de o dominație a otomanilor în Balcani, dar dupa Războiul din Kosovo si conflictul din 2001, in Republica Macedonia s-a conturat așa numita „albanofobie”. După aceste evenimente VMRO-DPMNE s-a declarat principalul actor politic, proclamând ca misiune controlul asupra expansiunii albanezilor pe teritoriul republicii, promovând această doctrină naționalistă aparte care va prinde tracțiune în spațiul public macedonean. Chiar dacă au mai existat coaliții de guvernare ale VMRO-DPMNE cu partide etnice albaneze, de exemplu coalitia din 2006-2008, au existat mereu disensiuni între liderii VMRO si minoritatea albaneză.

Naționalismul macedonean este contestat de toate statele vecine, contestatorul cel mai vehement fiind Grecia, care nu recunoaște existența Republicii Macedonia, din cauza promovării identitare a macedonenilor, considerându-se adevărații urmași ai lui Alexandru cel Mare, grecii considerând acest lucru un fals istoric. Al doilea lucru contestat de greci este denumirea republicii, în Grecia există o regiune istorică cu același nume. De asemenea, bulgarii consideră limba macedoneană un dialect al limbii bulgare, iar populația etnică macedoneană este percepută ca fiind una bulgară. În timp ce grupurile naționaliste albaneze revendică teritorii din Nord Vestul Republicii Macedonia ca fiind parte a Albaniei Mari, sârbii consideră Republica Macedonia un stat neputincios în fața vecinilor ei, Serbia luându-și rolul de „frate mai mare”, implicându-se în problemele republicii cu țările din jur. Naționalismul macedonean promovat de VMRO poate fi considerat o sursă de supraviețuire identitară a statului, dar și un generator de conflict și neînțelegere cu statele vecine.

Din 2006, timp de 10 ani s-a aflat în fruntea guvernului de la Skopje controversatul lider al formațiunii politice VMRO-DPME, Nikola Gruevski. Un om politic deschis pentru un dialog privind integrarea euro-atlantică a Republicii Macedonia, dar și păstrarea unor legături solide cu Kremlinul. În 2008 a încercat negocierea unui acord cu Grecia privind numele Republicii Macedonia, dat fiind că veto-ul Greciei blochează aderarea țării la organizațiile euro-atlantice. În ultima perioadă a mandatului, Gruevski capătă imaginea unui lider autoritar, cel mai probabil datorită lungii perioade de guvernare, dar și promovării politicii naționaliste macedonene. Apare scandalul suspiciunilor de corupție privind finanțările proiectelor de modernizare și construire a unor clădiri oficiale și lucrări edilitare de anvergură în centrul capitalei Skopje, lucrări ce cuprindeau inclusiv construcția unui nou sediu al VMRO, costurile modernizării ridicându-se aproximativ la 566 milioane de euro.

Datorită situației economice precare și corupției, populația macedoneană protestează împotriva guvernului, iar pe 15 ianuarie premierul Gruevski iși anunță demisia, lăsând cale liberă alegerilor anticipate care au loc abia în luna decembrie a anului 2016. Golul de putere lăsat după cei 10 ani de guvernare, tensiunea din societatea macedoneană și disputele politice dintre partidul lui Gruevski și adversarii politici au prelungit starea de criză domestică până la alegeri. Au trecut aproape 6 luni de alegeri si nici până în prezent nu avem un nou guvern la Skopje. În opinia susținătorilor VMRO, alegerea unui etnic albanez la șefia parlamentului și solicitarea albanezilor din coaliție de a declara albaneza ca limbă oficială pe întreg teritoriul R. Macedonia, reprezintă primul pas către dezmembrarea teritorială a țării.

Criza din Balcani nu a rămas fără ecou în lume. UE și SUA doresc încetarea crizei politice și numirea unui nou guvern în urma alegerilor anticipate din decembrie, în timp ce Rusia acuză Occidentul ca fiind principalul vinovat pentru situația actuală din Republica Macedonia. O altă țară apropiată Rusiei, Serbia, acuză implicarea directă a Albaniei în procesul politic din țara vecină, având in vizor crearea Albaniei Mari. În tot acest scandal politic, putem observa o implicare din ce în ce mai agresivă a Rusiei în Balcani prin renașterea pan-slavismului și pan-ortodoxismului.

Republica Macedonia a ramăs cu restanțe în fața partenerilor occidentali pentru aderarea la structurile euro-atlantice. Totodată, problemele cu minoritatea albaneză, corupția, situația politică instabilă și neînțelegerea purtată cu Grecia din pricina denumirii oficiale a țării vor menține starea de criza existentă de 26 de ani. Scenariul unei apropieri a Rusiei de Republica Macedonia nu este exclus, ba chiar se poate repeta, cazul similar fiind cel legat de independența Kosovoului atunci când Rusia a fost de partea Serbiei pe tot parcursul crizei.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Nu spuneti nimic despre nationalismul albanez, despre terorismul albanez (politicieni de varf din Kosovo, in frunte cu Hashim Thaci), despre mitul Albaniei Mari si de originea resentimentelor antialbaneze din Balcani. Acestia au fost instrumentul de teroare al Imperiului Otoman in SE Europei. O mare parte din ei s-a islamizat in secolelel 17-18, doar pentru a parveni si a-i domina pe ceilallti, care si-au pastrat credinta. Practic albanezul musulman a devenit echivalentul asupririi si inapoierii pe care Turcia a impus-o vreme de secole in aceasta parte a Europei. Lucrurile acestea nu se uita asa usor, iar albanezii de azi nu par prea diferiti. Oare toti sarbii, macedonenii, grecii, au o problema grava sau au niste motive serioase de albanofobie?

    • Si in Tarile Romane, in perioada fanariota, faimoasa Garda Arnauteasca era formata din mercenari albanezi (arnauti). Actiona ca o politie politica, eliminand adversarii si fiind instrument de terorizare.

    • problema ii ca albanezii nu vor sa inteleaga ca ei nu se afla in Albania ci ei se afla in Macedonia, ei ar trebui sa nu incerce sa se impuna, sa vorbeasca albaneza la ei in casa, sa nu impuna bastinasilor (macedonenilor) limba albaneza

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alin Cristian Stanescu
Alin Cristian Stanescu
Alin Cristian Stanescu este licențiat în Științe Politice, Universitatea din București, în prezent masterand în cadrul aceleiași facultăți. În trecut a realizat stagii de practică la C.N.S.A.S și în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin programul InternshipGovRo2016. Printre domenile sale de interes se numără politica internă și externă a statelor din Balcani, chestiunea românității balcanice, conceptul democrației și tranziției în lumea arabă și politicile prinvind drepturile omului.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro